Abandonez în ediția prezentă temele de media, pentru a relata o călătorie pe calea ferată din România secolului XXI. Ruta: Timișoara-București și retur.
Gara de Nord, București. Aștept Intercity-ul de Timișoara. Mă întorc acasă după întâlnirea cu studenții de la Jurnalistică, în programul Serile FJSC, organizat de Universitatea București în colaborare cu Asociația Ziariștilor Independenți-AZIR. Am discutat despre deriva presei, vizibilă în fenomene ca ofițeri acoperiți în presă, șantajiști, manipulatori. Ai zice că tot ce e rău în media s-a adunat. S-a adunat, rămâne un risc pentru democrație, responsabilitatea presei e de netăgăduit, dar e greu de găsit azi un sector care funcționează bine, curat, eficient. Coada politicului e băgată peste tot.
Pe tabelul de ”Sosiri” cursa plecată din Timișoara dimineața la 5.30 are întârziere 110 minute. O fi un accident, ceva, îmi spun, și urc optimistă în trenul care trebuie să ajungă la stația finală jumătate de oră după miezul nopții. Drumul e lung, peste 9 ore, așa că m-am dotat cu reviste, cărți, biscuiți, cafea și apă. Locuri berechet, așa că poți sta singur într-un compartiment sau într-o alveolă. Temperatura e plăcută. N-are rost să te uiți pe fereastră, e așa de murdară încât vei fi tentat să urmărești desenele aleatorii din mâzgă. Oricum peisajul nu-i fain, rampele de cale ferată au devenit, pe sute de kilometri, locuri de aruncat gunoaie. Vine controlul cu supracontrolul. După ”oficiali” vin negustorii care îți bagă pe gât Integrame, Click, cronțănele, jucării. Apare și ”mutul” care înșiră pe banchetă oferta de mici obiecte inutile, apoi le adună. Dacă nu caști ochii, îți adună și telefonul sau borseta. Urmează cerșetorii: cel mai cunoscut este ”ologul”. Mă întreb cum o fi urcat, trenul nu are rampe speciale, dar îl văd cum sare sprinten din trenul în mișcare și nu mă mai întreb nimic. Până pe la Craiova nu scăpăm de foșgăiala asta pestriță. Se face cald. Inevitabil, pe coridoare și în compartimente se infiltrează mirosul de la WC, unde găsești, totuși, ½ bucată săpun și hârtie igienică roz-bombon. Sorbul toaletei funcționează bine hăpăind cu zgomot conținutul. Se înserează și verific dacă îmi funcționează lanterna, nu se știe niciodată.
Cititul în tren este o îndeletnicire minunată, fie carte, tabletă, laptop. Poți să și scrii. Poeții invocă inspirația pe care le-o induce ritmul roților. O fi, o zice și un șlagăr de prin anii ’80, ”Glasul roților de tren”. În ce mă privește, voi rămâne cu acest țaca-țaca în cap și a doua zi, ca un ecou. În alveola vecină trei puștoaice moldovence povestesc cu voce tare și explozii de râs ce au mai agățat ele pe unde au călătorit. Ronțăie biscuiți din Austria. O gureșă vorbește fără să respire vreo 25 de minute. Asta da, performanță! Părăsesc lecturile academice și scot Muște pe parbrizul vieții a lui Radu Paraschivescu, mai potrivită cu contextul. Aflu, din catalogul de perle, de la candidații la bacalaureat, că ”Țăranii lui Creangă vorbesc o limbă fără greșeli de ortografie”, că ”Domnul Goe se dădea foarte cool”, iar ”Inima este cel mai important organ genital al omului”.
Îndată ce-a trecut de Turnu-Severin, bănățeanul se simte deja acasă, așa că lumea se uită mai des la ceas. Nu mai e mult. Câteva ore. Întrebat, controlorul recunoaște că s-au acumulat vreo 35 de minute întârziere. Nu-i bai, unde se duc 9 ore, ducă-se și 35 de minute! La Găvojdia, la câțiva kilometri de Caransebeș, trenul se poticnește: s-a stricat locomotiva! Așteptăm alta în loc. Ca să nu creeze nervozitate, controlorul zice că schimbul durează mai puțin de 20 minute. N-are cine se enerva. E miezul nopții, călătorii s-au întins pe banchete și sforăie ușurel sau sonor, după cum îi ține trompeta. Înlocuirea locomotivei ține mult, ca în bancul unde rusul schimba locomotiva pe vodcă. În fine, spre 1 noaptea pornim mai departe. Lunga călătorie ia sfârșit puțin înainte de ora 2. Am avut noroc: numai 82 minute întârziere față de cele 110 de dimineață. Cum ziceam, călătorii n-au pic de indignare în ei. Își adună somnoroși sacoșele, valizele, boccelele, rucsacurile, laptopurile, trolerele și coboară resemnați în gara timișoreană populată de homeleși instalați pe bănci, la dormitor. Oricum nu aveau mari așteptări de la CFR Călători. Că doar nu suntem în Japonia! Am rămas eu să cârcotesc, dacă tot n-am putut dormi.
P.S. Știu că nu te poți băga în politica și strategiile, uneori de supraviețuire, ale televiziunilor. Totuși, să te descotorosești de jurnaliștii profesioniști, nu e semn de bună strategie. După Mădălina Pușcalău, care a părăsit B1 TV după ce dat clasă Realității TV în interviurile prezidențiabililor, este acum invitat să plece Cătălin Prisecariu, unul dintre puținii moderatori care știe să pună întrebări. Se practică în schimb importul de jurnaliști-traseiști, cum este Cătălin Striblea. Cine face selecția? Iarăși politicul?
:O
Pai NU mai exista „Intercity” in Romania! Pur si simplu, nu corespundeau normelor UE pentru aceasta clasificare! Daca v-au cerut pret de Intercity, v-au tzepuit!
Pe de alta parte: sunt INCANTATA de fiecare data cand cineva semnaleaza deficiente ale CFR si MULT mai mult cand ia si atitudine „pe bune”! Eu nu pierd nici un prilej de a le trage o reclamatie la Protectia Consumatorului – si uneori, ce sa vezi? chiar a functionat! ;)
Din pacate, insa, CFR e „abuzata” chiar „din interior”! Parerea mea personala e ca fie ajung in Ministerul Transporturilor niste cozi de topor bagate acolo chiar de Marii Transportatori Auto, fie ca acestia pur si simplu ii shpaguiesc pe directorii CFR ca sa faca aceasta companie CAT mai neatractiva cu putinta pentru grupul-tinta si sa reduca numarul de calatori cat mai mult! In fond, ei (si puliticienii) chiar gandesc logic: POATE CFR (companie DE STAT) sa sponsorizeze partide? NU poate! In schimb, transportatorii auto (privati) POT!
In prezent si CFR CALATORI au introdus vagoane moderne. Drumul intre Craiova si Timisoara este un drum FRUMOS, INTERESANT pentru oameni care apreciaza frumosul muntiilor si dealurilor tarii noastre. Viteza si durata sunt foarte mari dar se vor face modernizari.
1978 Sibiu
Mă întorc acasă după un stagiu militar (mult mai fabulos decît aventura ceferistică, dar e vorba de o altă poveste). În calitate de ofițer (în rezervă) am primit foaie de drum la clasa I – restul (diferența de la personal la accelerat) o plătesc din buzunar – nu întrebați de ce ofițerii trebuie musai să meargă cu personalul. Mă dotez cu o carte, dar la gară aflu că acceleratul are 4 ORE ÎNTÎRZIERE (cică s-a rupt linia de contact pe Valea Prahovei). Mă mai plimb prin oraș după care prind trenul. Deși e vară, cele 4 ore împing după-amiaza spre seară. Stupoare: vagonul de clasa I – NUMAI EL – nu are lumină. Deci lectură canci. Exasperat, întreb DE CE ? Mi se mormăie ceva despre baterii și mă mut la clasa a II-a ca să mă plictisesc cu Mircea Micu în loc de holbat la peisaj. În același an, pe aceeași rută, o lună mai devreme: la DUS vagonul restaurant nu avea mîncare fiindcă făceau rezerve pentru 23 august; la ÎNTORS mîncarea lipsea fiindcă FUSESE 23 august.
”Protecția consumatorului” ? ”Lipsă la inventar”. Așadar, stimată Dnă Codruța, mai ușor cu pianul (Marilor Transportatori Auto) pe scări – e vorba pur și simplu de incompetență, lene și hoție. Iar rădăcinile sînt vechi – mai vechi chiar decît Anno Domini 1978.
N-am inteles de ce „mai usor” – pai ce descrieti Dvs. NU face ca numarul de clienti (calatori) sa se reduca din ce in ce?
Pai eu CE spuneam? Spuneam ca ACESTA e PLANUL!!
„Incompetenta”, „lenea”, „hotia” (adaug „mizeria” samd.) sunt PARTE a planului! :P
Dacă situația nu ar fi identică în toate compartimentele STATULUI, încă de la instaurarea comunismului, PLANUL ”Marilor Transportatori” ar avea ceva verosimilitate. Numai că singurul PLAN este acapararea orbească a oricărei funcții din care se poate fura.
Aș putea lua afirmațiile Dvs. ca o mică ironie, dar, din păcate, în România, asemenea subtilități nu fac decît să dea apă la moară celor ce încearcă (neobosit) deplasarea vinii pentru dezastrul actual dinspre comunism spre tot felul de ”capitaliști” odioși, în cea mai bună tradiție a propagandei anilor ´50.
Bănățeanul (din mine)se simte putin ofensat:
„La Găvojdia, la câțiva kilometri de Caransebeș”.
Dece nu „La Gavojdia, la citiva km de Lugoj”? caci era muuult mai aproape Logojul, si de Caransebes trecuserati
Stiu: lugojenii voiau sa devina capitala de judet, iar timisorenii se razbuna nerecunoscindu-le lugojenilor ca au fost al doilea oras razvratit in `89, nu Aradul.
Glumesc.
Marturisesc: in 2001 a fost ultima calatorie Bucuresti – Palmisoara, cu acceleratul. Tot 9 ore se faceau. Ne pastram obiceiurile. Frumos :P
Daca nu gresesc, prin anii 90 calatoria dura cu trenul rapid cca 8h (2 juma’ pana la Craiova si 5.30 – 6h Craiova Timisoara). Mirosurile, personajele imi pare ca sunt aceleasi ca si acum 20-25 de ani. Personalul (angajatii) sigur nu s-a schimbat :).
Spuneti: „Coada politicului e băgată peste tot”. Aveti dreptate – pentru cele cateva functii de conducere poate si asta mai ales la institutiile de presa publice. In rest – eu as zice ca nu politicul isi baga coada ci „banul”. Nu politicul determina un om de presa sa devina „acoperit” sau sa practice santajul si manipularea. Lacomia, imoralitatea, promiscuitatea, dispretul fata de munca cinstita.
Calatorii nu sunt indignati pentru ca nu-i ajuta cu nimic sa fie indignati si poate sa cauzeze la inima. Am stat 12 ore in aeroport, in hoteluri ale aeroportului, uitat sau neuitat de compania aeriana si nimeni nu se plangea. Incerca sa se simta cat mai bine intr-o situatie neplacuta. In cazul dvs. indignarea de moment a pasagerilor nu ar fi ajutat cu nimic. Problema nu este la tren, la mecanic, sau la altcineva din personalul operational. Problema este de infrastructura, de coruptie in straturile superioare si de incompetenta. Si acolo nu se poate schimba nimic individual la CFR. Au mai fost cateva situatii cand s-a incercat pe ici pe colo. E nevoie de o schimbare generala si, cu cat mai multi politicieni prezenti vor intra in puscarie si vor face loc altora, cu atat mai bine.
Bine ca nu aveati doua geamantane si fusta, sa vedeti atunci aventura la urcarea si coborirea din tren. ;) Am invatat de la seful meu din capitalism: inainte de a da drumul unui produs pe piata, foloseste-l tu cel putin o data, apoi da-i-l sotiei tale sa-l foloseasca. Daca amindoi sinteti multumiti, da-i drumul la consum. Am mai spus-o la toate articolele despre CFR: sefii CFR, toti, din fiecare judet (regionala) si din minister, trebuie trimisi in „excursie” cu doua geamantane de la aeroportul Otopeni la Copsa Mica, de exemplu, sa vada cum e. Daca ei sint multumiti, sa-si ia salariile. Daca nu, la munca! Asta e, CFR-ul a murit inainte de a se naste: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16580378-analiza-cum-mergeau-trenurile-romanesti-1939-cum-merg-astazi-poveste-surprize-dezamagiri.htm :)
@ Liviu,
ce propui tu ar merita testat ;)
In genul legendei pe care o auzeam prin anii `70: orice absolvent de Drept in Japonia isi incepea activitatea cu un an de puscarie. Ca sa vada si (chiar) sa judece atunci cind condmna pe cineva.
Da, da. Ar fi o idee foarte buna ca cei care vor sa intre in politica in Romania sa faca mai intai un an sau chiar doide puscarie (cu executare)! Obligatoriu si fara sa fie vinovati. Ca sa stie ce-i asteapta DACA ori sa plateasca cu anticipatie pentru excrocheriile viitoare pentru care nu vor fi prinsi!
Scuze, escrocherie…
Fii matale sigur ca daca dom’ director merge cu trenul, are compartimentul rezervat, probabil cu aer conditionat, vreo sticla cu ceva si nu pun mana in foc da geamantanele i le urca altcineva in tren.
Principalul motiv pentru care trenul acela (cu rang IR) circula aproape gol este tariful exagerat pe care il percepe CFR-ul pentru calatoria cu trenuri care ar trebui tarifate ca regio.Multe dintre trenurile apartinand CFR Calatori cu rang de IR ar trebui retrogradate la rangul RE si tarifate corespunzator acestui rang.CFR-ul se incapataneaza sa le mentina la rangul IR si sa le plimbe aproape goale,ele fiind oricum subventionate de Ministerul Transporturilor.Nu mai conteaza ca,in acest fel,subventionarea trenurilor respective devine risipa de resurse publice.
Draga Brandusa,
Sper ca mustele de pe parbriz ti-au inveselit intarzierea. Multumiri pentru rabdare. Confirm ce scrii aici, am facut drumul asta de sute de ori. Mai ai calatorii cu trenul prin Romania? Eu carti mai scot, una chiar la Bookfest. Nu e plagiata si nu e despre aliantele matrimoniale din politica principilor etc, etc. Ganduri bune. Radu