Home » Media / Tech »Sinteze » Citesti:

Amelia

Constantin Cranganu august 21, 2015 Media / Tech, Sinteze
100 comentarii 6,903 Vizualizari

N-o cunoașteți pe Amelia? Vă rog, faceți cunoștință!

Amelia este o blondă cu ochi albaștri, care arată bine, vorbește peste 20 de limbi, călătorește în lumea întreagă, este deșteaptă, loială și harnică (poate întreține 26.800 conversații simultane!!!). V-am trezit interesul?

Amelia (sursa)

Dacă da, vă pot spune că Amelia[1] este prima mașină cognitivă care gândește ca dumneavoastră și cea mai apropiată versiune a unei reale Samantha (sistemul de operare cu inteligență artificială din filmul Her ) sau Ava, din filmul Ex Machina. O funcționară virtuală, cu cunoaștere și învățare cognitivă, Amelia interacționează cu clienții săi în termeni umani. Când i se solicită un serviciu ori o informație, Amelia nu numai că înțelege ce o întreabă oameni, dar are și sentimente. Dacă îi spui „Amelia, te urăsc!”, trei vectori emoționali – entuziasm, dominanță și plăcere – sunt afectați negativ, iar rezultatele se pot vedea pe față sau auzi în vocea ei.

Amelia a fost creată în ultimul deceniu de o firmă privată de servicii IT, relativ obscură, numită IPSoft, cu sediul central în New York. „Tatăl” Ameliei este Chetan Dube, un fost profesor de matematică de la New York University. Creierul Ameliei (la construcția căruia a colaborat Profesorul Jinho D. Choi, de la Emory University) se bazează pe ontologii neurale[2] și ontologii EQ (Entity Equity)[3], ambele abordări fiind o parte a unui proces complex de conversații în limbaj natural cu computerele.

Abilitatea fără precedent a Ameliei de a procesa limbajul natural și a înțelege probleme complexe este ceea ce o diferențiază de rivalul ei, supercomputerul Watson al lui IBM (prezentat aici). Watson, devenit faimos pentru că a învins doi campioni umani într-un concurs foarte popular în SUA (Jeopardy!), a fost creat să prelucreze cantități uriașe de date și să execute studii analitice într-un mod și cu o viteză inaccesibile unei ființe umane. El poate nu numai să răspundă la întrebări individuale despre informațiile stocate în baza sa de date, ci și să indice probabilitatea ca răspunsul lui să fie corect.

Amelia este diferită. De exemplu, dacă este instalată într-un call center, algoritmii ei inteligenți absorb în câteva secunde aceleași manuale cu instrucțiuni și ghiduri de utilizare cu care, funcționarii umani ar petrece săptămâni sau chiar luni ca să le memoreze. În loc de o simplă recunoaștere a cuvintelor individuale, Amelia surprinde implicațiile mai profunde a ceea ce citește, aplicând logica și făcând conexii între concepte. Ea se bazează pe această informație primară pentru a răspunde la e-mailul unui client sau la apelurile telefonice. Dacă înțelege ce i se cere, execută pașii necesari pentru a rezolva problema. Dacă nu știe răspunsul, ea scanează internetul sau intranetul corporației pentru a găsi indicații utile. Numai când Amelia nu poate localiza informația relevantă, ea cere ajutorul unui coleg uman, observă răspunsul dat, îl stochează și îl folosește data viitoare când apare o problemă similară. Amelia învață cu fiecare tranzacție și își dezvoltă o hartă mintală din mers. Pe măsură ce apar tot mai multe incidente, această hartă mintală crește rapid, la fel cum oamenii își construiesc propriile lor hărți mintale. Foarte curând, Amelia ajunge să concentreze intelectul cumulat al tuturor angajaților, care au răspuns diferitelor apeluri.

Faptul că Amelia învață în mod activ o aduce mai aproape de umanitate decât oricare altă tehnologie dinaintea ei. Amelia nu mimează pur și simplu pattern-urile umane de gândire – ea le reflectă.

Lansată la sfârșitul anului trecut, Amelia este acum testată de o serie de companii importante, incluzând Royal Dutch Shell Oil și Baker Hughes (industria de petrol și gaze), Accenture, NTT Group, Comcast, sau Canon. Ea execută o multitudine de sarcini, de la supravegherea centrelor de ajutor tehnologic la sprijinirea operațiunilor financiare și la sfătuirea lucrătorilor izolați pe teren. IPSoft pretinde că, deoarece Amelia învață în același mod convențional ca oricare alt angajat, ea se integrează confortabil în aproape oricare mediu de afaceri. Și, pentru că este bazată pe cloud, ea poate fi deplasată oricând, oriunde, folosind abilitatea ei de a vorbi în peste 20 de limbi cu clienți și personal de pe întregul glob.

Se estimează că în următorii 10 ani, inovații tehnologice de automatizare, precum Amelia, vor prelua controlul asupra activităților prestate în prezent de 250 milioane de lucrători calificați din întreaga lume. Forța de muncă rămasă va fi liberă să-și dedice timpul și energia unor activități mai creative. Aceasta este o știre bună pentru angajații IT, frustrați de status quo. Conform unei cercetări făcute de firma Quocirca, angajații IT petrec 30% din viețile lor profesionale efectuând sarcini simple, repetitive, care le răpesc timpul și energia pe care le-ar putea folosi pentru proiecte mai interesante.

Dar lucrurile nu sunt chiar așa de simple, cum par la prima vedere. Ceea ce sună ca un ideal utopic prezintă provocări logistice enorme pentru companii. Introducerea tehnologiilor tip Amelia poate înlocui munca de corvoadă și permite astfel angajaților să se focalizeze pe proiecte mai creative, cu mai multă valoare adăugată. Dar, în același timp, există și potențiala înlocuire a multor funcții umane. Ce se întâmplă dacă, în loc să concediezi 50 de persoane – pentru că activităților lor sunt acum efectuate de Amelia – , îi păstrezi în continuare și constați că ei au 30% mai mult timp liber în prezent? Ce faci, dacă ești patron? Cum le re-aloci timpul câștigat? Ce sarcini le dai acelor oameni ca sa-i faci mai productivi? Vei reduce personalul sau te vei concentra pe noi modalități de a-i face pe angajații tăi mia productivi?

Un singur exemplu: Ce se va întâmpla cu industria IT din India (peste 100 miliarde USD), cu sute de mii de ingineri care scriu software și oferă suport tehnic clienților de pe întreg globul?

Invenții gen Amelia vor afecta nu numai sectorul IT.  Tehnologiile cognitive ar putea automatiza totul, în cele din urmă, de la verificarea radiografiilor medicale la tranzacțiile bursiere. Ce vor face oamenii înlocuiți de automate?

Nu este de mirare că această întrebare preocupă multă lume, mai ales după ce trei personalități binecunoscute și-au exprimat scepticismul în legătură cu Inteligența artificială:

Elon Musk (Octombrie 2014, MIT): Cred că trebuie să fim foarte atenți în legătură cu inteligența artificială. Dacă are trebui să ghicesc care este cea mai mare amenințare existențială pentru noi, probabil că.. este chemarea demonului.

Stephen Hawking (Decembrie 2014, BBC): Dezvoltarea totală a inteligenței artificiale ar putea însemna sfârșitul rasei umane.

Bill Gates (Ianuarie 2015): Nu înțeleg de ce unii oameni nu sunt îngrijorați de inteligența artificială.

Profesorul Stuart Russel (Univ. of California, Berkley), co-autorul unui manual (Artificial Intelligence: A Modern Approach), considerat de mulți drept Biblia AI, se face ecoul celor trei personalități citate mai sus. El a spus că mașinile care eclipsează inteligența umană pot de asemenea depăși controlul uman, iar computerele trebuie programate să înțeleagă valorile umane, ca să existe garanția că nu vor periclita creatorii lor.

Dezbaterile despre inteligența artificială – este o promisiune sau o amenințare? – vor continua în viitorii ani. Există pesimiști care spun că s-a mers prea departe. Inteligența va începe să domine inteligența umană în deceniul următor, conducând în final la distrugerea umanității (o combinație distopică de 2001: A Space Odysee și Blade Runner). Există, de asemenea, și optimiști, care afirmă că AI (Inteligența Artificială) poate eradica sărăcia, foametea și bolile.

Personal, sunt un optimist. Cred în geniul uman inventiv. Mă gândesc, când spun asta, la următorul aspect: În anii 1800, eram 90% agricultori. Acum, suntem numai 2%. Ce s-a întâmplat cu restul de 88%? Geniul uman a inventat tehnologii care ne-au eliberat de servituțile vieții de agricultor.  Niciodată nu mi s-a părut mai adevărat ceea a spus Descartes: Gândesc, deci exist (cu accentul pe primul cuvânt). Este cea mai potrivită caracterizare a preocupărilor și căutărilor omului pe pământ.

Nu știu acum în ce parte va înclina balanța. Dar sunt convins (vezi și Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences) că inteligența artificială va reprezenta cea mai importantă schimbare de paradigmă pe care omenirea o va experimenta în viitorul apropiat.

P.S: La o mare bancă americană, Amelia s-a confruntat cu ambițiosul,  vestitul Watson. Fără să publice amănunte despre confruntarea dintre cei doi, banca l-a înlocuit pe Watson cu Amelia.

Am, totuși, o întrebare: Ce s-ar întâmpla dacă Watson i-ar „face un copil” Ameliei?! [4]

NOTE


[1] Amelia Earhart a fost prima femeie aviator care a traversat solo Oceanul Atlantic în 1932. Compania IPSoft, creatoarea mașinii cu același nume, s-a inspirat din legendara viață a aviatoarei americane.

[2] Yefei Peng, Paul Munro și and Ming Mao,  Ontology Mapping Neural Network: An Approach to Learning and Inferring Correspondences among Ontologies

[3] James P. Balhoff, Matthew J. Yoder, Andrew R. Deans, Linking semantic phenotypes to character matrices and specimens

[4] Il est permis de violer l’histoire, à condition de lui faire un enfant. (Alexandre Dumas)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "100 comments" on this Article:

  1. ion adrian spune:

    Inteligenta artificiala este si va ramane definitiv orice ar spune science fiction un instrument al omului care desigur in conditii de utilizare stupide poate pune in pericol chiar si pe cretorul sau .Dar doar atat.
    Faptul ca un computer (mai bine zis un program) bate, ceea ce este cat se poate de normal, un campion mondial de sah, nu dovedeste decat inteligenta programatorului(care nu trebuie sa fie neaparat nu jucator prea bun de sah) si viteza calculatorului.

  2. Harald spune:

    Inteligența artificială n-are de ce să fie o amenințare. Oricât de mult s-ar dezvolta, rămâne tot software, nu va fi capabilă să-și pună singură ștecherul în priză, împotriva voinței umane. Excavatoarele inteligente nu vor săpa singure gropi, de capul lor și nici nu vor fi capabile să-și cumpere singure motorină :)

    Inteligența artificială rămâne o unealtă, exact cum e trenul, de exemplu. În Anglia existau oameni al căror loc de muncă presupunea tractarea bărcilor pe canale, înainte de răspândirea căilor ferate, însă transporturile feroviare au eliminat transporturile de mărfuri pe acele canale la un mod indirect și în timp de decenii, nu de pe o zi pe alta.

    În mod similar, inteligența artificială se va ocupa de multe lucruri care astăzi sunt făcute la un nivel primitiv sau care nu sunt făcute deloc.

    • ion adrian spune:

      Hai ca im place ca scriam in paralel dar aproape la fel
      Am mai patit si ieri alaltaieri chestia asta :)

  3. Vlad spune:

    Omul trebuie sa aiba posibilitatea sa aleaga. Daca el considera ca programul de inteligenta artificiala a dat un raspuns care nu corespunde nevoilor de moment trebuie sa existe posibilitatea de a prelua controlul.

    O data cu dependenta tot mai mare de tehnologie e din ce in ce mai probabil ca situatiile in care preluarea controlului de catre oameni este tot mai putin fezabila si probabila.

    Rezultatul va fi ca oamenii se vor gasi in situatii de viata in care e posibil sa nu poata apela la alti oameni din cauza ca tehnologia ii restrictioneaza: fie din cauza erorilor, fie din cauza functionalitatii, fie a tehnologiilor inchise. Rezultatul in plan uman va fi in aceste cazuri destul de trist …

  4. mircea spune:

    ;-) In the end it seems like structured information transcend matter. Machines and humans are both made of matter. It is only a matter of time until information will be enough structured to pass from a type of matter to another…

  5. R.A.Muresan spune:

    De obicei, o tehnologie noua vine cu noi probleme. Iar in acest caz, riscurile sint importante. Unul dintre ele este acela prin care putini oameni vor ajunge sa profite de o tehnologie care va schimba, cu-adevarat, fata lumii. Dar apoi simpla inteligenta bruta neinsotita de empatie e problematica, stim deja asta din societatile noastre umane. Cercetarile recente din psihologie ne arata ca, cel putin in cazul oamenilor, ratiunea pura si rece, neinsotita de afecte, este, de fapt, o exceptie, mai degraba o bizarerie. Ne putem imagina experimente deloc linistitoare, cum ar fi unele care sa ia in calcul evolutia Ameliei dupa un “stagiu” intr-o inchisoare, intr-o favela braziliana sau in laboratoarele FSB.
    Ma gindesc, asadar, ca o tehnologie de tipul asta ar trebui dezvoltata mult mai rapid decit a fost dezvoltata cea a PC-ului. Simpla analogie nu mai functioneaza fiindca pentru asta sa nu mai e suficienta tineretea unui alt Bill Gates ce inoveaza intr-un alt garaj. Inteligenta artificiala ar trebui sa ajunga mult mai repede un bun de larg consum, ma gindesc la o dezvoltare de tip inflationist — similara mai degraba dezvoltarii tehnologiei smartphone-urilor — dar care sa se faca totusi dupa reguli prestabilite, atent gindite. Fiindca e clar, dispozitivele dotate cu inteligenta artificiala nu mai sint simple gadget-uri si nu pot fi tratate similar.

    • R.A.Muresan spune:

      O lectie importanta a lumii de azi ar fi ca reglementarile privitoare la dezvoltarea unei asemenea tehnologii ar trebui sa aiba in vedere, inca de la inceput, potentialul terorist al unor asemenea dispozitive.

      • Harald spune:

        Yeah, right! :P

        Ultima dată când am fost în RO, în raft la Baumax se găseau topoare la liber, puteai să-l iei din raft și să începi direct să omori oameni. Eu zic să treceți și Baumax pe lista grupărilor teroriste :)

        • R.A.Muresan spune:

          Sinteti deja previzibil, insa problema nu e asta, ci e aceea ca va e lene sa ginditi si ca, din cauza asta, de regula, nu vedeti mai mult decit ce se afla la un pas in fata. E deja a doua oara cind va fac observatia asta. A treia oara nu o voi mai face, caci va voi ingnora interpelarile. Si nu-i vorba aici de sensibilitati sau lipsa de umor, si nici de faptul ca nu sint dispus sa gindesc in locul altcuiva — o fac adesea cu placere –, dar trebuie sa admitem ca retragerea prezumtiei de buna-credinta duce la suspendarea dialogului.

          Revenind la subiect, probabil ca la fel de sceptic-relaxati — daca nu chiar amuzati — erau si cei din serviciile americane inainte de septembrie 2001 cind au fost avertizati ca avioanele de pasageri ar putea fi transformate in bombe. Azi umblam in ciorapi prin aeroporturi si ne lasam cautati peste tot, fara sa cricnim: si nu sintem cautati doar de topoare, ci inclusiv de unghiere si parfumuri.
          Un om inteligent nu are neparat nevoie de topor ca sa ucida un altul, un terorist nu are nevoie neaparat de bombe ca sa ucida mii de oameni iar puterea AI nu vine doar din faptul ca e conectata la o priza, ca un resou sau fier de calcat.
          Incit, vorbim de masuri de securitate ori de cite ori avem in minte structuri de putere. Iar structurile de putere sint nu doar cele care prelucreaza energie in cantitati mari dar si cele care prelucreaza informatii sensibile sau in cantitati mari (vorbim aici despre puterea de calcul dar si de pozitia critica, in sistem, a unei asemenea structuri), mai precis calculatoarele (sau serverele). Aparitia retelelor a facut evidenta necesitatea dezvoltarii din mers a sistemelor de securitate pentru protejarea unor asemenea sisteme. Asa incit azi, nu doar ca nu exista calculator fara firewall dar absolut toate serverele din punctele cheie (centrale nucleare, aeroporturi, banci, spitale) beneficiaza de masuri exceptionale de securitate.
          Sistemele dotate cu AI sint din cu totul alta categorie fiindca in cazul lor nu avem de-a face doar cu o schimbare cantitativa, ca una in care deosebim net ordinele de marime de unitati. Caci un sistem AI este atit de versatil incit ar trebui considerat de la bun inceput o inteligenta (autonoma), iar inteligentele nu stau cuminti intr-un raft. Ba stim din experienta ca inclusiv cei mai putin inteligenti dintre noi pot face foarte mult rau. In fapt, in societate, raul il fac de regula din ignoranta cei nu prea inteligenti, dar care sint totusi suficient de inteligenti cit sa disimuleze plauzibil. Iar combinatia cea mai periculoasa in cazul unei inteligente este tocmai cea data de ignoranta si lipsa de empatie. Mai mult, cum nu putem vorbi de inteligente (perfect) izolate si admitind ca de-acum incolo toate inteligentele — deci si cele AI — vor comunica permanent, ca vor avea autonomie si (chiar) drepturi, e natural sa fim preocupati de educatia lor. Caci daca oamenii inteligenti pot fi indoctrinati azi sa distruga sau sa ucida, atunci trebuie sa admitem de la bun inceput ca si sistemele AI vor putea fi indoctrinate sa distruga sau sa ucida. Iar daca azi, pentru a avea impact, activitatea infractionala in domeniul IT cere cunostinte de programare — fie si unele rudimentare –, in cazul AI nu va mai exista nici macar acesat filtru.

          In fine, nu stim prea bine cum am aparut in lume si nici de ce. A problematiza privitor la chestiunile astea poate fi azi un semn de inteligenta, nu neaparat de omenie. Cred insa ca n-ar trebui sa banalizam pina la deridere nasterea inteligentei artificiale — a neglija problemele de siguranta in privinta AI nu denota doar lipsa de inteligenta, dar direct iresponsabilitate.
          Nu stiu daca in cazul inteligentei artificiale vom putea vorbi in adevaratul sens al cuvintului de fiinta. Dar in acest caz, dilema trebuie sa ne indemne la precautie, caci nu e vorba de o dilema oarecare. E necesar sa intelgem ca sintem pe cale sa depasim stadiul civilizatiei achizitiei, stadiul fauritorilor de unelte. AI nu poate si nu trebuie gindita ca unealta, nici macar ca una foarte complicata, si asta chiar daca produsele dotate cu AI vor putea fi vindute si cumparate.

        • R.A.Muresan spune:

          Erata. Variante corecte:
          ignora interpelarile
          neaparat nevoie de topor
          pentru protejarea unor asemenea structuri
          acest filtru
          e necesar sa intelegem.

  6. Emil spune:

    “Forța de muncă rămasă va fi liberă să-și dedice timpul și energia unor activități mai creative.” Cred ca recurgeti la perifraze inutile. Cei 250 de milioane vor fi luddides ai postmodernismului. Si aici este marea provocare. Este?

  7. Ventidius spune:

    Orice tehnologie noua va asigura o serie de avantaje celor care o adopta in detrimentul celor care nu o fac.
    Ma indoiesc ca va insemnna sfarsitul umanitatii, cel putin sfarsitul ala pe care il anticipeaza scenariile distopice. Pana la AI total independenta drumul e lung si sunt sigur ca se vor lua destule masuri de siguranta pentru a nu scapa de sub control. Nu cred nici ca va eradica saracia si bolile. Sperante de genul asta s-au tot pus in legatura cu tot felul de tehnologii. Nu vad inse cum se poate eradica saracia, care este pana la urma o notiune relativa. Esti sarac daca te compari cu cineva mai bogat decat tine. Dar esti bogat daca te compari cu unul mult mai sarac decat tine. Bolile tin de echilibrul organismului uman si si de capacitatea acestuia de rezistenta si adaptare. Eradicarea bolilor pe cale tenologica nu poate fi decat temporara, cu consecinta unei vulnerabilitati sporite in fata unor boli noi, care vor aparea inevitabil, incurajate chiar de disparitaia celor vechi.
    Pe de alta parte, daca ma gandesc la care ar fi posibilitatile ca o astfel de tehnologie sa duca la eradicarea saraciei, ma gandesc ca cele doua scenarii(sfarsitul omenirii/paradisul omenirii) sunt starans legate si interdependente. Pana la urma, cea mai sigura cauza a disparitiei omului ar fi cea a inutilitatii lui. O lume in care omul este un intretinut al masinilor inteligente, care muncesc si gandesc in locul acestuia si ii rezolva toate problemele nu e imposibil de imaginat, dar este o lume in care acesta nu mai are nici un rost. Evident, chiar si fara o ipotetica revolta a masinilor, acesta se va stinge de la sine, de plictiseala si demoralizare.

    • Vlad spune:

      In spatele tehnologiei e omul. Daca omul vrea sa foloseasca tehnologia pentru a controla si domina …

  8. carmen spune:

    Robotii nu au constiinta de sine. Ei pot rezolva anumite probleme pe baza unor algoritmi, dar termenul “inteligenta” artificiala e impropriu. Fiindca atunci cand spunem “inteligenta” ne referim la o analogie cu inteligenta omului. Dar omul nu doar gandeste si atat. Omul cand gandeste simte si cand simte gandeste. Gandim simtind si simtim gandind. Omul are o interioritate, o subiectivitate, o constiinta de sine. Aceasta constiinta se caracterizeaza prin atributul intentionalitatii, este intotdeauna o constiinta a ceva anume, este indreptata catre ceva anume.
    Aceasta face ca diferenta intre om si masina sa fie una ireductibila.

  9. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    August 20, 2015

    World Will Not End Next Month, NASA Says

    An Internet rumor that a large space rock is going to slam into Earth next month gained enough traction that NASA on Wednesday put out a statement denying that the world is about to end.

    As the apocalypse story has it, the asteroid impact would occur between Sept. 15 and Sept. 28 near Puerto Rico.

    In the NASA release, Paul Chodas, manager of the Near-Earth Object office at the Jet Propulsion Laboratory in Pasadena, Calif., said, “There is no scientific basis — not one shred of evidence — that an asteroid or any other celestial object will impact Earth on those dates.”

    The danger of a collision with any of the known asteroids over the next century is less than one in 10,000, the space agency said.

    This is not the first time a story of impending doom from outer space has circulated on the Internet, but this one persisted long enough to garner NASA attention.

    “We’ve still been getting calls and getting emails, and September is coming up,” said D. C. Agle, a spokesman at the Jet Propulsion Laboratory. “Some of these things just have a life of their own, so it seemed like a good idea to put out a release.”

    http://www.nytimes.com/interactive/projects/cp/summer-of-science-2015/latest/world-will-not-end-next-month-nasa-says

  10. Consonant spune:

    La ce poate fi folosita o caramida? Cu o caramida poti construi, sau poti ucide un om. Ca si cu alte tehnologii, Inteligenta Artificiala va avea diverse utilizari, unele benefice iar altele malefice. Din pacate, matematica o poate proba, viitorul nu este previzibil in totalitate si atunci ne raman doar alegerile pe care le facem, urmate implacabil de consecinte.

  11. Constantin Crânganu spune:

    AMELIA: MITUIREA ȘI UITAREA

    În ciuda faptului că se emoționează, personalitatea Ameliei conține două trăsături, nemenționate în articol, care o despart de o bună parte din omenire:

    1. Amelia nu poate fi mituită. Nu văd cum ar accepta un plic cu extra-neuroni sau o baterie cu extra-electicitate :-) pentru a face o treabă corectă.

    2. Amelia nu uită nimic. Dacă o întrebi, de exemplu, ce s-a întâmplat în ziua cutare, acum 50 de ani, în cutare loc, răspunsul ei vine aproape instataneu.

    Cu oamenii, nu se întâmplă la fel, cu excepția situației (extrem de rare) când suferă de o condiție mintală numită sindrom de hiperthymesie.

    Pentru imensa majoritate a omenirii, paradoxal, „uitarea este cea mai mare calitate a memoriei!”. Și nu este greu să înțelegem și să apreciem acest paradox.

    O lume dominată de ne-uitare ar fi un coșmar.

    • Harald spune:

      Faptul că nu uită s-ar putea să fie cea mai importantă calitate.

      Am remarcat în multe domenii apariția ineficienței ca urmare a uitării. Lucrurile erau făcute mai bine cândva, dar s-au degradat în timp și la un moment dat îi vezi pe oameni amintindu-și: ”stai puțin, că în urmă cu 2-3 ani făceam altfel și nu aveam problemele astea”.

      Și o altă problemă oarecum conexă e lipsa cooperării între domenii. De multe ori se poate vedea într-un domeniu o soluție stângace, ineficientă și uneori și scumpă, în timp ce în alt domeniu acea problemă a fost rezolvată demult (uneori de peste 10 ani) și soluția respectivă este simplă și eficientă. Inteligența artificială, prin volumul mare de date memorate, ar putea rezolva și astfel de situații.

  12. euripide spune:

    bine, bine, dar cine o sa imparta n final gamela cu mincare ? nu i putem lasa pe politruci. sarcina va pica tot in circa Ameliei. macar ea va cintari cu precizie ratiile si le va distribui echitabil, in functie de inaltimea si masa corporala a fiecaruia (human not machine)

  13. carmen spune:

    Asta cu “se emotioneaza” e o gluma buna. Mai bine zis mimeaza emotia.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Ca să rezolvăm semantica termenului folosit, propun folosirea unui test Turing, ceva similar celui folosit în filmul Ex machina. :-)

  14. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    DRONELE ÎNLOCUIESC MUNCITORII DE PE PLATFORMELE MARINE DE PETROL ȘI GAZE

    Inspectarea platformelor marine de exploatarea țițeiului și gazelor este o operație dificilă și riscantă. Muncitorii sunt suspendați în aer cu un cablu, în timp ce verifică starea de uzură a componentelor metalice ale platformei. În unele locații, ca Marea Nordului, vânturile puternice produc dificultăți și riscuri suplimentare de lucru. În plus, coșurile de purjare a gazelor de sondă sunt niște mini-vulcani. De regulă, operațiunile de pe platformă încetează pe durata inspecțiilor și reparațiilor.

    Pentru a se economisi milioanele de dolari pierduți prin încetarea producției și a evita riscurile accidentelor umane, companiile de petrol s-au orientat spre folosirea inteligenței artificiale instalate în drone – adevărați roboți zburători.

    Dotate cu camere high-definition și termale, dronele economisesc timp, reduc costurile și cresc siguranța exploatării. Ceea ce o dronă înregistrează în 5 zile ar necesita două luni de activitate umană, iar costurile legate de încetare producției ar crește cu peste 4 milioane USD.

    Viitoarele drone vor inspecta detaliat dezvoltarea în timp a crăpăturilor și a coroziunii structurilor metalice. De asemeanea, vor fi echipate cu senzori care vor detecta scurgeri periculoase de gaze – situație când vor lua automat decizia de oprire a oricărei activități. Cu alte cuvinte, o catastrofă de tip Deep Horizon va deveni extrem de improbabilă.

    Pe lângă instalațiile de petrol și gaze, acești noi inspectori aerieni vor avea mult de lucru și în alte domenii energetice: eoliană, solară, rafinării, conducte de transport și alte infrastructuri fixe.

    Pentru detalii:

    http://www.bloomberg.com/news/articles/2015-08-21/flying-robots-replace-oil-roughnecks

  15. carmen spune:

    Il citati mai sus, in eseul dvs. pe Descartes, cu al sau “Gandesc deci exist” si dvs. il accentuati pe “gandesc”. Ma intreb insa daca nu ar fi mai potrivit sa spunem “Simt deci exist”. Fiindca, iata, un computer, un robot, poate “gandi”, dar nu poate simti. Putem “transfera” gandirea sau logica intr-un robot, dar nu putem transfera afectivitatea noastra.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Este interesantă propunerea dumneavoastră și ar merita discutată cu „părinții” Ameliei sau „rudelor” ei.

      Dar, când am folosit, accentuat, fraza lui Descartes, m-am „gândit” la geniul uman, capabil să inventeze tot felul de tehnologii minunate, inclusiv laptopul pe care scriu acum.

      Este ceea ce mă uimește cel mai mult, dincolo de „cerul înstelat și legea morală” – cum o creatură, relativ recentă, a transformat, pe sine și mediul înconjurător, în circa 10.000 de ani!

      Dacă gradientul invențiilor se menține la valorile actuale, ce se va întîmpla în următorii, să spunem, 1.000 de ani? That’s the question…

      • Vlad spune:

        Ask Amelia ;)

      • Harald spune:

        Va fi colonizat Marte și probabil câțiva asteroizi, exact cum în ultima mie de ani a fost colonizată America și câteva insule.

        Nava a rămas tot navă, chiar dacă s-a trecut de la triremele cu vâsle la portavioanele cu propulsie nucleară. O mare parte e efortului omenirii se consumă pentru democratizarea și răspândirea tehnologiei. O dată creată prima navă (cam pe vremea lui Ulise sau a argonauților, probabil) restul nu a mai fost decât dezvoltare. Însă numărul uriaș de nave de pe planetă a necesitat o cantitate uriașă de muncă și de materii prime.

        Trenurile au apărut în Grecia antică, iar pe la anul 1500 majoritatea exploatărilor miniere din Europa aveau așa ceva, chiar dacă nu mergeau cu 350 km/h ca TGV-urile astăzi. Pentru a umple și Marte cu trenuri vor fi necesare câteva sute bune de ani, asta pe lângă un sistem de sateliți GPS și alte asemenea dotări.

        Va fi progres în următoarea mie de ani, dar va fi încă și mai multă muncă :)

  16. carmen spune:

    Da, dar nu aceste inventii impresionante fara indoiala constituie problema capitala a vietii omului. Ci, asa cum spunea cineva foarte frumos , framantarea omului care intra intr-o biserica cu sufletul macinat de indoiala, sfasierea sufleteasca a barbatului care stie ca e inselat de nevasta si o iubeste cu atat mai mult, acestea si altele ca acestea vor ramane problemele capitale ale vietii pana la sfarsitul timpului.
    Sau, cum spunea undeva Alexandru Paleologu, rachetele si avioanele noastre nu inseamna nimic pe langa “Hamlet”.

  17. Alex spune:

    Domeniul AI este fantastic si necesarul de efort uman pentru dezvoltarea, implementarea si adaptarea la noile cerinte sociale in societatea umana ar acoperi usor forta de munca eliberata – nu aici apare ingrijorarea mea. Chiar daca mi se pare putin fortata analogia cu forta de munca disponibilizata din agricultura (vorbim de efort fizic nu de efort cognitiv) pastrind totusi comparatia, nu pot sa nu constat ca efect rapid, faptul ca producerea de alimente la scara industriala a ajutat la explozia demografica existenta, ceea ce ma face sa consider ca AI va contribui la urmatorul boom demografic, cu presiuni uriase asupra mediului inconjurator / rezervelor planetare. Si asta perceptibil, pe parcursul unei vieti umane. Presiunea va fi uriasa, cu asteptari imense si rasa umana are foarte multe sansele sa rateze viitorul urmator. Dar optimist privind lucrurile, cred ca este un pas mare al umanitatii spre spatiul cosmic.

  18. Dragos spune:

    Amelia nu gandeste ca noi si nici macar ca tiza ei. In toate articolele de prezentare (dupa parerea mea contributiile care traduc si parafrazeaza din alte surse ar trebui sa citeze sursele cu pricina) este vorba de asimilarea unui manual de instructiuni. Deci ea este un tech support bot. Impresionant dar departe de a fi inteligent. Daca Amelia ar putea asimila un domeniu ca sociologia sau quantum field theory, nu ar putea aduce o contributie, poate nici macar in lingvistica desi stie 20 de limbi (si oare cat de bine le stie?) De asemenea, daca ar asimila un roman de oarecare valoare, nu l-ar putea discuta. De poezie, curiozitate sau inventie nici nu poate fi vorba. Cum o afirma chiar CEO-ul IPsoft, Amelia le permite oamenilor sa se ocupe de activitati mai creative, adica sa-si foloseasca inteligenta in moduri straine Ameliei (si lui Watson sau altor boti).

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      “Amelia nu gandeste ca noi si nici macar ca tiza ei”…

      Un articol din Wall Street Journal se intitulează

      Amelia, a Machine, Thinks Like You

      • Dragos spune:

        WSJ, a reputable scholarly journal …
        Creatorii prorgamlui sunt ceva mai modesti: “a cognitive agent who learns and understands like a human”, dar si asta este discutabil. Stiinta se face cu dovezi si argumente, nu cu sloganuri.

        • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

          Mi se pare că sunteți prea pretențios (căutător de nod în papură) din două motive:

          1. Amelia a fost lansată în decembrie 2014. De atunci au trecut 8 luni. Dacă sunteți familiar cu „scholarly journals”, trebuie să știți că acest interval de timp este prea scurt pentru a pregăti și publica cercetări academice pertinente. În plus, Amelia nu este un produs public, care să intereseze mediile academice pe linia cercetărilor. Licența Ameliei este cumpărată de diverse companii, care nu publică date secrete de serviciu.

          2. Dacă Amelia „învață și înțelege ca un om”, se poate spune că nu „gîndește”? Dacă eu v-aș spune aceste cuvinte, m-ați da în judecată, precis.

          • Dragos spune:

            1. Lipsa de informatie nu este o scuza pentru recurgerea la surse dubioase sau folosirea unor sloganuri comerciale drept adevararuri stiintifice.

            2. Nu m-as simti deloc jignit (mai ales daca mai adaugati un “doar” necesar): gandirea mea nu se reduce la inteles si invatat. De altfel, in general, nu avem parere prea buna de indivizii care doar repeta ce fac cei din jurul lor… ca maimutele sau papagalii. Am aratat mai sus ca insusi CEO-ul face o diferenta intre inteligenta creativa a oamenilor si cea task-oriented a Ameliei.

            Pe de alta parte, ar trebui sa fie evident ca Amelia nici macar nu intelege ca noi, oamenii . Una din sursele de confuzie este “semantica”, concept care are o semantica usor diferita in computer science si lingvistica. Dar nu vreau sa ma lungesc, astea trebuiau precizate de cei care “explica” cum lucreaza creierul Ameliei. Pe langa faptul ca nu poate sa inteleaga altceva, adica o lege din fizica, o gluma, o metafora, sau macar dictonul lui Descartes, dar nici in cadrul conversatiilor pe care le poarta ea nu intelege cu adevarat. Amelia are o abordare functionala: faptul ca “stie” ca la un oil rig pot aparea niste probleme care trebuie rezolvate (si eventual cum trebuie rezolvate), nu inseamna ca a si inteles ce este un oil rig: de la un anumit nivel ea lucreaza cu place-holders. Si spre deosebire de oameni, nici nu-i pasa si asta este in detrimentul inteligentei ei: constiinta de sine, gandirea abstracta, creativitatea ne deosebesc de alte specii (si astazi si programe) care au capacitatea de invatare. Sa ne mai amintim ca unele specii de animale cunosc jocul si Amelia nu a atins nici macar acest nivel!

            Atat din motive comerciale, cat si istorice (testul Turing, chatterbots faimosi precum Eliza), eforturile s-au concentrat mai ales pe comunicarea in limbaj natural, adica pe inducerea senzatiei ca discutam cu o persoana umana. Pentru multi este o pacaleala. Eu pun ramasag cu domnul Chetan Dube ca nu vom avea nicio Ava in deceniul 2015-2024 si nici multa vreme dupa. Nu pentru ca nu am incredere in umanitate, ci pentru ca suntem inca foarte departe. Multe previziuni cu privire la inteligenta artificiala, colonizarea altor lumi si alte …. SF-uri nu s-au implinit, si pe masura ce trece timpul par mai indepartate ca oricand. Visul, o alta constanta a umanitatii. Does Amelia dream of electric sheep?

    • Vlad spune:

      Parerea mea e ca Amelia e in aceeasi categorie cu predictiile pe care le fac aplicatiile asa zis “inteligente” in momentul de fata.

      Primesc zeci de mail-uri cu Hello ce mai faci, vrem sa mai auzim de tine si tot felul de personalizari scabroase gandite de niste minti bolnave. In primul rand NU VREAU sa primesc astfel de notificari, mi se pare insultator ca cineva sa pretinda ca o masina e interesata de mine ca persoana si sa incearca in modul cel mai insidios si pervers sa ma pacaleasca. In al doilea rand, predictiile, pe care mi le ofera toate tool-urile “inteligente” sunt absolut rupte de realitate. Nu au legatura cu contextul se baga ca musca-n lapte, habar nu au ce vreau, ce doresc, ce as vrea sa vad si NU POT FI DEZACTIVATE. Asta e cel mai enervant, vreau sa NU MAI ADUNE DATE PERSONALE despre mine FARA ACORDUL MEU si sa NU IMI ARATE NICIUN FEL DE INFORMATII IMPLICIT.

  19. Lucian spune:

    „Profeția” lui Yuval Noah Harari de la sfârșitul acestui clip https://www.ted.com/talks/yuval_noah_harari_what_explains_the_rise_of_humans
    pe care totuși YNH o numește „una dintre multele posibilități” și nu „profeție” începe să se adeverească.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Vă mulțumesc pentru semnalarea acestei prezentări. Profesorul Yuval Noah Harari, de la Hebrew University of Jerusalem, este autorul cărții din 2014 „Sapiens: A Brief History of Humankind”.

      Prezentarea sa, axată pe trei calități esențiale care ne deosebesc de cimpanzei – cooperarea, imaginația și poveștile inventate (națiunile, banii, Dumnezeu, corporațiile) este provocatoare. Iar răspunsul lui din final – conform căruia computerele vor crea „useless people”, este pe linia articolului meu, adică de reținut :-) .

      Recomand vizionarea acestei prezentări.

      • Lucian spune:

        Eu vă mulțumesc, atât d-voastră cât și celorlalți colegi ce contribuie cu informații din toate domeniile. Fără aceste articole excepționale, contribuția mea ar fi imposibilă.

      • Vlad spune:

        Nu din cauza imaginatiei si pentru ca pot fi pacaliti pot trai oamenii impreuna ci pentru ca au constiinta, empatie, inteligenta si pentru ca pot beneficia de transmiterea cunostintelor si a cunoasterii de la generatie la generatie ceea ce ii face sa se raporteze unii la altii mult mai eficient si sa nu repete greselile din trecut.

        Banii sunt un mijloc bun de a face schimb de lucruri si sunt o evolutie naturala de la troc. Povestea in care cred oamenii nu sunt banii, care nu e o poveste ci o metoda utila de a intermedia tranzactia de bunuri, ci in creditarea cu dobanda care perverteste rolul banilor.

        Imaginatia, cunostintele, minciunile se pot raspandi in acelasi fel, ceea ce le deosebeste este intentia care sta la baza raspandirii lor, contextul in care sunt spuse. Transmiterea lor nu se face tot timpul cu discernamant. Cei care transmit cunostinte nu inseamna ca au cunoastere, dupa cum cei care ii mint pe alti oameni pot sa o faca intentionat sau neintentionat.

      • Vlad spune:

        De fapt prezentarea lui Yoval e cea mai mare gogoasa. Chintesenta minciunii, spune Noah, e sa o spui convingator si o crede toata lumea … mai putin cimpanzeii. Dupa cum bine se vede functioneaza … dar asta nu inseamna ca e bine sa treci minciuna drept adevar.

        • lucid spune:

          @vlad
          Cine e “Yoval ” ?
          Cine e “Noah” ?
          Ai citit cartea ?
          Stii despre ce vorba?
          Stii despre ce iti dai cu parerea ?
          Intrebari retorice, adevarat. Pentru ca la cit scrii nuti mai ramine timp de citit.
          Din fericire.

  20. Elena spune:

    “Exista optimisti care afirma ca AI poate eradica saracia, foametea si bolile”. Intrebarea mea e, cum o va face? Pesimista fiind, cred ca cine-si va permite va inlocui forta de munca umana cu Amelia, fapt care va spori saracia in conditiile unei populatii in crestere.
    Nu cred ca omenirea este pregatita pentru o astfel de schimbare, nu a atins un asemenea nivel de constiinta si nici nu se indreapta intr-acolo. Ar fi bine sa ma insel.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Voi folosi exemplul dat în articol, cu numărul impresionant (80%) din populație, care, până la mijlocul anilor 1980 erau agricultori.

      Munca în agricultură nu era ușoară, ba din contra, și sărăcia era predominantă, împreună cu multe boli legate de malnutriție. Cine cunoaște istoria României, poate găsi acolo numeroase exemple concrete.

      Dezvoltarea surselor de energie pe bază de combustibili fosili a făcut posibilă apariția tractoarelor, semănătorilor, batozelor, irigatoarelor etc., care au substituit munca fizică istovitoare a marei mase țărănești. Au apărut apoi tehnologii de protecție împotriva dăunătorilor, de modificare genetică a semințelor pentru a elimina boli specifice plantelor ș.a.m.d.

      Rezultatul final: În SUA, dar și ]n alte țări, agricultorii reprezintă de multă vreme doar 2% din forța de muncă – în condițiile în care, de la penurii cronice, s-a ajuns la supra-alimentare, obezitate, risipă ș.a. Trebuie însă subliniat că un tractor John Deer din 2015 arată în interior ca o navă spațială: tehnologii GPS, senzori de toatete tipurile, climatizare, voice commands, self-control și alte minunății pe care primele tractoare nu le aveau.

      Și să nu uităm, iarăși, că cei 88% din țăranii disponibilizați prin avansurile tehnologiei n-au dispărut. Dacă privim dinamica dezvoltării populației după revoluția industrială, se poate spune contrariul (adăugați, totuși, dezvoltarea industriei farmaceutice – o altă contribuție a combustibililor fosili :-) ), care a eradicat multe boli și a crescut speranța de viață).

      Cum ar putea inteligența artificială vindeca boli curente incurabile, precum cancerul, Alzheimer, Parkinson etc?

      Sugerez un articol din AI Magazin

      Cancer: A Computational Disease that AI Can Cure
      by Jay M. Tenenbaum, Jeff Shrager

      • Vlad spune:

        Dar nici mancarea nu mai are niciun gust cand cu aceleasi cantitati de ingrasaminte si nutrienti ci de 10 ori mai mult e clar ca si alimentele contin mai putin. De altfel sunt studii care arata ca aportul de minerale si vitamine in alimente a scazut intre 5% si 30%, lucru care se poate observa si gustativ chiar si in comertul romanesc, ca sa nu mai vorbim de tarile “dezvoltate”. Sigur ca alimentele pe bune, adica cele din culturi biologice iti rup punga si doar cei care isi permit pot sa le manance.

        La noi nici macar asta nu e valabil … Daca vrei un pui de tara poti sau cauti mult si bine si chiar daca ai da banii, n-ai de unde sa-l iei.

        • Harald spune:

          @ Vlad – până la a discuta despre gust și calitate, mâncarea trebuie să fie mai întâi disponibilă în cantități îndestulătoare. Asta e ordinea firească a lucrurilor. După ce există cantități suficiente, începem să ne gândim și la calitate, iar în România lucrurile încă sunt complet bulversate la capitolul ăsta.

          Dacă n-ai prins vremurile lui Ceaușescu, poveștile cu lipsa alimentelor ți se pot părea ridicole. Însă pe vremea aceea nu exista în RO niciunul dintre lanțurile actuale de supermarket-uri, iar toată producția de alimente o realiza practic statul. Asta, împreună cu lipsa banilor, a făcut ca după 1990 să fie acceptate și produsele de calitate modestă. Și problema e că un profit vrea să obțină și cel care vinde produse de calitate modestă.

          • Vlad spune:

            @Harald

            Ideea e ca progresul nu inseamna neaparat calitate … pe de o parte, pe de alta e bine ca atunci cand faci o comparatie sa ai in vedere si factorii calitativi nu doar pe cei cantitativi …

            Ce s-a imbunatatit, indiscutabil, sunt conditiile de lucru si eficienta, produsele in schimb sunt per ansamblu de proasta calitate, cele a caror calitate e comparabila este cea a produselor premium si ecologice. Adica ce era produs de serie acum 100 de ani e acum varf de gama, cel putin in ce priveste mancarea. Patura muncitoare nu mai munceste in agricultura dar cu banii castigati se hraneste poate doar moderat mai bine decat inaintasii lui. Subnutritia poate nu mai e o problema la fel de raspandita in schimb chimicalele, hormonii de crestere ii expun pe oameni la alte boli si la obezitate sau dereglari endocrine.

            • Harald spune:

              Trebuia să vezi pachetele de margarină de pe vremea lui Ceaușescu. Scria pe ele cât se poate de clar: ”aromatizat sintetic, colorat artificial, conservat chimic”. Și uneori nu se găsea nici aia, se găsea doar untură vegetală vrac, despre care nu vreau să știu ce conținea :P

              Uleiul de floarea soarelui era numai pe cartelă, prin 1984 era un litru de persoană pe lună, iar prin 1988 era doar 0,75 litri pe lună. Uleiul de porumb dispăruse complet din magazine, iar despre ulei de măsline povesteau bunicii că se găsea înainte de război. Nici măcar părinții nu-l văzuseră vreodată în magazine. Cât despre pui, tot de la țară trebuiau obținuți, în alimentara se găseau doar pungi cu capete și gheare.

              Ideea ta despre calitatea alimentelor de acum 100 de ani n-are nimic de-a face cu realitatea. Este ceea ce Asimov numea ”medievalism”, o nostalgie falsă după vremurile bune de altădată. care numai bune nu erau pentru cei care le-au trăit într-adevăr. Acum 100 de ani, Primul Război Mondial începuse deja, iar România era încă neutră, dar începuse și ea să cocheteze cu ideea de a obține Ardealul. Calitatea alimentelor era ultima preocupare a oamenilor. Și nu cred că vrei să știi câte soiuri de paraziți găseai pe alimentele naturale :)

        • Prostu' satului spune:

          “Daca vrei un pui de tara poti sau cauti mult si bine si chiar daca ai da banii, n-ai de unde sa-l iei.”

          De la tara?

          • Vlad spune:

            Pai … eu locuiesc la oras …

            • Harald spune:

              @ Vlad – starea naturală a omului este să-și obțină singur cele necesare traiului, nu să le cumpere pe bani. Dar dacă nu ești dispus să crești singur niște găini într-o poiată (cam 20 de exemplare adulte plus puii scoși de 3-4 cloști ar fi necesari pentru consumul anual de carne și ouă al unei familii) atunci tre’să te mulțumești cu ce produce industria.

            • Razvan A spune:

              @harald
              Bun, creste Vlad gainile in poiata. Cu ce le hraneste insa? Cu porumb cu aflatoxina? OMGuri? ori se apuca sa cultive si un hectar cat sa aiba pentru ele ?
              Mai in gluma, mai in serios Vlad vrea cam multe cu bani putini. Calitatea se plateste scump. Pentru ca putini sunt interesati in ea. Proletarul vrea matzul plin, bericioaica si plasma. Nu-l intereseaza unde, cum si din ce sunt facute. Caz in care e normal ca ce-i mai cerut sa fie produs “in serie” in timp ce produsele de nisha sa aiba costuri “de nisha”.
              Asta e…intotdeuna au supravietuit cei mai puternici…fie financiar fie fizic. Ce vrea Vlad acum? Sa o omoram pe Amelia fiindca nu-i da lui gaina “de la tara”?
              Apropo, am vazut si eu ce inseamna “de la tara” in Romania. Se lauda taranul cu produsul lui dar la o inspectie amanuntita observi: arunca cu ingrasamant si pesticid fara nici o reteta…sa moara parazitul; gradina lui e plina de plasticuri, petruri, mizerie despre care el n-are nici o idee cat de daunatoare pot fi. Microplastice asimilate eventual de plante, metale grele din tevile de la incalzire care erau vopsite cu plumb si care acum sunt aracii de baza samd. Doar gustul e “mai gustos” fiindca ai crescut cu el si-l stii cel mai bine. Rasa de tomata e mai “primitiva” ceea ce da un gust mai “primitiv”, adica ceea ce Vlad numeste “gustos”. Nu contrazic, si mie imi place. Dar prefer sa cumpar “ecologic certificat” si nu de la taranul “care stie el mai bine”.

  21. Vlad spune:

    Toate abuzurile pe care aplicatiile le comit chiar in acest moment asupra zeci poate chiar sute de milioane de oameni: trimitand mail-uri, reclame si continut nesolicitate se datoreaza legilor permisive si oamenilor din spatele acelor aplicatii care isi abuzeaza utilizatorii prin adunarea de date si informatii personale fara acordul persoanelor, folosirea lor in scopuri care nu sunt in linie cu preferintele proprietarului lor de drept.

    • Harald spune:

      Și cine te împiedică să-ți instalezi propriul server de mail? Nu mai folosești serviciile gratuite de la Google și de la Yahoo și ai scăpat de griji. Sau ai vrea ca legea să oblige astfel de corporații să ofere gratuit servicii de e-mail și să le poți reclama pentru fiecare mesaj spam?

      • Vlad spune:

        Nu ma impiedica nimeni … e vorba de practici, in general … si nu e vorba doar de mail-uri. Site-urile, browserele web, motoarele de cautare si multe, multe altele … Sigur poti sa le scrii pe toate de la zero … doar ca ar lua probabil foarte, foarte mult timp … deci nu e fezabil si pentru asta e mai simplu ca oamenii sa constientizeze si sa-si ceara drepturile …

        • Harald spune:

          Care drepturi? Toate cele menționate de tine sunt gratis. Nu crezi că niște oameni sunt plătiți să le realizaze și să le țină în funcțiune? Cum se acoperă costurile? E ca și cum ai pretinde că e dreptul tău să circuli cu trenul fără bilet.

          • Vlad spune:

            Pai si aplicatiile platite de ce au nevoie de datele mele ? De exemplu telefoanele cu Android, iOS, Windows plus toate aplicatiile din magazinele virtuale disponibile pe telefoane ? Am dat banul pe telefon si pe aplicatie nu vreau sa transmit nicio data despre mine … iar daca o transmit sa nu poata fi folosita decat strict in scopul pentru care o trimit mai departe si alti oameni sa nu o poata accesa si conecta cu mine … simplu.

            Daca o sa cititi articolul de la BBC o sa vedeti ca viata privata a individului este incalcata in mod flagrant prin colectarea masiva de date.

            La noi se monitorizeaza video autobuzele si trenurile ceea e o incalcare a vietii private a individului.

            • Harald spune:

              N-am nevoie să citesc articolul de la BBC, agentul meu imobiliar mi-a spus deschis că vinde baza de data cu clienții oricui e dispus să plătească pentru ea. Așa ajunge să mă sune Virgin Media, așa ajung să mă sune diverse firme care îți pot obține despăgubiri pentru accidente rutiere sau de muncă, despăgubiri pentru comisioane bancare încasate nejustificat etc. etc.

              Așa funcționează lumea, ei mă sună, eu le răspund și îi refuz, asta este, no hard feelings :)

            • Razvan A spune:

              Serios? Trenul e public? De cand? Autobuzul? te obliga cineva sa le folosesti? Ce zici de bicicleta? Sau altceva? Ai urcat in tren, “estid e acord cu termenii si conditiile”. Nu te obliga nimeni, poti da “No”.

  22. stefan spune:

    Daca or sa se respecte cele trei legi ale roboticii o sa fie totul bine:

    Legea 1
    Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.
    Legea 2
    Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.
    Legea 3
    Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.

  23. Vlad spune:

    @Harald

    Eu nu zic ca a fost mai bine sau mai usor … zic doar ca alimentele erau de mai buna calitate … cele care se gaseau in piata, chiar si pe vremea lui Ceasca: ma refer in principal la fructe si legume erau mai ok decat multe din cele care se gasesc acum pe piata.

    Cele procesate au crescut in numar. Acum, intr-un super market, cred ca 60-70% din mancarea care se gaseste e procesata si contine chimicale si tot felul de aberatii de care omenirea nici macar nu aflase in urma cu 50-60 de ani.

    Cand eram mic se facea unt. Se batea frumos laptele intr-o sticla si iesea unt … bun, natural, ca la mama acasa :)

    Acum 100 de ani nu eram chiar in Evul Mediu era 1915.

    • Harald spune:

      Se făcea unt din laptele muls de la vacă, nu din laptele de la alimentara. Și ca să obții unt îți trebuie smântână, nu laptele natur. Nu exista lapte integral în alimentara, numai degresat.

      La 1915 se secera grâul manual, se treiera cu caii (abia prin 1935 erau cam peste tot batoze) și se ara cu plugul cu boi. Existau pluguri cu abur, dar în Anglia și în Germania, nu în România. Energia electrică o găseai numai pentru iluminat și numai pentru clădirile publice. Tramvaiele electrice erau o mare realizare, însă în România numărai pe degete orașele care aveau transport public.

  24. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @Harald

    Trebuia să vezi pachetele de margarină de pe vremea lui Ceaușescu. Scria pe ele cât se poate de clar: ”aromatizat sintetic, colorat artificial, conservat chimic”. Și uneori nu se găsea nici aia, se găsea doar untură vegetală vrac

    Am rezistat până acum tentației de a intra în discuțiile dumneavoastră cu alți comentatori pe tema „ce bine era înainte, nu ca acum, când mâncăm numai E-uri etc., etc.”, dar simt că trebuie să spun și eu ceva.

    Comentariul meu se vrea, totodată, și o replică unei autoare de aici, care scrie „Despre viciile anticomunismului românesc”.

    Am trăit câteva decenii în România comunistă și am zeci de exemple care m-au marcat pentru tot restul vieții. Iată două dintre acestea:

    1. La parterul blocului din Nicolina, Iași, unde locuiam, funcționa o Alimentara (azi, ironic, acolo este un Mini-Carrefour!). Cei doi copii ai mei se jucau tot timpul în spatele blocului, acolo pe unde veneau mașinile de aprovizionare a Alimentarei. La prima vedere a unei astfel de mașini, fetița su băiatul meu, laolaltă cu ceilalți copii, scotea strigătul de luptă: „Se bagă ceva!”. Nu conta ce se „băga”, important era să prinzi rândul la coadă pentru apuca acela ceva.

    În luna decembrie a anului 1986, s-au băgat portocale. Alarmată de strigătul fetiței mele, bunica ei (aflată în vizită la noi) a coborât fulgerător de la etajul 3, unde locuiam, a înhățat-o pe fetiță în brațe și s-a înfipt hotărâtă în coada care se umflase imediat ca un fluviu năvalnic. Pentru că se dădea doar 1kg de portocale per persoană, soacra mea nu a lăsat-o pe fetiță din brațe.

    Ceea ce a urmat a constituit un coșmar: îmbrânceli sălbatice, țipete disperate, înjurături nemaiauzite de urechile unui copil, lupte corp la corp pentru a mai face un pas în față, imposibilitatea de a mai ieși din încăierare, senzația de sufocare și leșin. După aproape 30 ani, fata mea încă tremură la amintirea acelor momente de groază. Pentru 1 kg de portocale…

    2. În 1985, Ceaușescu a decis să economisească benzina și energia electrică. Pe lângă faptul că benzina era raționalizată (cu excepția Bucureștiului) la 20 litri/lună, nu aveai voie să circuli în fiecare duminică, ci doar atunci când ultima cifră de pe plăcuța ta înmatriculare (cu soț sau fără soț – cîte bancuri a mai creat acest joc de cuvinte!) coincidea cu cifra similară a duminicii din calendar.

    Ceea ce m-a marcat însă definitiv a fost faptul că, în lunile de iarnă, cînd se întuneca de la ora 16, curentul electric era întrerupt între orele 17-19, ore de vârf pentru pregătirea lecțiilor și a cinei. Pentru a rezolva problema întunericului obligatoriu – într-o țară europeană, în deceniul 9 al secolului 20! – am scos bateria și un bec de la farul automobilului (care și așa nu mai circula din lipsă de carburant) și am improvizat o sursă de lumină deasupra mesei din bucătărie. Acolo, copiii mei își pregăteau zilnic lecțiile, soția mea pregătea cina și lecțiile ei de franceză, iar eu încercam să mă calmez cât mai mult și să pregătesc cursurile și seminariile de geofizică de la Universitatea Iași.

    Când nu am mai putut răbda, am recurs la forme de protest pe care le-am considerat oportune în momentele respective.

    Prima dată, în 1970, elev fiind la liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, am trimis o scrisoare lui Max Bănuș, la „Europa Liberă”, în care îmi exprimam nemulțumirile legate de lipsa unor emisiuni de muzică adecvată generației tinere. Scandalul a fost imens, iar primul meu dosar de securitate a fost deschis (CNSAS -Dosarul penal nr. 237/1970 privitor pe Crînganu Constantin învinuit de infracțiunea de propagandă împotriva orînduirii sociale p.p. de art. 166 al. 2 c.p.

    Au urmat anii studenției la București, Facultatea de geologie tehnică. Dintre numeroasele întâmplări de atunci (una, cu Silviu Brucan, merită un articol separat), aș menționa doar una, relatată mie, în 2010, de fostul meu profesor de mineralogie, Președintele Emil Constantinescu.

    Domnia sa mi-a spus că îi datorez (și) lui prezenta mea carieră profesională/academică. La mirarea mea, Președintele Constatinescu mi-a povestit că, în ajunul unor alegeri ASC (Asociația Studenților Comuniști), eu am încercat să boicotez acele alegeri. Motivul pe care l-am invocat a fost că acele alegeri, desfășurate sub sloganul „Să alegem pe cei mai buni dintre noi!”, sunt perfect inutile pierderi de timp. De ce? Le-am reamintit colegilor mei că și Iuda a avut niște prieteni ireproșabili și că și el a fost ales de cel mai bun dintre noi etc. etc.

    Studentul de serviciu a raportat imediat comentariile mele și conducerea facultății a propus examatricularea, fără drept de reînmatriculare în nicio facultate din România. Domnul Președinte Constantinescu, în calitatea pe care o avea atunci – secretar BOB al Facultătții de geologie, s-a opus cererii de exmatriculare, salvându-mi cariera de geolog. Îi mulțumesc și pe această cale pentru gestul domniei sale.

    Călătoria a continuat… la Atelierul de Proiect[ri Județene Vaslui, unde am lucrat ca inginer geotehnician. Din acea perioadă, datează eseul meu (din păcate, pierdut) „Sahara vasluiană”, trimis lui N. Ceuașescu și alte scrisori, trimise ziarului Scânteia.

    Despre perioada mea ieșeană, soldată cu două dosare de urmărire informativă („Geologul” și „Corbul”) am relat succint în articolul Moartea unui general.

    Am scris într-un comentariu mai sus că „o lume dominată de ne-uitare ar fi un coșmar”. Personal, am încercat, dar nu pot uita acele întâmplări. De aceea, pentru mine, comunismul pe care l-am trăit este un coșmar din care încerc mereu să mă trezesc.

    • euripide spune:

      vedeti ! creierul lucreaza mai intens in perioade limita (saracia din epoca pe care n ati uitat o).
      daca cina o sa i fie adusa plavanului (tolanit in fotoliu) de o drona (trimisa de Amelia), acesta va ramine fara scoarta cerebrala. il vor minca de viu masinile !

    • Harald spune:

      Ascultam Europa Liberă și Vocea Americii, dar nu m-aș fi gândit niciodată să le scriu scrisori. Și cu-atât mai puțin la Scânteia. Aveam dispute pe holurile liceului cu MR Ungureanu, el ridicând în slăvi politica Partidului și strecurând mereu amenințări voalate în discuție, așa că aveam idee cam ce specimene trebuie să fie la Scânteia :)

      Aveam o prietenă în Franța cu care corespondam, când am ajuns în armată dădeam din două în două săptămâni ”extemporale” cu ofițerul de la CI pe chestia asta și cea mai bună metodă de a-i ridiculiza mi s-a părut aceea de a scrie la Radio Moscova :P Le ceream reviste și fotografii cu naveta lor spațială Buran, ei mi le trimiteau, iar eu aveam mereu un subiect nou de discuție cu CI-stul, după care iar voia de la mine declarații despre prietena din Franța.

      Așa ajunsesem să-mi fac rost și de învoiri în oraș, spuneam că am fost chemat la biroul CI și n-avea nimeni curajul să ceară confirmarea. Iar uneori chiar treceam pe-acolo, ”just to say hello”, când mi se părea mie că există riscul să se prindă cineva că de data respectivă nu mă chemase nimeni. Nu m-a interesat niciodată să-mi văd dosarul, mi-am recuperat doar niște reviste de electronică primite din Franța și i-am adus în pragul apoplexiei pe cei de la brigada Iași, folosind codurile lor interne gen ”vreau să merg la 1-0-5 (sau la 1-6-3)” în loc să folosesc denumirile ”civile” ale birourilor respective :P

      Însă o mare parte a activității lor părea pur și simplu birocrație. Adică păreau să aibă nevoie de dosare, note și declarații ca să își justifice activitatea. Prin orașele mici mai inspirau teamă, dar în orașele mari nici ei nu se mai luau în serios.

    • Vlad spune:

      Am avut si eu o experienta cu banane … Banana pe care o primisem era verde si m-am enervat si am vrut sa o arunc dar mama mea a pastrat-o pana s-a copt si peste o saptamana am primit o banana coapta. Ce bucurie :)

      Pentru adulti trebuie sa fi fost nasol … la copii, era libertate mai mare …

    • Vlad spune:

      Sa stiti ca Iuda, in ciuda perceptiei comune, l-a inteles cu adevarat pe Hristos. E un roman a lui Kazantakis, nu mai stiu exact cum se cheama in care Kazantakis reflecta experientele biblice prin intelegerea proprie. Intelegere intelectuala care surprinde, cel putin in cazul lui Iuda, o imagine mai aproape de adevar.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Ultima ispită a lui Iisus (1953)

        Martin Scorsese a făcut în 1988 un film celebru plecând de la roman.

        De recitit și Hristos răstignit a doua oară, Biblioteca pentru toți, 1968

    • a. m. spune:

      Aveam, spre sfirsitul epocii de aur (’85-’87), o colega de birou taciturna si timida, dar capoasa. Intr-o vineri de sfirsit de toamna, care a debutat cu o dimineata calduta si linistita, la fel cum fusesera si zilele precedente, temperatura a inceput sa coboare brusc pe la prinz, asa cum se intimpla in timpul eclipselor de soare in miez de zi, si un vint turbat si inghetat, iscat din senin, ridica nori de praf in Bucurestiul care era, oricum, plin de praf chiar si in conditii de calm atmosferic.

      Pe la 5, colega, care venise la slujba in ziua aceea cu fetita ei de vreo 3-4 ani, pleaca. Peste vreo 10 minute plec si eu spre casa. Locuiam la vreun kilometru distanta si mergeam pe jos. Desi aveam o geaca de toamna si ma miscam cit mai repede ca sa ma incalzesc, frigul neobisnuit si vintul oribil de puternic si de rece m-au facut sa dirdii de-mi clantaneau dintii si abia asteptam sa ajung acasa, la adapost de furia meteo de afara.

      Nu mi-a venit sa cred cind am vazut-o pe colega mea, cu copila in brate, si amindoua imbracate de vara (rochii si nimic peste), stind la o coada imensa la oua. De obicei nu dau sfaturi nesolicitate, dar atunci i-am zis ingrozit: du-te, fato, acasa si da-le dracului de oua! O sa muriti amindoua de frig aici. Mi-a raspuns doar cu un zimbet amar si a ramas acolo sa ia oua. As fi stat si eu la coada aia, pentru ca nu mai aveam nici un ou, dar era mult prea frig pentru cum eram imbracat, iar vintul era pur si simplu criminal. Batea cu furie si, parca, simultan din toate directiile.

      A doua zi mi-a spus ca a stat doua ore pina sa apuce un carton cu oua. A treia zi era in spital cu fata grav bolnava. Au iesit din spital peste vreo 8-10 luni si, din cite am aflat, fetita a supravietuit miraculos (creierul ii fusese grav afectat), dar cu sechele serioase. Dupa prima luna in spital, imi spunea o alta colega care le-a vizitat, fetita se redusese la un pumn de piele si oase si nimeni nu credea ca scapa.

      andrei

  25. Vlad spune:

    Pentru cine e interesat sa vada ce date se colecteaza in ziua de azi si care e impactul tehnologiei in vietile noastre:

    http://www.bbc.com/news/technology-29802368

  26. Vlad spune:

    @Harald

    Nu se mai poate vorbi de asa ceva decat in cazuri izolate. Oamenii functioneaza ca un tot unitar …

    Exprimarea, recunosc, nu a fost tocmai fericita. Cand am zis gaina “de la tara” ma referam la caracterul organic al hranei administrate, precum si al mediului de crestere, liber …

    Nu ma multumesc, de asta vorbesc despre asta …

  27. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    O Amelie pentru eternitate!!!

    Eter9 social network learns your personality so it can post as you when you’re dead.

    New site Eter9 promises digital immortality using a kind of artificial intelligence to scan your posts.

    It will then continue posting online for you after death. Yes, it’s the creepiest thing we’ve learned today too.

    If your social activity consists of posts about Taylor Swift and complaints to train companies, it means you can post for eternity on these topics.

    You can also “smile” at things, similar to likes, forever.

    And there is both a main page which works like Facebook’s newsfeed and a “cortex” which works like your Facebook profile.

    Set up by Portuguese developer Henrique Jorge, it’s still in beta testing mode but there are around 5,000 people signed up at the moment.

    But Jorge tells Newsbeat that users are joining every day and he has plans in place to make the system more powerful.

    “We are trying to create an AI system that learns faster from other networks like Facebook, as the ETER9 information at the moment is quite small.”

    http://www.bbc.co.uk/newsbeat/article/34015307/eter9-social-network-learns-your-personality-so-it-can-post-as-you-when-youre-dead

  28. Vlad spune:

    @Harald

    Ahhh, ce vremuri … bine nu stiu cum erau cele de la 1915 dar ce fain tre sa fi fost … Erau mai multe paduri … produse mai naturale :) )) Pensiuni rurale :) ))

    • Razvan A spune:

      Vlad, idealistule…tu cine crezi ca ai fi fost la 1915? probabil iti imaginezi ca erai boier sau arendas sau ce? Ca daca erai parte din cele 80% taranime nu faceai decat sa muncesti pana-ti cadeau oasele si sa te alegi cu paduri doar la constructia coshciugului. Mancai natural daca te lasa arendasul sau daca plateai bine dijma catre el.

  29. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @harald

    Ascultam Europa Liberă și Vocea Americii, dar nu m-aș fi gândit niciodată să le scriu scrisori. Și cu-atât mai puțin la Scânteia. Aveam dispute pe holurile liceului cu MR Ungureanu

    Atitudinea dumneavoastră, ca și a majorității populației României, ilustrează ceea ce am descris ca fiind principiul precauțiunii, „Mai bine să nu facem nimic, decât să ne pară rău mai târziu”. Este principiul pe care folclorul românesc l-a sublimat în câteva expresii memorabile, precum „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”, „Capul plecat, sabia nu-l taie”, „Apa trece, pietrele rămân”, iar Caragiale l-a nemurit prin gura lui Pristanda: altele am eu în sufletul meu, dar de! n-ai ce-i face: famelie mare, renumerație după buget mică…

    Sub forma unei gogorițe, care mă dezgustă total, același principiu a fost botezat de unii intelectuali români cu numele „rezistență prin cultură”. Pentru mine, această gogoriță nu este altceva decât masca de pe fața lașilor.

    Cred cu tărie că, dacă cel puțin 1% dintre liceenii români, ascultători de Europa Liberă, ar fi trimis o scrisoare la Munchen, și dacă cel puțin 1% din adulții României ar fi trimis una sau mai multe scrisori de protest ziarului Scânteia sau lui Ceaușescu personal, atunci faimoasă mămăligă ar fi explodat mult mai devreme de 1989.

    Dar n-a fost să fie…

    În anii aceia, apărea cam în fiecare un Dicționar al înțelepciunii popoarelor. Am cumpărat toate acele dicționare și, studiindu-le, am făcut o descoperire stupefiantă: niciun alt popor nu are un proverb similar cu al românilor: Capul plecat, sabia nu-l taie. L-am numit proverbul lașității naționale, o rușine ontologică.

    Am făcut un test cu studenții mei de la geologie (probabil pe unii îi cunoașteți de la Negruzzi).
    Le-am spus că dacă nu încleștezi pumnii ca să poți lovi, nu ai niciun drept să întinzi mâna să primești pomană de la alții. Rezultatul restului: cel puțin 3 studenți de serviciu s-au repezit să raporteze maiorului Paul Hău (securistul Universității, cel care, ca locotenent, m-a anchetat la Bârlad în 1970) că profesorul Crânganu instigă la revoltă în timpul orelor de geofizică.

    Vreau să vă fie clară poziția mea: dacă aș fi avut o armă cu muniție, aș fi tras fără să ezit. Am avut doar stilou (și o mașină de scris Erika, nedeclarată) și am „tras” din toate pozițiile cu scrisori. A fost mai mult decât nimic și, fără să mă consider un dizident cu statut public, sunt mândru că nu mi se aplică proverbul rușinii naționale.

    • George Coman spune:

      @ prof. Cranganu, @ Harald

      Sunt nascut in 1979. Pana in prezent, in urma anilor petrecuti in Vest (5 ani in Canada), eram convins ca uriasul vid de competenta si caracter creat in Romania post ’89 a fost cauzat in principal de exodul tinerilor nascuti intre aproximativ 1960 – 1970, exod declansat in principal de mineriade, intre 1990 si 1996. Citindu-va insa, ma deprim si mai mult, deoarece realizez ca hemoragia de oameni priceputi si cu statura morala e chiar mai grava decat credeam, altfel spus ca exodul a inclus multi oameni competenti si morali nascuti intre 1940-1960.

      @ prof. Cranganu: asta cu cei 1 % e wishful thinking. Cehoslovacia si Ungaria i-au avut pe acei oameni, si mamaliga a explodat tot in 1989. Cei 1 % dintre cehi au facut poate posibila aparitia lui Dubcek, dar situatia s-a nasolit rapid in august 1968 la Praga, si respectivii 1% oameni cu caracter s-au descoperit sub senilele tancurilor sovietice.

      Principial insa, aveti ingrozitor de multa dreptate, referitor la lasitatea romanilor (eu o denumesc lipsa de caracter). Cred insa ca nu e o lasitate ontologica, ci explicabila istoric si in scadere (pretind ca generatia din care fac parte a avut norocul sa traiasca un pic alte vremuri si e un pic superioara pe scara caracterului generatiei dvs. Nu ca ar avea vreun merit pentru asta).

      @ admin, @prof. Cranganu, @Harald: poate gasiti vreun format prin care triunghiul Tismaneanu-Cranganu-Harald sa dezbata mai multe despre experientele lor in comunism, de la “obsedantul deceniu” si pana la anii ’80 sau chiar epoca Iliescu.

      Va multumesc

    • Harald spune:

      Probabil ține de educație. Sau de zodie :)

      Nu vedeam nici atunci și nu văd nici acum în ce mod se putea ajunge de la o scrisoare la Scânteia la rezolvarea unor probleme concrete, gen lipsa laptelui în magazine. Taică-meu era contabil și a lucrat vreo 2 ani la o fermă de vaci, așa că aveam ocazia să aud chestiuni foarte concrete: erau obligați să țină 500 de vaci, deși nu aveau suficient nutreț pentru ele și mai puțin de 350 dădeau lapte. Astfel, laptele îi costa în jur de 7 lei litrul ca să-l obțină, dar erau obligați să-l predea la ICIL, care plătea 4,50 litrul. Adică fiecare litru de lapte produs în plus majora de fapt pierderile unității.

      Și în alte domenii era la fel. Trebuia semănat grâu pe tarlale unde se obțineau 1.900 kg.la hectar pentru că așa stabilea Direcțai Agricolă, trebuia semănată floarea-soarelui atunci când stabilea Direcția Agricolă, chiar dacă mai dădea un îngheț când planta avea două frunze și toată cultura era compromisă, trebuia arat din nou și pus porumb furajer în loc (era prea târziu în anul acela pentru orice altceva) ș.a.m.d.

      Adică exista o fractură totală între deciziile luate la nivel central și situația reală de pe teren, iar o asemenea fractură nu se putea rezolva în niciun caz cu scrisori. Faptul că ascultam Europa Liberă încă de pe la 4 ani m-a făcut să înțeleg pe la 15-16 ani că și ei spuneau o mulțime de prostii. Adică aveau dreptate în a critica aspectele care mergeau prost, dar nu era ceva ce regimul lui Ceaușescu ar fi putut să rezolve, dacă ar fi vrut. De fapt relațiile de producție erau problema, sistemul trebuia schimbat din temelii, ceea ce nici măcar oamenii nu doreau (a se vedea voturile obținute de Ion Iliescu în anii următori).

      Ceea ce doreau oamenii era un fel de gorbaciovism, asta s-ar fi putut într-adevăr obține cu scrisori (dacă Ceaușescu ar fi fost dispus să predea puterea) însă bunicul mă ajutase să înțeleg că asta tot comunism era de fapt. Astfel că plecarea din țară era singura soluție realistă, nu scrisorile. Și asta nu s-a schimbat nici azi, pentru că țara merge așa cum doresc oamenii. Nu-l puteam aduce pe Helmut Kohl să conducă România și nu-l putem aduce nici azi, nu l-ar vota nimeni :)

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Nici unul din exemplele dvs (ICIL, grâu, floarea soarelui etc.) nu constituie, în viziunea mea, o justificare acceptabilă pentru non-acțiune, băgarea capului în nisip („apa trece. pietrele rămân”), dubla gândire („altele am eu în sufletul meu, dar deh…”), resemnarea fatidică („că nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”, Miorița).

        Poate că nu e o lașitate ontologică, ci ar fi unele, subțiri, foarte subțiri, explicații istorice. Mă îndoiesc. Părerea mea am exprimat-o aici:

        În 1939 Finlanda (care avea de 3 ori mai puțini soldați, de 30 de ori mai puține avioane și de 100 de ori mai puține tancuri) și-a riscat independența națională intrând în război cu Uniunea Sovietică. A pierdut 70.000 de oameni, dar Uniunea Sovietică a pierdut 323.000. A pierdut unele teritorii, dar a rămas independentă și cu demnitate națională. Aplicând principiul precauțiunii („zero riscuri”), în anul următor statele baltice au fost ocupate pentru următorii 50 de ani, iar România a cedat Basarabia și Bucovina fără să tragă măcar un foc de armă.

        • Harald spune:

          Nu era vorba de băgarea capului în nisip, era vorba de a întreprinde acțiuni utile, care să ducă efectiv undeva. Problema era Ceaușescu în persoană, el trebuia înlocuit în primul rând. Pe el l-aș fi împușcat personal, dacă aveam ocazia. Aveam arma, aveam muniția, mi-a lipsit doar ocazia.

          Însă scrisorile erau doar un mod de intra în jocul regimului, după regulile impuse chiar de el. Regimul pretindea că are grijă de oameni, iar dvs.trimiteați scrisori ca să-i reproșați că nu are grijă de oameni. Adică îi recunoșteați rolul și statutul auto-asumat. Eu n-am nevoie să aibă nimeni grijă de mine, eu vreau doar să fiu lăsat în pace, că am eu grijă singur de mine :)

          La noi în familie se discutase mult despre schimbarea lui Ceaușescu, se ajunsese încă dinainte de 1980 la concluzia că nu se poate schimba nimic în România, cât timp rămâne el la conducere. Însă bunicul, născut pe vremea Imperiului și cu o oarecare capacitate de a înțelege politica, avea următoarea teorie: Ceaușescu nu poate fi dat jos decât de ai lui, iar asta numai după ce dispare Brejnev. Brejnev era de neclintit, el avea să moară în funcție la fel ca și Stalin, asta era evaluarea bunicului. Însă mai departe era optimist, ”comuniștii se omoară întotdeauna între ei”, se va găsi unul care să-l dea jos pe Ceaușescu :)

          Și după cum s-a dovedit, nu scrisorile dvs.l-au dat jos pe Ceaușescu, ci unul dintre ai lui, care a dorit să-i ia locul. Iar asta numai după dispariția lui Brejnev. Scrisorile vă ajută pe dvs.să aveți mai multă stimă de sine, dar efectul lor asupra schimbării de regim a fost nul.

          • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

            Scrisorile erau doar una dintre formele posibile de protest.

            Vă mai dau un exemplu personal diferit:

            Către sfîrșitul anilor ’80, Ceaușescu inițiase o campanie stranie: România spune un NU hotărât bombei cu neutroni! Au fost ordonate mitinguri, articole în ziare și marșuri în toata orașele țării. Conducerea Universității Iași a executat aceste ordine și, într-o zi de duminică, profesorii și studenții de la geologie trebuiau să mărșăluiască, cu pancarte și lozinci scandata, de la Cuza la sediul Județenei de partid.

            Am criticat public acest marș, că nu are niciun rost, că România nu poate influența disputele dintre SUA și URSS, că totul este o inutilă pierdere de timp etc. etc.

            Rezultatul: dintre cei peste 400 studenți, cadre didactice și personal al Facultății de biologie-geografie-geologie, eu am fost singurul care nu a participat, în ciuda numeroaselor apeluri telefonice, de la diverse niveluri, prin care eram somat să mă înfățișez imediat la Universitate.

            Dosarele mele DUI s-au umplut imediat cu delațiuni și alte „note informative”.

            Ce-ar fost dacă cei peste 400 de români ar fi absentat?

            1% putea fi întotdeauna masa critică necesară explodării mămăligii.

            N-a fost să fie… Restul – ce spunea bunicul dvs. și altele – sunt simple aserțiuni care nu schimbă percepția mea despre datele ontologice ale poporului care a produs Miorița.

            • Harald spune:

              Și n-ați înțeles nici astăzi că cei 400 de români NU au absentat și că au decis asta prin proprie voință? Sau știați dvs.mai bine ce își doresc ei? :P

            • F. B. spune:

              A mai fost o actiune asemanatoare către sfîrșitul anilor ’80. Toata lumea trebuia sa semneze intr-un tabel ca e de acord cu reducerea cheltuielilor militare ale Romaniei, promisa de Ceausescu nu stiu pe unde. Actiunea se derula pe intreprinderi. Un prieten de-al meu (anticomunist 101%) a pus x-ul in casuta NU. Si zicea in gura mare pe holuri ca el nu vrea ca Romania sa se dezarmeze ci, dimpotriva, sa creasca cheltuielile militare. De fapt, ca si in alte dati, ideea lui era sa sparga blestemata de unanimitate care se lățea slugarnica de fiecare data, indiferent despre ce ar fi fost vorba. A fost singurul care s-a opus din 1400 de salariati (si era un institut de cercetari si proiectari, nu fabrica de suruburi).

              L-a chemat directorul sa-l convinga sa semneze invers A refuzat urlind (era un tip de aproape doi metri si vreo 150 de kile). L-au chemat directorii adjuncti, secretarul de partid, inginerul sef, i-au rugat pe prietenii lui sa intervina pe linga el… Apoi au venit ei la el in birou sa incerce sa-l induplece… ca trebuie sa duca tabelele la partid, ca ce-o sa zica aia, ca ne facem de bacanie, ca, ca, ca…

              Pina la urma, am auzit ca au modificat ei, pe sest, optiunea omului ca sa le iasa unanimitatea si au fugit cu tabelele la partid.

            • Vlad spune:

              Amaraciunea pe care o resimtiti cu privire la conationali e de fapt neputinta in fata imanentei vietii.

              In fapt lucrurile nu stau chiar asa. Viata are o dinamica si exista posibilitatea schimbarii. Natura actioneaza lent … Au existat si exista multi oameni care au lucrat si lucreaza pentru a mari gradul de intelegere al semenilor. Ma gandesc aici la Arsenie Boca, la Iustin Parvu.

              Lumea e in continua schimbare. Mentalul poate ramane agatat de trecut … sau poate incepe treptat, treptat sa se elibereze de acest balast si sa vada realitatea inconjuratoare, precum si sa inteleaga trecutul prin prisma acestei realitati, lucru care se poate insemna asumarea lui.

    • R.A.Muresan spune:

      Nu e totusi cam tirziu sa fiti atit de vehement in chestiunea slabei rezistente romanesti? Ne spuneti:
      “Vreau să vă fie clară pozitia mea: dacă as fi avut o armă cu munitie, as fi tras fără să ezit.”
      Iertati-ma, dar acel “daca” arunca afirmatia d-voastra direct in ridicol. Cit despre ton, va las pe d-voastra sa hotariti cum e.

      Va inteleg frustrarile, numai ca ele nu (mai) rezolva mare lucru.
      Stim bine, unii vorbesc destul de apasat despre suflete nationale si chiar despre mental comun sau inconstient colectiv, ultimele aplicabile unor clase chiar mai largi. Daca ne gindim mai bine insa, ne amintim ca marxistii dar si nazistii operau in mod obisnuit cu judecati generalizatoare privitoare la clase, etnii sau natiuni.
      Dar fiindca vorbim de inteligenta artificiala, ar fi poate interesant de facut comparatii intre seturi de “proverbe nationale”. Problema e ca azi, ideea de natiune nu mai are acelasi inteles pe care l-a avut atunci cind se nasteau natiunile. Oamenii nu pot fi clasificati usor daca luam in calcul un asemenea criteriu. In definitiv, ce-a fost Einstein cu-adevarat? Apatrid, Württemberghez, elvetian, austroungar, german sau american? Ni se va spune ca el a fost o exceptie, dar se stie ca exceptia doboara teoria.
      Proverbele nu descriu prea fidel psihologia comuna unui anumit spatiu macar fiindca originile lor sint neclare. De pilda, proverbul referitor la trecerea puntii are cel putin doua variante, bulgarii avind si ei una: exista si in engleza o varianta al carei inteles e chiar mai contrariant, somindu-te sa nu treci puntea pina nu te-ai lamurit. Proverbul despre capul plecat in fata sabiei are si el cel putin inca doua variante, intre care una ruseasca. In mod surprinzator insa, originea lui pare sa fie mai degraba ungureasca. Cit despre zicala care spune ca “dupa razboi, multi viteji s-arata”, s-ar parea ca e totusi romaneasca.
      Daca iubim insa cu-adevarat intelepciunea, atunci n-o putem reduce la proverbe, zicale, zicatori sau aforisme.

      Ca altii, nu cred in existenta a ceea ce s-ar numi psihologia nationala, caci psihologia este ceva ce se intimpla propriu-zis doar indivizilor. Ce-i drept, psihologia ne da posibilitatea modelarii dinamicii microgrupurilor, dar nu putem generaliza fara complicatii infioratoare concepte atit de particulare, proprii indivizilor, direct la natiuni. Una e sa vorbesti metaforic despre inima natiunii romane si cu totul alta sa faci supozitii precise si-apoi deductii pornind de la asta. Cum ar fi oare sa vorbim de stomacul national? Unde anume e situata exact inima unei natiuni? Dar degetele? Sau invers: de vreme ce toti romanii au cite un ficat, de ce nu vorbim in genere de ficatul romanesc? Unii ar fi inclinati sa admita ca sediul creierul romanesc e in parlament desi altii ar asimila parlamentul cu gura sau cu altceva.
      Cum insa unii ii considera lasi pe cei care pleaca si fiindca asta nu-i impiedica pe altii sa-i considere lasi pe cei care ramin, ar fi poate, mai potrivit, sa vorbim despre zizania nationala, si nu despre.rusinea nationala

      In sfirsit, cred ca macar atunci cind ne amintim ca sintem liberi s-ar cuveni sa-i pomenim pe adevaratii eroi, mai ales ca ei nu sint decit arareori cei care trag cu arma.

  30. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Din nefericire, trecutul nu-l mai putem schimba. Trebuie să ni-l asumăm așa cum a fost, cu (puțini) eroi și (multe) lichele. Dar să nu-l uităm, totuși, spre buna aducere aminte a celor care vor veni după noi.

  31. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Surprinzător sau nu, cea mai veche scriere în limba română (1521) este nota informativă a lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului, Hanăș Begner:

    I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.

    I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.

    I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

    După mai mult de 460 de ani, consultându-mi dosarele de securitate, nu remarc nicio diferență între turnătorul Neacșu și turnătorii mei de la Bârlad, Vaslui sau Iași.

    Desigur, coincidența aceasta n-are nimic de-a face cu „psihologia națională”, „stomacul național” și alte giumbușlucuri ridicole-filozofarde, care încearcă – fără niciun rezultat pentru mine- să fardeze o realitate pe care am trăit-o pe viu, nu livresc.

    • Harald spune:

      Delațiunea este frecvent întâlnită la oameni, indiferent de națiune. Nu numai la români. Taică-meu zice că e dovada unui ”suflet de slugă”, oameni meschini, care încearcă să se pună bine cu mărimile zilei, în speranța unor recompense. Adică oameni care nu își pot purta singuri de grijă și speră să le poarte altcineva.

      Însă consecințele mai depind și de context: în subunitatea militară unde eram, date fiind ”interviurile” mele permanente cu ofițerul CI, abuzurile și ordinele neregulamentare din partea comandanților erau inexistente :P

    • R.A.Muresan spune:

      A-l numi pe Neacsu din Cimpulung turnator e mai mult decit o neintelegere crasa, e de-a dreptul trist.
      Ma opresc aici, discutia despre prezumtia de buna-credinta fiind inutila.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Dacă nu agreați termenul „turnător”, îl puteți înlocui, fără nicio pierdere de sens, cu „informator” sau, cum apare de sute de ori în dosarele mele, „sursă”. Vă asigur că procedeul folosit de Neacșu din Câmpulung este absolut identic cu cel folosit de „sursele” din anii 1970-1989.

        Pentru a vă descreți fruntea, puteți citi o „cerere” către CNSAS:
        http://www.zp.ro/Punctul_pe_Y_Sesizare_catre_CNSAS_Neacsu_din_Campulung_informator_-5-1760

        sau o altă părere:

        http://www.dailycotcodac.ro/2012/06/29-iunie-1521-scrisoarea-lui-neacsu-din-campulung/

        George Damian: Dacă tot vroiai să faci o treabă serioasă şi să dezvălui trecutul turnătoriilor lui Neacşu din Câmpulung trebuia să pui mâna pe Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, volumul al doilea sau al treilea, este pe internet nici nu trebuia să mergi la bibliotecă. Acolo se găsesc la capitolul cheltuieli şi sumele pe care Neacşu le primea de la braşoveni pentru spionajele sale.

  32. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @F. B.

    Un prieten de-al meu (anticomunist 101%) a pus x-ul in casuta NU. Si zicea in gura mare pe holuri ca el nu vrea ca Romania sa se dezarmeze ci, dimpotriva, sa creasca cheltuielile militare.

    1% x 18.000.000 locuitori = 180.000 – Acest număr ar fi fost o posibilă „masă critică”.

    Îmi pare bine că cifra reală a mai crescut cu 1.

  33. Stefan spune:

    Vin dupa un concediu “afara” din Ro in care am savurat implementarea tehnologiei. Nu traiti in Ro, deci va inteleg perfect entuziasmul si deschiderea. Aici (in Ro), in afara de toaletele care “se trag” singure de la mall si de numararea locurilor libere de la unele parcari private, nu exista mai nimic tehnologie implementata in viata de zi cu zi. Deci multa lume nu are cum intelege.
    Viitorul va apartine tehnologiei. Si poate spiritualitatii, dar asta nu pot sti eu. Dar tehnologiei cu siguranta.
    Inteleg ca Amelia este o sora mai mare a “asistentei” de pe Andoidul meu, cu care interactionez la plictiseala. Mai mare, mai despreapta si mai educata. :)
    Se vorbeste tot mai mult de teoria inteligentelor multiple si cred ca inteligenta tehnologica va fi inteligenta urmatorilor 20 de ani. Va fi tot mai prezent un analfabetism tehnologic, probabil usor de recuperat pentru generatiile tinere dar imposibil de recuperat de catre generatiile old.
    Ma bucura articolul dumneavoastra. :)

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      După Siri, Google a introdus pe Alexa, o soră mai mică (și mai puțin reușită) a Ameliei.

      Cred că vom vedea multe clone ale Ameliei în viitorul apropiat.

      • Harald spune:

        Alexa era Amazon Echo. Google Now era echivalentul lui Siri și n-am auzit să-i spună Alexa. Iar la Microsoft e Cortana.

        • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

          Mai multe Mării cu aceași pălărie AI :-)

          Să așteptăm cu încredere și pe „frățiorul” lui Watson! :-)

  34. Vlad spune:

    @Harald

    E vorba de optiune pe de o parte si de proprietate privata de alta parte. Faptul ca unii pot sa vanda datele personale nu ii lasa pe prorprietarii datelor cu o singura optiune aceea de a fi de acord. Acelasi lucru si cu smartphone-urile si cu aplicatiile, daca le-am cumparat ar trebui sa fie ale mele … nu-mi cumpar dreptul de a-mi pune la dispozitie datele personale … O societate care incurajeaza astfel de practici a stabilit din start doua categorii de cetateni: cei cu drepturi si cei fara drepturi ori acest lucru nu sta la baza organizarii unei societati. Toti oamenii trebuie sa aiba aceleasi drepturi …

    • Harald spune:

      Nu sunt două categorii de cetățeni, toți ajungem în postura de consumatori, deci datele tuturor ajung în cele din urmă stocate și folosite pentru a oferi servicii nesolicitate.

      Însă nu văd de ce ar fi nevoie de datele reale în orice situație. ”Harald” nu are contract cu British Gas sau cu Severn Trent Water, în schimb cel care a semnat acele contracte nu are cont pe Facebook :)

      • Vlad spune:

        Pai e treaba mea ce date folosesc pe telefonul mobil, vorba aia e telefonul meu, nu vad de ce ar vrea Google, Microsoft, Apple si restul producatorilor de aplicatii ce date folosesc, pe cine sun, unde merg, s.a.m.d.

        Cat despre autobuze si trenuri iarasi nu inteleg de ce preocupa pe cineva unde ma duc si ce fac.

        Nu toti sunt consumatori, eu sunt producator de date si sunt proprietarul acelor date, atata timp cat origineaza din dispozitive si aplicatii proprietate personala. Nu vreau sa le impart decat cu persoanele cu care doresc sa fac acest lucru si doar in scopul in care doresc eu. Faptul ca alte firme si persoane isi aroga acest drept fara sa-mi dea optiunea sa refuz, repet pe aplicatiile si dispozitivele pe care sunt proprietar, este un abuz, pe care legea il ingaduie, creand astfel avantaje unei categorii de utilizatori.

  35. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    Ieri, 24 august, prețul barilului de petrol a scăzut sub $40, cel mai mic din februarie 2009 și există temeri că va scădea chiar sub $30/baril. În aceste condiții, ale căror cauze și consecințe le-am descris încă din ianuarie a.c. (aici, aici, aici și aici), se anticipează situații de dezordini sociale în așa-numitele „petro-state” (Irak, Venezuela, Rusia, Nigeria și altele)

    Recomand o serioasă analiză publicată în The New York Times:

    From Venezuela to Iraq to Russia, Oil Price Drops Raise Fears of Unrest

  36. r2 spune:

    o stire de azi

    “BlackRock, the world’s largest fund manager, has acquired FutureAdvisor, a “robo-adviser” crafting automated portfolios for investors, in a deal that underscores how quickly the industry believes technology could reshape the market for financial advice.”

    http://www.ft.com/intl/cms/s/0/aa146994-4b61-11e5-b558-8a9722977189.html#axzz3jwQuARhz

  37. Daniel spune:

    O mică adăugire: Amelia ”vorbește” 20 de limbi dar ”gândește” (deocamdată) numai în engleză sau japoneză.
    Celelalte limbi sunt traduse și apoi interpretate în engleză.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)