Home » Analize »Media / Tech » Citesti:

Apple, Irlanda și eurosocialismul bruxellez

Alexandru Lazescu septembrie 6, 2016 Analize, Media / Tech
12 comentarii 1,756 Vizualizari

Puțini se îndoiesc că decizia Comisiei Eu­ro­pene de a cere Apple să plătească re­tro­ac­tiv Irlandei peste 14 miliarde de dolari (ca­re ar putea ajunge la 19 miliarde, după apli­carea unor dobânzi) nu are puternice co­notații po­litice, deși Mar­grethe Ves­ta­ger, co­misarul european pen­tru Com­pe­tiție, a ținut să de­clare, în repetate rânduri, că e doar una pur tehnică. În fapt, in­diferent de atri­bu­tele aso­ciate aces­teia, con­secințele vor fi une­le ma­jore, in­clu­siv în plan geopolitic: sti­mularea ten­­siunilor intra­comunitare și a celor din­tre Uniunea Eu­ropeană și statele mem­bre, stimularea curentelor eurosceptice pe continent, pre­cum și a celor izolaționiste și deteriorarea relațiilor transatlantice. Ul­timul aspect pa­re însă să îngrijoreze mai ales Estul Eu­ro­pei. Pentru că destui lideri politici euro­peni și oficiali din Vest se pare că chiar asta vor, mai ales după Brexit, preferând să renunțe la umbrela de pro­tecție ame­ricană în favoarea unui aran­jament de se­curitate cu Rusia, principalul beneficiar al acestor tensiuni. În plus, se nasc serioase semne de întrebare cu pri­vire la efectele asupra atractivității în vii­tor a Europei ca spațiu de investiții.

Cazul în sine se bazează pe interpretarea Comisiei Europene, care consideră fa­ci­litățile fiscale oferite de guvernul de la Dublin drept ajutor de stat. În consecință, Bruxellesul cere Apple să returneze suma uriașă menționată mai sus la care a ajuns luând în calcul retroactiv 25 de ani, atâția câți s-au scurs de la semnarea primului acord între corporația americană și Ir­lan­da. Paradoxul situației e acela că guvernul de la Dublin, care în principiu ar trebui să se bucure de un cadou atât de generos (su­ma acoperă întregul buget de sănătate al țării pe un an), a decis vineri să conteste în justiție, împreună cu Apple, decizia CE. Cu alte cuvinte, irlandezii spun „mul­țu­mim frumos, nu vrem ba­nii și vom ataca decizia la Curtea Europeană de Jus­tiție“. Ceea ce ne aduce aminte de bancul cu bă­trâ­nica pe care niște tineri au ajutat-o să treacă stra­da, deși ea nu voia să o fa­că… Spre deosebire de bi­rocrații etatiști de la Bru­xel­les, gu­vernul de la Dublin spu­ne că a reduce discuția doar la felul în care este taxat profitul e o viziune eco­nomică mioapă. Apple a creat în Ir­lan­da peste 6.000 de locuri de muncă și a plă­tit TVA de 20 procente la sume consi­de­ra­bile. În plus, în jurul acestor mari cor­po­rații gravitează multe alte companii mici și mij­locii autohtone care le vând acestora pro­duse sau servicii.

Unele publicații au dezvăluit că în spatele deciziei luate de d-na Vestager se află po­liticieni și structuri de afaceri influente din capitale europene importante, în pri­mul rând din Berlin și Paris. De altfel, sunt evidente tranșeele atât din Europa, cât și cele transatlantice. În timp ce mi­nistrul de Finanțe francez, Michel Sapin, ministrul german al Economiei, Sigmar Gabriel, și Austria au felicitat Comisia pen­tru decizia luată, Marea Britanie a fost re­zervată. Ceea ce s-a întâmplat îi face pe partizanii Brexit-ului să spună că Regatul Unit a luat decizia corectă atunci când a de­cis să părăsească o structură ins­ti­tu­țio­nală (UE) care se comportă tot mai in­tru­ziv în raport cu statele membre. Și, sem­nificativ, chiar unii dintre cei care au fost împotriva Brexit-ului ajung să-și schimbe părerea. Însă și mai importante sunt reac­țiile de pe celălalt mal al Atlanticului. Paul Ryan, speakerul Camerei Reprezen­tan­ți­lor, a declarat că „a penaliza o companie cu o taxă enormă, după 25 de ani de la sem­narea acordului, este formula sigură de impredictibilitate și taxare exagerată care minează crearea de locuri de mun­că și distruge oportunitățile“. O opinie împărtășită chiar și de fostul comisar eu­ropean pentru Competiție, Neelie Kroes, care, într-un articol publicat în The Guar­dian, critica în principal retroactivitatea măsurii: „nu poți schimba regulile prin­tr-o reglementare privind ajutorul de stat, după care să vii și să soliciți re­troactiv taxe în baza acesteia“. Iar Tre­zo­reria Statelor Unite a caracterizat abor­darea Bruxellesului drept „periculoasă“ și a avertizat că Washingtonul va recurge la contramăsuri, în cazul în care se continuă în viitor pe același curs. În orice caz, nu se putea găsi un moment mai nepotrivit pen­tru deteriorarea relațiilor transa­tlan­tice, în condițiile climatului precar de se­curitate de pe continent din cauza Rusiei, Ucrainei sau situației din Turcia.

Oficialii europeni se apără spunând că nu fac decât să aplice regulile. Care trebuie res­pectate, nu-i așa, indiferent de con­se­cințe. E însă multă ipocrizie la mijloc. Când e vorba de statele mari, de pildă, atunci când Franța a depășit plafonul de deficit stabilit, nu s-a luat nicio măsură pu­nitivă. La fel, când prevederile acor­dului de la Dublin privind zona Schengen nu au fost respectate în cazul fluxului de refugiați, Comisia Europeană nu a în­drăz­nit să-i ceară socoteală d-nei Merkel. Do­uă sunt în realitate motivele profunde ca­re au stat la baza acestei deciziei refe­ri­toare la Apple: 1) în primul rând, un rol important îl joacă puternicele curente an­tiamericane din Vestul Europei (nu în­tâm­plător, cam în același timp, atât preșe­din­tele Hollan­de, cât și vicecancelarul ger­man, Sigmar Gabriel, au declarat că acor­dul TIPP de cooperare transatlantică e practic „mort“, dând vina pe americani), am­plificate de frustrările majore față de faptul că Europa nu a fost în stare să producă, ca Statele Unite, lideri globali în noile tehnologii (de aceea și sunt cu pre­dilecție „vânate“ de anchetele CE com­pa­nii ca Amazon, Goo­gle, Facebook, Mi­cro­soft etc.); 2) în al doi­lea rând, guvernele europene, confruntate cu deficite publice record, din cauza unor tot mai puțin sus­tenabile programe socia­le, văd în taxarea mai agresivă a corpo­ra­țiilor multinaționale o salvatoare sursă de bani. Cu un bene­fi­ciu suplimentar: măsuri anticorporatiste sunt în general bine vă­zu­te de opinia pu­blică.

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Adrian B spune:

    Taxarea corporatiilor insemna in acest caz doua lucruri:
    1. Irlanda da faliment. Nu e vorba doar de Apple, ci de toate corporatiile din Irlanda care au aranjamente similare. Cand sting lumina, Irlanda stinge lumina in 3 luni.
    2. Socialismul nu are limite in nevoia de bani, iar 13 miliarde de dolari pe 10 ani sunt o picatura in ocean. Nici 130 de miliarde nu conteaza la nivel european, nici macar 1300. Cheltuielile sociale doar cresc, niciodata nu scad, pentru ca sunt de multa vreme plata pentru voturi – e ilegala cand o face cineva, e perfect normala cand se face pe scara larga.

  2. Mitrache spune:

    Corecta analiza dumneavoastra si nu pot decat sa ma raliez si eu la ea.E foarte adevarat ca aici primeaza ratiuni geopolitice si frustrari legate de incapacitatea structurala a UE de a produce companii care sa fie lideri in IT.Eu as vrea ca SUA sa ia masuri impotriva acestor excese Bruxelleze,Berlineze si Pariziene,as vrea ca americanii sa isi aduca acasa si in Canada si Mexic investitiile de trilioane de dolari.Europa e frustrata ca din punct de vedere tehnologic este in urma Americii cu cel putin 20 de ani.Atat doar ca eu nu vreau sa vad apropieri de Rusia si China ca urmare a deciziilor unui Holland,Merkel sau Juncker.Huo Europa!Huo cealalta URSS!!

  3. victor L spune:

    O deturnare ideala a UE facuta de frustratii francezi si germani: UE ca adversar al SUA.
    Orgoliile nemtilor nu pot fi trecute cu vederea (cind te gindesti si la cazul VW, Evrika!), iar francezii nu pot suporta ca americanii i-au scapat de doua ori din ghearele germane.
    Pe panta asta daca merge UE, nu va fi nicio mirare ca dupa amenintari a celor ce se impotrivesc primirii de migranti sa ne trewzim cu amenintari ca trebuie sa adoptam si religia migrantilor, ca sa nu ii jignim.
    Doar orbii nu realizeaza dorinta de putere a celor doi soferi UE :D

  4. radustroe spune:

    Apple, si alte corporatii non-EU , fac evaziune fiscala din greu oferind avantaje directe unei singure tari EU (Irlandei in acest caz) in schimbul unei fiscalitati reduse pentru ca apoi sa capate dreptul sa pagubeasca (prin evaziune fiscala) toate celelalte state din EU unde isi vind produsele.
    Escrocheriile globaliste de tipul acesta, practicate de si de alte corporatii non-EU/Americane (Microsoft si Luxemburg, cazi similar) ce fac afaceri in EU, trebuie sa inceteze altfel insasi sistemul EU intra in colaps.

    • sile spune:

      Tocmai, ca nu fac evaziune fiscala. Fac totul dupa lege. Daca legea permite ca in anumite conditii sa platesti mai putine taxe decat in mod obisnuit, e vina legii si a politicienilor.

  5. DanT spune:

    Comisia Europeană are desigur dreptate să lupte împotriva paradisurilor fiscale.

    “Dosarul deschis de Comisia Europeana in cazul Apple – Irlanda ascunde amanunte de-a dreptul socante.
    In 2014, compania a platit un impozit pe profit de numai 0,005% pentru vanzarile in afara SUA. Cu alte cuvinte, pentru fiecare milion facut in europa, Apple platea impozit doar 50 de dolari, CNN Money.
    Apple a negociat inca din 1991 o intelegere cu guvernul de la Dublin pentru redirectionarea profitului obtinut pe pietele globale catre birourile companiei din Irlanda, gratie unui artificiu din legislatia acestei tari care ii permite sa se declare fara apartenenta la un stat anume.
    Majoritatea profiturilor din Europa, Orientul Mijlociu, Africa si India au fost directionate de-a lungul timpului prin sucursala irlandeza a Apple pentru a evita taxarea acestora in tarile in care produsele companiei s-au vandut ca painea calda.”
    http://www.business24.ro/apple/cifra-de-afaceri/cum-sa-platesti-doar-cate-50-de-dolari-impozit-pentru-fiecare-milion-din-profit-trebuie-sa-te-cheme-apple-1574660

    “destui lideri politici euro­peni și oficiali din Vest se pare că chiar asta vor, mai ales după Brexit, preferând să renunțe la umbrela de pro­tecție ame­ricană în favoarea unui aran­jament de se­curitate cu Rusia” – nu vrea nimeni să renunţe la umbrela de protecţie americană. Nu vrea nimeni ieşirea din NATO.
    Europenii respectivi doresc normalizarea relaţiilor cu Rusia, inclusiv “un aranjament de securitate” şi atrag atenţia americanilor că politica lor anti-Rusia e eronată şi periculoasă (poate provoca un război între Rusia şi NATO).

  6. pitescu spune:

    Prin miscarea aceasta Bruselu impusca mai multi iepuri (mai multi de unu): a) clar razbuna lovitura yankeilor la VW – ce si-au zis nemtii: sa jucam cu armele yankeilor si la o suma echivalenta sau egala; b) razbuna intruziunea NSA la ascultarea si supravegherea inclusiv a Dnei Merkel; c) razbuna Brexit ,,cu manta” adica loveste insulele rebele mai intai prin Irlanda (chit ca n-are treaba IR cu UK privitor la UE; d) pregateste frenetic terenul pentru marea uniune UE-Rusia, cei doi sarmani neispirati conductori ai UE (Merkel+Oland) asteapta in block-starturi deblocarea sanctiunilor asupra Rusiei, nu pot ei lasa o asa piata imensa nefolosita in actuala conjunctura economica nefasta din UE. UE fara piata, resursele si populatia Rusiei nu are cum trai, invers Rusia fara banii, puterea UE nu are unde-si vinde gazele si petrolul. Asa ca America pentru moment este incet-incet izgonita de pe continentul pe care l-a salvat cumva de 2 ori in ultimii 100 ani, asta nu inseamna ca nu si-au primit plata pentru serviciile lor, in ultimul secol de prezenta americana in Europa.

    • Tomis spune:

      Au unii o imaginatie de te sperii.

      “clar razbuna lovitura yankeilor la VW” – investigatia Comisiei incepuse cu mult inainte de scandalul VW.

      “razbuna intruziunea NSA la ascultarea si supravegherea inclusiv a Dnei Merkel” – este foarte probabil ca si Germania ar face acelasi lucru daca ar putea, rolul serviciilor de informatii este sa obtina informatii.

      “razbuna Brexit ,,cu manta” adica loveste insulele rebele mai intai prin Irlanda” – nu stiu daca sa rad sau sa plang. Au vrut sa dea-n britanici si i-au nimerit fix pe irlandezi, cei care au o istorie foarte conflictuala cu britanicii (nu mai mentionez Irlanda de Nord).

      “pregateste frenetic terenul pentru marea uniune UE-Rusia” – deci fara sa le dea in cap irlandezilor si americanilor UE nu putea face comert cu Rusia.

  7. Tomis spune:

    Sunt curios daca autorul este constient ca singurul motiv pentru care guvernul american este suparat este ca si-ar fi dorit ca acei bani sa se duca la ei, nu la irlandezi (primul rezultat pe google, de exemplu, explica situatia: http://www.nytimes.com/2016/08/31/opinion/apple-congress-and-the-missing-taxes.html ). Nu este o disputa politica intre europeni si americani, UE-Irlanda, Rusia-SUA sau alte gogomanii emise in ultima vreme, problema este una strict legala, deci intreg articolul se prabuseste impreuna cu premiza lipsita de fundament (da, autorul CREDE ca baza disputei este politica, asta nu inseamna ca lucrurile chiar stau asa).

    Asa cum multi au remarcat, daca Irlanda ar renunta la a fi paradis fiscal pentru corporatii atunci ar putea sa inchida lumina de pe acum, s-a terminat. Exact asta avea nevoie UE, de inca o criza economica, numai ca sa le trimita un semnal politic americanilor. Nu, UE le-a trimis un semnal irlandezilor pentru ca aranjamentul fiscal nu a fost nici legal (cum a stabilit Comisia), nici corect (fata de ceilalti membri EU, fata de alte companii care nu si-au permis acelasi aranjament ca Apple). Sigur, Irlanda a dat o lege in 2010 care face acest aranjament imposibil, dar numai pentru cei care nu au beneficiat de el pana atunci, restul (adica Apple si altii) avand in continuare posibilitatea sa plateasca sub 1% taxe. Fabulos, nu?

    Cine este curios poate sa citeasca aici schema de care a profitat Apple pana acum, ca poate lumea nu stie: https://en.wikipedia.org/wiki/Double_Irish_arrangement .

    Aici gasiti anuntul comisiei (s-a lucrat la investigatie doi ani, deci nu-i ceva ce li s-a nazarit europenilor peste noapte), este usor de citit: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-2923_en.htm .

    “Paradoxul situației e acela că guvernul de la Dublin…” Nu este nici un paradox, guvernul irlandez stie ca pe termen lung risca sa piarda mult mai multi bani decat ar castiga din astea 13 miliarde, e evident. Situatia era win-win pentru irlandezi si corporatii (daca nu era aranjament, nu erau nici corporatii). Mai nou sa-ti aperi interesele este paradox.

    “Unele publicații au dezvăluit că în spatele deciziei luate de d-na Vestager se află politicieni și structuri de afaceri influente din capitale europene importante, în primul rând din Berlin și Paris.” Asta este un fel de “am auzit ca…”. Partea amuzanta este ca inclusiv partea americana stia de evaziunea fiscala practicata de corporatii si au pus multa presiune ca sa recupereze banii respectivi. Tim Cook s-a prezentat in fata Congresului american pentru explicatii exact pe problema asta – http://www.usatoday.com/story/money/business/2013/05/21/apple-tax-hearing/2344351/ . Deci cum exact “cazul în sine se bazează pe interpretarea Comisiei Europene”, in conditiile in care americanii le puneau exact aceleasi intrebari evazionistilor? Evident ca era anormal. Da, incadrarea Comisiei a fost ajutor ilegal de stat, fiindca asta era. Nu este cazul sa vina Merkel sa spuna ceva cand tu platesti anual taxe sub 1% (desi in lege scrie de la 12.5% in sus), ceva nu e ok. Merkel o fi fericita din cauza deciziei. Si eu sunt fericit. Asta inseamna ca au dat decizia cu gandul la mine?

    “E însă multă ipocrizie la mijloc.” O fi, dar asta nu inseamna ca nu este corect gestul Comisiei.

    “de aceea și sunt cu predilecție „vânate“ de anchetele CE companii ca Amazon, Google, Facebook, Microsoft etc.” – genial argument; taman astia sunt evazionistii fiscali. Este ca si atunci cand politicienii dusi la DNA acuza “dosare politice”.

    “guvernele europene … văd în taxarea mai agresivă a corporațiilor multinaționale o salvatoare sursă de bani” – asta este dovada decizia a fost una politica?

    In contextul asta chiar e stupid sa vorbesti de favorizarea Rusiei si alte lucruri fara nici o legatura cu subiectul. Reptilienii unde sunt?

    • Radu spune:

      Excelent comentariu, Tomis, excelent.

      Sunt satul pana peste cap de conspirationistii astia. Oricare ar fi subiectul, aflu ca “e mana lui… sau a lui… sau evreii, sau masonii, sau americanii, sau Basescu, sau etc, etc”.

    • Alexandru Lazescu Alexandru Lazescu spune:

      E inselator sa te pierzi in argumente de ordin “tehnic” intr-un caz preponderent politic. Asta livreaza public si CE dar nu crede nimeni. A nu vedea dimensiunea politica in sfera economica e curata naivitate, ca sa nu zic altceva (as da doar exemplul cu organismele modificate genetic!). E multa politica si geopoliticade la ceea ce face pe scara larga China pina la avioanele pline cu oameni de afaceri cu care calatoresc, de regula, liderii de la Londra, Paris sau Berlin in vizitele oficiale. De ce credeti ca a blocat pe moment Theresa May investitiile in reactorul nuclear din Marea Britanie, finantat partial de chinezi? Un astfel de caz are vrem nu vrem o dimensiune politica, Si efecte geopolitice, indiferent de disputa legala (care nu e oricum lamurita nici ea, va trebui sa se pronunte Curtea Europeana de Justitie). Or, eu la astea ma refeream.

      Sigur ca americanii isi vor si ei banii la buget dar asta nu schimba schimba fundamental contextul iar Paul Ryan nu despre asta vorbeste. Cit despre anti-americanismul de la CE, din Germania sau din Franta nu mai e cazul sa intru in detalii. De la Chirac (suparat ca nu exista un Google european) pina la vehementa impotriva TIPP (de la Berlin si Paris) sunt o multime de dovezi in acest sens. Oricum, Congresul dominat de republicani asa percepe lucrurile, intr-un climat oricum izolationist in crestere.

      In al doilea rind, indiferent cum arata “schema Apple”, daca e morala sau nu, ea a fost convenita legal cu un guvern suveran din UE. Apropo, o tot dati cu evazionismul, ca tot e la moda si suna bine, desi nici macar CE nu spune asta. Nu are cum, pt ca domeniul fiscalitatii e un atribut national! Poti cel mult sa vii de la Bruxelles si sa spui ca nu e in regula si sa ceri guvernului de la Dublin sa modifice acordul incepind de anul viitor, de exemplu. Chiar si fostul comisar european Nellie Kroes dar si juristi de prestigiu (la asta vad ca nu faceti referire!) atrag atentia ca nu poti veni sa ceri o gramada de bani retroactiv. E o formula sigura de impredictibilitate care nu are cum sa nu aiba efecte economice din pdv al investitiilor viitoare in Europa. Si cu siguranta vor fi si contramasuri in USA (asta chiar se spune explicit in text).

      Si da, e ipocrizie la mijloc. Pentru ca daca tot vezi regulile ca fiind sacrosante trebuie sa le respecti intotdeauna, in cazul ajutoarelor de stat dar si in cazul Schengen (e aceeasi Comisie, nu-i asa!?) Iar legat de Rusia sigur ca frictiunile transatlantice ii sunt pe plac. Asa ca nu vad de ce lagatura e artificiala. Uitati-va la discursurile unor oficiali dela Bruxelles sau din unele capitale europene (Junker, Steinmeier, etc) si veti intelege cit de mult se leaga lucrurile. Insa daca in actualul context geopolitic vrem sa ne amagim ca totul e OK si sa facem trimitere candid la argumente exclusiv legale putem sa o facem. Dar ne pacalim singuri.

  8. calatis spune:

    @Tomis: multumiri pentru comentariile cu valoare adaugata si felicitari pentru claritatea argumentatiei. Uneori pe contributors.ro, comentariile sunt superioare articolelor in cauza…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Lazescu


Alexandru Lazescu

Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fo... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)