Home » Media / Tech » Citesti:

Aşteptându-l pe robot

Mihai Badici aprilie 29, 2017 Media / Tech
29 comentarii 3,026 Vizualizari

Tot mai multe ştiri din domeniul tehnologiei sunt în ultima vreme legate într-un fel sau altul de roboţi. Într-un fel este destul de normal; computerele au ajuns la o oarecare maturitate şi cel puțin pentru moment consider că domeniul s-a stabilizat; este deci vremea să le şi folosim la câte ceva.
Fie că vorbim despre maşinile fără şofer sau despre roboţii care construiesc diverse obiecte ( acesta mi s-a părut interesant) pare că există o emulaţie în domeniu.
Acum mai mulţi ani discutam cu un coleg mai vârstnic bine informat de la Institutul de Mecanică Fină, unde am lucrat o vreme, despre eforturile din anii ‘70-’80 în domeniul roboticii şi relativul lor eşec. Pentru că este oarecum adevărat, putem vorbi despre acei ani ca despre un fel de „prim val” al robotizării, legat, evident, de inventarea microprocesorului. De ce a eşuat acel prim val? Sigur, e un pic exagerat să vorbim despre un eşec total, pentru că din acea epocă provin o mare parte din echipamentele care produc acum autoturisme sau sute de mărunţişuri utile din plastic, şi tot de atunci avem sonde spaţiale automate.
Totuşi, rezultatele nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor de atunci. Explicaţia principală constă probabil în puterea de calcul scăzută disponibilă la acel moment, combinată cu preţurile ridicate ( roboţii sunt maşinării complexe). Ca rezultat, tehnologiile pretabile la lucru în „banda de asamblare” de tip Ford au luat calea Asiei, unde aveam la dispoziţie oameni gata construiţi şi mult mai uşor de „programat”, datorită puterii de calcul superioare.
Aş vrea însă să fac o mică distincţie. Dacă reduci lucrările din „banda de producţie” la operaţii elementare şi le implementezi într-un cod simplu, constaţi că puterea de calcul disponibilă în anii ‘80 era mai mult decât suficientă. Ceea ce cred eu că lipseşte din ecuaţie este de fapt, modalitatea de a avea soluţii pentru situaţiile neobişnuite, care nu sunt neapărat legate de procesul în sine. Să ne gândim ce face un astfel de robot dacă în zona respectivă se aude un zgomot neobişnuit. Probabil nimic, mai ales dacă nu avem senzori de sunet, spre deosebire de o echipă de muncitori, care va încerca să interpreteze sunetul şi să ia o decizie, în funcţie de sursa acestuia: o maşină care s-a defectat, un avion în picaj sau un cutremur. În situaţiile ieşite din comun, s-ar putea ca maşinile să provoace pierderi mai mari decât profiturile anterioare. Varianta folosită acum este de a nu lăsa totul pe seama roboţilor ci a folosi supervizori umani, dar şi asta e oarecum riscant, pentru că e greu să ceri cuiva să fie atent opt ore pe zi în condiţiile în care un eveniment se poate întâmpla o dată la două luni.
Ori, o dată cu creşterea puterii de calcul avem posibilitatea să prelucrăm mult mai multe date ambientale. După cum ziceam, aceste date nu fac neapărat parte din procesul tehnologic, deşi nu e exclus, dar pot realiza evaluări ale stării procesului, de exemplu prin prelucrarea imaginilor video, lucru care nu era disponibil în anii ‘80.
De asemenea, creşterea puterii de calcul până la nivelul la care se pot folosi elemente de inteligenţă artificială ( şi nu trebuie să ne gândim la „comandorul Data” când vorbim de inteligenţă artificială, ci la operaţii de interpretare a datelor complexe, având ca rezultat o decizie) permite automatizarea unor procese care, deşi sunt repetitive, nu sunt perfect identice; una din obsesiile mele este legată de muncile agricole ( „pentru că suntem o ţară eminamente agricolă”) cum ar fi prăşitul sau culesul fructelor. Cum plantele se încăpăţânează să crească diferit, nu putem construi maşini pur mecanice pentru asta, dacă nu vrem să tăiem 20% din porumb cu ele. Ne trebuie „ceva” care cel puțin să „vadă” şi să se poată ajusta.
O să las pentru altă dată al doilea factor favorizant al noului avânt al roboţilor, pe care îl puteţi vedea şi în filmuleţul citat, respectiv printarea 3D. Printarea 3D permite obţinerea de componente complexe în serie mică, ceea ce reduce semnificativ costurile echipamentelor; ori costul era o probelmă în anii ‘80.
Bineînţeles, al doilea val al roboţilor nu e chiar după uşă, însă după părerea mea nici foarte departe. Deocamdată suntem încă într-o zonă de tatonare şi de calibrare a obiectivelor, pentru că pare clar că cei care chiar vor fi construiţi şi utilizaţi nu vor face chiar tot ce încearcă să facă acum.
Ca de obicei, unele tehnologii se vor dovedi fiabile, altele nu, unele prea scumpe, altele fără sens. Dar este în tot cazul o zonă de urmărit, mai ales că va avea implicaţii în multe domenii ale vieţii sociale contemporane.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. Emil spune:

    Pana acolo, cred că tot după uşă, dar mai aproape, vor fi noii luddiţi…..

    • Mihai spune:

      primii roboti care vor genera nemultumiri exista deja si se numesc masini autonome , fac pariu ca in 15 ani majoritate traficului de marfa din tarile cu autostrazi va fi facut de roboti-camioane.

  2. Stefan Bragarea spune:

    Extrem de interesant și concis dle Badici! Mulțumesc

  3. xoxo spune:

    Cred ca deja al doilea val al robotizarii nu e dupa usa ci chiar a inceput sa deschida usa.
    Cred ca impresia de esec e data de inselarea unor asteptari subiective, alimentate oarecum de operele de arta SF, noi ne-am fi asteptat sa-i vedem antropomorfi. In rest suntem invadati de ei, in USAF de exemplu numarul “pilotilor” – in fapt supraveghetori – de drone a depasit numarul pilotilor de avioane clasice – cu destul de mult. Fiecare racheta de croaziera lansata e de fapt un robot zburator complex, robotii casnici au inceput si ei sa-si faca aparitia chiar daca sub forma unor umile aspiratoare, apoi avem masinile autonome, industria e plina de CNC-uri, samd. Doar ca acesti roboti nu cadreaza cu imaginea noastra despre ei, un robot “ar trebui” sa aibe doua maini, doua picioare sau macar un bratz, acolo. Cam ca si extraterestii antropomorfi din filmele SF.

  4. Ion_Roaita spune:

    Cu privire la sunete, in Germania sunt folosite sunetele la lucrul pe banda, pentru anomalii sau lipsa acestora.
    Despre alte chestii, recunoastere vizuala, folisirea acestei tehnologii la lucruri de facut in uzine, mai e de mers, inca sunt patente ( firme israeliene sunt pe val aici), daca-r fi sa vorbim de ce-i cu adevarat folositor in ceea ce s-a facut si poate fi folosit/integrat in altceva mai complex(fara sa vorbim de bani si licente).
    Probabil o platfoma gen Linux in care se merge pe chestii fara profit imediat ar fi pasul urmator in implementarea la ceea ce exista acum.

  5. Neamtu tiganu spune:

    Primii roboti erau destul de deștepți, dar nesimțiți. De abia dezvoltarea senzorilor de mișcare, temperatura, lumina a dotat robotii cu simțuri. Urmează, desigur, integrarea și mai ales, dezvoltarea eticii. Cine e de vina dacă un robot produce o fărădelege, un accident, e virusat, îmbătrânit?

    • Dedalus spune:

      Inteligenta artificial e astazi capabila si de un fel de “emotii” sui-generis. Doar ca nu prea prezinta relevanta treaba asta. Sunt destui cei care sunt nesimtiti si nepasatori la soarta apropaelui fara sa fie roboti (:-)).

      Partial, starea aceasta de nesimtire s-a dezvoltat si din cauza unor decenii intregi de de-responsabilizare (in ROmania vorbesc, in alte parti nu stiu cum o fi). Cand statul are grija de tine si decide mereu in locul tau, ajungand pana la a redistribui exagerat venituri, nu e de mirare ca am devenit asa de nepasatori cu semenii.

      Chiar si religia am observant necajit ca apare ca un fel de ritual, ca o superficiala atitudine.

      In fine…

      ==

      Dar, desigur, un robot nu poate purta o vina, pentru ca notiunea de “vina” este aplicabila doar oamenilor, din simplul motiv ca doar unui om i se poate stabili o obligatie, prin lege.

      Nu stiu in ce masura o masina (in sens larg) poate fi dotata cu constiinta in acelasi fel in care paote fi dotata cu -s spunem – senzori de miscare. Poate ca va fi posibil intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat, nu stiu.

      O mica predictie as putea insa sa fac, bazandu-ma pe lipsa unei nevoi pentru asa ceva. De ce am inzestra un robot cu contiinta, presupunand ca am putea sa o facem? Ar fi util cuiva sa “facem” oameni? (!!!). As indrazni sa spun ca nu.

      Ganduri de duminica, ehhh… :-) .

      • baraka spune:

        Idealul e sa-i facem sa faca tot ce fac oamenii dar fara sa fie oameni.
        Pipe dream for the working class = a class under

  6. Mircea Modan MirceaM spune:

    Ce zic marile firme producatoare de roboti? Kuka, Fanuc, de ex?
    Nu discutam doar de putere de calcul si senzori de precizie ci de si de industria 4.0, HRC, de cloud, de mobilitate, conectivitate, adaptabilitate. Or “astea” nu existau la inceput.
    https://www.kuka.com/en-de/technologies/industrie-4-0/industry-4-0-intelligent-machines
    Sigur ca nu toate fanteziile “roboticesti” vor supravietui, va mai trece mult timp pana ce vom trimite “robotu” la cules de cirese sau cucuruz…dar pana atunci nu este exclus sa avem fabrici complet automatizate, productie, control de calitate, depozitare, siguranta etc.
    Urmatorul pas ar fi cel in care se vor repara singuri…abia apoi cred ca vor fi in stare sa culeaga cirese :P

    • Liviu spune:

      Dimpotriva, un robot ar putea culege cirese chiar acum, daca cineva ar fi dornic sa dezvolte o asemenea scula.

      1. Trebuie sa fie flexibil in ce priveste lungimea/latimea si sa roteasca usor ventuza care culege cireasa – asta e o provocarea !
      2. Sistemul optic e floare la ureche, poate fi programat sa si recunoasca ciresele crude sau cele putrede.
      3. In final, si asta e cel mai greu se facut, e orientarea printre crengi – se poate rezolva cu doua camere pentru vedere in adincime.

      Categoric, cel care are o livada nu-si poate permite sa cheltuiasca 300000 de dolari pentru asta, dar daca KUKA ar plati niste ore suplimentare, sint sigur ca niste tineri entuziasti ar face ca un prototip si in serie un model dragut ar costa cel mult 100000.

  7. smaranda spune:

    Roboti sunt. Ei acopera multe domenii in industrie. Acolo unde a fost interes si s-a putut rambursa investitia, sunt roboti. Un propietar de fabrica nu poate astepta sa il scoata falimentul tehnologic din investitia lui. In Europa merita de vazut standul de la Hanovra. Cred ca o realizare care va iesi curind pe piata va fi robotul casnic, care va avea grija de copii, va ajuta in bucatarie, va pazi casa, va face curatenie. Nu trebuie sa va stimulez imaginatia dl. Badici, reinnoiti cunostintele de programare in assembler si la treaba!! Sunt multe in casa care trebuiesc facute si nu le faceti. Oamenii, familiile sunt tot mai ocupate iar cererea exista. Singurul impediment il reprezinta posibilitatea deturnarii lui in robot ucigas. Acest lucru inca nu are solutie.

  8. MariS spune:

    Aşteptându-l pe robot, hmm .. Se pare că omul nu poate elimina singur agresivitatea din propria-i fire, dar nu e totul pierdut. O să-l “ajute” creaţia sa .. robotul.

  9. Dedalus spune:

    Robotica si automatizarea au evoluat si in ce priveste diversitatea, as zice (dupa mine, doar ilustrativ, nu in sens chiar cantitativ) cu un raport de 1:10, adica varietatea robotilor de astazi este de 10 ori mai mare decat cea a celor din anii 80′.

    Interesant insa, nu as spune ca si resursele umane antrenate in robotica au crescut in aceeasi masura. Nici ca numar de personae, nici ca effort global sa spunem.

    Partial, cel putin in ROmania (dar indraznesc sa spun ca si in Europa), cauza acesttei slabe antrenari rezida in pastrarea roboticii in afara sistemului educativ.

    Mai mult, acolo unde robotica a patruns in zona de distractie a copiilor si tinerilor, aceasta este tributara unor marci mari, cu costuri foarte ridicate (ce descurajeaza pe multi) sau unor elemente atat de “bazice” incat efortul cerut pentru ele e prea mare in generatia aceasta “rapid reward” (Arduino si similare).

    Principalul obstacol in calea roboticii a fost – si este in continuare – incapacitatea noastra de a prelua robotica in proximitatea noastra (“Umwelt”) si in intelegerea noastra comuna (Verständnis).

    Cu toate ca nu e mai dificila decat multe din exercitiile chinuitoare (si inutile) din scoala, robotica este in continuare privita ca o stiinta exotica “pe care noi romanii nu putem sa o intelegem” (dupa cum am primit eu adesea comentarii de la persoane alminteri “foarte” intelectuale).

    Ne plasma singuri in zona celor care nu pot pricepe nici lucruri simple si apoi ne tot miram ca si altii ne privesc tot asa.

    O alta problema este clivajul foarte mare dintre “elite” si restul, in educatia noastra primitive. Avem elevi foarte buni (ca orice alta tara, ar fi poate bine sa intelegem acest lucru) , olimpici. Si … “restul” pentru care nu exista vinovati. Sau, ma rog, exista vinovatul de serviciu care a ministerul educatiei (si care culmea – este cel mai putin vinovat de toate astea).

    Asa ca eu as zice ca robotii sunt deja aici, sunt cu noi, doar ca nu-I vedem, pentru ca fie nu stim sa-i vedem fie nu vrem sa-i vedem (fericiti vorba poetului “asa cum cercetorii isi cresc paducheria”)..

  10. alvarados sentimento spune:

    La eminamente agricultură se folosește deja greuccennește, pe la Primerica de Nord.
    BbăăiiieețȚAȘii ăia cu John Deerelle alea barosane…nici curbe nu trebuie să ia, am impresia, textează cu gagiccile în timp ce tractorul urmează GPSul, linie duppe linie.
    S-a dus toamna bobocilor.
    Sigur, merge bine pe câmpii, unde este loc la greu și e drept, dar e mult loc de genul ăsta și e foarte eficient.
    Și da, senzorii încorporează tot mai multă ciuppăreallă, că e foarte ieftină, așa că e mai ușor de făcut roboți, din moment ce fiecare componentă are computer încorporat.
    Deex un pick/place îl făceau unii cu jjj de mii de came, sincron, makkemakkică să te spargă, tangente, figuri, și tot zbârnâia pe la capete.
    Așa…e un fel de leapșa…GO -leap GO -leap GO…și-napoi. Pe un encoder. Merge și buclă deschisă, 90 la sută.
    E de profitat de asta.
    Din nefe…mereu și mereu scopul e să dea afară, sau să cheltuie puțin cu oamenii.
    Așa că ce să re-profesionalizezi…nimeni nu vrea asta și deci durerea-n baskkerro e ATÂT de masivă, că omul are un singur obiectiv.
    Să se scoată și să o taie odată…lasă-ne cu „fuormasssiuonn”.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Da, stiu că există , doar că sunt, aşa cum ziceam “prima generaţie” care merg supervizate şi în anumite condiţii.
      Iar tractoriştii încep să lipsească şi la noi :)

  11. Liviu spune:

    1. Automatizarea e simpla si se poate face fie mecanic sau electric.
    2. Robotizarea e o etapa superioara, implica miscari complicate si care nu pot fi usor automatizate. Nu exista robotizare de success fara sisteme de vizualizare. Aceste sisteme pot fi extrem de performante intrecind in acuitate si precizie ochiul omenesc.
    3. Robotii nu vor inlocui oamenii decit in muncile periculoase, repetitive, miscari complicate sau unde se cer eforturi mari.
    4. Automatizarea (pentru productia de masa: rulmenti, piese de motoare, industria alimentara, ambalaje) si robotizarea (manipularea pieselor, asamblare, sudura, inspectie) sint solutia pentru criza demografica.
    5. CN si CNC sint altceva – metode de control a deplasarii unei scule pentru a face miscari simple (CN) sau genera suprafete complexe (CNC) si, bineinteles, sint integrabile in procesele de automatizare/robotizare.
    6. Chestiile alea cu robotii care maninca oameni apartin scriitorilor.

    • Neamtu tiganu spune:

      Robotii pot fi folosiți și ca arme, pot cădea chiar în mina dictatorilor

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Putem presupune chiar mai mult, că o dată ce vor putea fi folosiţi ca arme, vor fi folosiţi. Armata are cel puţin doi factori favorizanţi pentru asta: 1. Nu prea îi pasă de bani. si 2: nu prea poate angaja chinezi :)
        Deja avem diverse drone si alte echipamente automate, problema principală este că dacă în industrie mediul este mai mult sau mai puţin complex, într-un conflict vorbim de un mediu extrem de complex, în care inamicul incearcă să te înşele în fel şi chip, ceea ce e cam mult pentru AI-ul de azi…

        • Klopo_Tare spune:

          Pericolul în cazul armamentului este mai mare în domeniul biologic – au apărut tehnologii de inginerie genetică CRISPR ce pot fi utilizate în afara marilor laboratoare. Dar provocarea este un ciclu de producție recursiv – roboți care fac roboți, ceea ce ar permite producția de roboți militari în număr foarte mare, limitată doar de resursele aflate la dispoziția roboților producători.
          Norocul este că Inteligența Artificială se află foarte departe de nivelul uman. Faptul că calculatorul a bătut niște jucători umani la jocuri – șah, Go – nu spune decât că experiența umană a fost digitalizată, dar această digitalizare este pseudo-IA. Nu există o entitate, ca în cazul uman, ci un program, iar un program poate fi hackerit(citește fraierit) foarte ușor. Încercarea de a face la fel cu o ființă umană este practic imposibilă – nu poți hackeri o persoană (o poți păcăli, dar nu la un nivel atât de profund).
          Ceea ce limitează drastic roboții este lipsa unor elemente pe care le posedă omul – propriocepția, capacitatea senzorială de a integra poziția corpului și membrelor în raport cu exteriorul, capacitatea de a interpreta diferitele date senzoriale – excelent exemplul cu sunetele, altul ar fi estimarea greutății unui obiect după mișcarea purtătorului, de exemplu când cineva îți oferă un obiect pentru a-l lua în mână, după textură îi poți evalua densitatea/greutatea, dar și după modul în care îl poartă cel care ți-l va înmâna, pentru că aspectul exterior poate fi înșelător – de ex. cazul metalelor foarte grele, mult mai dense decât cele din care sunt de obicei confecționate obiectele uzuale).

  12. Dinu spune:

    Ca multe alte exemple din domeniul tehnologiei, si robotica s-a dezvoltat foarte mult initial in domenii militare, unde bugetele de cercetare nu sunt limitate de necisitatea de profitabilitate a unei firme. Apoi, odata know-how-ul castigat, tehnologia respectiva si-a facut loc in societate sub forma unor firme. Ma refer la cazuri ca al firmei Mobileye (computer vision pentru automotive) sau Boston Dynamics (roboti umanoizi).

    Referitor la situatia actuala: Uber deja are masini care se deplaseaza autonom, Tesla a anuntat si ea ca intr-o versiune urmatoare (destul de curand!) a functiei lor numita “Autopilot” vor fi in stare sa controleze automat deplasarea masinii etc. Chiar si Bosch si Daimler au anuntat de curand ca se coopereaza la dezvoltarea de masini autonome care vor fi cel tarziu in 2022/2023 capabile sa se deplaseze autonom. Cei de la BMW au si ei proiecte asemanatoare, cu deadline-uri asemanatoare.

    Schimbarea vine fara discutie, se intampla chiar acum si se lucreaza intensiv la asta. Vor fi multi oameni care isi vor pierde locurile de munca, pentru ca anumite meserii vor disparea pur si simplu, asa cum acum nu mai exista mulgatoare sau vizitiu ca meserii. transformarea se va intampla probabil cu o viteza mai mare cu cea a revolutiei industriale din vestul europei, dar datorita globalizarii actuale impactul va fi cu cateva ordine de magnitudine superior. Asa cum atunci a condus la diparitia absolutismului si aparitia sistemelor sociale moderne, probabil ca robotizarea in pragul careia ne aflam va aduce cu ea seisme sociale azi inca de neimaginat.

  13. MariS spune:

    Prevăd o evoluţie a roboţilor în trei faze: o primă fază în care vor fi folosiţi pe post de “sclavi”, apoi va urma emanciparea şi aprecierea lor ca fiind “egali” oamenilor, iar în ultima fază e posibil să ne depăşească în inteligenţă şi forţă, preluând astfel rolul de “stăpâni”.
    Să ne reamintim evoluţia programelor de şah. La început jucau slab, pierzând şi în faţa jucătorilor modeşti. Au început să joace tot mai bine până când forţa lor a devenit egală cu a maeştrilor şahişti. Acum există programe de şah care bat mari maeştrii şi chiar campioni mondiali. Asta ne dă o idee de ce se poate întâmpla în viitor cu roboţii. Deşi, după faza a treia, cel mai greu de intuit e ce se va întâmpla cu omenirea ..

    • Virgilius spune:

      Pericolul acesta desi real poate fi contracarat in doua moduri: prin imbunatatirea masinii biologice umane, fie prin integrarea de componente electronice, de exemplu memorie extinsa, senzori pentru infrarosu, ultraviolet, ultrasunete, captarea de unde radio si traducerea lor directa in impulsuri neuronale. Exista multe initiative ce testeaza interfete om-masina, e drept sunt la inceput.
      Un alt mod este alterarea ADN-ului, odata ce vom intelege f. bine cum functioneza codul genetic si consecintele modificarilor (in prezent sunt d-abia la inceput, putem modifica niste microbi destul de simpli pentru a le modifica unele functii enzimatice).
      Eleganta discutie, respect tuturor!

  14. DanielS spune:

    Ceea ce le lipsea robotilor in ultimii ani, erau algoritmi de prelucrare detaliata a informatiei vizuale. Ori in ultimul an a aparut practic un nou concept de programare, autoprogramarea cu selectia naturala a algoritmilor, cu rezultate extraordinare, Pretul succesului are si o valoare filozofica, in masura in care permite doar conexiuni intuitive intre programator si algoritmii rezultanti ai programarii. Chiar daca informatia nu e stocata neuronal, prelucrarea acesteia e de tip neuronal. E o evolutie de ultima ora pe care nimeni nu a prevazut-o.

    Practic traim o varsta de aur in nenumarate domenii tehnice, inclusiv in cercetarea fundamentala. Nu exista termen de comparatie cu nimic din istoria omenirii. Progresul nu mai are doar viteza, ci si acceleratie.

  15. sorin spune:

    Articolele autorului sunt interesante si unice prin faptul ca e printre putinii care pune intrebari si ofera raspunsuri despre automatizare.
    Sunt foarte optimiste comentariile.
    Automatizarea si globalizarea (adica partea cu mutatul productiei in Asia) nu fericesc pe nimeni din Europa.In SUA se vad efectele lor corelate/cumulative.
    Ar fi interesant un articol despre cum jobul unor oameni presupune gasirea unor solutii de automatizare iar asta inseamna sa ii lasi pe alti oameni fara job.Si mai departe ce faci cu aceea masa de someri?
    Care ar fi de fapt costurile finale cand prea multi oameni sunt inlocuiti de roboti?

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Mulţumesc pentru aprecieri. Cred că e timpul să participăm şi noi la dilemele mondiale, chiar dacă pare că nu le-am rezolvat pe ale noastre, locale ( cu sau fără graţiere :) )
      Acum, ce să zic; unii oameni pot rămâne fără job, dar rezultatul către care sper eu că tindem ar fi să muncim cu toţii mai puţin. Adică: acum vreo sută de ani s-a stabilit ziua de muncă de opt ore ( înainte era mai mult), acum 50 de ani s-a inventat week-end-ul de două zile; înainte de criză francezii deja tatonau scurtarea zilei de vineri, între timp s-au speriat. Aşa că sper să mai luăm şi noi câte o pauză şi să mai citim câte un sonet ceva :)

  16. Gopo spune:

    Si acum sa revenim cu picioarele pe pamant;
    Ce e un robot?
    Nu e cu nimic deosebit de un CNC care este larg folosit pentru masinari de exemplu.
    Cei mai cunoscuti si folositi sunt robotii cu 6 axe.
    Practic au 6 servomotoare ,fiecare controland un grad de libertate. De ce 6? Pentru ca 6 axe de miscare separate sunt minimumul necesar pentru a purea acoperii o zona de lucru (range).Range= raza cercului maxim acoperit de bratul robotului.
    Fiecare robot are un “robot controller” care include servo drives, module de comunicatie, circuitele de siguranta etc.
    Fiecare manufacturer si-a dezvoltat propria interfata intre un programator si servocontrollers. Practic un software care faciliteaza controlul servomotoarelor. Unele sunt mai “user friendly” altele mai putin.
    Robotii sunt de regula impartiti dupa masa care o pot manipula “payload” si dupa “range”.
    Incep de pe la 1kg payload 500 mm range si ajung pana la peste o tona si range de 3-4 m.
    Unde sunt folositi robotii? De regula unde este nevoie de miscari repetitive sau unde sunt probleme de siguranta a unui operator care ar face aceiasi operatie. Cel mai des pe linii de fabricatie unde sunt productii de serie care au o durata de cel putin cativa ani.
    De ce roboti? E simplu, ROI ” Return of Investment”
    Exemplu:
    Pe o linie de fabricatie trebuie instalate 12 suruburi in 30 de secunde.
    E nevoie de doi operatori, fiecare montand jumatate din ele. Linia de fabricxatie functioneaza in trei schimburi deci sunt nevoie de 6 operatori pe zi.
    Intr-o tara vestica sa zicem ca fiecare operator costa compania 50,000US pe an.
    Sase operatori sunt 300000 US/an
    Ok Un robot sa zicem cu payload 25 kg si range de 1.8m ar putea face aceiasi treaba. Costuri: Robot 50000 Us, Dispoztivul de orientare si livrare al suruburilor 40000US, gard, circuite de siguranta, 10000, panoul de control cu PLC plus doua dispozitive de strans suruburi montate pe robot inca 60000, integrare (proiectare mecanica, electrica, programare plc, programare robot..) 80000.
    Total 240000.
    ROI este de sub un an. Va garantez ca pe acea linie de fabricatie veti vedea un robot.
    De ce nu sunt asa multi in Romania?
    Ce muncitor are salariul de 50000Us?

  17. partea delicata a lucrurilor este ca din pacate robotii incep sa inlocuiasca joburile traditionale! unde vor mai lucra oamenii? nu se vor strica niste echilibre si asa destul de precare…?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Badici


Mihai Badici

Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) si doctorand al aceleiași facultăți. Administrator de sistem cu peste zece ani de experienț... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)