joi, martie 28, 2024

Big brother, muslim brothers and all

Am amânat pentru după sărbători o discuție despre legea privind securitatea informatică; momentul și contextul mi s-a părut nepotrivit în raport cu importanța subiectului. Între timp evenimentele se precipită, barbarii sunt la granițele imperiului și deja serviciile încearcă să fructifice momentul.

Mărturisesc două lucruri: mai întâi mă voi deosebi de mulți comentatori în legătură cu oportunitatea legii: consider că ea era oportună și pe ansamblu e binevenită. Al doilea lucru este că nu reușesc să înțeleg limbajul juridic: am o educație atât pozitivistă, am făcut inginerieși matematica a rămas dintotdeauna preferata mea; pe de altă parte mi-am dat licența în litere cu o lucrare despre lirica modernistă românească, deci nu se poate spune că nu înțeleg limbajul imprecis al artelor. Pe cel juridic însă nu îl pot înțelege, pentru că pe de o parte mi s-ar părea normal să aibă precizia celui tehnic, legislația fiind o chestiune de ordin tehnic în cele din urmă. Pe de altă parte, este firesc să existe niște limite mai vagi, deoarece e greu să cuprinzi într-un text diversitatea societății omenești. Totuși, dintotdeauna senzația mea a fost că scopul final al oricărei legi produse la noi ( nu știu cum e la alții) este să lase loc oricărei interpretări, chiar și contradictorii. Rog pe cei mai informați în domeniu să mă lămurească.

De ce e oportună legea?  Mai întâi pentru că definește o arie de competență. De fapt, așa cum ziceam, nu o definește ci doar pretinde, invocând acele ICIN (infrastructuri cibernetice de interes național). Acestea nu sunt definite, urmează a fi. Presupun însă că în această zonă nu se vor întâmpla abuzuri în ceea ce privește definirea lor; probabil că unele autorități vor considera abuzivă autoritatea SRI, dar asta e o altă discuție. Este clar că există instituții publice care gestionează date ale cetățenilor: primării, instituțiile fiscului, ale asigurărilor sociale, poliție, armată etc. Starea securității multora dintre acestea este deplorabilă; mai ales primăriile care nu sunt în partidul potrivit nu au ( sau nu a fost prioritar să aloce) nici măcar bani pentru un banal antivirus. Aceste primării dețin cam toate datele noastre personale, de la adresă și avere ( respectiv impozitele pe proprietate) până la amenzi de circulație și modelul de mașină. În multe dintre ele accesul la aceste date este floare la ureche pentru un atacator experimentat. Ceea ce propune legea este ca aceste ICIN să facă măcar un audit  anual  ( presupun că prietenul nostru domnul Ghiță deja își freacă mâinile și a dat anunț de angajare pentru specialiști în domeniu) iar dacă nu, să permită realizarea unui astfel de audit ( de către cine? Presupunem că de către SRI, care eventual îl va subcontracta cuiva, dar nu scrie. Nu ni se spune nici cine îl va plăti și dacă îl va plăti) . Aici intervine acea imprecizie de care vorbeam mai devreme. Pentru că de exemplu majoritatea primăriilor mici probabil nu vor avea bani pentru asta, deci o vor lăsa pe seama SRI, cu tot riscul ca aceștia să o subcontracteze către un subcontractor, fapt de natură a-i oferi eventual acestuia un avantaj competițional în alte proiecte. Cei mai mari probabil că vor alege să plătească, ideea de a lăsa SRI (măcar de-ar fi SRI) să zburde prin documentele instituției parându-li-se periculoasă, nu de alta dar nu se știe pe unde le mai fug ochii. Deci vor plăti pentru un serviciu pe care l-ar putea avea pe gratis. Straniu, nu?

Legea mai e oportună pentru că definește alerta cibernetică. Cum în diverse situații excepționale  se poate institui starea de urgență, starea de necesitate ori de război, e normal ca în cazul unui atac cibernetic intens ( pentru că altfel rețelele sunt în permanență supuse atacurilor, așa cum pe stradă se petrec zilnic infracțiuni) să se poată defini o stare de alertă cibernetică.

Problema este însă cu articolul 17 punctul a. Conform acestuia, deținătorii de infrastructuri cibernetice ( deci oricine, nu cei de ICIN) trebuie „să acorde sprijinul” și „să permită accesul” „la solicitarea motivată”. Aici intervine acea imprecizie a legii pe care eu o consider intenționată. Cine stabilește că motivația e corectă? Nu ar trebui un judecător?  Ok, presupun că dacă mi-ar bate în poartă un agent și mi-ar arăta un extras de „log” din care rezultă că am probleme cu un server le-aș acorda sprijinul și fără mandat; de altfel fac asta mereu la solicitarea providerilor. Dar poate că sprijinul meu nu implică neapărat accesul lor, s-ar putea să pot rezolva singur situația sau eventual să opresc mașina cu totul până se rezolvă.

Lucrurile pot funcționa bine o perioadă la nivelul bunei credințe. Totuși, rolul legilor nu este să reglementeze buna credință ( dacă ar exista mereu buna credință probabil că nici de Constituție nu ar fi nevoie) ci tocmai dimpotrivă, să prevină abuzurile.

Părerea mea este că soluția rezonabilă se află chiar în această lege, însă nu a fost folosită.

Da, sunt de acord să ofer acces „organelor” dar în anumite condiții. Ce-ar fi dacă acest articol ar fi condiționat de ridicarea nivelului de alertă la un anumit prag?  Așa cum în „starea de război” pierd anumite drepturi democratice, sunt de acord ca în „starea de război cibernetic” să ofer acces organelor. Starea să fie instituită și ridicată de președinte la solicitarea organismului nou înființat. Nu cred că e necesar să mă trezesc cu „agenții” la poartă de câte ori un client hăbăuc a uitat să își updateze wordpress-ul.

Bineînțeles, evenimentele din Franța au repus pe tapet și celelalte legi solicitate de SRI. Este oarecum firesc ca „organele” să vrea tot felul de lucruri ( și eu îmi doresc ). Înțeleg acest lucru pentru că într-un anume fel suntem de aceeași parte a baricadei ( de fapt oficial vorbind, ar trebui să fim întotdeauna de aceeași parte). Însă îmi ieste clar că folosind aceleași arme ca „hackerii” ( ei nu cer mandat ca să intre pe serverele mele) diferența între cele două tabere se anulează. Da, sunt situații; dar dacă sunt situații, trebuie să știm și noi. Cineva trebuie să își asume responsabilitatea politică.

Altfel vom constata că luptându-ne cu ei, am devenit… ei.

Distribuie acest articol

89 COMENTARII

  1. Eu nu pricep ce legătură are securitatea informatică cu terroriști criminali. Nici nu s-a închegat bine sângele pe pereții de la Charlie Hebdo, că au și început să viermuie securiștii mici și mari și acoliții lor, capitaliștii de cumetrie. Ni se vorbește despre nevoia de a alege între securitate și libertate, se bate cu pumnul în masă, se clamează pericolul iminent.

    Concret, ce legătură există între exinderea statului supravegherii și prevenirea terrorismului ? Dacă există o lecție care trebuie învățată din evenimentele recente, este că a eșuat tocmai sistemul tradițional, low tech, într-o țară mult mai experimentată în lupta cu terroriștii. Tocmai ăia care trebuiau să fie supravegheați tot timpul, ăia pentru care orice judecător ar fi dat mandat, tocmai ăia au scăpat printre degetele sistemului.

    Să mărești volumul de date accesibil unui sistem care abia poate prelucra ce are deja pare inadecvat. Să mărești volumul de date și puterea unui sistem descendent din fosta Securitate, care ține captiv statul român prin ofițeri acoperiți în toate liniile de putere, de la presă până la top 300 miliardari, pare de-a dreptul suicidal.

    • Aici nu e vorba doar de seviciile noastre. Evident, in teorie cu cat ai mai multe posibilitati de a te informa devii mai informat ( in masura in care ai si posibilitatea de a prelucra aceasta informatie). Nu e vorba de serviciile noastre, dupa cum puteti vedea, ceea ce cer „ai nostri” e acelasi lucru cu ceea ce cer toate serviciile de peste tot. Faptul ca avem suspiciuni ca SRI, ca descendent al vechilor servicii, are tendinte autoritate, evident nu ii ajuta, dar e o chestiune secundara. Chestiunea principala e ca nu putem renunta la libertate pentru totdeauna in scopul de a lupta cu cei care ne ameninta libertatea, e un nonsens :)

      • „Chestiunea principala e ca nu putem renunta la libertate pentru totdeauna in scopul de a lupta cu cei care ne ameninta libertatea, e un nonsens” – pai tocmai asta se si insinueaza, sa renuntam la libertati ca sa nu mai aiba aia ce ataca :) S-a intampla si la case mai mari, am trait 9/11 si ce a urmat ani de zile, live. Prefer coruptia.

      • Experiența românească e profund diferită de cea a altor state. În Statele Unite, extinderea supravegherii vine pe fondul unei tradiții puternice a libertății, pe garanții constituționale, pe instituții cu secole de tradiție și nu în ultimul rând vizează o amenințare reală, iminentă. Chiar și așa, există un backlash al societății civile, există Snowden și Assange, există anchete interne, discuția „libertate vs. securitate” are substanță.

        În UK, șeful MI5 a ieșit la rampă să ceară suplimentarea bugetului instituției – de prost gust momentul ales, dar el are în subordine doar 3800 de oameni și un întreg East End care seamănă leit cu Islamabad, valuri de tineri musulmani care părăsesc țara pentru a lupta în Siria.

        În România, dezbaterea libertate vs securitate nu are sens pt că nu am fost niciodată liberi. Nu a existat în ultimii 25 de ani nici un moment în care puterea politică să se fi decuplat de controlul serviciilor secrete. Avem peste 15.000 de agenți secreți, mai mult decât orice țară din Europa. Deci să păstrăm proporțiile…

  2. „vom constata că luptându-ne cu ei, am devenit… ei.” – in linia asta s-a intalnit rigoare tehnica cu forma literara. Mi-a amintit de o vorba de prin anii 40-50 a unui francez: ‘a lupta impotriva e a fi pentru’ (nu am gasit sursa), care, impreuna cu expresia dvs., dau un rezumat perfect non-paradoxal pentru cele intamplate in Franta.

  3. Dle Badici, este exact art 17a) cel pe care l-a contestat societatea civila, inclusiv in demonstratia de strada facuta luna trecuta in fata Parlamentului, cand cu votul orbeste. Iar unii parlamentari au iesit in strada si au promis ca vor amenda articolul (ex senatoarea fomista PC).
    Urmariti va rog daca o vor face in forma ok cand se reia sesiunea si alertati-ne

  4. domnule, caricaturile din fruntea serviciilor si altor institutii (care sustin aceste aberatii) trebuie sa plece de bunavoie pina nu i alunga populatia indignata. astia sint ramasitele sau progeniturile vechii securitati si nomenclaturi. n au fost in stare (vorba vine, pentru ca tocmai ei au generat o) sa stopeze coruptia care a falimentat biata romanie, si vreti sa va apere viata ?! astia nu si servesc patria domnule, sint jalnice marionete in mina altora. a propos, ce se mai aude cu marile cazuri de coruptie (eads si alte contracte cu statul). case closed !? vedeti ca flacaii ghita si generalii izmana abia asteapta sa va intre n casa, si inca platiti gras de dvs !

    • Ei, nici chiar asa. Sunt la fel ca toata Romania: si din aia, si din aia. Pana la urma astea sunt institutiile, cu ele defilam. Ideal ar fi sa le facem mai bune, dar cand hotul imi sparge casa la politia aia corupta, lenesa si incapabila ma duc, ca alta n-am :)

  5. 1. Nu sunt de acord sa-mi transmit datele de identitate unui muncitor comercial cu prileju cumpararii unei cartele telefonice. Persoana respectiva nu are o calitate institutionala si nu poate fi trasa la raspundere in caz de abuz . Oicum cine vrei si nu vrei cere CNP-ul.

    2. Drepturile mele constitutionale sunt posibil de suspendat temporar doar a cererea motivata a unui procuror catre un judecator care sa le aprobe pe timp imitat cu obigatia procuraturii de a ma anunta oficios ca am fost sub supraveghere in intervalu de timp … si ca nu s-au decelat informatii semnificative in legatura cu o suspiciune sau infractiune ,in asa fel incit in caz de malversatiune sa pot sa ma adresez justitiei impotriva statului.

    3. Personal sunt persoana absolut privata cu activitate sociala restransa, nu este relevant ca nu pot fi prejudiciat de asemenea ingerinte ci ca ele ar incalca garantiile constitutionale pe care le am ca cetatean.

    • @ Dr.Mhai Turcu
      Cand mergeti la magazin sa achizitionati mobila sau un alt bun de valoare mare, pentru intocmirea documentelor, cf. legislatiei deja existente un lucrator comercial are nevoie de datele Dvs. de identificare (nume, cnp etc.)

  6. Domnule Badici, avantajul este ca „noi” suntem mai multi si mai destepti ca „ei”, iar daca chiar vrem ca „ei” sa nu gaseasca nimic atunci cand intra cu forta peste „noi” chiar o putem face.
    Desigur, asta ar insemna un oarecare disconfort dar putem invata sa trecem peste. Da, stiu, vor tipa unii ca n-avem motive sa facem asta daca n-avem nimic de ascuns (teoria clasica). Ba da, eu unul am un motiv simplu: pentru ca pot!

  7. Dreptul la viata privata nu ar trebui discutat. Faptul ca se discuta … inseamna ca este in pericol. Un Stat in care cetatenii nu au dreptul la viata privata este un Stat tiranic. Cetatenii devin un bun al Statului. Decizia asupra vietii lor si a libertatii nu le mai apartine. Statul decide cand un cetatean nu mai e de folos si poate fi trecut pe linie moarta.

  8. Se poate crea taxa de protectie cibernetica. Cine doreste sa apeleze la serviciile de protectie ale Statului in materie de securitate cibernetica poate plati taxa si cu asta basta. Desigur eventualii clienti vor fi instiintati ca Statul monitorizeaza reteaua pe care o folosesc in diverse scopuri ca sa stie la ce se expun. Simplu, elegant, liber …

    • suna frumos „taxa de protectie”, ca la interlopi :) Dar din cate am vazut legea prevede situatia in care am putea cere „organelor” sa ne ajute, ceea ce mi se pare normal, in definitiv platim taxe pentru asta. Problema e cand vor sa ne ajute „cu de-a sila”. Sunt situatii in care de exemplu un atacator foloseste masina mea pentru a ataca o tinta mai importanta iar eu nu fac nimic ca sa il opresc. Sensul „oficial” al acelui articol este exact acesta: agentii nostri primesc acces pe masina mea pentru a putea controla atacul, eventual pentru a determina adevarata sursa. Insa dupa parerea mea in mod normal o pot face si cu mandat , nu trebuie musai sa dea buzna.

      • In exemplul dumnevoastra pe masina sunt doua persoane neautorizate care intra cu forta: unul care foloseste masina in cauza pentru a compromite altele si alta persoana care analizeaza datele pentru a obtine informatii cu scopul de a diminua efectele produse de cealalta persoana.
        Utilizatorul masinii e spectatorul. Fortele „binelui” si „raului” isi fac de cap pe masina lui. Functiile de gandire autonoma, libertatea, dreptul la libertate sunt incalcate flagrant. Si ni se spune ca asa e bine :)) Really ?

        • Eu nu zic ca asa e bine; lucrurile sunt mai complicate. In teorie ar trebui sa fiu capabil sa imi securizez masina. Uneori insa nu sunt si chem un specialist ( vedeti cum Sony a apelat la FBI). Dar daca nu fac nimic? E normal ca, de exemplu, masina mea sa participe la un „denyal of service” ( nu initiat de mine) si eu sa nu fac nimic? Sunt probabil milioane de masini in lume in situatia asta. De obicei providerul o va bloca, fara „mandat”, e trecut in contractul de hosting :)
          Pe un analist accesul pe masina l-ar putea ajuta in a identifica sursa reala a atacului, de exemplu. Asta e motivul „curat” al articolului respectiv de lege. In ceea ce priveste motivele necurate, avem tot dreptul sa ne temem de abuzuri; de aceea vreau mandat sau macar o asumare politica. Ok, daca se declara stare de urgenta, ne supunem; presedintele va raspunde politic pentru asta daca se va constata ca a fost nejustificata. Cel putin asta e teza mea.

          • Prezumtia periculoasa pe care o promovati e ca deja se stie cine sunt the good guys. Cei care nu sunt cu ei sunt automat impotriva. Si in numele ‘binelui’ se deruleaza programe secrete, exista ofiteri acoperiti, companiile ne colecteaza, protejate de lege, datele personale fara a ne da posibilitatea sa optam pentru asta. Mie nu mi se pare ca the good guys are looking for my good. E clar ca de al lor au maxima grija, dar de al meu nu. Nu vreau sa mai primeasca drepturi aditionale vreau sa le restranga si sa le faca mai transparente pe cele care le au deja.

            • Cred ca asta incerc sa spun si eu. Se stie cine ar trebui sa fie „good guys” ; ceea ce ii face sa fie de preferat „celorlalti” este tocmai controlul institutional (atat cat e el, bineinteles). In momentul in care renuntam la acest control institutional ( de exemplu mandatul , care e o forma de control din partea judecatorului) nu mai putem avea nici o iluzie.

            • Ideea e ca acei indivizi sunt platiti ca sa fie good guys. Asa ca de la ei avem pretentii, nu de la ceilalti.

        • @Vlad

          Daca eu am permis de port-arma (si arma aferenta) dar o las la indemana interlopilor care o folosesc pentru jafuri armate sunt responsabil si este dreptul statului sa imi confiste arma (si sa imi revoce permisul). Desigur, nu pot fi acuzat de complicitate ci doar de prostie, insa masura minima de protectie a cetatenilor este, dupa cum spuneam, confiscarea armei.
          Problema in domeniul IT este ca orice cretin isi poate cumpara calculator, il poate lasa deschis la atacuri informatice (sau ca vehicul pentru acestea) si nimeni nu-i poate reprosa nimic. Daca ai sti cati prieteni/rude am care habar n-au ca le este necesar un antivirus, sau daca il instaleaza nu mai fac update de semnaturi vreun an (pai daca am antivirus, de ce nu merge?)… nu spun ca sunt cretini, spun doar ca reprezinta un pericol – sau cel putin o problema – pentru toti ceilalti.

          • Ghinion … Mai e putin, exista momentul prielnic, si-mi spuneti ca cei care au IQ sub 150 vor fi ajutati de Stat … o perioada. Daca nu creste sunt eutanasiati :))

            • @Vlad, nu este cazul sa te superi: primesc zilnic zeci de spam-uri prin intermediul calculatoarelor prietenilor fara experienta in IT. Daca detinerea unei arme trebuie insotita de examene in poligon si de cunoasterea legislatiei in domeniu, daca obtinerea carnetului de conducere implica studierea si asimilarea Codului Rutier si proba practica de conducere, de ce detinerea unui calculator n-ar fi supusa unor restrictii similare? Nu de alta dar toate cele trei „unelte” pot aduce prejudicii celor din jur!
              Vei spune ca un calculator (cu accesul aferent la Internet) este o necesitate, si ca atare nu poate fi refuzata sau reglementata – la fel cum nu se poate reglementa detinerea cutitelor de bucatarie. Se poate sa ai dreptate, dar asta nu inseamna ca posesorul este exonerat de responsabilitate in caz de incidente, doar pentru ca este habarnist.

          • Vrea Statul retea privata care sa fie SIGURA sa si-o faca. Protocoale separate, tehnologie separata de ce exista. Cine vrea servicii de la Stat si are nevoie de acces la RETEA sa primeasca cine nu, nu.

          • Domnul Iosif, in mod „cinstit” in Romania au dispaut in ultimii 25 de ani muuuulte. Legat de lege eu imi aduc aminte de validarea referendumului cu Basescu unde o majoritate a fost validata de 4 judecatori si invalidata de 3. Toti din CC deci crema. Genul acesta de oameni, aceeasi care ranjesc cald in orice scaun cald fie ca e in comunism, o corporatie, democratie si fac CE TREBUIE. Vreau sa decid cine sa-mi intre pe calculator. Vreau dreptul meu la decizie, vreau sa fiu liber, vreau viata privata, vreau sa am posibilitatea sa las reteaua libera deschisa daca vreau sa se conecteze oricine la ea, vreau acces la telefonul meu sa-i interzic Google-ului sa-mi colecteze datele.

            Daca dumnevoastra vreti altceva aveti libertatea sa o faceti.

            • @Vlad,

              Sunt libertarian si ca atare recunosc drepturile naturale si inalienabile ale fiecarui cetatean. Pe de alta parte insa sunt constient ca dreptul fiecaruia se sfarseste acolo unde incepe dreptul celuilalt, iar deschiderea fara restrictii a calculatorului dumneavoastra poate avea repercusiuni asupra calculatorului meu. Deci da, aveti dreptul sa va folositi calculatorul dupa cum credeti de cuviinta, dar daca aceasta utilizare ma afecteaza pe mine atunci eu (si nu statul) am dreptul sa va cer socoteala. Problema este ca nu mai suntem de mult independenti ci conectati la aceeasi mare retea, deci daca unul da cu muci in fasole se strica si iahnia celorlalti.

  9. Aveti o viziune romantica despre actvitatea serviciilor, poate si filmele cu James Bond au contribuit la asta. 99% din timp aduna diverse mizerii din viata oamenilor si le pun la pastrare pentru cand o fi nevoie. Valabil pentru toate serviciile, in toata lumea. Daca uneori occindentalii mi se par naivi, gasesc de neinteles aceasta naivitate la noi, care avem experiente mai recente.
    Si un exemplu concret: Ristea Priboi. Tortionar pe vremea impuscatului (a batut personal oameni), consilier al lui Nastase in timp ce era inca ofiter activ, implicat in tot felul de excrocherii. Chiar vreti sa va verifice PC-ul unul din asta (bineinteles fara mandat)?

    • Ei, de-alde Ristea Priboi nu stiu sa deschida un computer, bineinteles ca apeleaza si ei la specialisti, care sunt mai dusi la scoala. In ceea ce ma priveste pe mine cred ca ma descurc singur, dar ganditi-va la institutii precum Casa de Pensii ( i-am ales pe ei pentru ca sunt vesnic pe deficit, precum si pentru ca am avut demult de tot o interventie la ei si stiu ce era acolo) ; institutie care uneori dupa cum ziceam in articol n-are bani nici de antivirus ; ganditi-va ca detin datele personale a catorva milioane de oameni, gestioneaza fonduri de nu stiu cate miliarde de lei si cineva s-ar apuca sa le sparga serverele. Nu stiu cat de bine sunt pregatiti cei de la SRI, dar sigur s-ar descurca un pic mai bine decat administratorii interni. In general institutiile statului nostru sunt amestecate, nu sunt nici numai lichele dar bineinteles nici numai oameni cinstiti, insa astea sunt, cu astea lucram.
      Credeti ca daca, doamne fereste, am intra in vreun razboi, generalii nostri sunt altfel? Dar asta e, cu ei trebuie sa purtam razboiul, altii nu avem de unde lua. Pana la urma, dupa cateva infrangeri ar gasi eii un locotenent mai rasarit sa faca planurile de lupta in locul lor :)

        • Si chiar asa si e :) Am ramas insa „caprar” pentru ca au venit evenimentele din ’89 si am ramas neavansati, cel putin unii dintre noi :)

      • Casa de Pensii nu are decat sa apeleze la o firma specializata in securitatea IT, daca nu e in stare sa-si administreze singura. Sunt sigur ca pensiile private asa fac.
        Ristea Priboi nu are nevoie sa deschida personal calculatorul, se gasesc ceva oameni priceputi la treaba asta. Vrea sa va scotoceasca calculatorul? Gaseste un pretext, va trimite omul sa scotoceasca (nu-i trebuie mandat) si obtine poate ceea ce il intereseaza de fapt: informatia. Si cati din astia ca el or mai fi inca prin servicii?
        Oricum ideea esentiala in acesta discutie e alta. Legea e o linie, teoretic spune ca pana aici poti si dincolo de ea, nu. Dar serviciile mai trec cate putin si dincolo de line, sau o „indoaie” cum spun astia prin filmele americane. In acest caz prefer ca linia sa fie cat mai departe de mine pentru ca supravietuiesc mai usor unui DDOS decat unui regim totalitar.

        • Pai cam asta este si ideea mea: ok, daca nu avem incotro (discutam de o lege aprobata deja, nu uitati) atunci macar cineva sa isi asume raspunderea. Adica sunt de acord sa le dau drepturi extinse daca presedintele ( ca el are atributiunile astea) declara starea de urgenta informatica. Atunci presedintele isi asuma raspunderea, daca noi consideram ca nu era nici o urgenta vom tine minte pentru urmatoarele alegeri, facem mitinguri etc. In plus serviciile ar fi obligate sa motiveze urgenta.

    • 10 puncte nea H.Ludens
      E plin internetul de asa zici ziaristi, ce culmea, in loc sa faca anchete si sa curete mediul politico -social, sa dea o voce opiniei publice… doar slefuiesc ideile politrucilor .. asa sa dea bine la populatie.
      Ba chiar se amagesc ca daca publica „articolasele” pe net noi chiar ii vom crede independenti.
      Mda.

      • Dumneavoastra aveti dreptate in general, „e plin netul de ziaristi…” numai ca 1. eu nu sunt ziarist si 2. mai cititi o data articolul pana la capat si vedeti daca sunt de acord cu legea „. In afara de ziaristi platiti, netul mai e pln si de cititori superficiali :)

      • Atunci tineti-l personal, stimate domn, nu-l mai legati in retea daca l-ati transformat in vas Petri pentru cultura de virusi!
        Stiti ce, si masina personala este tot „personala” dar nimeni nu va accepta cu troaca pe drumurile publice, nu de alta dar sunteti un pericol pentru ceilalti!
        E vorba de respect – in cazul in care cunoasteti termenul!

  10. @Mihai Badici

    Ideea cum ca functia si banii contribuabililor ii face pe oameni buni e gresita. Oameni rai au abuzat de functii timp de 25 de ani si s-au folosit de pozitie in interes personal. Autostrazi nexam, educatie nexam, sanatate nexam ba chiar se vorbeste tot mai apasat ca nu sunt competitive ca daca se duc la privat gata s-a rezolvat. Iar contribuabilii sunt vanati pentru taxe. Birocratia creste pe zi ce trece ca o palma parca pe obrazul intors al contribuabilului de buna credinta in timp ce impostorii isi bat joc de oameni, de pozitie.

    Si uneori cand isi cer drepturi sunt numiti eco anarhisti si sunt rugati sa elibereze arterele publice ca sa nu o faca fortele de ordine.

    • De acord ca nu functia ii face pe oameni buni, nici n-am zis asta, am zis doar ca am pretentia sa fie. In Romania se petrec lucruri revoltatoare, dar asta e societatea in care traim si tot ce putem face e sa incercam sa o indreptam. Am mers si eu „la vremea mea” la mitinguri, dar nu cred nici in anarhie

      • Sunt cazuri, ca cele mentionate anterior, cand se abuzeaza libertatile cetatenilor. Ar trebui sa vedem legi care sa le sporeasca, nu care sa le micsoreze.

        Oricum e bine ca inca se discuta pe forumuri.

        Cenzura e doar la un click distanta. De bine, de rau oamenii s-au mai destupat la cap si vad ca se discuta mai liber si subiecte mai sensibile dar asta nu inseamna ca facilitatile nu exista.

        • Mie mi-ar placea sa vad ca „ziaristii” lupta pentru a proteja drepturile astea ale cetatenilor, nu pentru a-i convinge pe cetateni sa renunte la ele.
          Vreau sa vad ziaristi ce dau in gat functionarii publici ce abuza de banul public, de functia lor, ce incalca drepturile contribuabililor, nu ziaristi de doar se limiteaza la a avea asteptari ca acestia sa fie cinstiti.
          Prea multi „deformatori” de opinie in jurnalismul romanesc.

          • Cand 90% din adolescenti isi share-uiesc computerul pentru transferul de fisiere A/V sau accesul la torente, vorbim discutii.

            Ca veni vorba, am acces la vreo trei retele wi-fi nesecurizate (si la altele „securizate” in care pot intra si noaptea, proaspat sculat din somn). De ce nu le plantez cate-un virusel pe calculatorul ala „personal”? Pentru ca nu am interesul… dar si daca l-as avea!

  11. Mihai, problema pe care o am eu cu ce solicita diversele servicii din diversele tari nu e accesul la informatie, ci posibilitatile din ce in ce mai putin limitate de stocare, corelare si analiza a acestora.

    Un exemplu simplist. Drum national cu o reducere la 70km/h pe un segment de 1km. Vizibilitate perfecta, drum drept, ziua si pe vreme buna toata lumea merge tot cu 100km/h. In mijlocul segmentului de drum, un boschet mare, dar care nu afecteaza deloc traficul intrucat e la 10m distanta de acostament.

    Old school: dupa boschet e uneori un politist care cand are chef si gaseste cate un peste care a trecut foarte repede (sa zicem la 120km/h) se ia dupa el, ii da o amenda si doua puncte (sau cat o mai fi acum). Cel sanctionat are doua optiuni: continua sa goneasca atunci cand mai trece pe acolo, urmand sa plateasca amenzi si sa primeasca puncte pana cand, in cele din urma, i se va suspenda permisul.

    New school: in boschet e o camera, vizibila, dar pasiva. Ea inregistreaza, imaginile mergand undeva pe un server unde un soft face un entry in baza de date: timestamp, numarul de inmatriculare, viteza. Ionel, student la Bucuresti, circula pe segmentul respectiv lunar, cand merge pana la parinti ca sa mai primeasca cate-un pachet de mancare. Nu primeste niciodata amenda, astfel incat pana la urma nici nu mai sesizeaza camera, spunandu-si ca probabil nu primesc amenzi decat cei care circula mai repede de 100km/h, viteza legala pe drumul national respeciv. Totul continua pana in anul trei de studii, cand Ionel participa din masina la o demonstratie de solidaritate cu taximetristii (in fine, orice alt eveniment similar, pana la urma cu sau fara masina). Demonstratia respectiva fiind legala, e dreptul democratic al lui Ionel sa participe la ea, insa o alta camera stocheza totul, pentru ca „daca vor exista evenimente contrare legii” sa „poata fi urmariti eficient cei vinovati”. Din nou, numarul este interpretat de un soft, iar coreland informatiile cu baza de date a „vitezomanilor” rezulta ca Ionel a trecut de 12 ori in ultimul an prin dreptul camerei unde viteza era redusa la 70km/h, el circuland cu 100km/h, deci 12 x 2 puncte + amenzile respective. Demonstrantii nefiind pe placul organelor, i se retine permisul si are de platit o gramada de bani.

    Ceea ce nu s-ar fi intamplat daca ar fi primit o amenda si s-ar fi linistit imediat dupa.

    • Acest lucru este posibil, intr-adevar, nu pot sa zic ca nu ma tem de el. De fapt s-a practicat, atat in vechiul regim ( aici mi-ar trebui o paranteza mai lunga, dar pe scurt am stat de vorba cu cativa studenti exmatriculati pe motive politice cand eram in presa studenteasca si procedura era simpla: retinuti cateva zile, dupa care mers la secretariat si „convins” decanatul sa ii exmatriculeze pentru absente). Din cate am simtit, s-au practicat si in vremea lui Nastase, in ultima vreme nu am mai auzit, dar asta nu inseamna ca nu se practica.
      Pe de alta parte, nu poti merge la medic fara sa te dezbraci :)
      Cum nu ne putem lipsi de servicii, singura solutie e sa le putem tine sub control. De asta zic ca pe de o parte legea e utila, fiindca e mai bine decat sa nu fie nici o lege. Pe de alta parte, trebuie „convinsi” sa renunte la anumite puncte, precum acela la care ma refer.

    • Pe mine ma ingrijoreaza alaturarea asta demonstratii legale. Adica cand treaba se impute normal ca vrei sa demonstrezi. Ca demonstratia sa mai fie si legala, adica aprobata pare cam tras de par. Si daca nu se aproba ce faci zici, a ok na asta e baieti astia vor sa ne calareasca in continuare si nici nu avem voie sa demonstram. Cam cum ?

      Eu cred ca latul se strange tot mai mult. Intoleranta creste si se extinde si la internet, proprietate intelectuala, postari de Facebook. Scapa desigur, ca intotdeauna in istorie, ce e general acceptat.

      • In general Primaria (ca ea ar trebui sa aprobe mitingurile) nu are motiv sa le refuze. Probabil ca va refuza daca doua organizatii rivale ( Steaua si Dinamo) vor sa demonstreze in acelasi moment in acelasi loc. Pentru ca daca refuza in mod nejustificat, finalul e ca vor fi jupuiti in urma unor manifestatii nelegale ( stiu un fost presedinte care a patit-o) , iar faptul ca au fost nelegale nu ii va face mai putin… jupuiti. Cam asa functioneaza democratia cand functioneaza. Fara teama de jupuire nu exista democratie, parerea mea. In limbaj elevat se numeste controlul societatii civile, din pacate noi l-am exercitat cam putin :)

      • Fiindcă nu vezi că „a demonstra împotriva cuiva” e foarte relativ, mai ales în România sau Rusia, unde grupările din societate au interese opuse.

        Exemplu: populaţia civilă contra Pussy Riot.

  12. Foarte corectă „ipoteza de lucru” a comentatorului TC. Pe mine mă nemulțumește că nu există răspuns ( feed-back real), adică ei tot colectează informații și noi cu ce ne alegem? Ar trebui redistribuite informațiile. Dacă tot ați adus în discuție ce s-a întâmplat în Franța, e uluitor să se afle din presa (mai serioasă), și asta după câteva zile, că, în realitate, suspecta era la mii de km distanță.

  13. @IosiP

    Tocmai aici e treaba. Se pare ca exista o categorie de oameni, firme care scapa basma curata indiferent ce fac doar pentru ca sunt in pozitii de putere care, spun ei, le confera acest drept.

    Drepturile acestei categorii nu se restrang ci se tot extind.

    De ce nu am acces la codul sursa al programelor comerciale si de ce e acest lucru permis ?

    De ce Google si muuulte alte aplicatii, inclusiv cele comerciale, se comporta ca aplicatii spyware si colecteaza date despre mine ? De ce ei au acest drept care nu ia in considerare dreptul meu ? De nu sunt eu proprietar pe bunul meu dupa ce l-am cumparat ? De ce legea permite astfel de abuzuri ?

    • „De ce nu am acces la codul sursa al programelor comerciale si de ce e acest lucru permis ?”
      Pentru ca nu ai cumparat codul sursa ci doar 1 (una) instanta de executabil. Nu-ti place, nu cumperi!

      „De ce Google si muuulte alte aplicatii, inclusiv cele comerciale, se comporta ca aplicatii spyware si colecteaza date despre mine ?”
      Pentru ca ai fost de acord cu acest lucru cand ai inceput sa le folosesti. Repet, nu-ti place, nu le folosi.

      Ca veni vorba, n-ar strica sa citesti EULA, vei gasi acolo raspunsul la intrebarile tale. Iar dreptul tau ramane intact: daca nu-ti plac conditiile din EULA nu te obliga nimeni sa instalezi/utilizezi aplicatia (mai ales daca aceasta este gratuita).

      • Cred ca aveti o atitudine perversa asupra alegerii si echitatii. Daca vinzi un produs care colecteaza date personale si/sau care nu ofera sursele impreuna cu binarele optiunea ar trebui sa existe in produs nu in afara lui.

        Deci ideea ca faci o zona in care totul e permis si fiecare intra pe riscul lui nu e chiar asa. Aceste lucruri se pot reglementa prin lege.

        Pe mine nu ma deranjeaza pericolul de pe Internet, il cunosc, mi l-am asumat. Stiu la ce ma expun si stiu sa ma protejez. Nu vreau ca statul sa se uite in toate conversatiile ca sa-mi protejeze datele mele. Ma protejez singur! Vreau dreptul la aceasta optiune! De ce companiile beneficiaza de dreptul lor, ba chiar si de al meu si eu ma vad in pozitia de a mi-l justifica pe al meu ?

      • Nu orice e prevazut in contract, inclusiv in contractul social, este ok. Una din parti poate negocia de pe pozitii de putere, de monopol si include in contract clauze care nu respecta libertatile si viata privata a celorlalti oameni. Aceste drepturi nu sunt negociabile.

        Faptul ca statul inchide ochii si intretine aceste abuzuri este pentru ca oameni rai si/sau inconstienti trec cu vederea aceste lucruri, fie stimulati financiar fie doar dintr-o intelegere precara a lucrurilor.

        Acelasi lucru e valabil si la alimentele cu chimicale, cu coloranti artificiali, cu E-uri care intoxica populatia. De ce e permis asa ceva ? Au oamenii care le cumpara dreptul sa aleaga ? Sunt informati, stiu la ce se expun ? De ce permite statul intoxicarea propriilor cetateni si abuzeaza de buna incredere sau pur si simplu de situatia financiara a unor oameni ?

        • Raspuns la toate intrebarile: pentru ca nu este treaba statului sa se amestece in functionarea pietei libere!

          Cat despre asa-zisul contract social, acesta nu este un contract (nu exprima vointa comuna a partilor) ci un abuz institutionalizat.

          P.S. Recunosc, pozitia dumneavoastra ma intriga: nu acceptati ca statul sa-si bage nasul in calculatorul dumneavoastra pentru a va apara (pe dumneavoastra si pe altii, in masura in care puteti deveni un „focar de infectie”) de atacuri informatice, in schimb plangeti pe umerii aceluiasi stat cerand protectie impotriva nenorocitilor de capitalisti. Daca v-ati asumat raspunderea in privinta utilizarii Internetului de ce o refuzati pe cea a ingerarii unor substante „dubioase”? In ambele cazuri alegerea va apartine…

          • Si care este treaba Statului in acceptiunea dumnevoastra ?

            Exista aspecte ale convietuirii civilizate care pot fi rezolvate de Stat. De ce sa fim intoxicati ? E cineva cu capul pe umeri care pledeaza pentru ? Asta intruneste conditiile unei reglementari pe piata alimentara. Nu exista efecte adverse, doar benefice.

            De ce sa nu aiba utilizatorii dreptul sa aleaga daca sa-si partajeze datele personale ? Cine ar fi impotriva ? Pai cineva care vrea sa controleze utilizatorii ? De ce sa permitem asa ceva ?

            De ce sa nu se distribuie codul sursa cu binarele ? Sa se distribuie sa pot sa-mi customizez software-ul cum doresc ? De ce sa devin dependent de producator ?

            Libertatea implica si responsabilitate. Cine nu e responsabil sufera niste consecinte. Dumnevoastra credeti ca in Internet nu exista sanctiuni pentru comportamentul neadecvat ? Exista cu muuult inainte ca cineva sa se gandeasca sa dea legi: masuri de securitate in software, black list-uri pentru SPAM, retele web of trust pe baza de chei publice.

          • Rolul organizarilor umane cum este statul este de a face viata mai buna tuturor oamenilor nu doar unora.

            Si masuri ar fi multe care sa sporeasca bunastarea oamenilor, problema e ca in locul lor oamenii sunt abuzati, in timp ce o categorie preferentiala de indivizi scapa basma curata.

            Piata libera in extremis inseamna lipsa statului. In realitate nicio firma si nici dumnevoastra nu cred ca vreti o piata libera. Ce vor toti acesti participanti la piata „libera” e protectie, lipsa „coruptiei”. Ahh deodata libertatea nu mai e chiar la fel. Pai eu ii cred pe americani ca vor sa intre pe piata noastra si ca ii deranjeaza competitia locala sau in Rusia sau in Ucraina. Dar rolul statului ar fi tocmai asta sa asigure bunastarea propriilor cetateni sa-i protejeze asa cum fac toate tarile din UE.

            • Articolul meu este scris din prisma democratiei lberale, adica ceea ce incercam noi sa facem in acest moment din Romania.
              Discutia despre tipurile de societate nu isi are locul aici; nu zic ca e ilegal, dar e inoportun :)
              Presupun ca exista forumuri dedicate formei de guvernamant unde discutia merita purtata (chiar daca mie imi aduce aminte de „Tiganiada” ) dar e totdeauna util sa vezi critic societatea in care traiesti, poti invata multe din asta.
              Pe scurt, daca M icrosoft vrea sa vanda codul fara sursa si exista oameni care vor sa il cumpere, in lumea noastra se poate. Daca Linus vrea sa il publice, si asta se poate. In lumea lui Ceausescu, de exemplu, cu sursa sau fara, nu il puteai vinde deloc.

            • E greu sa va clarificati ideologia, domnule Vlad!

              De exemplu: eu am o firma de software care scrie (evident) aplicatii. Daca va vand o aplicatie care va permite sa obtineti anumite functionalitati ne-am indeplinit scopul (dumneavoastra rezolvati problemele tratate de catre aplicatie iar eu imi incasez banii). Daca licenta pentru aplicatie costa 4,99 EUR nu vad de ce v-as da codul sursa (pentru care eu am muncit) ca dumneavoastra sa-i integrati intr-o alta aplicatie, sa-i schimbati (eventual) interfata utilizator si sa vindeti rezultatul cu 2,99 EUR. Stiti ce, algoritmii au fost dezvoltati de catre iosiP S.R.L. si daca vreti sa-i utilizati sunteti liber sa negociati cu mine pentru a cumpara licenta.

              Lasand insa „maruntisurile” la o parte, rolul statului ar trebui limitat la:
              1. Protectia fata de agresiunile interne (politie si SRI).
              2. Protectia fata de agresiunile externe (armata si SIE).
              3. Reprezentarea internationala (MAE).
              4. Stabilirea legislatiei (o „adunare legislativa”) si preferabil prin consens, adica in urma unor referendumuri si asigurarea respectarii acesteia (justitie).
              5. Perceperea unei taxe de cetatenie (aceeasi pentru fiecare persoana, indiferent de venituri) pentru a finanta serviciile oferite la punctele 1-4.

              In rest, statul n-are treaba sa se amestece in treburile noastre!

        • P.S. Ati scris: „Deci ideea ca faci o zona in care totul e permis si fiecare intra pe riscul lui nu e chiar asa. Aceste lucruri se pot reglementa prin lege.”

          Pai Internetul este „o zona in care totul este permis si fiecare intra pe riscul lui” iar statul exact asta incearca: sa o reglementeze prin lege (pleonasmul va apartine). Deci?

          • Pai nu e niciun pleonasm. E clar ca statul, ca si dumnevoastra e discretionar in reglementari. Reglementarile ar trebui sa vizeze binele tuturor nu doar al unora. Reglementarile ar trebui sa aiba in vedere sporirea libertatilor oamenilor si respectarea vietii private. De ce credeti ca libertatea inseamna drepturi contractuale si legale pentru unii iar pentru altii nici macar viata privata sa nu fie respectata ?

  14. Ce părere aveţi, de exemplu, despre acele ONG-uri „dă” bine, toate numai una şi una, conduse, cum altfel, de băieţi toţi unu’ şi unu’, care, unite în cuget şi în simţiri, s-au trezit vineri (la terminarea programului :) ) să ceară, citez: „….aprobarea in regim de urgenta a proiectului de lege de identificare a utilizatorilor de cartele preplatite si a instrumentelor necesare autoritatilor pentru prevenirea actelor teroriste”?

    • Dan Matei Agathon, Alexandru Cumpănaşu, Bogdan Nistor, Vasile Dâncu, Jean Danut Carbunaru – numai oengişti unu’ şi unu….

      • Ce cred eu scrie in ultimul paragraf al articolului. Si eu imi doresc o mie de lucruri, nu inseamna ca sunt toate legitime sau ca o sa le primesc :) Chestiunea e ca nu trebuie sa le vedem ca specifice Romaniei; am constatat la majoritatea comentatorilor de aici ca ignora ca ceea ce cere SRI se inscrie intr-un trend mondial. Internetul este o entitate care a cam scapat pana acum de controlul statelor ( am scris un articol luna trecuta pe aceasta tema) si e normal ca statele sa vrea sa isi confirme atotputernicia exercitand un control mai strict asupra lui. E normal ca ei sa vrea, insa va trebui sa vedem si ce vrem noi si cum ne putem defini libertatea in Internet asa cum de bine de rau am reusit sa o definim cumva pe cea de pe strada: pana la limita la care o prejudiciem pe a altcuiva. Nu cred in anarhie, nici pe strada nici pe net; probabil va trebui sa ne definim niste reguli noi ca societate civila, reguli pe care sa le putem propune si eventual impune autoritatilor.

  15. @Administrator/Author;

    Comentariul acesta era o corectie la unul precedent care n-a fost publicat.

    In acel comentariu se strecurase o greseala de typo, adica era „cunt la fel” in loc de (evident corect) „sunt la fel”.

    Deci, v-as ruga ca in acele situatii cand nu publicati un comentariu din varii motive, sa stergeti si celelalt/celelalte comentari/comentarii adaugate de acelasi comentator si legate de comentariul initial. Mi se pare logic sa fie asa !

    Pentru informarea dvs. comentariul meu se referea la limbajul d-lui Sorin Ionita (a se vedea postarea sa : „Sorin Ionita spune: 10/01/2015 la 14:31″…….senatoare fomista PC).

    Cred ca acest forum, poate admite si alte pareri. Daca nu admite, inteleg ca exista un „sens unic” (similar cu cele folosite pe alte persoane/site-uri, pe care incercati sa le criticati) si in consecinta acest comentariu nu va fi publicat. Q.E.D.

    Numai bine !

    • Comentariul dvs initial l-am gasit cam ofensiv la adresa domnului Ionita; cum dumnealui nu are posibilitatea sa aprobe comentariile la articolele mele, l-am lasat pe seama redactiei. Nu am observat legatura intre cele doua; politica „mea” este sa aprob toate comentariile, cu exceptia celor comerciale sau injurioase, asa ca l-am aprobat. Dar in mare parte comentariile sunt moderate de catre redactie, care banuiesc ca e mai grijulie cu noi „contributorii” si incearca sa ne menajeze :) De aici inconsecventa. Dupa cum vedeti, am aprobat si un comentariu care banuiesc ca ma acuza de apartenenta la „:organe”, sau cel putin asta cred eu ca insinueaza. Totusi, recunosc ca desi aprob cam toate comentariile, le prefer pe cele in care se vorbeste cu „dumneavoastra” si cu ” dupa parerea mea lucrurile ar sta asa” in detrimentul celor precum cel pe care l-a eliminat „cenzura”. Fara maniere suntem tot barbari :)

  16. Scuze, domnule Badici, am continuat argumentarea pozitiei mele fata de cele scrise de catre @Vlad. Va rog sa stergeti ultimul comentariu, il scriam chiar in timp ce dumneavoastra dadeati replica.

    • Nu e nici o problema, doar ca din motive evidente trebuia pus un punct acestei discutii care s-a cam indepartat de subiect, si nu in sensul „productiv”. :)

  17. Toate, dar absolut toate argumentele care se vor a susţine o asemenea lege sunt nisip în vânt.

    În primul rând, nu poţi fi de acord cu intruziuni ale intimităţii, chiar şi virtuale, din simplul motiv că nu ai niciun fel de control asupra modului în care acestea sunt folosite. Atât de simplu e. Prostiile cu autorităţile benevole care dejoacă planuri criminale sunt poveşti comparativ cu modul abuziv în care se pot corela şi utiliza datele respective. Iar corupţia este enormă, atât la noi, cât şi în vest.

    Nu există să renunţi la drepturi şi să răstorni ordinea îndată ce se declară stare de alertă, război, pandemie şi aşa mai departe. E ca şi când nu le-ai avea, fiindcă nici declararea unei stări de acest fel nu se află sub controlul tău, ca individ, în sensul că nici măcar nu eşti consultat. Iar la câte manipulări grosolane şi false stări de alertă am avut, de la gripe de ogradă la virusuri de import african, trebuie să fii destul de plat sub creastă ca să pui botul la un asemenea argument.

    Şi două întrebări:

    1. Ce naiba are legea asta cu ce s-a Întâmplat în Franţa? De unde Muslim Brother şi Big Brother? Respectivii erau pe lista neagră a mai multor servicii internaţionale de mult, cu antecedente clasificate ca fiind de tip terorist. Adică suntem destul de proşti să credem că nu erau supravegheaţi sau că nu se acorda în trei secunde mandat pentru supravegherea lor, la un asemenea trecut?

    Bun, atunci eu, care nu am un asemenea trecut dovedit, de ce ar trebui să accept o lege care le permite să mă caute nefondat, în stare de alertă sau nu?

    2. Ce-are Prepay-ul cu ce s-a petrecut acolo? Din câte ştiu, în Franţa, se eliberează pe bază de act de identitate de multă vreme. Pe ei la ce i-a ajutat această „măsură de siguranţă”?

    Şi un citat celebru:

    Those who would give up essential Liberty, to purchase a little temporary Safety, deserve neither Liberty nor Safety. (aşa cum a formulat-o Ben Franklin în 1755)

    Dai azi puţină libertate în anumite condiţii pentru o falsă stare de siguranţă. Mâine o dai fără condiţii. Poimâine mai dai o bucată şi te trezeşti fără libertate şi cu iluzia siguranţei.

    2.

    • @Tara, sunt de acord cu dumneavoastra! Adaug chiar ca solutia nu este ca „big brother” sa ne protejeze ci sa ne permita sa ne protejam singur. Desigur insa, aceasta nu se va intampla niciodata: conducatorilor nostri iubiti le pasa mai mult de mentinerea autoritatii decat de protectia populatiei, deci nu vor lasa vreodata arme la indemana cetatenilor.

      Dar ramanand in domeniul IT, de ce-ar avea voie nenea de la SRI sa-mi citeasca datele din calculator dar eu n-am voie sa intru in serverele lor „super securizate”? Pot oricand argumenta ca pozele mele cu nevasta sau pisica sunt mai putin interesante pentru mentinerea democratiei decat fisierele lor de supraveghere a „vocilor” din diaspora.

      P.S. Am avut un contract cu SRI si am avut (din pacate) o ruda apropiata internata la Obregia. Va pot asigura ca nebunii nu sunt acolo unde va imaginati!

  18. @iosiP

    Cred ca ati castiga mult mai multi bani daca ati da si codul sursa. Cei care vor dori modificari s-ar putea sa ajunga tot la dumnevoastra. S-ar putea sa fiti nevoit sa reduceti pretul sau poate nu, cine stie dar sa aveti mai multi clienti. In final competenta va decide la cine apeleaza clientii.

    Inteleg deci ca totusi doriti stat si reglementari si in acelasi timp doriti libertate. Totusi nu cred ca sesizati ca pe langa libertatea dumnevoastra exista libertatea multor alti oameni. Oamenii sunt liberi sa fie iubiti nu abuzati.

  19. @Mihai Badici

    Democratia liberala, care sustine asa zisa piata „libera”, se intemeiaza pe proprietatea privata. Produsele software care nu distribuie codul sursa fac o exceptie de la aceasta regula si principiile libertatii nu mai sunt respectate. Balanta incepe sa se incline periculos in favoarea marilor producatori de software ca sa aflam ca nu numai ca nu ni se dau drepturile la proprietate privata dar se vrea sa renuntam si dreptul la viata privata.

    • @Vlad: discutia asta devine obositoare. Vanzarea de licente exista, nu discutam aici de reformarea democratiei liberale. E o tema interesanta, dar nu sunt eu in masura sa o moderez, poate ne vom intalni la un moment dat pe blogul vreunui comentator specializat in sociologie sau stiinte politice. Eu ma marginesc sa constat ce e bun si ce e rau in legea respectiva (care, apropo, este deja aprobata) si sa propun o solutie de remediere. Am retinut pozitia dvs, reflecta o ingrijorare fireasca, pe care si eu o am ( vedeti articolul de acum aproximativ o luna pe care l-am scris, si nu e singurul) ; pe de alta parte inteleg si ingrijorarea „organelor” si am explicat in articol de ce, problema chiar e reala, daca va puneti mintea probabil puteti obtine datele mele cu usurinta de la primaria localitatii unde locuiesc; discutia insa a ajuns departe in balarii pe tema din „Tiganiada”, daca e mai buna monarhia, anarhia sau democratia. Nu o sa rezolvam aceasta discutie milenara aici, asa ca nu o sa mai aprob comentarii daca nu sunt relevante in contextul articolului de fata.

      • Libertatea si viata privata nu sunt negociabile. De aceea exista reglementari pentru a preveni acapararea libertatilor si constituirea de poli de putere care sa degenereze in tiranie. E clar ca se incearca in mod sistematic, inclusiv prin institutiile abilitate sa ne protejeze, sa se instituie un regim al terorii in care oamenii sunt monitorizati, controlati si inchisi cand devin incomozi.

        S-a folosit momentul cu atacul din Franta pentru a profita de cele mai primitive instincte ale omului si a incerca instituirea unei tiranii fara baza ideologica menita sa-i invrajbeasca pe oameni unii impotriva altora atentand la libertatea lor.

        Daca legea se promulga o sa devenim un stat barbar.

    • N-are treaba cu competenta parlamentarilor. Lor li s-a dat o lege gata scrisa , presupun ca majoritatea nici nu s-au obosit sa o citeasca :)

  20. Toata problematica BigBrother din ultimele zile ne este servita intr-un mod distorsionat evident de scopul autoritatilor – cel de control nemijlocit – altfel, in intreaga lume exista suficiente metode si mijloace de preventie si management a incidentelor de securitate cat si a controlului accesului la cartele pre-platite.
    – Vulnerability Management – orice companie poate implementa un program de securitate si angaja companii specializate care sa le asigure macar monitorizarea daca nu si patching-ul vis a vis de vulnerabilitatile potential exploatabile.

    In RO, exista RCVD (Reteaua Comunicatii Voce Date) sub obladuirea STS si care deserveste TOATE sistemele statului dpdv al integrarii intr-o retea de comunicatii, toate sitemele informatice implementate in tara sunt active in aceasta retea, pentru accesul cetatenilor fiind expuse end-point-uri care pot fi atat protejate cat si monitorizate pentru depistarea atacurilor. Vopsim Maria cu alta palarie ?

    Conf OUG 34/2006 cu modificarile ulterioare statul publica in documentatiile de atribuire cerinte de penetration testing pentru toate proiectele pe care le implementeaza, o comisie speciala sub obladuirea SRI „supravegheaza” ca aceste cerinte sa existe inainte de a viza publicarea caietului de sarcini. Coruptia evidenta face ca sistemele sa sfarseasca cu un nivel de securitate deplorabil, la mila implementatorului.

    Avem deci mecanisme pe care legiuitorul le-a prevazut, este probabil masura incompetentei sau a lipsei de viziune sa nu prevezi pentru mentenantele de 3 – 5 ani cerute pentru fiecare proiect si costuri asociate cu managementul vulnerabilitatilor.

    Avem STS si SRI care au obligatii pe care nu le indeplinesc in acest moment desi au un cadrul legislativ propice si totusi pot exista inca cetateni care mai sustin asa zisa nevoie a acestor institutii de puteri sporite ?

    Nu am vazut la nici una din institutiile de informatii sa ceara de fapt introducerea obligativitatii implementarii de programe de securitate in companii sau unitati administrative ale statului, penetration testing mandatory monthly, program de management al vulnerabilitatilor… de ce ? Asta ar contribui mult mai mult decat amestecul unui agent al serviciului roman de informatica oarecum priceput in matzele sistemelor mele, mai ales cand stim ca ei in acest moment pur si simplu nu se achita de administrarea si securizarea sistemelor pe care le au in grija.

    Un security awareness training pentru angajatii din sistemul bugetar, incepand cu D-l Maior ar aduce poate mai mult decat imixtiunea in infrastructura mea. Nu este usor de uitat totusi cum insasi directorul agentiei a avut neplacuta ocazie sa-si citeasca din presa extrase din comunicatii private (facebook, mail) chiar de curand…

    Vis a vis de cartelele pre-platite, avem iarasi o abordare ipocrita… nu ar fi mai normal pentru stat sa limiteze acest produs direct la sursa ? Discutii cu telecom-ii sa nu mai ofere acest produs. Sa gaseasca alta varianta/produs care sa-l inlocuiasca pe acesta. Ar fi cam greu sa ii deranjeze pe gigantii telecom totusi…

    Ajunge sa dai o raita prin regielive si poti gasi de cumparat zeci de cartele cu abonament valide o luna…

  21. De fapt, când ţi se pune pe masă falsul binom libertate sau siguranţă, se fac două implicaţii acrobatice:

    1. Nu poţi avea siguranţă acolo unde ai libertate (adică dacă nu permiţi intruziuni într-un anumit aspect al vieţii, acela devine nesigur)
    2. Alegerea între libertate şi siguranţă se face de către majoritate, afectând chiar şi o minoritate de 49%. Or, consecinţele sunt individuale. Dacă pui problema: lasă-ne să ne băgăm nasul în datele tale, casa ta etc. ca să te putem ajuta în cazul în care detectăm vreo tentativă de abuz care să te afecteze, atunci se poate face o alegere individuală, fără probleme. Când însă pui problema la mod contributiv: renunţaţi toţi la libertatea asta pentru siguranţă generală, deja te duci pe un lac îngheţat. Şi nu cu scuze doi lei, la modul uite ce-au făcut nişte indivizi care, hopa, erau cunoscuţi pentru antecendente cu iz terorist (deci trebuiau monitorizaţi individual). Nu că nu s-ar putea fabrica oricând un cetăţean model care brusc să arunce în aer vreo două etaje aglomerate şi să ajusteze mersul turmei în direcţia dorită.

    • @Tara, nu sunt paranoic dar daca anumite legi (sau articole de lege) vor trece va garantez ca nici muma SRI-ului nu-si va putea baga nasul in datele mele… decat daca recurg la electrosocuri si unghii smulse, dar cred ca deja nu mai discutam despre asa ceva.

      Au incercat si americanii sa scoata in afara legii metodele de criptare prea puternice pentru capacitatea geniilor de la NSA, sa instituie obligatia unui „backdoor” sau a unei chei unice, gen „speraclu” si n-au reusit. Si inca ei au negociat cu firmele producatoare de software, pe care le puteau influenta in fel si chip. Sa vad cum ma determina pe mine (persoana privata) SRI-ul sa nu dezvolt o aplicatie 3DES si sa nu o distribui (gratuit) celor interesati.

      • Uite, cu ocazia asta constat ca nu am abordat un subiect. De fapt de ce ne temem?
        Probabil nu dvs și nici eu nu vom fi victimele, și nu pentru că știm ce e aia 3DES. Experiența ne spune că principalele victime ar putea fi politicieni din tabăra „de partea opusă cașcavalului”, activiști civici etc. Care pot face lucruri perfect legale ( de exemplu a avea o amantă nu cred că e ilegal, cel puțin dacă e majoră ) dar despre care nu ar vrea să se știe. și în felul ăsta ar putea fi anihilați. Tangențial, poate „Agentul SRL” mai poate afla o informație de pe computerul unui om de afaceri și o vinde la altul… dar să zicem că astea ar fi cazuri care tin de oameni, nu de sistem, precum primele. Nu e vorba de faptul că vin „organele” și citesc articolele mele de pe Contributors :)

        • Să nu uităm un alt aspect foarte important şi deloc atins în discuţie, care poate s-ar lega şi de îngrijorarea pe care adoptarea unor asemenea legi o stârneşte: dacă datele tale pot fi accesate la discreţia instituţiilor abilitate ale statului, fără un mandat motivat de un scop, ele pot fi de asemenea corelate şi utilizate în diverse alte contexte, printre care nu s-ar exclude şi corelări aberante cu evenimente care ar duce la diverse vizite obligatorii, ca pe vremurile nu demult apuse. În timpul comunismului, simpla notă informativă, fie ea şi falsă, despre aspectul sau presupusul comportament al unui cetăţean putea conduce la o urmărire de durată a activităţii lui, cu dialoguri „prieteneşti” (a se citi hărţuire).
          Similar cu denunţurile mincinoase, informaţiile puse la dispoziţie necondiţionat pot duce la asocieri în realitate aberante, dar interpretate într-un fel în care un om cinstit se poate trezi că are mari neplăceri.
          Un exemplu concret este un domn care, odată văzut în public în haine de legionar (ţinuta avea, printre altele, priză la dame iar dânsul le aprecia pe dânsele în mod deosebit, suficient cât să se folosească de vestimentaţia scoasă din context pentru a-şi spori succesul), a fost căutat şi supravegheat, chemat la spovedanie de nenumărate ori, până la apunerea regimului.
          Cred că se înţelege clar unde bat.

        • Ba da, ati abordat un subiect, si inca unul interesant Problema este ca subiectul abordat are „colaterale” privind accesul tuturor la o retea publica, desi majoritatea nu sunt calificati sa o faca.
          Deci ce facem, lasam persoanele fara carnet sa conduca pe drumurile publice? Lasam orice psihopat sa cumpere un AK47 (as se vedea si legatura cu Charlie Hebdo)? Desigur, putem invoca libertatea – si sunt 100% pentru aceasta abordare – insa atunci sa stabilim si responsabilitatile, ceea ce nu pare a fi dorit de catre „legiuitori” (si cu atat mai putin de catre utilizatori).
          Cu totii avem drepturi, domnule Badici, dar dreptul fiecaruia de a da cu pumnul inceteaza la o distanta rezonabila de nasul celuilalt!

          • Asta da, e o remarcă bună. Sunt prea mulţi oameni necalificaţi în special psihic pentru volan din pricina inspecţiilor făcute doar pe hârtie, fără teste comportamentale relevante şi deja o majoritate vastă utilizează mijloace IT fără a avea prea mult habar despre ele. Despre accesul la arme de foc, al căror unic scop este moartea, nici nu are rost să mai vorbim.

    • Am recuperat comentariul dvs din „spam” (deformatie profesionala, mai arunc cate un ochi cand si cand) :) Am vazut si eu declaratia lui Cameron; dupa cum spuneam, exista o ofensiva puternica in acest sens. Pe de alta parte mi se pare absurd sa promovezi algoritmi „slabi” ( cum stii ca adversarul tau nu i-a spart la randul lui? ) in acest scop. Rusii de exemplu au fost dintotdeauna buni la matematica :)

      • De unde se vede ca, in realitate, nu atacurile informatice sau „teroriste” intereseaza guvernele ci pur si simplu supravegherea propriilor cetateni.
        Ca veni vorba, si SRI-ul plange pe umerii Parlamentului ca n-a votat legea Big Brother (unde-i emoticonul ala cu degetul mijlociu ridicat?).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro