Home » Media / Tech »Sinteze » Citesti:

Bitcoin: o tehnologie ce ne aduce mai aproape de era democraţiei participatorii

Gabi Teodoru august 24, 2011 Media / Tech, Sinteze
15 comentarii 4,575 Vizualizari

Bitcoin este o monedă virtuală creată în 2009 ce nu are o autoritate centrală în spatele ei, şi care a ajuns în atenţia presei anul acesta atât pentru răspândirea sa, cât şi pentru viruşii creaţi să fure putere de calcul necesară pentru a crea noi monede. Deşi regulile de funcţionare ale Bitcoin sunt prestabilite de creatorii săi, oricine are posibilitatea să modifice clientul Bitcoin pentru a-l face să urmeze reguli diferite. Astfel de modificări sunt legale şi pot afecta politica monetară în acest sistem; iar în acest caz, politica ar fi decisă de utilizatorii de rând şi nu de politicieni sau birocraţi. Dacă proiectul Bitcoin reuşeşte să devină suficient de popular fără să fie oprit de guverne, iar modificarea clienţilor de Bitcoin rămâne legală, acest lucru s-ar putea transforma în primul mare sistem în care tehnologia informaţiei este folosită pentru a crea o democraţie participatorie cu ajutorul Internetului: un sistem politic unde, în locul politicenilor, fiecare cetăţean are puterea de a vota şi de a propune crearea sau modificarea legilor. Dar pentru a putea avea un cuvânt de zis în acest sistem trebuie mai întâi să înţelegem cum funcţionează. În acest articol voi analiza principiile de funcţionare ale Bitcoin şi voi compara proprietăţile sale cu cele ale celorlalte mijloace de plată ce au existat de-a lungul istoriei. În final voi discuta cum ar putea acest sistem să evolueze într-o democraţie participatorie, ce puteri ar oferi cetăţenilor şi cum putem să ne pregătim noi pentru asta.

O scurtă istorie a sistemelor monetare

De-a lungul istoriei, oamenii au folosit diverse sisteme monetare. La început a fost schimbul în natură: tu îmi dai un kil de brânză, eu îţi dau o găină. Dezavantajele sunt clare: nu pot să-ţi dau o jumătate de găină vie pentru jumătate de kil de brânză; nu toate găinile au aceaşi calitate; găinile sunt greu de transportat, mai ales în cantităţi mari şi pe distanţe mari; şi este cam greu să strângi găini albe pentru zile negre. Următorul sistem monetar, bazat pe aur şi alte metale preţioase, a rezolvat toate problemele de mai sus în afara costului ridicat al transportului unor cantităţi mari de aur pe distanţe mari.

Mai târziu, pentru a rezolva problem costului transportului, un nou sistem monetar bazat pe bani de hârtie a fost inventat. Dar odata cu introducerea banilor de hârtie apare o nouă problemă importantă, problema falsificării banilor, fiindcă banii de hârtie sunt mult mai uşor de falsificat decât găinile sau aurul. Toate sistemele monetare de acum încolo se vor concentra pe problema falsificării. Sistemul banilor de hârtie este bazat pe existenţa unei autorităţi centrale care este singura entitate autorizată să creeze aceste hârtii. Statul participă prin pedepsirea tuturor persoanelor ce încearcă să falsifice bani. Binenţeles în acest scenariu autoritatea centrală, cu autorizaţia statului, poate crea oricâţi bani doreşte, creând astfel inflaţie şi micşorând valoarea banilor deţinuţi de ceilalţi.

Odată cu era comunicării electronice a apărut posibilitatea transferului de bani la distanţă. Pentru a preveni falsificarea în acest sistem, toate tranzacţiile se realizează prin comunicare cu autoritatea centrală. Dacă eu vreau sa cumpăr de la tine un kil de brânză contactez banca la care am cont, mă identific cu date personale, îi dau datele tale personale şi îi cer băncii să-ţi transfere în cont 20 de lei. Astfel, autoritatea centrală ştie cât, când şi cui dau eu bani şi de asemenea, cu permisiunea statului, poate să creeze bani adăugându-i într-un cont sau altul. În acest sistem, dacă eu am 100 de lei, asta nu înseamnă că există un obiect fizic care să reprezinte aceşti bani, ci pur şi simplu înseamnă că banca este de părere că eu am 100 de lei. Ceea ce crede banca este realitate.

Problema pe care Bitcoin a încercat să o rezolve este următoarea: Poate fi creat un sistem monetar electronic unde falsificarea banilor este (aproape) imposibilă şi, de asemenea, nu este necesară o autoritate centrală?

Cum funcţionează Bitcoin

Să zicem că eu am în cont 100 Bitcoin (BTC) şi tu ai 150 BTC, iar eu vreau să-ţi transfer ţie 20 BTC. Ca şi în comerţul electronic, asta nu înseamnă că există nişte obiecte fizice care să reprezinte aceste sume, ci doar că toţi participanţii din reţeaua Bitcoin cred că eu am 100 BTC şi tu ai 150 BTC. Pentru a transfera suma, pur şi simplu spun unor participanţi din reţea (numiţi noduri) că doresc să-ţi transfer 20 BTC. Aceşti participanţi vor comunica acest mesaj altor participanţi, şi tot aşa, până când toată lumea din reţea (inclusiv tu) va afla că ţi-am transmis 20 BTC, iar toată lumea din reţea va crede că eu am 80 BTC iar tu ai 170 BTC. Aşa că toţi participanţii din reţea vor avea întreg istoricul tuturor tranzacţiilor făcute vreodată (mărimea acestui istoric era de sub 600MB în iulie 2011).

Pentru a face aceste tranzacţii parţial anonime, cei din reţeaua Bitcoin nu ştiu cărei persoane aparţine fiecare cont, iar fiecare persoană poate avea oricâte conturi doreşte, deşi cei ce sunt implicaţi în proiectul Bitcoin spun să nu te bazezi pe această anonimitatea, şi că este posibil ca cineva (inclusiv poliţia) să afle cine eşti.

Cum arată o încercare de a falsifica bani în această reţea? Să luăm următorul exemplu: eu am în cont 20 BTC şi spun unor noduri că îi transfer lui Dan 20 BTC şi altor noduri că îi transfer lui Paul 20 BTC. În acest moment, diferite părţi ale reţelei cred că eu am cheltuit aceşti bani în două moduri diferite, iar cei din reţea o să aibă istorice diferite. Şi chiar după ce comunică între ei, cei din reţea o să-şi dea seama că aceste două tranzacţii nu pot fi ambele corecte, pentru că am cheltuit de două ori aceiaşi bani, şi deci nu pot face ambele parte din acelaşi istoric. Toate nodurile vor avea deci ambele istorice şi vor şti că acestea sunt incompatibile.

Bitcoin foloseşte două principii pentru a preveni dubla-cheltuire: „prima tranzacţie este tranzacţia reală şi „istoricul cel mai lung este istoricul adevărat“. Când următoarea tranzacţie din reţea va fi realizată, unele noduri o vor primi înaintea altora, iar acea tranzacţie făcuta de mine (fie către Dan, fie către Paul) care a ajuns prima la nodurile ce primesc primele a doua tranzacţie va face parte din cel mai lung istoric, şi deci va fi cea reală. După câteva tranzacţii, marea majoritate a reţelei va fi de acord cu care este cel mai lung istoric, şi banii vor ajunge ori la Dan, ori la Paul, dar nu la amândoi.

Acest sistem funcţionează atâta timp cât majoritatea nodurilor din reţea sunt noduri cinstite şi refuză cheltuirea dublă. Înseamnă acest lucru că dacă cineva crează mai multe noduri necinstite decât există deja în reţea, această persoană poate cheltui aceiaşi bani de mai multe ori? Nu. Bitcoin foloseşte un sistem criptografic care cere ca o problemă de matematică foarte grea să fie rezolvată pentru fiecare grup de tranzacţii realizate. Numai o persoană care deţine atât majoritatea nodurilor din reţea, cât şi majoritatea puterii de calcul din reţea poate submina sistemul.

Cum sunt introduşi în circulaţie banii în acest sistem? Am menţionat mai devreme că este necesară rezolvarea unei probleme grele de matematică pentru fiecare grup de tranzacţii. În fiecare astfel de grup există o tranzacţie adiţională care creează bani din nimic şi îi dă celui ce rezolvă această problemă ca răsplată pentru energia electrică consumată şi timpul de procesor folosit. De acea, rezolvarea acestor probleme mai este numită şi „minerit“. Cu trecerea timpului, răsplata devine din ce în ce mai mică, astfel încât va exista o cantitate maximă de bani aflaţi în circulaţie. Toate nodurile din reţea acceptă astfel de tranzacţii ce crează bani din nimic ca fiind tranzacţii valide, şi pentru că toate nodurile ştiu câţi bani există în circulaţie în total (fiindcă au istoricul tuturor tranzacţiilor), ele pot să calculeze cât ar trebui să fie răsplata pentru acea problemă şi marchează ca validă numai o răsplată de o anumită sumă de bani. Iar fiindcă puterea de calcul din reţea devine din ce în ce mai mare pe măsure ce noi calculatoare intră în reţea, problema ce trebuie rezolvată devine din ce în ce mai grea (astfel încât rezolvarea problemei de către întreaga reţea durează în medie 10 minute). Iar dacă un nod vede că problema rezolvată nu este suficient de grea, acesta refuză procesarea grupului respectiv de tranzacţii.

Sistemul are şi vulnerabilităţi: în primul rând banii pot fi furaţi, dar această problemă apare în orice sistem. De asemenea, viruşi pot fi folosiţi pentru a „fura“ putere de calcul (constând în energie şi timp de procesor) care folosesc calculatorul infectat pentru a rezolva acea problemă grea şi a câştiga răsplata pentru rezolvarea ei. Viruşii pot fi folosiţi şi pentru a transforma nodurile între noduri necinstite care să permită cheltuirea dublă. În fine, o instituţie care are un supercomputer poate să o conecteze la reţea şi deci să-şi folosească majoritatea puterii de calcul pe care o deţine pentru a submina întregul sistem.

Bitcoin şi drumul către democraţia participatorie

Am descris mai sus cum fiecare nod urmează anumite reguli: nodurile refuză tranzacţii unde aceaşi bani au fost cheltuiţi de mai multe ori; iar atunci când banii sunt creaţi din nimic pentru a răsplăti rezolvarea problemelor, nodurile acceptă tranzacţia numai pentru o problemă de o anumită dificultate, şi numai pentru o anumită răsplată. Cine decide toate aceste reguli şi cantităţi?

Ideile Bitcoin au fost create în 2009 într-o lucrare publicată sub pseudonimul Satoshi Nakamoto. Un pic mai târziu, primul client de Bitcoin (un client este un program ce rulează instrucţiunile necesare pentru a face parte din acea reţea) a fost creat de către un grup de programatori care s-au bazat pe lucrarea lui Nakamoto. Astăzi există mai mulţi clienţi de Bitcoin, inclusiv un client creat de Google.

Toate regulile de funcţionare sunt programate în aceşti clienţi. Dar oricine poate să modifice codul astfel încât clientul propriu de Bitcoin să urmeze alte reguli. Folosind regulile actuale, nodurile vor accepta crearea a maximum 21 milioane BTC, dar clientul propriu poate fi modificat astfel încât să accepte maximum 15 milioane sau 30 de milioane. Iar dacă un grup suficient de oameni sunt de acord cu aceaşi modificarea, atunci aceasta practic devine noua „lege“ din reţea, conducând astfel la o decizie de politică economică luată prin votul majorităţii populaţiei în loc de decizia unor birocraţi guvernamentali, iar o astfel de decizie ar putea crea mai multă sau mai puţină inflaţie.

De exemplu, o opinie foarte răspândită este că ţările PIGS (Portugalia, Irlanda, Spania şi Grecia) au fost afectate de criză mai mult decât de obicei fiindcă nu au puterea să-şi devalorizeze moneda proprie şi deci să micşoreze salariile şi să producă mai ieftin pentru export pentru că folosesc Euro şi numai Banca Centrală Europeană poate să devalorizeze această monedă. Dacă se vor inventa vreodată împrumuturile în Bitcoin, atunci de asemenea cei cu datorii mari vor prefera crearea inflaţiei, ceea ce se întâmplă în prezent la nivel de politică macroeconomică cu ţările lovite de criză care îşi pot regla costul monedei proprii – de exemplu, Marea Britanie a produs o inflaţie puternică imediat după criza din 2008.

Un alt exemplu – în SUA, în urma crizei, mulţi oameni au sărăcit, deşi mulţi bancheri de investiţii continuă să primească bonusuri de peste un miliard de dolari. O metodă de a combate acest lucru ar fi impozitarea foarte mare a banilor proveniţi din bonusuri pentru bancheri, dar acest lucru este imposibil pentru că politicienii refuză să facă acest lucru, iar oamenii de rând nu au nicio putere în acest sens, pentru că în sistemul monetar curent urma banilor nu este ştiută. În reţeaua Bitcoin, acest lucru poate fi implementat astfel: dacă majoritatea nodurile sunt de acord, o taxă adiţională poate fi cerută la tranzacţiile cu cei foarte bogaţi, calculând cât de bogată este o persoană folosing metode statistice aplicate pe întregul istoric al tranzacţiilor. Iar dacă o minoritate a nodurilor acceptă bani unde această taxă nu este plătită, atunci toate tranzacţiile de la aceste noduri pot fi respinse până când taxa este plătită. Binenţeles există pericolul ca metodele statistice să-i considere săraci pe unii bogaţi şi invers.

Practic poziţia unui stat pe axa socialism-liberalism (stânga-dreapta) ar putea să fie decisă direct de toţi cei ce folosesc bani în loc să fie decisă de politicieni şi birocraţi. Şi binenţeles dacă politica este prea de stânga, atunci valoarea banilor deţinuţi de toate persoanele ar scădea atât de mult fiindcă nimeni nu ar mai avea încredere în sistem încât şi bogaţii şi săracii ar sărăci deopotrivă, ceea ce se întâmplă de obicei în cazul aplicării unui socialism extrem.

Concluzie

Ce învăţături putem trage din toate acestea? Părerea mea este că, în cazul în care guvernele lumii nu pornesc o luptă împotriva Bitcoin, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să investim în educaţie. Teoretic, într-o democraţie, fiecare vot este egal. Dar persoane influente din mediul de afaceri, media, lobbyişti şi politicieni au, în realitate, o putere politică sporită, iar deciziile lor sunt câteodată echivalente cu mii de voturi prin influenţa pe care aceştia o au asupra politicienilor.

Într-o democraţie participatorie bazată pe aceste tehnologii, cei ce au cunoştinţele necesare pentru a crea şi modifica aceşti clienţi au automat o putere politică de decizie mult mai mare. Pentru că Nakamoto şi primii programatori ai Bitcoin au decis că vor exista maximum 21 milioane de monede, aceasta este „legea“ acum, şi, într-un fel, aceasta este o putere politică imensă.

Dacă într-adevăr societatea noastră se îndreaptă spre un astfel de sistem politic, părerea mea este că cel mai folositor lucru pe care îl putem face este să înţelegem cum funcţionează aceste tehnologii şi chiar să devenim fluenţi în diversele concepte criptografice, limbaje de programare şi reţele pentru a putea modifica proprii clienţi. Introducerea în programa şcolară la nivel de gimnaziu sau liceal a acestor subiecte, cu predarea atât a elementelor teoretice cât şi a celor practice, va asigura faptul că generaţia de mâine va putea să îşi controleze singură destinul.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. adrian spune:

    Articolul e surprinzator de coerent si bine documentat fata de ceea ce citesti prin presa in mod normal. Felicitari autorului.
    Indiferent de opinia mea legata de viabilitatea acestui gen de moneda, sunt de parere ca atat timp cat BTC va fi cotat vs EUR si USD la exchange-uri, el va putea fi manipulat de fortele monetare si implicit politice din spatele acestor monede externe sistemului.
    Cu toate astea, ramane un experiment libertarian interesant atat economic cat si social.

    • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

      Faptul că o monedă este cotată la o anumită valoare pur şi simplu înseamnă cu există doi oameni: unul care vrea să dea BTC pe USD, ia altul care vrea să dea USD pe BTC (şi ambii oameni vor să facă tranzacţia la acelaşi preţ). Singurul motiv din care apar bursele de schimb este pentru a satisface această dorinţă. Asta s-a întâmplat şi pentru banii din World of Warcraft şi Second Life.
      Apropo, site-ul BitCoin îţi spune să-ţi plăteşti taxele la stat dacă vinzi bunuri şi servicii în BTC.

    • Ovidiu spune:

      Singura metodă reală prin care cineva poate să influențeze direct din afară BitCoin ar fi să lanseze ordine de vânzare sau de cumpărare de valori extrem de mari, pe unul din exchange-urile mai cunoscute. Cel mai probabil că acel cineva va începe prin a lansa ordine de cumpărare (că BTC nu prea are de unde să obțină, rapid, altfel). Și va ajunge cursul de la 10 USD / BTC, la 100 USD / BTC. Cei care au BTC vor vinde, cei care nu au vor începe să produsă (prin minerit). Asta va duce la creșterea puterii de procesare a rețelei, iar asta este bine pentru stabilitate.

      Invers, dacă cineva lansează un ordin de vânzare masiv (ceea ce s-a și întâmplat, când cineva a vândut într-o zi o sumă mare de BTC furați), cursul se va prăbuși. În cel mai tragic scenariu, minerii vor înceta minatul, pentru că nu-și mai pot acoperi costul curentului electric, iar asta va duce la încetarea tranzacțiilor în rețea. Cei care dețin BTC nu vor mai putea face nimic cu ei. Însă un astfel de scenariu este extrem de puțin probabil, pentru că ar trebui ca suma vândută să fie extrem de mare, iar un atacator extern nu prea are de unde să facă rost de atâția BTC. Nu cunosc să existe posibilitatea să faci short selling pe BTC și să mai ai și un margin generos.

      Ambele atacuri sunt greu de pus în aplicare, necesită mulți bani “reali” și nu garantează distrugerea sistemului. Mai mult, este foarte ușor pentru toată lumea să abandoneze BTC și să lanseze BTC2.

      Este mult mai probabil ca BitCoin să fie pur și simplu declarat ilegal.

  2. bursucu spune:

    hm, ar mai fi o problema: computerele cuantice vor fi capabile sa execute intr-o fractiune de secunda algoritmi care altfel ar dura sute de ani sa fie rulate pe un computer clasic. se stie, toata lumea lucreaza de zor la crearea acestor computere. deja cei de la d-wave systems au ajuns la 28 de qbiti. cum aceste computere vor fi initial in posesia unor guverne/corporatii etc. le va fi extrem de usor sa creeze inflatie “on-demand”. oricum foarte interesant subiectul.

    apropos, rata de schimb ptr bitcoin e la pamant, poate e vremea sa cumparati…:)

    • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

      Din câte am înţeles (şi nu foarte multe deşi am citit despre subiectul ăsta de zeci de ori), nu toţi algoritmii necesari pentru a rezolva probleme grele (probleme cu complexitate exponenţială) pot rula pe computere cuantice (vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Lattice-based_cryptography#Quantum_and_lattices)
      Şi deci chiar dacă această tehnologie va funcţiona, tot ce trebuie să facă clientul Bitcoin este să folosească un alt algoritm criptografic.

    • Ovidiu spune:

      O să explic un pic cum funcționează sistemul și o să-ți dai seama că un astfel de atac este foarte puțin probabil.

      Rata de generare a noilor blocuri în rețea (cele care aduc bonus de 50 BTC) tinde către 1 bloc / 10 minute. Regulat (la 2-3 săptămâni) se face media pe ultimele x blocuri și, dacă s-au generat mai rapid de unul la 10 minute, dificultatea problemei rezolvate crește. Dacă s-au generat mai rar de unul la 10 minute, dificultatea scade.

      Dacă cineva ar deține un sistem extrem de performant care ar putea să genereze un bloc la 10 secunde, ceea ce ar fi trebuit generat în 2-3 săptămâni s-ar “termina” în câteva ore și apoi dificultatea ar crește extrem de mult, astfel încât următoarele blocuri se vor genera tot unul la 10 minute.

      Singurul pericol aici este ca “cineva” să dețină mai mult de jumătate din puterea de calcul a rețelei, caz în care doar el ar mai reuși să genereze blocuri și ar putea decide care tranzacții vor fi procesare și care nu.

      Nu este foarte clar ce s-ar întâmpla în cazul ăsta, cel mai probabil s-ar încerca eliminarea acelor noduri “malițioase” din sistem. Cel mai simplu exemplu care-mi vine în minte este să nu se permită aceleiași persoane să genereze mai mult de 2-3 blocuri consecutive, indiferent de puterea de calcul. Sau tranzacțiile să fie obligatoriu procesate în ordinea depunerii în rețea. Și așa mai departe. Soluții tehnice se vor găsi, dacă e cazul, dar un astfel de atac este extrem de puțin probabil.

      Azi, echipamentele care ar oferi asemenea putere de procesare ar costa mai mult decât primele 4-5 supercalculatoare din lume la un loc – ar fi practic nevoie de mai multe guverne care să lucreze sincronizat pentru a distruge BTC. Și atenție, nu e suficient să ai puterea asta de calcul timp de câteva zile, trebuie să o îndepți împotrive rețelei BitCoin pe termen nelimitat, pentru că dacă te oprești, după câteva săptămâni dificultatea problemei revine la un nivel acceptabil și rețeaua redevine operațională.

      E mult mai simplu și mai ieftin pentru un guvern să aresteze utilizatorii :) .

  3. R.A.Muresan spune:

    Oricit de mare ar fi saltul tehnologic si bune ideile, acestea trebuie sa continue ce s-a facut pina acum, nu sa desfiinteze: doar comunismul avea nevoie de revolutii pentru a rasturna orice fel de ordine sociala anterioara, pentru a rupe legatura cu trecutul. Am vazut insa ca ruptura cu trecutul e catastrofala pentru orice fel de societate. Si intr-adevar, solutia e educatia.

    Pe de alta parte, creatorii BTC ar trebui sa initieze inclusiv o legatura cu instrumentele clasice: de pilda sa fie periodic echivalata in bani, aur, servicii, produse, etc. In realitate, complexitatea tehnica a tranzactiilor cu bitcoin este mai degraba un handicap daca in aceasta moneda nu se pot face operatiuni simple de plata. Eu cred ca-i vorba doar de o prima incercare nereusita de a produce o proiectie virtuala a economiei reale. E ca la Second Life: avem oameni care vietuiesc sa zicem in universuri mai mult sau mai putin virtuale, dar n-avem inca ceva elementar: posibilitatea de a vota si deci de a face politica online.

    Nu sint ironic, dar cind facem primele incercari intr-o noua directie de dezvoltare, n-ar fi rau sa avem in minte felul in care arata azi pionierii aerului prin diverse documentare si faptul ca foarte putini dintre ei au vazut la vremea lor drumul bun.

    • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

      Păi ideea de bază a Bitcoin este aceea că creatorii Bitcoin nu au mai multă putere (cel puţin teoretic) decât oricine altcineva — asta înseamnă o monedă descentralilzată. Dacă tu crezi că sugestiile tale sunt nişte sugestii bune (adică eşti dispus să oferi aur la schimb cu Bitcoin, etc.), poţi să faci tu asta la fel de bine ca şi creatorii.
      Bitcoin este diferit de Second Life, fiindcă dacă în Second Life, creatorul Linden Labs blochează conturile, asta e. Cu Bitcoin, creatorul nu are nicio putere să facă acest lucru.
      De fiecare dată când clientul tău acceptă sau respinge o tranzacţie, acesta implicit aplică o „lege“ pe care tu poţi să o schimbi, modificându-ţi clientul. Deci implicit, ai o putere politică şi dai un vot că tranzacţia este corectă sau nu. Acum problema este cum discuţi şi iei decizii împreună cu ceilalţi din reţea.
      Şi metoda este următoarea — te duci pe forumuri, scrii articole, etc. pentru a-i convinge pe ceilalţi să îşi modifice clientul. Democraţia reprezentativă ne-a cam lenevit — avem impresia că putem schimba mare lucru doar votând o dată la patru ani. Pe când într-o democraţie participatorie adevărată este mult mai mult de muncă.

      • Ovidiu spune:

        Există deja asemenea proiecte paralele – oameni care au modificat clientul “clasic” BitCoin și au creat sisteme paralele, cu alte reguli – au modificat numarul maxim de unitati care poate fi generat, timpul dintre blocuri (acele 10 minute), premiul pentru rezolvarea unui bloc (cei 50 BTC). Vom vedea care vor avea succes și care vor dispărea, dar există măcar libertatea de a-ți construi un instrument de plată după cum te taie capul.

    • Ovidiu spune:

      @R.A.Muresan: Pentru utilizator, nu există nici un fel de complexitate tehnică, totul e ascuns de rețea. Un utilizator normal are un program pe calculator sau pe telefon care-i afișează o sumă de BTC și niște adrese. Actualizarea informațiilor e continuă, dacă cineva-ți trimite BTC aceștia apar automat în program, dacă trimiți cuiva, suma disponibilă scade. The end. Singurul aspect un pic mai complicat este că o adresă de “cont” BTC arată ceva de genul 1DBknUP423BGPQt5Rqg7mr1WLwqdZ8WpPP. Așa că nu o dictezi la telefon, dai copy-paste pe mess :)

      Eu am experimentat cu BTC în ultimele luni și am cumpărat marfă reală pe BTC – un tricou. A fost mult mai simplu decât prin sistemele clasice (carduri de credit, transferuri bancare) și mult mai ieftin. Am scris la mine pe blog (dacă se consideră publicitate, rog adminii să șteargă link-ul): http://blog.mybox.ro/2011/08/24/cum-mi-am-cumparat-un-tricou-ruland-un-program-pe-calculator/

    • R.A.Muresan spune:

      Am postat un text in jurul orei 14:30 care n-a aparut nici pina acum, desi intre timp vad ca au aparut alte comentarii. Din cite imi dau seama, treaba asta se intimpla in mod recurent pe aceasta platforma a contributors — drept e ca folosesc browserul Firefox. Nu voi reposta textul desi am copia sa. Astept ca administratorii sa remedieze defectiunea generala, azi, miine… sau cind o fi. Toate cele bune.

  4. eu****** spune:

    Interesant articolul, si cred ca merita acordata atentie demersului.

  5. tuclouds spune:

    Tehnologia moderna ne depaseste prin complexitatea ei.E bine totusi ca evoluam

  6. Android spune:

    Pentru cine este interesat avem si un Mining Pool romanesc la https://www.triplemining.com/ref/zmotocel :D



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabi Teodoru


Gabi Teodoru

Doctorand în "machine learning" la Gatsby Computational Neuroscience Unit, UCL, Londra, Anglia. A absolvit Indiana University (Bloomington, IN, SUA) la secţia compoziţie muzica... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)