joi, martie 28, 2024

Blestemul banilor

Trebuie să mărturisesc că am citit cu interes „Spovedania” lui Cristian Sima pe tema afacerilor din IT-ul românesc. Viziunea lui, mai globală, e destul de consistentă cu ceea ce am putut vedea de-a lungul timpului, din perspectiva mea mult mai îngustă, de angajat al unor firme de IT care tangențial au avut implicări în diverse proiecte (de regulă mai mici) din piața anilor de dinainte de criză.

Primul lucru bine punctat este că în acea perioadă toate marile proiecte au fost ale statului. In general mă feresc pe cât pot de acest tip de contracte ( de când lucrez pe cont propriu nici nu e greu) dar realitatea este că piața locală nu este nici măcar acum suficient de mare încât să permită dezvoltarea   sănătoasă a unei firme doar pe baza contractelor din sectorul privat. Există câteva povești de succes, însă sunt mai degrabă excepții bazate pe afaceri de nișă ( ultimul caz de care am auzit e aplicația de comenzi pentru taxiuri, pe care o văd instalată la aproape toți șoferii din București, nu cunosc amănuntele afacerii dar pare foarte “a l’americaine” ) . In general firmele românești sunt reticente în privința investitiilor în IT, iar a plăti pentru scrierea de software e o raritate. De cele mai multe ori, probabil pe bună dreptate: în general computerele fac diverse munci în locul oamenilor; dacă oamenii care fac respectiva treabă sunt suficient de ieftini înlocuirea lor cu un computer devine nerentabilă. E același fenomen care a dus la eșecul robotizării în anii ‘80 și a mutat toată manufactura în China.

În afară de asta, mai există diverse alte motivații: neîncrederea, necunoașterea și de multe ori ignorarea completă a costurilor reale ale activităților companiei. Iar peste toate, lipsa cronică de capitalizare a firmelor românești, aflate mai toate în diverse faze de început.

Spre deosebire de firmele private, statul avea bani, celebrele fonduri europene de toate felurile.

Nevoia de informatizare a instituțiilor era și este cât se poate de reală, așa cum am mai zis-o și alte dăți și așa cum putem vedea de câte ori avem de-a face cu una din ele. Ori din această întâlnire între finanțarea consistentă, nevoia de informatizare, lipsa de pricepere și experiență a statului în domeniu și lăcomia furnizorilor nu avea cum să iasă decât ceea ce a ieșit.

Comentam mai demult cu colegii că faptul că au prea mulți bani e aproape un blestem pentru Microsoft. Profiturile enorme i-au împiedicat să recunoască eșecul evident al unor produse. Acum câteva zile, de exemplu, s-au hotărât să oprească vechiul lor MSN Messenger. Nu știu alții cum sunt, dar eu nu am avut prieteni care să folosească acest serviciu niciodată, cu excepția a vreo doi colegi care au plecat la Microsoft –  probabil era cerință internă. Finanțarea acestui serviciu atâta amar de ani, mai ales și după achiziționarea Skype mi se pare un exemplu evident de bani risipiți.

Aș zice că și cu fondurile europene e, sau a fost același lucru. S-au demarat proiecte faraonice, probabil dacă vom însuma serverele aflate acum pe la diversele instituții, majoritatea firmelor de hosting s-ar ascunde într-un colț, rușinate. Avem putere de calcul suficientă încât toți românii să stea sută la sută din timpul vieții lor  doar pe site-urile administrației. Și totuși, ei stau la cozi la ghișee.

Acest lucru nu e valabil doar în IT sau doar la noi. O să mă minunez mereu, oricâte explicații s-ar găsi, cum țara din sudul nostru, Bulgaria, a construit un pod pe care mașinile să treacă în România… spre sud. Știu că au fost negocieri nesfârșite, că nu ne-am putut înțelege, dar totuși mi se pare că lucrurile făcute de-a-ndoaselea nu sunt de iertat.

Diferența dintre stat și Microsoft este că americanii au avut surse de profit cu care să acopere pierderile de dincolo. În plus, Microsoft poate reinstala serverele când vrea, pe când investițiile făcute cu fonduri europene trebuie să funcționeze măcar perioada cerută în contract.  Iar statul alți bani… nu prea are.

A nu se întelege că sunt împotriva investițiilor. Încă o dată, administrația chiar are nevoie de asta. Dar mai întâi ar avea nevoie de un pic de limpezime în gândire și un pic de măsură, altfel după ce că distorsionează piața, se trezește și cu banii dați.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Un articol foarte dens, cu multe subiecte care ar merita un articol separat. De pilda asta: „dacă oamenii care fac respectiva treabă sunt suficient de ieftini înlocuirea lor cu un computer devine nerentabilă”.

    Va citesc cu placere.

    • Si eu m-am oprit la paragraful acela si ma agat de comentariul dvs. pentru a expune un gand care nu-mi da pace de mai multi ani. In conditiile cresterii polulatiei globului si a informatizarii continue, ce se intampla cu locurile de munca? Presupunand ca inlocuim tot mai mult omul cu calculatorul, ce fac oamenii, cum isi castiga existenta? Pentru ca numarul oamenilor saraci/cu venituri mici este in crestere, deci nu va exista cerere pentru diverse alte servicii care sa creeze locurile de munca pierdute. Modernizarea e binevenita, dar care sunt implicatiile, costurile? Dispar locuri de munca in favoarea cresterii profiturilor unor giganti care, cum spunea autorul, de multi bani ce au isi permit sa-i risipeasca. Se preocupa, la modul serios, cineva de problema ca sentimentul meu e ca n-am depasit faza selectiei naturale ale carei criterii de selectie s-au rafinat doar.

      • Nu sunt pregatit sa raspund la o asemenea intrebare. As fi mai mult decat bucuros ca vreunul din Contributori care au tangenta cu economia/sociologia sa isi spuna parerea in domeniu. Viziunea mea e mai degraba romantica: probabil ca ar trebui sa recunoastem ca ne producem tot necesarul vietii in doua-trei zile pe saptamana si sa muncim mai putin :) Doar ca asta trebuie facuta la nivel global, altfel ineinteles ca apar dezchilibre. Dupa parerea mea in prima faza introducerea robotizarii nu ne-ar afecta prea tare, pentru ca majoritatea muncilor care li se pot transfera usor sunt facute deja de chinezi, nu de europeni sau americani. Nu as avea nici un regret ca am distruge modelul economic chinez, pentru ca in viziunea mea acesta se numeste simplu: sclavagism.

        • Atata timp cat oamenii vor creea valoare adaugata (adica valoarea produsului sau serviciului livrat este mai mare decat suma valorilor costurilor), venirea masinilor nu va face decat sa creasca posibilitatile.

          Sa luam, de exemplu, Internetul si sa zicem ca activitatea economica generata de acesta este de 20.000 miliarde $ pe an. Aparitia Internetului a dus la eficientizarea sau disparitia presei scrise, dar meseria de jurnalist nu a disparut. Evident, sunt mai putini lucratori in tipografii, dar cei care au fost capabili de schimbare si-au gasit de lucru in alte domenii. Au aparut domenii precum dezvoltarea de software, statistica bazata pe traficul pe internet, afacerile exclusiv online. Apar banci online fara birouri fizice. Vor aparea in curand imprimante 3d care, daca exista cateva cutiute de materie prima potrivita, vor putea printa aproximativ orice, pe baza unui program soft descarcabil de pe internet (* Nike este una din companiile care foloseste tehnologie 3d pentru printarea de incaltaminte sport, BMW este alt exemplu).
          Pe baza internetului au aparut companii de licitatii online, motoare de cautare si de organizare a informatiei, site-uri bazate pe interactiunile sociale precum facebook, tweeter… si vor aparea si alte feluri de aplicatii sau interactiuni, complet neasteptate pentru ziua de azi. Toate acestea au generat valoare adaugata care este apreciata de indivizi si tranzactionata, deci au dus la creerea de interactiuni economice generatoare de cerere tot mai mare de forta de munca.

          Si o referinta teoretica: http://en.wikipedia.org/wiki/Kurt_G%C3%B6del#The_Incompleteness_Theorem.

        • Domnilor, răspunsul este mult mai simplu. Roboții nu pot vota. Așadar o uriașa masa de votanți care aduc productivitate cit un triac, este visul oricărui om politic de bine.

      • @ Comentator – Problema asta s-a pus prima dată în urmă cu vreo 300 de ani, când a început să apară industria. Au avut loc revolte și au fost distruse instalații industriale de teamă că oamenii rămân fără locuri de muncă. Dar se pare că omenirea s-a descurcat destul de bine, au crescut standardele și pretențiile, astfel că acum avem niște locuințe și niște mijloace de transport mult peste tot ce exista în urmă cu 300 de ani.

        Inclusiv la capitolul alimentar stăm mult mai bine decât în urmă cu 300 de ani, dar și aici e loc de mai bine. Pe măsură ce mașinile au înlocuit munca manuală, oamenii au învățat mai multă carte și au construit mai multe mașini. Iar dacă în urmă cu 300 de ani agricultorul analfabet stătea la coarnele plugului, în urmă cu 50 de ani era nevoie de muncitori în uzine, care să facă la strung piesele pentru tractoare și combine. Și era nevoie de mulți muncitori la strung :)

        La fel se va întâmpla și în viitor, Pământul poate suporta între 40 și 200 de miliarde de oameni (estimările diferă) însă exact cum în urmă cu 300 de ani au fost colonizate America și Australia și civilizația umană și-a extins habitatul, tot așa va începe în următorii zeci de ani să fie colonizat sistemul solar și vor începe exploatările miniere pe asteroizi. Iar pentru a construi toate navele alea spațiale va fi nevoie de o mulțime de muncitori :)

  2. Nu stiu la ce fa referiti de fapt, dar oscilati intre stat si Microsoft. Industria de IT din Romania nu e definita de nici una din aceste extreme, chiar daca a existat o industrie IT paralela, a celor care au facut afaceri cu statul si au descoperit ca asa-zisul lor IT e o masinarie a naibii de eficienta in sifonarea banului public.
    Dupa parerea mea, industria de IT, aceea „reala” este preponderent o industrie a firmelor de outsourcing mai degraba mici, de apartament, cu toate bunele si relele care decurg de aici. Nu avem o piata interna, dar nici o traditie si o cultura care sa ne faca sa nici sa cumparam dar nici sa investim in idei si produse IT.
    Din pacate modelul outsourcingului inca functioneaza si este cel mai lipsit de risc pentru investitor, atat timp cat nu necesita o mare investitie, cel putin la inceptu, exista cerere constanta din exterior si specialistii de la noi nu sunt chiar atat de „narrow focused” ca cei din vest, incat sa nu se plieze, de voie, de nevoie, pe o varietate de proiecte si tehnologii. Ca sa investesti milioane de euro intr-o idee de IT e prea riscant la noi unde nu se investeste in tractoare si pamantul ramane nelucrat. Mai grav e ca IT-ul se inscrie in trendul general si devine si el incet-incet o activitate de traditie si mai putin de vocatie si cu fiecare minut care trece fara sa avem si noi niste companii de traditie si niste oameni care sa fi reusit sa ajunga undeva plecand de la o idee, adanceste distanta dintre noi si lumea civilizata, desi multi ma vor contrazice vehement, dati-mi voie sa cred ca nu numai lipsa banilor dar si lipsa traditiei, mentalitatile, educatia si multe altele ne tin departe de a avea macar o palida umbra a lui Silicon Valey pe aici.

    Nota bene: am generalizat putin cu IT-ul, stiu ca viziunea mea poate fi limitata pt ca vine din zona software-ului, insa nu am sa includ in domeniul IT acele firme mari care capuseaza statul. Am cunoscut oameni din aceste firme si din pacate traiesc intr-o lume paralela.

    • Apreciez industria de outsourcing insa ii lipseste ceva: inovatia. Daca niste estonieni au putut inventa skype inseamna ca argumentul cu lipsa traditiei, banilor etc nu tine.
      Pe de alta parte, daca firmele mari care capuseaza statul traiesc intr-o lume paralela cu dvs inseamna ca si dvs traiti intr-o lume paralela cu ei :) Fac parte din industria de IT, ba mai rau, asa cum zic in articol, distorsioneaza piata din Romania. Eu personal nu cred ca trebuie ignorati, mai ales ca, am mai zis-o in trecut, si Bill Gates a facut semafoare ( deci pentru stat) insa cu banii rezultati nu a dat spaga ca sa faca si mai multe semafoare ci a scris un sistem de operare :)

      • Da! Este buna inovatia.!
        Dar… un program (aplicatie web) inovativa – care aduce oarecare noutati pe Internet (nu inventii mari, doar mici noutati) poate aduce programatorului (initiatorului) ceva bani? Care ar fi posibilitatile de castig, fara o campanie de marketig extrem de laborioasa?

        • Depinde, nu stiu ce sa zic. Daca e o imbunatatire care poate fi valorificata la anumiti clienti dispusi sa plateasca, e una, daca e ceva mai general probabil nu poate fi valorificat in mod direct.

          • Da!
            M-ar interesa o parere avizata despre aplicatia la care ma gandesc, dar cum facem? Discutam aici, intr-un context public, fara nici o legatura cu ideea aplicatiei, sau „mutam” discutia in alta parte (site sau mail-uri personale)?
            Mersi!

            • nu stiu cu ce v-as putea ajuta dar… negustoria pe privat, nu in Templu :) Vedeti pe site-ul meu .

      • Din pacate cu o singura exceptie, chiar si de rasunet cum e Skype, nu se face primavara. Vorbeam de traditie pentru ca lucrurile devin tot mai complexe in industrie in general si e aproape imposibil sa faci o marca noua de masini de ex, mai usor e sa produci sub un brand deja consacrat.

        Industria de IT inca mai lasa loc unor „aventuri” insa trendul pare sa fie ca solutiile mari, „enterprise” daca vreti, sa fie facute in special de giganti cu nume. Tot acesti giganti cumpara pe capete firme mici, fiecare cu ideea sau bucatica lui de competente, insa prea putine sunt firmele romanesti care au ajuns sa aiba ceva care sa fie cumparabil. Outsourcing-ul se bazeaza de fapt pe exportul unei resurse naturale care este forta de munca din IT si ca orice export de genul asta, are, cum spuneam partile lui bune si partile rele.

        Exista si domenii unde traditia conteaza mai putin. De ex. in zona de mobiles, poti deveni un producator global de aplicatii foarte usor. Coneaza ideea, insa programatorii, desi au multe idei, in general prefera sa fie inovativi lucrand pe ideile si banii altora. Aici nu e vorba doar de bani, tot o lipsa de traditie este dar si o educatie care seteaza din primii ani de viata sa ne dorim sa fim doar niste angajati.

        Oricum, de la idee la prototip sunt multe care in general scapa celor mai putin experimentati care in general subestimeaza efortul de a pune ceva in practica. Aici, probabil ca si educatia ne este potrivnica, la teorie stam bine, insa cand e vorba sa punem in practica majoritatea se descurajeaza din varii motive.

        Tot la capitolul „factor uman” trebuie spus ca piata are si ea un rol in formarea mentalitatii. Cand oamenii stiu ca au ca singure variante sa lucreze pentru stat sau outsourcing-ul, se adapteaza acestui mediu si se multumesc cu ce gasesc aici. Cei care vor sa exceleze intr-un domeniu ales de ei si pe care vor sa il urmeze, in general sunt nevoiti sa plece, pentru ca la noi nu pot evolua foarte mult in directia dorita. Neexistand asadar o piata a micii inovatii, nici a expertizei platita bine, oamenii se multumesc cu o piata care ii tine la un nivel de mediocritate, pentru ca nici statul, nici outsourcingul nu prea ofera posibilitatea desavarsirii profesionale. Daca la noi aici s-ar face chestii de la design la productie, atunci in primul rand ca piata s-ar diversifica in mod spectaculos. Ar fi nevoie printre altele de tot felul de experti care ar putea acumula cunostinte miscandu-se oarecum liber intr-o piata dinamica si ca sa rezolve probleme punctuale in diverse companii pe contracte de 6 luni-1 an. Momentan acest gen oameni se misca in afara tarii in timp ce la noi se apreciaza mai degraba „mediocritatea stabila”. Tot in ipoteza asta, s-ar intampla lucruri specaculoase si cu managementul. Momentan avem un singur tip de manager care este mai degraba genul „paznic la oi”.

        Eu sunt convins ca banii sunt doar una din multele probleme si variabile. In general banii autohtoni sau straini se gasesc si circula tot mai usor in lumea asta globalizata. Inovatia intr-adevar e slaba la noi, dar si mediul este la fel. Puneti-va in pielea unui investitor care doreste sa investeasca o suma nu foarte mare de bani in Romania dar care nu doreste sa reinventeze roata. In ce ati investi ?

        PS nu ma intereseaza ca Bill Gates a facut contracte cu statul, mi se pare total nerelevant. Incercati sa acreditati ideea ca statul are un rol important in piata asta de IT si mai mult, trebuie sa te faci frate cu dracul, adica sa faci niste contracte cu statul ca sa ajungi mare. Eu cred ca e un risc imens ca dupa ce ai dat de „easy money” nu iti mai poti dori altceva, avem exemple notabile la noi, unele actualmente dupa gratii, eu prefer sa nu iau in calcul aceasta varianta, pentru ca exista riscul „pervertirii” iremediabile, desi am o varsta ca sa mai discern cat de cat, ma gandesc cu groaza ce se intampla cu un absolvent care intra in aceste firme care fac afaceri cu statul si produc pseudo-valoare pe bani grei…

        • Eu nu tin sa acreditez ideea ca treuie sa te faci frate cu dracul. Ideea „s-a acreditat singura”; in afara de IT-stii adevarati, gen Radu Georgescu, majoritatea patronilor de la noi s-au orientat spre acest domeniu, pentru ca erau bani multi, riscuri putine. munca putina (bine, dupa aparitia DNA s-a dovedit ca riscurile erau ceva mai mari :) ). Lucrurile astea s-au intamplat deja, nu mai trebuie dovedite. Daca ati sti cat timp am pierdut prin sedinte la firma unde am lucrat sa ii conving ca orientarea spre sectorul privat e mai sanatoasa…. as, cum sa ii convingi cand dintr-un contract (mic, ca nu prea posedam „grade” ) cu statul castigam cat din 30-40 de contracte in sectorul privat…. Bine, dupa aia a venit o criza si un faliment, dar nu e nici o bucurie sa fi avut dreptate in astfel de conditii :)
          Realitatea trista e ca piata achizitiilor publice e cu cateva ordine mai mare decat cea privata, cu exceptia cazului in care poti sa iesi pe piata globala. Iar iesirea pe piata globala e si ea dificila si nu prea se poate face fara bani, pentru ca e vorba de a-ti castiga o notorietate.

  3. pacatosii se spovedesc dupa ce au comis pacatul. niciodata inainte. sa retineti pentru viitoarele
    articole. iar daca vreti sa scapati de blestemul banilor, uitati de bitcoin. va propun morala si increderea in loc

    • Momentan nu sunt in pericol de a avea prea multi bani si a face investitii faraonice cu ei, asa ca nu prea inteleg aluzia :)

      • am uitat emoticoanele, credeam ca le adaugati dvs
        volatilitate si persistenta, constructii „moderne” si valori perene
        nimic mai mult nimic mai putin, puteti dormi linistit, mai ales ca n aveti bani

  4. Subiectul poate fi abordat in multe moduri, concluzia este una singura: statul a fost in stare sa implementeze corect sisteme informatice acolo unde a fost obligat (ex.: aviatie, navigatie etc.); in administratie, se complica (a se citi impute) treaba pentru ca implica un numar mai mare de oameni cu o pregatire foarte slaba. Esenta problemei consta in faptul ca odata implementat un sistem eficient (sau macar functional) acesta ar inlocui foarte multi angajati din aparatul administrativ. Asta e singura piedica reala. Restul sunt detalii, scuze, pretexte felurite care nu impresioneaza. Iar banii pot fi sifonati in investitii functionale la fel ca in restul.

    • Nu cred că e vorba doar de obligație, mai contează și calitatea oamenilor. În aviație sau în navigație există totuși persoane mai inteligente și mai responsabile. Profesioniști, cu alte cuvinte. Oameni care înțeleg de ce e nevoie de informatizare, o promovează și o implementează cu insistență și convingere. În administrație își găsesc loc toate nulitățile, informatizarea e ultimul lucru de care au ei nevoie.

      • Despre „calitatea” oamenilor e inutil sa discutam. Daca profesionistii gasesc in informatizare o unelta, un mijloc de a lucra eficient, nulitatile pot fi pur si simplu inlocuite de acest instrument. Ei nu vad in informatizare decat un contracandidat pe acelasi post care ia leafa odata si munceste pana e scos din priza. Mai pe scurt, 80% din angajatii din administratie ar insemna sa treaca pe liber; si sa ramana someri, pentru ca nu sunt in stare sa faca nimic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro