vineri, martie 29, 2024

Bloggerii din pușcărie, o modă românească?

Televiziunea, presa online și print, sunt saturate de imagini cu celebrități în cătușe: parlamentari, miniștri, oameni de afaceri, vedete media, magistrați, șefi din administrația publică locală, polițiști precum și mafioții notorii, sunt vânați de jurnaliști la orice oră din zi sau din noapte. În ultimii ani, agenda presei din România pare a fi stabilită de DNA, DIICOT, instanțele de judecată și penitenciare, instituții la poarta cărora se masează mai toată suflarea reportericească. Numai în 2014 au fost trimise la instanțe peste 900 de dosare de corupție. Interesul este justificat, fiindcă cercetarea corupților ”cu gulere albe” acoperă principiul director al jurnalismului, interesul public. Iar accelerarea măsurilor anticorupție este semnul mult așteptat al consolidării justiției. Nu doar interesul public îi îndeamnă pe jurnaliști cu microfoanele după inculpați, răcnind în goană câte o întrebare fără rost, ci și doza de senzaționalism a subiectului. Cum să nu livreze știri și imagini atât de șocante, cu demnitari și milionari, atotputernici până ieri, purtați în cătușe sub escortă? Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, George Becali și alți boși ai fotbalului, George Copos, Viorel Hrebenciuc, Relu Fenechiu, Miron Mitrea, Zsolt Nagy, Tudor, Chiuariu, fratele președintelui, Mircea Băsescu și mulți alții, iar mai recent reținuți Adrian Videanu, Alina Bica, Elena Udrea, Adrian Sârbu, cumnatul premierului, Iulian Herțanu etc., sunt prezentați prin ochi mediatic. Era de așteptat ca, o dată băgați în arest, sau, după pedepsele cu executare, în pușcărie, celebritățile să dispară o vreme din viața publică, așa cum hoțul de buzunare sau violatorul dispar din comunitatea pe care au afectat-o. România este specială și aici: unii condamnați ”de lux” devin virtual mai prezenți în dezbaterea publică decât au fost înainte. Justiția îi bagă la pușcărie, însă mass-media le pune pe piață blogurile și postările pe Facebook, multiplicându-le mesajele. Iată o formă a libertății de exprimare care merită analizată.

Cum e la alții

În SUA, unde se află încarcerați peste 2,2 milioane de condamnați în închisorile federale, regulamentele interzic blogul și postările pe rețelele sociale. Deținuții pot coresponda prin poștă, au acces limitat și controlat la telefon sau la email, pot primi vizite, dar nu pot naviga pe Internet, nu pot avea site-uri, conturi pe rețelele de socializare, sau blog. Motivația este înțeleasă și respectată de cei din sistem: prevalează siguranța comunității și igiena ei morală. Cei aflați în detenție pierd privilegiile libertății și, pe de altă parte, sunt împiedicați să abuzeze de dreptul la comunicare, să comită noi infracțiuni. Cele mai severe pedepse pentru încălcarea interdicțiilor amintite au fost aplicate în pușcăriile din South Carolina, notează CNN, unde s-au dat 432 sancțiuni disciplinare în ultimii trei ani, de la carceră, la izolare, interzicerea vizitelor, telefoanelor etc. Conducerea executivă a Facebook a fost avertizată oficial să nu sprijine utilizarea ilegală a rețelei:”A accesa FB din închisoare nu violează regulile noastre, dar a permite unei persoane să acceseze contul altei persoane, asta este o încălcare”, a comunicat purtătorul de cuvânt al companiei, potrivit Newsweek.

Cu excepția unor locuri de detenție din țările scandinave, nici în Europa nu se admite accesul la Internet al pușcăriașilor. Principiul este același: izolarea de societate face parte din penitență. Celebrul fotbalist Uli Hoeness, preşedintele clubului Bayern München, a fost condamnat în 2014 la trei ani şi jumătate de închisoare cu executare pentru evaziune fiscală.”În închisoare nu există nici un fel de bonusuri pentru celebritate”, a declarat directorul Uniunii Centrelor de Detenţie din Germania, deci fotbalistul va comunica doar cât permite regulamentul, în nici un caz pe FB,Twitter sau blog. Riscând sancțiuni aspre, un încarcerat la Camp Hill în Marea Britanie a postat pe Facebook fotografii din celulă plângându-se că”wireless-ul lasă mult de dorit”. Conducerea închisorii a comunicat public că e interzis și a presupus că deținutul a folosit ilegal un telefon mobil. Nici în Franța cei trimiși ”la răcoare” nu zburdă pe Internet, însă restricțiile sunt mai laxe la arestarea preventivă. Reținut într-o închisoare din Franța sub acuzația de trafic de droguri, Colin, soțul Mariei Marinescu, a postat pe FB un mesaj de solidaritate cu victimele atacului terorist de la revista Charlie Hebdo. Ungaria nu permite bloguri sau conturi pe FB în sistemul penitenciar. Deținuții pot scrie cărți pentru a-și reduce pedeapsa, dar ele se pot publica numai după ieșirea din închisoare.

În România, libertate cât netul

Dornică de europenizare, de aliniere cu ”standardele”, România a modificat legea penitenciarelor în 2013. Legea 254 privind executarea pedepselor privative de libertate vine cu drepturi de comunicare în plus. Se adaugă condiționat dreptul la comunicare online, dreptului la corespondență, la redactarea de cărți și lucrări științifice, la convorbiri telefonice și vizite etc. Deocamdată, legea nouă e inactivă din cauza întârzierii normelor de aplicare. Legea actuală exclude comunicarea în mediile virtuale, iar convorbirile telefonice sunt limitate la minutaj. Cum se explică atunci abundența de mesaje pe blog, pe site-uri și pe Facebook, reacțiile aproape instantanee ale celebrităților la orice eveniment politic? Șefii Administrației Naționale a Penitenciarelor au dat explicații, iar bloggerii carcerali spun că folosesc mijlocitori regulamentari: familia, avocații, cărora le transmit textele la telefon sau în scrisori. Moda a lansat-o Adrian Năstase, suficient de vanitos, ca fost premier cu mari puteri și averi, ca să nu admită că vocea sa nu mai contează într-o societate pusă pe eliminat corupții. A început să comenteze, să dea sfaturi și directive, pe care presa, mânată inițial de o curiozitate infantilă, le-a preluat. Mai apoi, autovictimizarea a intrat într-o strategie mediatico-politică convenabilă partidului său. Fenomenul s-a extins și a prins, compromițând în parte ideea privării de libertate.Cătuşele nu mai semnifică penitenţa, ci gloria persecutatului. Este posibil ca un om care a jucat tot timpul cartea imaginii (politica democratică se face la televizor,) să mizeze în ultima clipă tot pe imagine şi pe forţa ei de iluzionare…Condamnaţii pentru fapte de corupţie se bucură de un regim de detenţie extrem de indulgent, au acces la internet, lansează petiţii, ţin bloguri, pe scurt, participă la dezbaterea publică şi, odată ce au reuşit să se elibereze, sunt invitaţi la solemnităţi publice ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ideea recuperării şi reinserţiei sociale funcţionează pervers, căci conservă prestigiile neatinse”, constată Horațiu Pepine într-un excelent comentariu pentru Deutsche Welle. Depășirea interdicțiilor nu este apanajul deținuților de lux. Din penitenciarul Galați s-a transmis un clip video difuzat de Pro TV și Vox TV, Becali a fost filmat clandestin cu telefonul, iar pe interlopul Sergiu Băhăian l-au prins cu două telefoane, ambele conectate la Internet. Traficul din instituțiile penitenței este cronic, iar telefoanele și cartelele sunt o marfă permanentă pe piața șpăgilor din interior. Comandanții spun că nu pot face față și au cerut sisteme de bruiaj. Când Jonathan Scheele, șeful delegației Comisiei Europene la București, spunea în 2004 că ”România este o țară pe care cu cât o cunoști mai bine, cu atât o înțelegi mai puțin”, ne-am șifonat. Dar avea dreptate, chiar dacă în 2014 declara pentru Dilema veche că acum România este”o țară mai bună”.

Presa, deținuții de lux și spectacolul carceral

Mogulii de presă aflați după gratii au știut să folosească avantajul notorietății pentru a se răfui cu adversarii rămași ”afară”. Cel mai toxic dintre toți, Dan Voiculescu, a ales să vitupereze împotriva președintelui Băsescu, a procurorilor, judecătorilor, semnalul fiind deîndată preluat de Antena 3 în ședințe de înfierare televizată. Anul 2015 va fi anul în care Băsescu, Udrea, Macovei, Emilian Eva, Camelia Bogdan, Daniel Constantin vor fi judecați de Dumnezeu, dar și de justiție. Același lucru se va întâmpla și cu acoliții lor (Sorin Oancea, Mihai Craiu, Dan Andronic)”, cam așa sună blestemele sale recente. Sorin Ovidiu Vântu a pornit pe blog un serial zguduitor despre lumea politică românească, definită ca ”o gașcă de derbedei”. Cu texte patetico-emfatice, corupții zilei, care altădată învârteau milioanele și hotărau soarta țării, apelează la emoția publică, încercând să convingă că sunt victime politice.”În lupta titanică pe care o dau pentru a rămâne contemporan cu mine însumi, am decis să comunic cu ai mei prin intermediul blogului. Poate că din greșelile, din reușitele, din experiențele mele vor învăța și alții”, explică sentențios SOV. Relu Fenechiu ridică în slăvi reușita lui Klaus Iohannis la prezidențiale: ”Am votat cu speranţa că vom avea un preşedinte care să ne garanteze o justiţie dreaptă. Degeaba avem justiţie independentă dacă nu e dreaptă”. Elena Udrea motivează prezența sa zilnică în spațiul virtual ca replică la ”tocarea” ei în presă, fiindcă”acest asalt asupra mea are ca rezultat creşterea presiunii asupra magistraţilor şi impunerea unei imagini publice de vinovăţie, care apoi se transformă în argumente pentru acuzatori. De aceea, înţeleg să mă apăr comunicând activ, pentru a se auzi şi varianta apărării”, iar Adrian Sârbu transmite printr-un comunicat varianta sa:”Cazul Mediafax – Adrian Sârbu, fabricat la comanda lui Pontaghiţă şi a camarilei lor, are drept scop distrugerea Mediafax, Gândul, Ziarul Financiar, instituţii media pe care le-am construit în ultimii 25 de ani şi pe care le-am menţinut independente politic”.

Sătul de ”zornăitul de cătușe” din mass-media, noul președinte cere să nu li se mai dea jurnaliștilor fotocopii ale dosarelor. Asta visa și deputatul Mihail Boldea, pușcăriabil și inițiator al unei legi originale prin care jurnaliștii să poată fi condamnați la închisoare între 6 luni și 3 ani dacă publică date din dosarele penale înainte de sentința definitivă. Aberația n-a trecut de vot, dar asta nu înseamnă că mass-media se poate erija într-o justiție paralelă. Dependentă de spectacol, televiziunea încalcă frecvent etica și reglementările audiovizuale care prevăd echilibru, dreptul persoanelor la imagine și demnitate proprie, susținerea probată rezonabil a acuzațiilor. Când încă mai funcționa, CNA a amendat în 2010 Antena 3 și Realitatea TV pentru felul cum au relatat arestarea lui Vântu. Campaniile imunde ale Antenelor împotriva justiției par acceptabile azi majorității politizate a autorității de reglementare. Jurnaliștii vor continua să alerge după subiectele pe justiție, dar, cu puțin discernământ, prudență și cunoștințe juridice, pot refuza să devină portavocea bloggerilor de lux din pușcării sau să intre în jocul ocult al ”dosarelor servite”.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. dl Iohannis, fost profesor la baza, cind afirma „să nu li se mai dea jurnaliștilor fotocopii ale dosarelor”, vrea sa spuna ca elevii nu au voie cu copiute ori manualul in banca :P
    NB,
    dar dupa cite carti se scriu in umbra gratiilor, nu e de mirare ca Uniunea Scriitorilor sa-si deschida filiale in mediul „zornait de catuse”.

  2. Probabil ca pe dl presedinte Iohannis nu zornaitul de catuse din presa ar trebui sa-l deranjeze ci libertatea de expresie din inchisori si faptul ca nici aceasta lege NU se respecta in Romania, cum nu se respecta mai niciuna, de te intrebi de ce se mai chinuie Parlamentul sa le faca.
    Dar intrebarea cum e posibil ca infractorii sa participe la dezbaterea publica si sa iasa din puscarii cu o imagine mai buna decat cea dinainte de a fi intrat acolo nu are legatura doar cu anomia care face din Romania o tara imposibil de inteles. Cea mai mare contributie o are precaritatea pregatirii ziaristilor nostri de la televiziunile comerciale, atat de dragi publicului. Cand vezi ce tacere respectuoasa se lasa pe aici cand vine vorba de un subiect cum ar fi timbrul literar, (sau ce ineptii guralive introduc subiectul, vezi prestatia de acum cateva seri a lui Rares Bogdan!, cu salata lui de Heidegger si Kant! ) si ce aprins se dezbate cate o tema cand cuvantul cheie este un obiect de lenjerie intima, din cele pe care, oricat de analfabeti am fi, tot le recunoastem toti, reporteri si telespectatori, astfel incat sa se realizeze ratingul obligatoriu, iti dai seama ca va mai dura pana ca lucrurile sa stea ca in lumea civilizata. Bravo, Brindusa, astept o carte!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro