Bombo pleacă în Congo?

Puțin înainte ca mass-media să își acorde în 3 mai un măgulitor răgaz pentru a reflecta asupra misiunii proprii, câteva canale tv, agenții și publicații online au slobozit pe piață strigătul gâtuit de indignare al fostului premier Năstase care anunța din pușcărie că se gândește să renunțe la cetățenia română. Convins că țara nu-l merită, Adrian Năstase a primit confirmarea finală, atunci când instanța i-a adăugat la pedeapsa cu închisoarea interdicția de a fi ales timp de 5 ani după executare. ”Moarte civilă!” a strigat împricinatul, dând cu boneta de ciment, după ce DNA a cerut instanței un an în plus la contopirea pedepselor. I-a ținut hangul fiul cel mare, dispus și el să plece departe de patria care nu apreciază marile sacrificii ale tătânelui său, fără a putea preciza spre ce zări s-ar îndrepta:”Nu știu, dar ce ați auzit în sală era, de fapt, o precizare legată de aprecierea față de un om care își dedica viața față de țara lui, punând în planul doi familia, prietenii, viața lui personală”. Nu și averea personală agonisită din buzunarul public, ar trebui adăugat. Fiind în contratimp cu sloganul ”Mândru că sunt român” la startul furat de Ponta al campaniei prezidențiale, fostul mentor și conducător de plagiate a fost ignorat de lumea politică de stânga, mult prea ocupată cu înjuratul pe la televiziuni. Noroc că două canale de televiziune, întâmplător chiar RTV și Antena 3, l-au jelit pe fostul premier și au subliniat ce mare pierdere au suferit țărișoara și electoratul. În respectul bunei memorii, să amintim că în cariera sa politică încheiată jalnic, Adrian Năstase s-a cam ferit de competiția electorală, preferând numirea în funcție. Ceea ce s-a dovedit a fi prudent, fiindcă a pierdut alegerile prezidențiale din 2004. Similar altor țări din regiune la acel moment, SMS-ul mobilizator a jucat un rol în alegeri, difuzând spre electoratul citadin îndemnuri, distihuri și catrene simpatice, cum ar fi memorabilul ”Dacă iese Bombo/Noi plecăm în Congo”. De atunci încoace, New Media a căpătat alte dimensiuni și instrumente, cum sunt Facebook, Twitter sau blogul, intens utilizate de politicieni, până la confuzie: cât de oficiale sunt declarațiile lor pe blogul personal, cum trebuie tratate de mass-media? Derutată, presa noastră preia otova afirmații verzi și uscate de pe bloguri, cazul bloggerului de penitenciar Năstase fiind de pomină.

Presa din România a celebrat în felul ei Ziua Mondială a Libertății Presei, instituită de Adunarea Generală a ONU în 1993. La RTV Ciuvică l-a făcut ”bou” pe Vișan, publicațiile de scandal gen Click sau Libertatea, singurele cu tiraj, au identificat subiectele cele mai stridente, Badea pe Antena 3 și Banciu pe B1 TV au bălăcărit cum le-a venit la gură, cohortele de reporteri au continuat să alerge după Ponta și după alți politicieni de sezon, ratând adesea temele relevante. Valul de demisii de la PRO TV, întârzierile salariilor la Realitatea TV și la numeroase companii de presă locale, situația dramatică a televiziunii publice, cât și ieșirile de pe șină ale CNA care visează să controleze Internetul, sunt câteva simptome ale bolilor mediatice autohtone. Neameliorate față de anii trecuți, ci dimpotrivă, acutizate. Freedom House a dat publicității raportul anual unde România apare pe locul 84 din 197 de țări, la categoria ”presă parțial liberă”, având punctaj identic cu Botswana și Republica Dominican și în compania altor state ca Italia (locul 64), Ungaria (locul 71), Serbia (locul 74), Bulgaria (locul 78), Croaţia (locul 83), Grecia (92), Bosnia şi Herţegovina (103) şi Republica Moldova (112). Punctajul minim, deci pozitiv, îl au țările scandinave, cele mai grijulii cu toate drepturile omului. Poziția României, la mare distanță pe scara libertății media de țări ca Norvegia, Suedia, Olanda, Germania, Portugalia  sau SUA, dar și de state din fostul bloc comunist ca Estonia, Cehia, Slovacia sau Polonia, se datorează constrângerilor politice și mediului economic defavorabil care permit mogulilor să devină stăpâni pe conștiințe. Dar și fragilității breslei, incapabile să se organizeze și să respecte etica profesiei. Analize mai ample apar în Raportul FreeEx,  de unde aflăm cine sunt adversarii libertății presei și cât de politizat a fost jurnalismul în 2013. Alte concluzii:  se utilizează dreptul la liberă exprimare pentru a intimida persoane, justiția, grupări; presa abandonează adesea misiunea de a informa, în schimbul promovării unor mesaje favorabile intereselor unor entități private; decizii ale CNA sancționează dreptul la opinie, fără a ține cont de jurisprudența CEDO; există regulamente interne abuzive la SRR și cenzură la TVR; criza economică s-a acutizat în piața de media determinând dispariția print a majorității publicațiilor; statutul jurnalistului este vulnerabilizat suplimentar o dată cu expirarea, în februarie 2014, a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură. ActiveWatch a oferit în plus jurnaliștilor studiul ”Libertatea de exprimare și noul Cod Civil” și un Laborator de experimentare media, iar Asociația Ziariștilor Români, filiala românească a Association of European Journalists-AEJ cu sediul la Bruxelles, a organizat dezbaterea ”Libertatea presei.Care presă? Care libertate?”. S-a trezit din somnolență și Clubul Român de Presă pentru a deplânge, o dată pe an, situația grea a presei. Reverențe formale au făcut politicienii cu declarații sfruntate pe care oricum nu le crede nimeni.

P.S. Dacă în 3 mai celebrăm, totuși, presa, să aplaudăm o performanță: ”România, te iubesc!”, emisiunea de anchetă realizată de reporterii speciali Cosmin Savu, Paula Herlo, Anca Nastasi, Alex Dima și Rareș Nastase pentru PRO TV. Aplauze!

Articol apărut în versiune scurtă în revista 22