Home » Media / Tech » Citesti:

Capcanele utopiilor

Mihai Coman aprilie 27, 2015 Media / Tech
4 comentarii 1,169 Vizualizari

Recent, un distins coleg de breaslă mi-a semnalat o inițiativă care, în enunțarea ei, pare generoasă și plină de nobile intenții. Este vorba despre propunerea ca jurnalismul să fie asimilat creației artistice, jurnaliștii, artiștilor și, ca o consecință a acestui fapt, jurnaliștii să aibă dreptul la o pensie specială acordată de Uniunea Ziariștilor Profesioniti din România, la rândul ei, transformată în uniune de creație (sursa).

Principalul argument pentru această pensie suplimentară (”indemnizaţie de 50% din pensia care se cuvine în baza asigurării în sistemul public de pensii”) este acela că activitatea jurnalistică este una de creație intelectuală. Dacă ducem această logică până la capăt, atunci orice act profesional intelectual este un act de creație. Adică și o operație de apendicită, și efortul de a-i face pe copii să învețe acordul articolului posesiv, și munca de a construi un proiect de rezistență pentru o hală industrială etc. Orice act profesional (și, trebuie să recunoaștem, poate și unele acte ale meseriașilor cu har, cum ar fi artizanatul) implică o plus valoare intelectuală care poate fi etichetată drept ”creație”.

Pasul următor, dacă acceptăm totuși această logică, este să ne întrebăm dacă aceste acte de creație sunt și acte de creație artistică – așa cum susține proiectul legislativ în chestiune. Atunci când vorbim despre creație artistică, primul gând care ne trece prin minte este acela referitor la marile capodopere ale literaturii, picturii, muzicii etc. Dacă aplicăm acest criteriu, 99% din membrii uniunilor de creație nu au produs și nu vor produce niciodată o capodoperă a umanității. Ei vor produce opere etichetate drept artistice conform unui criteriu care sapă o prăpastie de netrecut între acestea și activitatea jurnalistică. Sunt opere de ficțiune, a căror valoare derivă din îndepărtarea față de realitate, din ancorarea în imaginar, în trăirile umane fundamentale, în ideea de frumos, definită după diferite canoane estetice. Cum ar putea cineva crede că jurnalistul, care are obligația profesională și morală de a prezenta faptele așa cum s-au petrecut, poate, îndeplinindu-și corect misiunea sa, să genereze o creație artistică?

Înțeleg dintr-un articol că doi distinși membri ai Academiei Române susțin ideea că jurnalismul este  creație artistică. Și știu de ce cred asta: pentru că au în minte presa intelectuală, literară, de secol XIX și început de secol XX, mai precis articolele și genurile de opinie. Dar acestea sunt forme de manifestare ale unor intelectuali, care își transmit ideile folosindu-se de diverse suporturi de difuzare, între care, dar nu exclusiv, și presa. Autorii acestor texte nu sunt considerați de nicio lucrare serioasă din domeniul sociologiei mass-media drept jurnaliști. Pentru că nu îndeplinesc definiția clasică, fundamentală, a profesiei de jurnalist – așa cum s-a conturat ea în modernitate. Iar în cazul de față nu trebuie confundat cel care profesează jurnalismul cu orice altă persoană care comunică ceva cu ajutorul unui sistem de distribuire a informațiilor, opiniilor, sentimentelor etc.

În felul acesta, a susține că jurnalistul este un artist înseamnă a susține că el nu face jurnalism.

Dar inițiativa pe care o comentăm aici nu suferă numai de un viciu conceptual, ci și de un viciu de ”utopie”, de o ignorare a realității vecină cu minciuna. Să presupunem că acceptăm premisele ei. Cum definim cine este jurnalist? Orice persoană care se înscrie în uniunea respectivă? Orice persoană care colaborează la o instituție mass-media? Integrăm în această definiție și pe corespondentul dintr-un mic orășel care transmite săptămânal și în mod onest rezultatele unui meci de Liga a II-a? Dar personalul tehnic atât de important în producția mass-media? Poate fi integrat în familia ”jurnaliștilor”? Dar distinșii critici literari care scriu în presa literară? Dar teologii și preoții care se manifestă în presa confesională (argument valabil si pentru cei care se afirmă în presa medicală, a Ministerului Apărării sau a MAI, etc)? Dar autorii de texte promoționale din ziarele și revistele distribuite gratuit de supermarket-uri, farmacii sau alte firme? Dar bloggerii? Și dacă acceptăm cu generozitate că toți aceștia sunt ”jurnaliști”, ce fonduri ar putea acoperi solicitările a mii și mii de oameni care vor o ” indemnizaţie de 50% din pensia care li se cuvine în baza asigurării în sistemul public de pensii” plătită de uniunea în cauză? Ce cotizație ar trebui să plătească cei care se înscriu în uniune pentru a crea un fond de pensii care să acopere aceste revendicări? Să nu uităm că uniunile de creație literară, muzicală, cinematografică, teatrală etc, își completează aceste fonduri din diferitele forme de taxare a difuzării operelor artistice. Să înțelegem că uniunea respectivă va pune o taxă-bir pe toate instituțiile mass-media pentru a realiza acest buget de întrajutorare? Sau din nou legiuitorul va mai pune o povară pe bugetul de stat, ca să sară în ajutorul uniunii și să finanțeze pensia specială?

Și în sfârșit o ultimă remarcă. De mai mulți ani s-a instituit în presa noastră mecanismul plătirii jurnaliștilor nu prin salarii, ci prin drept de autor  (sau o cotă mică drept salarii si o cotă mai mare ca drept de autor). Las la o parte discuția legată de felul în care se poate proba proprietatea intelectuală (plus valoarea creativă) adusă de prezentarea corectă, neutră, echilibrată a unui lucru care s-a întâmplat cu adevărat. E o discuție fără sens pentru cei care cunosc ce înseamnă sociologia jurnalismului … Vreau însă să precizez că specialiștii în economia mass media și industriile culturale arată că plata în drept de autor este o formă prin care patronatul mută o parte din riscurile economice inerente investitorului pe umerii angajaților. În domeniile artistice, plata în acest regim este direct proporțională cu succesul de piață al operei. Unul-doi scriitori, pictori, muzicieni sunt milionari, mii, sute de mii, sunt pauperi. În sistemul mass-media, această formă de plată ușurează patronatele de povara unor impozite și, în plus, transferă pe umerii celor astfel plătiți povara cotizației pentru CAS, pensie etc. Deși aparent ziariștii câștigă câteva firimituri în plus, per total ei pierd foarte mult în raport cu plata în regim salarial – pierd financiar pe termen lung și pierd în ceea ce privește protecția socială. Datorită acestui sistem, tinerii jurnaliști de azi vor avea o pensie mică, chiar foarte mică, proporțională cu salariul mic primit. Deci, pentru ei, 50% din pensia legal cuvenită va fi tot o firmitură. Evident pentru cei care au lucrat în instituțiile media publice, 50% din pensia legal cuvenită va reprezenta cu totul altceva. Deci întrebarea este: ”Pentru cine bat clopotele…” acestui proiect legislativ?

Nu etichetarea jurnalismului drept o activitate de creație artistică va conduce la legitimarea profesională a acestei breasle – și așa prost plătite, nevalorizate și neapărate de sindicate, asociații profesionale puternice și, din nefericire, nici de o lege profesională corectă. Jurnalismul românesc are nevoie de profesionalizare, iar cochetăria cu boema artistică este cel mai mare obstacol în acest proces necesar.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Acum, s-o spunem pe a dreapta: iti trebuie ceva “talant” ca sa oscilezi dupa jocul politic al puterii si sa te dai deontolog.
    Desigur ca Gadea si Ciutacu, pe linga ajutorul acordat televiziilor la care presteza, merita si o renta :P
    Dar contributie doar de la cascatii care le-au urmarit emisiunile.

  2. Ela spune:

    “…orice act profesional intelectual este un act de creație.” – desigur, dar nu numai actul intelectual(!), ci orice alta actiune umana inedita este, in sine, o creatie!
    In asta consta, dupa parerea mea, controversa care este sursa, sigura si durabila, de polemici!
    De ce un bucatar exceptional n-ar fi considerat un artist in arta culinara, ceea ce este?
    Dar artizanul care sculpteaza linguri de lemn, croitorul, coaforul, acesti oameni si multi altii care-si fac cu pasiune meseriile si creeaza in fiecare zi ceva original, deseori unic, nu sunt, oare, veritabili artisti?
    Ei n-ar merita pensii decente, in aceeasi masura cu militarii sau jurnalistii?
    Sau, in Romania s-a stabilit ca “creatia” este un domeniu rezervat elitei intelectuale, aceleia care scrie carti, de preferinta, inaccesibile maselor populare?
    Incapabili sa asigure oamenilor un trai normal, guvernantii din ultimii 25 de ani “creeaza” discordie intre diversele categorii profesionale, prin ierarhizari valorice, pe cat de artificiale, pe atat de absurde!
    Statul roman este condus de incompetenti care au dovedit ca nu stiu sa administreze corect si eficient tara! Atunci, in lipsa solutiilor, si pentru mascarea mediocritatii sistemice, cea mai buna metoda este deplasarea problemelor:
    Se gaseste un subiect de interes national, pensiile de ex, dupa care se instiga categoriile profesionale unele impotriva celorlalte: recalculari la unii, asimilari la altii, zvonuri alarmiste si alte fumigene toxice, tuturor : o adevarata arta!
    Se agita bine cocktail-ul, se adauga, pana la refuz, zvonuri cu priza imediata la public, dupa care se degusta produsul finit : lumea uita practic de guvernanti, si se desira unii pe altii!
    Cireasa pe tort, sau umbreluta pe paharul de cocktail : frica de surprize catastrofice anuntate pentru viitor ii face pe protestari sa-si reconsidere poziliile si sa considere ca, de fapt, situatia prezenta, proasta (!), e cea mai buna!!!

    • euripide spune:

      exact ! “vreme trece, vreme vine, toate s vechi si noua toate, ce e rau si ce e bine” (!?)
      dupa cum haina nu l face pe om la fel nici forma nu schimba fondul. cine credea n limba de lemn de odinioara ? dar in vorbele (goale) frumos mestesugite de azi ? doar naivii ? sau grosul il constituie interesatii ? ce conteaza ce auzi cind leafa ti merge si pensia ti e asigurata ?

  3. Decebal spune:

    Inainte de jurnalisti, cred ca ar trebui demarata o astfel de initiativa pentru bucatari. Ar starni mai putine controverse, fiind unanim acceptata sintagma “arta culinara”. Ar putea urma, cum scria cineva mai sus, coafezele, croitorii…

    Dar, inaintea tuturor, de asa ceva ar trebui sa beneficieze maestrii nostri in arta negocierii si compromisului – politicienii. Dupa ce-i rasplatim pe ei, mai discutam si despre alte bresle. :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Coman


Mihai Coman

Director Scolală Doctorală în Științele Comunicării Facultatea de Jurnalism și Stiințele Comunicării Universitatea din București Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)