Home » Media / Tech »Politica & Doctrine » Citesti:

Ce caută jurnaliștii în politică

Brindusa Armanca aprilie 26, 2016 Media / Tech, Politica & Doctrine
10 comentarii 1,499 Vizualizari

Răspunsul scurt este: influență și bani. Ce oferă? Notorietate relativă. Dar analiza e mai complexă. În preambulul raportului Libertatea presei în România 2014-2015, postat pe activewatch.ro, un montaj de videoclipuri reamintește momentele fierbinți ale perioadei. Prima secvență este confesiunea jurnalistului Robert Turcescu care declara transfigurat că nu a mai putut tăinui racolarea sa ca ”ofițer acoperit”, fiindcă murea și se usca ”pe interior”. Perfect restabilit  ”pe interior”, Turcescu se regăsește azi în campania pentru primăria capitalei, acomodat cu mizeria politicii pe care cu aplomb a combătut-o de pe partea celalată a baricadei. Nu este un caz singular, dar este unul special, fiindcă mulți ani Turcescu a convins prin prestația sa jurnalistică de talent, apoi a dezamăgit prin incompatibilitatea dublei sale apartenențe, iar acum surprinde prin saltul peste gard. Sub aripa fostului președinte, care încerca să îl reacopere public pe candidatul PMP producând confuzie între ”coloneii” de armată ai lui Oprea și ”acoperiții” unui serviciu de informații, Turcescu se ambalează ca politician cu cravată și sacou, folosind aceleași atuuri: notorietatea ca om de televiziune, un discurs nervos și combativitate. Candidata PSD, Gabriela Firea-Pandele, nu mai este de mult creditată ca jurnalistă, ea jucându-și întrega carieră în slujba politicienilor, în categoria pe care Jack Shafer o definea în revista online slate.com ca ”jurnaliști-servitori”. De aceea n-a fost nicio minune când a candidat pentru parlament în 2012 pe listele USL, așa cum în parlament s-au refugiat și alți foști jurnaliști ca Tudor Barbu, devenit din otevist un vocal … traseist. Au mai făcut pe jurnaliștii cândva, înainte de a găsi poarta spre mai profitabila politică, Olguța Vasilescu (dacă România Mare poate fi numită presă), soții Săftoiu, Cătălin Harnagea, Ilie Șerbănescu, Claudiu Lucaci, George Scutaru, Mona Nicolici, Ovidiu Zară, Cristina Țopescu, frații Mazăre etc. Unii au ajuns azi pe banca acuzării sau deja în pușcărie. Alții au eșuat în studiourile Antenei 3. Împinși de diverse forțe și instituții, alții, cum ar fi Corina Crețu, au ajuns mari. Iar câțiva, ca Laura Chiriac și Robert Turcescu, forțează acum poarta înțepenită a politicii.

Analiștii găsesc destule circumstanțe acestei asocieri facile. Se vorbește despre ”egomania” celor din presă, care își supralicitează notorietatea. Jurnalistul ajunge să creadă că știe el mai bine cum se face politica. Istoria presei furnizează exemple de tot felul, de la William Randolph Hearst la Al Gore, cu o întregă tradiție în Franța, care atrage cu fiecare legislatură noi nume din presă spre ministere. Un exemplu este Pascal Confin, jurnalist în domeniul economic, devenit ministrul dezvoltării, sau Claude Serillon, cunoscut teleast de la TF1 și France 2, care a acceptat în 2013 să fie consilierul președintelui Hollande.”La suprafață, – spune americanul Shafer – jobul jurnalistului și cel al politicianului se suprapun, ambele se alimentează din obținerea și difuzarea informației, explicitând-o și folosindu-se de persuasiune”. Năvala spre politică la alegerile din 2012, iar acum din nou, pe listele pentru alegerile locale, are resorturi atât în incapacitatea clasei politice românești de a se profesionaliza și de a se înnoi, cât și în statutul incert al jurnalistului, lovit de crize și confiscat de patroni rapace. Libertatea presei este o umbrelă prea mică pentru o existență de jurnalist, nu se mai poate trăi din jurnalismul în numele adevărului. Banii și puterea se găsesc în politică: bani negri, urât mirositori, dar bani. Concubinajul dintre politicieni și jurnaliști e vechi, rapoartele de țară pe subiect l-au semnalat în permanență. Indexul organizației Reporters without Frontiers consemnează în 2015 în dreptul României, aflate pe locul 49 pe criteriile libertății presei, ”politizare excesivă a mass-media, mecanisme de finanțare corupte, politici editoriale subordonate intereselor patronilor și infiltrări ale agențiilor de informații în staff, toate acestea având un impact asupra transformării mass-media în instrument de propagandă politică, fapt vizibil mai ales în anii electorali”. Alte rapoarte au arătat că televiziunile de știri românești s-au comportat ca ”trambuline pentru candidați”(FreeEx 2014-2015). Chiar dacă nu s-au lansat concret în politică, diverși ”rareșbogdani” sau ”chireaci” costumați în jurnaliști, stau de pază la partide, servindu-le interesele, jucând o shakespeariană ”comedie a erorilor”. Mai deunăzi, folosindu-se de penetrabilitatea Internetului, aceștia lansau baloane de încercare de genul ”președintele Iohannis va fi suspendat” sau ”salvarea TVR este unirea cu SRR, sub Miculescu”. Intrarea în politică nu e un păcat în sine, atât timp cât jurnalistul nu joacă rolul, concomitent, de consultant politic, de ofițer de informații și de agent electoral, așezându-se astfel, tot sub un fel de ”acoperire”. Concubinajul cu politica înseamnă totuși un abandon de vocație și credință. Când a optat pentru politică, Gabriela Firea a și-a exprimat regretul că i-a criticat uneori, din poziția de jurnalistă, pe politicieni. Ca și cum nu aceasta ar fi misiunea presei, în care n-a crezut niciodată.

Articol apărut în revista ”22”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Decebal spune:

    E foarte bine, asa. Domnul Turcescu este contraponderea la doamna Gabriela Firea – amandoi sunt bataiosi si galagiosi. Confruntarile televizate intre ei ar putea face deliciul publicului. E drept, ar fi fost si mai savuroase in formula Basescu-Firea, dar n-a fost sa fie… :)

    Ca o paranteza, Nicusor Dan, pe care M10 ar trebui sa-l sprijine (zic eu, dupa esecul cu Ciucu), ar trebui sa se tina departe de galagie si de mahalagisme televizate si sa comunice preponderent in mediul online.

    Jurnalistul in politica, dupa parerea mea, este precum criticul de arta ce se hotaraste sa se apuce de cantat sau de pictat… Dupa ce a vorbit ani de zile despre arta, criticul ajunge la concluzia ca poate face arta. Cam asa si jurnalistul – dupa ce i-a tot criticat pe politicieni si i-a folosit ca “surse”, ajunge la concluzia ca poate face politica (cu succes).
    Pentru politica, la fel ca si pentru arta, nu e suficient sa cunosti teoria. Este nevoie si de talent, pentru a performa. Sigur, poti sa ai langa tine un maestru, care pune mana peste a ta si-ti ghideaza penelul sau arcusul, dar toata lumea il va vedea pe maestru, nu pe tine. Doamna Firea este sotia domnului Pandele, iar domnul Turcescu este candidatul domnului Basescu. In egala masura, domnul Severin este sustinut de domnul Vanghelie (care, odata, o “garanta” pe doamna Andronescu). Se pare ca 2016 este anul “cuplurilor electorale”… :)

    Sa iesim la vot si sa votam pentru oameni, nu pentru marionete sau maestri papusari!

    • prof.Lucian Pop spune:

      EXCESUL DE COMUNICARE DĂUNEAZĂ GRAV CREDIBILITĂȚII !
      Băsescu sau Turcescu. Unul singur spune adevărul
      Robert Turcescu a teledeclarat,când fusese desemnat candidat al Mişcării Populare la Primăria Capitalei: “Nu a fost o soluţie de avarie. Colegii din PMP ştiu deja de luni de zile”.
      Din ziua desemnării lui Robert Turcescu, Traian Băsescu a declarat, în câteva rânduri, că a fost nevoit să renunţe la candidatură din cauza DNA, fiind scos din joc de procurori. Aşa cum posta pe Facebook, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a trimis înştiinţarea pe 15 aprilie.

      Dacă Băsescu a avut de gând să candideze , Turcescu e un candidat de avarie. Dacă Băsescu n-a intenţionat niciodată să intre în cursa electorală, Turcescu nu e un candidat de avarie.
      Dar fiindcă Turcescu nu poate să fie (şi în acelaşi timp să nu fie!) un candidat de avarie, conform logicii aristotelice (principiul non-contradicţiei) afirmaţiile celor doi se află într-o tipică relaţie de incompatibilitate.
      … O SA TAIATI COMENTARIUL … CA-I ANTI – …. BASESCU !

  2. Ela spune:

    Acestia sunt oamenii “multilateral dezvoltati” si ego-urile lor supra-dimensionate, tipul de Frankenstein à la sauce roumaine, adica nu chiar monstru (ca nu se stie niciodata cum se intoarce roata…!), nu tocmai doctor (ca dureaza…si nu se merita!), fara pic de deontologie (cu ce se mananca asta?), dar impanati cu suficienta si aroganta, totul marinat in frustrare imbibata cu oportunism, pana la maceratie!
    Rezultatul – cel putin indigest, cel mai des toxic – pare se fie pe gustul românilor fara mult gust, deci fara exigente, care, daca tot n-au ceva de calitate, compenseaza cu cantitatea!???
    Deci, e ca si cum ai primi o portie de mancare alterata, dar mare!!! si te-ai bucura ca, chiar daca nu e bun, macar e mult de mancat!
    Nu e chiar simplu de patruns aceasta mentalitate…

  3. victor L spune:

    Prea mare pornirea ziaristilor pe ziaristi :P
    O mica observatie: este o diferenta intre a intra in politica (Firea) si a incerca sa intri in administratie (Turcescu).
    In administratie, ca primar, din pacate trebuie sa fii ajutat de un partid ca sa reusesti sa fii ales si, mai apoi, in hotaririle luate. C-asa-i la noi, sau in tenis.
    Si-apoi, prea ipocrita scandalizarea asta pe ziaristii care adera pe fata la politica.
    Pentru mine, cititorul, mult mai nocivi sint jurnalistii care fac exercitii de contorsiune, vazuti ba ca submarinul, ba cuirasatul presei romanesti, decit gasca de la Haznaua 3; pe ultimii stiu ca nu trebuie sa-i cred, ceilalti te mint pe fata de pe soclul pe care s-au urcat.
    NB,
    ca precizare: mi-este indiferent cine cistiga primariile Bucurestilor. Pina acum bucurestenii au ales si au cules, cu nimic diferit de Cucuietii din Deal ori Vale.

    • Oprescu spune:

      In Romania nu exista nici o diferenta intre politica si administratie : ca atare nici o diferenta intre Firea si Turcescu sau Predoiu…
      Nu ba, n-am furat!!!!

      • victor L spune:

        Asta ai citit? “In administratie, ca primar, din pacate trebuie sa fii ajutat de un partid ca sa reusesti sa fii ales si, mai apoi, in hotaririle luate. ”
        Apoi, Firea si Predoiu sint deja politicieni cu state vechi; Turcescu inca nu.
        Sinteti chiar dl Oprescu? sa traiti!!!
        Nu am curajul sa spun ca ati furat, vad ca si procurorii se moşmondesc cu doasrul :P

  4. V Argesanu spune:

    Poate ce au căutat scriitorii, academicienii și alții!
    Vedi cazul Barbu Stefanescu Delavrancea care n-a trecut pe la primărie de pomanâ.
    Nu titlul, profesia ci omul contează!
    La terminarea mandatului, sau mai devreme, puteți da cu piatra…

    • Decebal spune:

      Ce mandat?… De primar?
      Al cui mandat?… Al domnului Turcescu? :)

      Ce rost mai au lacrimile, la sfarsit de mandat, in caz ca ne dezamageste cel pe care l-am votat?… Nu ar fi mai bine sa fim atenti, sa belim ochii si sa ciulim urechile, inainte sa mergem la vot?… Ne uitam atent la candidat, la cine-l sustine, la cine-l contesta, la cat de realist pare programul candidatului… si apoi mergem la vot.

      Conteaza si profesia, dar, in primul rand, intr-adevar, conteaza omul. Cam ce fel de om va pare a fi domnul Turcescu? Un om de caracter, de actiune, bun gospodar, cu experienta administrativa?…

  5. bugsy spune:

    1. inainte de a fi jurnalisti, sunt cetateni. cetatenii au dreptul sa aleaga si sa fie alesi.
    2. primaria este administratie.

  6. Sergiu Simion spune:

    O societate a diversiunii generalizate ?

    Fenomenul recent si deconcertant al migratiei unor jurnalisti din presa in politica descris pe larg in mass-media romaneasca este un prilej pentru a pune in discutie acest fenomen dar si alte fapte sociale de aceeasi natura .
    Daca jurnalistii ar urmari doar bani si influenta ( unii jurnalisti le-au avut pe ambele si in trecut si in prezent ) , am avea avea totusi o explicatie rationala a acestei schimbari de macaz mai exact a „schimbarii la fata”. La nivel general aceasta care incepe sa devina o regula din ce in ce mai frecvent intalnita in multe cariere fulminate de la noi care prin forta lucrurilor actioneaza ca un turnesol pentru adevaratul profil politic, ideologic si moral al protagonistilor . Aceste gen de cariere gonflabile de genul “si calare si pe jos “in care dupa principiul “daca-i ordin , cu placere” , oamenii se misca in permanenta pe liniile de univers si in ierarhia sociala de la stanga la dreapta si de sus in jos dupa un celebru model de tip SF *) sunt in realitate cam paralele si cu deontologia, si cu morala.
    In cazul de fata , aceeasi reorientare dramatica a carierei la mai multi jurnalisti in acelasi timp si care urmaresc acelasi scop (sunt deja trei elemente comune ) incepe sa devina semnificativa din punct de vedere statistic pentru ca probabilitatea ca in aceste conditii toti sa actioneze la fel, in acelasi timp , si din pura intamplare este totusi foarte scazuta .
    Dincolo de aplicarea unei logici sociale elementare care ridica mari semne de intrebare pentru aceasta schimbare dramatica a carierei ( nimeni , si oricat ar fi de inteligent si de competent , nu poate invata din senin cum sa gestioneze problemele complexe ale unui oras cu 2 milioane de locuitori ) putem analiza din alta perspectiva aceasta reorientare brusca a carierei unor jurnalisti pasionati la fel de brusc de accesul la puterea politica.
    Aceasta recenta „schimbare de macaz” care a devenit foarte vizibila acum si in domeniul cele de-a patra puteri in stat , se aliniaza unui pattern mult mai general al „schimbarii la fata ” care poate fi identificat in multe rute politice si sociale dupa 1990 si care poate fi definit drept un principiu al infiltrarii si subversiunii sociale.
    In esenta este vorba de lansarea initiala si cariera construita intr-un domeniu specific ca preambul al unei activitati si cariere ulterioare intr-un domeniu diametral opus primului. De regula, prima cariera sociala poate fi doar un preambul, initiere si stagiu pentru a doua , respectiv revenirea la matca , prin care agentul social poate ataca acum problemele primul domeniu , dar dintr-o perspectiva mult mai completa, complexa si eficienta . Conform principiului subversiunii , cel mai bun mod de a cunoaste punctele slabe ale “dusmanul de clasa “este infiltrarea in randurile lui.
    Politica este cel mai bun exemplu . Daca analizam rutele sociale aferente actorilor politici vom observa ca unele piese din artileria grea a PSD si-au facut stagiul initial in domeniul activismului civic sau miscarii sindicale din anii `90 ( Rodica Stanoiu, Miron Mitrea, Victor Ciorbea,etc. ), in schimb alte piese din artileria grea a liberalilor de acum ( Petre Roman ) in 1990 erau alocate FSN-ului,etc.
    In cazul jurnalistilor lucrurile sunt si mai complicate. Pe langa ipoteza interesanta dar foarte greu de demonstrat ca aparitia presei libere din anii `90 era ghidonata de fapt tot de catre reprezentantii fostului regim comunist care construiau democratia si capitalismul lor (http://adevarul.ro/news/societate/ion-cristoiu-toti-cei-si-au-facut-ziare-anii-90-aveau-spate-baietii-era-fosta-securitate-voia-faca–1_56002b0cf5eaafab2cd8ce26/index.html ) mai ramane o varianta plauzibila pentru ca a fost enuntata de un oficial care arata ca in cazul unur jurnalisti lucrurile nu sunt deloc ceea ce par :

    „Ofiţerii acoperiţi sunt un mijloc excepţional al serviciilor de informaţii, o armă specifică serviciilor de informaţii, folosită de toate serviciile pentru creşterea capabilităţii de apărare a securităţii naţionale.”
    George Maior
    Director al Serviciului Român de Informații.
    http://www.cotidianul.ro/george-maior-confirma-in-presa-sunt-ofiteri-acoperiti-ai-sri-255519/

    Cel mai elocvent exemplu este cazul Robert Turcescu care arunca o suspiciune, niciodata lamurita , asupra conditiei jurnalistului roman si asupra jurnalismului romanesc :

    https://youtu.be/KuOlvSuRWRs

    http://www.hotnews.ro/stiri-alegeri_locale_2016_bucuresti-20963067-robert-turcescu-nu-raspuns-niciodata-nici-jurnalist-nici-alta-ipostaza-ordinele-vreunui-serviciu-secret-cio-sens-avut-atunci-dramoleta-ofiterul-acoperit.htm

    Aceasta lovitura data credibilitatii jurnalistului este la fel de grava ca aceea data de o jurnalista care sustine acum ca „ cel mai important pentru a destructura rețele, este să le cunoști” de unde si explicatia uluitoare data comportamentului ei din spatiul public
    ( http://www.evz.ro/laura-chiriac-sustine-ca-s-a-sarutat-cu-diacomatu-pentru-a-cunoaste-mai-bine-mafia-din-primaria-sectorului-1.html)
    Cu exceptia cazului interesant in care consideram plauzibila o reorientare dramatica a carierei la mai multi jurnalisti care in acelasi timp se hotarasc din pura intamplare sa faca exact acelasi lucru ,respectiv sa intre in politica , mai poate exista si o alta explicatie .
    Daca observam corelatia directa intre numarul de parlamentari cu dosare penale , explozia de candidati penali la alegerile locale (http://adevarul.ro/news/politica/candidatii-penali-ravnesc-primariile-romaniei-coruptii-iesiti-inchisori-puna-mana-averile-locale-1_571f49215ab6550cb85c5a4a/index.html) si neincrederea din ce in ce mai mare in partidelor politice , este evidenta tendinta acestora din urma de a recurge la orice mijloace prin care isi pot atinge scopul mizand pe aşa-zişii candidaţi „sistemic- antisistemici”. Adică oameni care provin din rândul elitelor, dar care posedă un şarm deosebit şi pot trece drept „unul de-ai noştri” în ochii celor mulţi :

    „O alta tactică este atragerea de candidaţi angajaţi civic (actori, formatori de opinie şamd) care nu deţin carnetul de membru al vreunei formaţiuni, proces pe care îl numesc externalizarea charismei”.
    http://adevarul.ro/news/politica/era-politicienilor-jurnalisti-1_571dee605ab6550cb853f8c6/index.html

    Pe de alta parte , dupa mai mult de un sfert de secol de la Revolutie a venit si o scadenta, respectiv asistam la o decantare a faptelor sociale si a semnificatiilor acestora, si mult mai important, la o schimbare a fata a actorilor politici si sociali respectiv la caderea mastilor ceea ce alimenteaza teoria conspiratiei **).
    O simpla comparatie intre statutul , pozitia , comportamentul , actiunile si declaratiile unor actori polititici si sociali ai anilor `90 si cele de acum este catastrofala pentru credibilitatea sociala si legitimitatea morala a acestora . Daca ducem acest scenariu pana la ultimele consecinte , discutia despre comportamentul jurnalistilor care parasesc orbita presei capata o conotatie foarte interesanta .
    Este adevarat ca acesti jurnalisti parasesc presa , dar in aceasta varianta o fac doar pentru a se intoarce la matca si a reveni in sistemul din care de fapt nu au plecat niciodata si unde executa ultima comanda. Astfel putem intelege de ce in mai mult de un sfert de secol , jurnalistii si presa nu au devenit cainele de paza al democratiei ci s-au transformat mai degraba in “caine de salon si de atac” ( cf. : Peter Gross- Intoarcere in laboratorul romanesc . Mass-media dupa 1989 – Editura Nemira, Bucuresti 2015 ) al unor interese de grup ceea ce a contribuit enorm la degradarea comunicarii sociale , resetarea sistemului de valori morale si la degradarea generala a spatiului social.

    Note

    *) CV: milionar, fost pilot pe F16, cu patru cetăţenii
    http://www.evz.ro/cv-milionar-fost-pilot-pe-f16-cu-patru-cetatenii-901383.html
    **) Sabina Fati – Demască-l pe acoperitul de lângă tine. Sau de ce credem în teoria conspirației
    http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/demasca-l-pe-acoperitul-de-langa-tine–sau-de-ce- credem-in-teoria-conspiratiei-414826



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)