Home » Media / Tech » Citesti:

Ce rol a jucat presa britanică în piesa Brexit

Brindusa Armanca iunie 28, 2016 Media / Tech
40 comentarii 1,690 Vizualizari

Cifrele oferite de analiștii Google după referendumul britanic decisiv pentru ”Brexit” a făcut înconjorul presei internaționale: la 8 ore după anunțarea rezultatelor, britanicii căutau febril pe Internet informații despre Uniunea Europeană, despre consecințele ieșirii din comunitate, despre avantajul sau dezavantajul de a rămâne. Dincolo de nervozitatea situației, căutările indică un deficit de informație elementară înainte de vot. În epoca Internetului, a navigării superficiale pentru infomație rapidă și divertisment, democrația se dovedește vulnerabilă prin aducerea la urne a maselor subnutrite informațional, ușor de manipulat și slab educate pentru decizii politice majore. Iar asta se întâmplă acum în Marea Britanie, țara care livrat modele media strălucite și părea că a trecut cu bine examenul după ”scandalul Murdoch”, care produsese o mare criză de credibilitate a presei. Poporul a decis, dar falia între generații, între politicieni și cetățeni, între poziționări politice, precum și între ”țările” Regatului s-a adâncit. S-au adunat inutil peste trei milioane de semnături pentru a cere un nou referendum pe baza unei legi care nu există, iresponsabilitatea politicienilor este învederată și a rămas prea puțin spațiu de întors. Iresponsabilitatea nu constă în utilizarea instrumentului democratic al referendumului care consacră puterea poporului, ci în calculele politicianiste ale conservatorilor care au câștigat alegerile cu această promisiune, apoi au organizat referendumul fără o pregătire temeinică, așa încât oamenii să știe exact pentru ce merg la urne.

Apare întrebarea firească: dar oare presa a tratat cu deplină responsabilitate acest moment crucial din destinul Marii Britanii? România n-a uitat campania isterică de la sfârșitul anului 2013 privind ”invazia” românilor și bulgarilor pe piața britanică a muncii accesibilă din 2014 pentru țările lor.The Daily Mail, Daily Express, The Mirror și alte publicații dădeau știri înfricoșătoare despre hoardele pornite dinspre Estul ex-comunist. Panica a fost atât de mare, încât la 1 ianuarie 2014 s-a instalat pe aeroportul Luton însuși președintele Comitetului pentru afaceri interne al Parlamentului, Keith Vaz, care, înconjurat de televiziuni și zeci de jurnaliști, l-a întâlnit pe …Victor Spirescu, unicul solicitant român de job sosit la Londra. Asta nu a împiedicat presa tabloidă să insiste pe infracționalitatea etnică, pe declarațiile extremistului Nigel Farage de la UKIP că nu își dorește vecini români sau că deschiderea pieței muncii este, în fapt, o intrare pentru crima organizată. Documentarul difuzat la Channel 4 despre românii țigani, hoți, cerșetori etc. a indignat, dar a accentuat o imagine greu de șters. Mai târziu, The Daily Mail și-a cerut scuze pentru exagerări, dar a continuat discursul anti-european ironizând măsurile luate de guvernul Cameron în acord cu legislația UE.

Un sondaj YouGov de la începutul lui 2016 efectuat pe 7 țări europene – printre care Franța, Germania, Suedia și Danemarca – arată că publicul britanic evaluează mass-media ca părtinitoare în proporție de 26%, mai ales presa dominată de ideologiile de dreapta. De asemenea, 34% din cei chestionați cred că presa este prea negativă în privința imigrației. InFacts.org a colectat câteva din cele mai stridente minciuni publicate de ziare ca The Daily Mail, Mail Online, Express, The Telegraph și The Sun despre migranții din țările arabe, trăgând concluzia că ”presa Brexit a vehiculat în mod repetat știri distorsionate despre migranți”. Un exemplu este articolul din The Sun din 19 mai 2016  intitulat ”Britanici, nu e corect: 4 din 5 joburi britanice merg la străini!”, bazat pe interpretarea falsă a unor statistici. Sau, altă alertă manipulatoare prin scoaterea din context a declarațiilor unui director american din Intelligence Service care ar fi spus că granițele deschise invită ISIS să intre în Marea Britanie, apare în aprile în The Telegraph. Multe derapaje au fost raportate la IPSO, Organizația Standardelor Independente în Presă, înființată după închiderea săptămânalului News of the World al lui Rupert Murdoch și după severul Raport Leveson. Dar, ca peste tot în epoca informației frugale, știrile de senzație au audiență și pot crea opinie. Într-un articol extrem de critic, editorialista Polly Toynbee de la The Guardian acuza presa din țara sa, incluzând-o pe cea de reputație ca The Times și BBC, de interese egoiste în felul cum se poziționează față de problema europeană, prin loviturile aplicate premierului.”Presa nu-l va ierta niciodată pe Cameron pentru ancheta judecătorului Leveson, după scandalul interceptărilor ilegale… din curtea lui Murdoch. Regulamentul de presă nelegiferat încă al lui Leveson atârnă deasupra capului lor și orice altă întâmplare poate obliga la aplicarea lui…Ce pârghie mai bună sau revanșă ar putea avea presa decât să-l umilească pe Cameron prin referendumul asupra UE? Soarta nației poate sta la mâna acestor agresori plini de capricii, vanități și interese mercenare”, averiza editorialista în februarie 2016.

Este de adăugat întrebarea dacă cetățenii britanici au fost ei înșiși perfect responsabili când au mers la urne, dacă și-au format opinia știind ce decid, dacă au votat rațional sau emoțional. Raportul Institutului Reuters despre știrile digitale pe 2016 arată că 41% din britanicii cu vârstă sub 35 ani își iau știrile de pe Facebook, 20% de pe Twitter, iar 11% de pe YouTube. Generațiile de 45+ ani sunt încă puternic legate de brandurile de reputație ca BBC care adună audiență de 66% pe TV și radio și 51% în online. În vreme ce Facebook ajunge în 2016 să concureze ziarele tipărite cu tradiție de secole, atât de respectate în Marea Britanie, presa tabloidă continuă să aibă succes de piață, asfel încât The Sun, The Daily Mail sau The Daily Mirror au o penetrație săptâmânală de 13-17%, atât în print cât și online, egalând  The Guardian sau Huffington Post. Cine s-a hrănit cu știri false și cu mesajele înșelătoare al politicienilor, a votat în consecință. Încrederea în presă a scăzut după scandalurile care au arătat că s-au încălcat norme jurnalistice ca respectarea vieții private, a dreptului la imagine etc. Totuși, jumătate din consumatorii de presă susțin că au tot timpul încredere în media, dar numai 29% acordă credit jurnaliștilor și 41% companiilor media. Deși nu e deloc rău, Marea Britanie ocupând locul 9 la încrederea în mass-media din cele 26 de țări investigate în Digital News Report, totuși se explică astfel de ce fug tinerii spre surse alternative, mai puțin contaminate politic. Soarta Europei se joacă la această ruletă a imponderabilelor.

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "40 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    - “la 8 ore după anunțarea rezultatelor, britanicii căutau febril pe Internet informații despre Uniunea Europeană”
    Intrebari:
    – citi britanici “cautau febril” (cum poate constata Google “febrilitatea”?) informatii despre UE? zeci, sute, zeci de mii, milioane?
    – febrilii cautatori dece, obligatoriu, erau doar din tabara celor ce au votat pentru iesire? cum i-a depistat Google?
    Asa e, dna Armanca, va fi o usurare sa scapam de englezi. Ca descoperiram acum ce habarnistri sint. Si au o presa de doi firfirici si ceva rest.

    • Josef Svejk spune:

      Era vorba de 20000-30000 de căutări la un corp electroal de peste 40 de milioane :-D Autorea uită evident să se refere și la ăilalți. Adică ăia ce publicau sodaje otrăvite a la PSD în preziua referendumului, care sondaje arătau că tabăra Brexit e la 45%-48% și ăilalți la 52%-55%…

  2. Despera spune:

    Foarte corect!

  3. Alex1 spune:

    Cam departe de realitate invinovatirea presei, a politicienilor sau chiar a poporului britanic “neinformat corect” pentru votul Brexit. Totdeauna se vor gasi politicieni si ziaristi care sa calareasca un val de nemultumire existent. Dar pentru asta trebuie sa existe un val de nemultumire. Si se pare ca fata de institutia UE a existat un val de nemultumire in cadrul populatiei, pe care unii s-au cocotat si l-au calarit. Poate ca fara aportul acestor seurfeuri media nu ar fi castigat tabara Brexit dar, existenta valului de nemultumire nu poate fi contestata, iar vina pentru situatia creata trebuie cautata altundeva, poate la Bruxelles….

    • Harald spune:

      Da, libertatea de circulație a persoanelor în UE a fost ”valul de nemulțumire în cadrul populației” britanice. Ei vor acces la piața comună, dar le-ar plăcea să existe vize pentru români și polonezi.

      Există mii de reglementări europene care nu se aplică în UK, unele dintre ele sunt într-adevăr inepte și nu ar trebui să se aplice nicăieri, dar vă va fi foarte greu să găsiți măcar un singur exemplu de mecanism sau procedură a căror schimbare să fi fost propusă de UK pentru TOATE țările din UE.

      Britanicii și-au negociat tot timpul condiții speciale, buna funcționare a Uniunii în ansamblu nu i-a interesat niciodată, ci doar avantajele separate pentru ei.

      • Alex1 spune:

        Libera circulatie pentru britanici in europa si viceversa va ramane incontinuare. Mergeti in Norvegia sau Elvetia ca nu va opreste nimeni.
        Poate ca dl. Charles nu va mai putea sa cumpere cateva case in Transilvania sau catva pensionari englezi mai cu dare de mana nu vor putea sa se mute in Spania la caldurica, dar pe cei care au votat pentru Brexit asta nu-i intereseaza. Ei au constatat pe propria piele ca s-a atentat la confortul lor de acasa pentru care au tras din greu ca sa-l creeze, ei au constatat ca sunt napaditi de straini care devin dominanti in propria vecinatate, iar ei sunt marginalizati.
        Iar dupa ce au vazut felul cum UE raspunde provocarilor(criza datoriilor suverane cu piscul Grecia, criza migrantilor), dupa ce au vazut ca acesti politiceni care le hotarasc viitorul nu au nici un fel de responsabilitate pentru faptele lor(vezi luxleaks-Junker, respectiv panama papers-Cameron) si-au pierdut increderea in politicieni in general si fata de cei de la Bruxeles inspecial.

        • Harald spune:

          Norvegia și Elveția sunt în Schengen, l-au acceptat integral deși nu au dreptul la nicio inițiativă de reglementare, pentru că nu sunt membre UE. În timpul ăsta UK a refuzat complet Schengen-ul, adică problema lor la mansardă e mult mai serioasă. Există realmente un mit al excepționalismului britanic și toată legislația lor reflectă asta.

  4. MIHAI 2 spune:

    `de ce fug tinerii spre surse alternative , mai putin contaminate politic ?`.
    Care ar fi argumentele care demonstreaza ca sursele alternative sunt mai putin contaminate politic ?
    In mediile altenative opereaza cumva Duhul Sfant si le fereste de pacatul mainipularii ?
    Ce este mai periculos – un ziar care are de aparat un brand vechi de zeci , poate sute de ani, sau chiar ziar care isi poarta PE FATA eticheta de TABLOID, oferind din prima cititorului un indiciu despre cat de serios/neserios este , sau o retea care colporteaza stiri si comentarii despre care nimeni nu stie si nu poate controla de unde si cum au fost generate.
    ***
    In plus articolul musteste de narcisismul omului de presa care isi imagineaza ca beneficiarii cititori, auditori sau telespectatori nu mai au pic de disceranamant si actioneaza ca niste roboti afectuosi exclusiv pe baza a ceea ce le livreaza media – oricare ar fi forma ei.

  5. Josef Svejk spune:

    Autoarea repetă papagalicește clișeele propagandei de stânga: Brexit-ula fost exclusiv lucrătura pensionarilor cu educație precară care după ce au comis-o s-au apucat să caute fenetic pe Internet infromații depre UE.

    Fals. Ca să încpem cu sfârșitul, chestia cu căutările pe internet se referă la 20000-30000 de căutări la un corp electoral de peste 40 de milioane. Și apoi de unde știm că nu-s ăilalți? :-)

    La sfârșitul anului trecut am petrecut o săptămână la Peterborough (la mai puțin de două ore nord de aeroportul lonodonez) unde compania pentru care lucrez are o fabrică. Fără a fi relevantă statistic, impresia mea a fost exact opusă celei zbierate strident de media de stânga: suporterii Brexit-ului sunt oameni educați, inteligenți cu venituri peste medie care realizează că reglementările aberante ale UE vor duce la ruinarea economică a țărilor membre. Erau deja resemnați. Se șteptau la eșecul Brexit-ului la limită și tot ce mai sperau era că poate se mai poate stoarce ceva prin negocieri. Singurul care era îngrijorat de Brezit era un contractor indian sau pakistanez. :-D

    Într-una din zile am luat masa de prânz în cafeteria (cantina) fabriicii. Și aici discuția era axată pe Brexit numai că preferințele erau exact pe invers. Proletariatul (oameni mai puțin prosperi și mai slab educați) se temea de părăsirea UE și de mutarea fabricii pe continent.

    Hipsterimea, ecologiștii, neo-lumpenii și nenumărate alte categorii de stângaci ce au votat rămânerea în UE nu reprezintă deloc „tânăra” Britanie. Ei sunt doar balastul social al țării care a fost învins în mod aproape miraculos. Minciuna instituționalizată nu e atât de mult opera mediei de dreapta cât cea a celei de stânga. Văd că toată lumea a uitat în mod convenabil sondajele otrăvite, lansate în preziua alegerilor ce indicau 55% remain și 45% leave – exact ca alea ale PSD-ului la turul II al prezidențialelor din 2014 :-D

    Reacțiile europene sunt de asemenea relevante. Stâlpii socialismului european (Steynmeier, Schultz, Hollande, etc.) au început să chirăie disperați „O să vă pară rau, e vai de voi! Plecați odată!” etc. Hmmmm E cel puțin straniu. Acum un an când Grecia vota prin referendum să nu-și mai plătească datoriile :-D nimeni nu i-a auzit pe oamenii ăștia exprimând îngrijorări. Dimpotrivă aveau un ton conciliant și spuneau că trebuie făcut orice pentru a nu pierde cumva cerșetorul muribund al Europei. Azi în schimb sunt cu coada pe sus guiță unul mai strident ca altul că UK (a doua economie a Europei și contributor net la prosperitatea și bugetul UE) trebuie stârpită cât mai rapid… Nu e ciudat?

    Am mai spus-o și o repet: Decizia UK seamănă cu cea a primilor pasageri ai Titanicului care se urcă în prima barcă de salvare, în tmp ce luminile vaporului sunt aprinse, orchestra cântă și cei rămași pe pe punte râd de prostovanii ce dispar în noapte într-o bărcuță si se asigură unii pe alții că Titanicul e nescufundabil…

    • Harald spune:

      Mitul excepționalismului britanic nu putea să nu se confirme, se vede treaba că aici și proletariatul este de dreapta :P Iar producția acelei fabrici din Peterborough probabil că a crescut deja, după anunțarea rezultatelor referendumului.

      • Josef Svejk spune:

        As a matter of fact, yes :-D Dar asta doar din Septembrie. Una din fabricile franceze a fost inchisă după ce CGT-ul a luat ostatică conducerea ei în timpul unei greve în 2014. Conform legislației franceze procesul de închidere durează 2 ani (timp în care o grămadă de agneții franceze încearcă să te covingă să nu inchizi). Inițial se luase decizia mutării producției in Germania și Polonia. Apoi s-a schimbat modificarea si în loc de Regensburg e Peterborough, UK. Din motive psihologice anunțul oficial a fost amânat până în Vinerea de după referedum ca să aibă maxim efect chestia cu „our unshakable commitment towards United Kingdom”, bla, bla, bla…

        Și dacă tot vorbim de presă și manipulări e2 bani, nu am văzut în media politic corectă europeană niciunul din comunicatele publice ale marilor companii străine ce operează în UK (au fost cel puțin o duzină de comunicate printre care cele ale Ford, Honeywell, Boeing, 3M, BMW, etc.), care afirmau imediat după referendumul pentru Brexit intenția de a continua „business as usual” și în unele cazuri chiar planuri de expansiune. Am văzut doar repetată la nesfârșit povestea cu HSBC mută 1000 de slujbe de la Londra la Paris. Dacă era orice alt oraș afară de Paris îi credeam. Chestia e că în zilele noastre o bună parte din afacerile din Franța (inclusiv alea franceze) iau drumul bejeniei :-D ca să scape de urgia socialistă.

        • Harald spune:

          Notați-vă în agendă discuția asta, iar în septembrie 2019 vedeți ce va mai fi rămas din producția acelei uzine din Peterborough :)

          • Josef Svejk spune:

            Notat! :-D

            Nu uitați însă câteva chestii: UK înseamnă peste 18% din economia UE. UK e un importator net în relația cu UE. And last but not least, it’s a buyer’s market :-D

            • Harald spune:

              Din Biblie și din statistici se poate argumenta orice :)

              Notați și ăștia 18%, iar peste 3 ani mai discutăm. Importurile britanice din țările UE nu vor scădea, ele au cauze ceva mai profunde care țin de structura economiei. După Brexit, UK nu va începe brusc să fabrice nici avioane mai performante ca Airbus, nici trenuri mai performante ca Alstom și nici automobile (inclusiv camioane) mai performante ca Mercedes.

              Orice separare între două economii (UK și UE) duce la scăderi generale ale activității economice, însă partenerul minoritar este întotdeauna mai sever afectat. Ca urmare a acestui referendum, credibilitatea Marii Britanii s-a dus, iar noile investiții third-party se vor face pe continent de azi înainte.

            • Josef Svejk spune:

              @Harald

              Cred ca gresiti. Nu partenerul mai mic e cel ce pierde cel mai mult, ci partenerul mai anchilozat (si de regula mai mare). Dinozaurii au pierit pana la urma, micile mamifere au supravietuit :-D . Din pacate UE arata tot mai mult ca si un dinozaur obez, greoi, senil si nesatul… Nu Britania ar fi gazela :-D dar in mod cert nu e intr-o situatie asa de proasta ca si media UE si creste mai rapid ca UE.

              Guvernatorul Bancii Angliei (canadezul :-D Mark Carney) spunea ca economia regatului flexibila si se va acomoda Brexit-ului. Cred ca are dreptate. Pana la urma asta e opinia generala in cazul a numeroase companii ce fac afaceri in UK. Britanicii au facut un pariu destul de riscant, dar as paria fara emotii ca le va iesi figura si au totate sansele sa iasa intr-un castig bunicel. Nu nerg ca e o manevra egoista si oarecum “unfair” fata de restul tailor comunitatii, dar pana la urma tot un englez a fost ala ce a spus ca Anglia nu are prieteni si dusmani, ci doar interese. Cel mai probabil ca se va ajunge la un targ avantajos britanicilor, pentru ca asa cum am spus Germania si Franta nu-si permit sa piarda piata britanica pentru exporturile lor, in vremurile astea cand economiile lor se tarasc si oferta e in mod cronic mai mare ca cererea.

              Cat despre Airbus, sa nu uitam ca fara motoarele Rolls Royce (britanic), GE si P&W (americane) ele nu prea ar avea cum sa zboare. Daca importa motoare britanice cu taxe vamale, ele practic pierd batalia cu Boeing in pofida tuturor subventiilor de neam prost bagate de guvernele europene in Airbus. Airbus e un exemplu foarte bun vis a vis de cum se va ajunge la targ :-D

              Cameron a fost foarte inspirat amanand lansarea procedurilor de iesire din UE pentru cateva luni. Pana atunci mintile infierbantate de dincolo de Canal se calmeaza si vor incepe sa socoteasca mai atent cine ce si cat pierde la faza asta. Reactia ponderata si atitudinea concilianta a cancelaresei nemtesti dupa rezultatul referendumului e cat se poate de relevanta in acest sens. Au sarit la latrat cu spume la gura doar cateii socialisti (Steinmeier, Schultz, Hollande, Ayrault) ce oricum nu pricep cum devine treaba cu gescheft-urile/business-urile si ce enterese gingase sunt la mijloc :-D

    • Grammaticus spune:

      D-ta te-ai pus la adapost si, de-acolo, vorbesti ca un adevarat patriot. Uite ca iti pierzi vremea cu victimele de-acilea, de pe Titanic, pe care le luminezi cu mareata-ti intelepciune.

      • Josef Svejk spune:

        Nu e vorba de patriotism, ci de realism.

        Credeti ca daca cineva va minte frumos, va va fi mai bine ? :-D

    • Harald spune:

      @Josef Svejk – aveți un talent special de a vă aventura pe gheață foarte subțire, inclusiv în ce privește motoarele de avion:

      By now, 80% of Rolls-Royce engines are not sold, but rented out on a hourly basis under the TotalCare program, and that center in Derby is monitoring maybe 4000 of them at the same time. Rolls-Royce has accumulated a treasure of engine operations data, which enables it to consult airlines on best practices. This makes it very hard for a third party to steal maintenance business from Rolls-Royce.

      GE and Pratt&Whitney have similar programs. In GE’s case, it is called OnPoint, sold as “Power by the Hour”. The airline does not pay for the engines, but for the time they are flying. Now the engine manufacturer has a strong incentive to improve the reliability of its engines, but also a strong lever to push out third-party maintenance providers.

      Așadar, să recapitulăm: THE AIRLINE DOES NOT PAY FOR THE ENGINES.

      • Josef Svejk spune:

        Domnule, dacă știți un pic de aritmetică veți realiza că a cumpăra e întotdeauna mai ieftin decât a lua în leasing. Pentru că ceea ce fac producătorii de motoare se numește leasing.

        Leasing-ul are rolul său în momentul în care intenționezi să utilizezi un produs pe o perioadă limitată de timp și atunci când dorești să-ți maximizezi așa numitul OPACC (profitul operațional după costurile de capital). Mijloacele de producție închiriate nu intră la capital fix și asta te ajută să fi mai profitabil. Pe de ală parte figura șine doar pentru cei foarte eficienți și care au acces facil la lichidități. Pentru producătorii produselor în lease e de asemenea foarte profitabil: Produsul nou aduce câștiguri însemnate pe perioda închirierii și apoi e de asemeena vândut 2-nd hand. Pofitul e întotdeauna mai mare cu 15%-30% decât în cazul produselor vândute de la bun început.

        Însă asta n-are nici o legătură cu taxele vamale. Ele sunt incluse în lease. Daca UK e supusă taxelor vamale asta va ruina competitivitate companiilor aeriene europene ce vor avea imediat creșteri de costuri operaționale pentru că acum TOATE motoarele de pe piață (produse doar de SUA & UK) vor fi supuse taxelor vamale. Genial, nu-i așa? :-D

        Sigur că nu companiile plătesc pentru motoare ci pasagerii. :-D Oricum dacă, costurile operaționale cresc companiile aeriene europene vor cam închide taraba pentru zborurile intercontinentale, unde sunt deja la limita profitabilității..

      • Josef Svejk spune:

        Genial! Motoarele de aviație vin pe gratis. Ați mai descoperit și alte chestii la fel de inteligente?! De ce nu vă luați și dumneavoastră un motor din ăsta pe gratis de la RR și după aia să-l vindeți pe bai buni la fier vechi ?:-D :-D :-D

        • Harald spune:

          Motoarele se închiriază cu ora, nu se cumpără, asta era ideea. Parcă într-o postare precedentă era ”buyer’s market”, acum nu mai e?

          Problema e în felul următor: când ajungeți să susțineți în diverse comentarii aspecte care se contrazic unele pe altele, miștocăreala ieftină a la Victor Ponta nu reprezintă o ieșire din situație. Deși orice psiholog vă va confirma că umorul este o cale de evadare din realitate, motivele miștocărelii prin care încercați dvs.să evadați din realitatea contradicțiilor din propriile comentarii sunt mai degrabă îngrijorătoare. Exact ca în cazul lui Victor Ponta, el e un exemplu de manual.

  6. Petty spune:

    Va rog sa faceti o paralela cu o situatie similara in Romania , legata de iesirea din UE . Cati ar sti cu adevart ce implica asta ? Sincer …

    • Harald spune:

      Recesiune și creșteri de taxe, asta implică ieșirea din UE pentru orice țară. Și cu cât e mai săracă o țară, cu-atât își poate permite mai puțin eventuala recesiune și creșterile de taxe, adică România ar fi mult mai grav afectată de o eventuală ieșire din UE decât Marea Britanie. Dar pe ansamblu Marea Britanie va pierde sume mult mai mari, tocmai datorită economiei de dimensiuni mai mari.

    • Josef Svejk spune:

      Situatia e complet diferita. UK e un stat contributor la UE, Romania e un stat care beneficiar net al UE. Economia britanica e mai performanta ca media UE, la fel cum democratia britanica e mault mai solida ca media UE, pe cand economia romaneasca e mult mai ineficienta ca media UE, iar victoria totala a cleptocratilor a fost impiedicata in extremis tocmai de apartenenta la UE.

      Daca britanicii reusesc sa-si pastreze accesul la piata comuna UE fara a mai fi membrii in UE nu mai conteza faptul ca pierd proiecte europene pentru ca ei oricum contributie mai mult decat primesc la bugetul UE. Deci sunt cu sacii in caruta. Cred ca dupa ce pasiunile Brexit-ului se calmeaza englezii vor ramane oricum cu un statut privilegiat in relatia cu UE. Vazand cine chiraie cu mai multa disperare si furie neputncioasa, realizez ca de fapt UE are mai mare nevoie de britoni decat invers. Si chiar daca raman in afara UE asemeni Canadei, nu e mare paguba. Vor supravietui bine-merci.

      Daca insa Romania iese din UE va ajunge rapid pe unde sunt azi Ucraina, Moldova si Belarus. Romania bebeficiaza enorm de pe urma UE. A intrat cu greu si in genunchi si nu o va regreta nimeni daca pleaca, considerand dezamagirile pe care le-a produs si marimea insignificanta a economiei sale. Insa odata ajunsa afara, acolo ramane. Acolo unde “va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” ca sa citez din Evanghelie (Matei 8.12) :-D

  7. Vlad spune:

    The Guardian si Huffington Post sunt un fel de tabloide de stanga. Nici pe departe presa neutra si echidistanta. In The Guardian poti sa citesti o tona de rahat socialist daca-ti place.

  8. DanT spune:

    Ciudat că o profesionistă ca dvs observă doar manipulările, exagerările din presa pro-Brexit.
    Asta în condiţiile în care presa pro-Remain i-a ameninţat pe britanici cu tot felul de scenarii catastrofice, unul mai gogonat decât altul, dacă votează cumva pentru ieşirea din UE.
    Efectul a fost îndârjirea britanicilor, care nu sunt un popor care se sperie uşor.

    Uite şi cum stă treaba cu căutările pe Google:
    “Avand in vedere ca “Ce e UE?” nu se afla in top 10, inseamna automat ca numarul cautarilor a fost mai mic de 200.000. Ba mai mult, un alt instrument al Google ne poate da o mana de ajutor.
    Remy Smith, student la Northwestern University, a folosit Google AdWords Keyword Planner pentru a arata ca, in luna mai, au existat 8.100 de cautari dupa sintagma “Ce e UE?”, ceea ce inseamna o medie de 261 pe zi.
    Iar mergand pe informatia publicata de Google ca numarul cautarilor pe aceasta tema s-a triplat, asta inseamna ca in ziua de dupa referendum s-au facut in jur de 780 de cautari dupa sintagma “Ce e UE?”. Avand in vedere ca peste 30 de milioane de oameni au mers la urne la referendumul pentru Brexit, acest numar este infim.
    Britanicii au cautat mult mai multe informatii, vineri, in ziua cand au fost anuntate rezultatele, despre serialul “Games of Thrones” si despre turneul final EURO 2016 decat intrebarea “Ce e UE?”.”
    http://www.ziare.com/brexit/ue/adevar-sau-manipulare-cati-britanici-au-cautat-de-fapt-ce-e-ue-pe-google-dupa-referendum-1427129

  9. Ionic spune:

    @ Victor L. Tu defapt vrei să cunoști algoritmul de căutare folosit de Google. Ai greșit persoana căreia trebuie să-i pui întrebarea. Încearcă prin Silicon Valley cu ceva lingușeli și poate te bagă cineva în seamă. Mai aproape de realitate ar fi faptul că idoli tăi și-au cam dat cu firma-n cap și tu nu vei mai putea să folosești expresia -țările civilizate- fără să provoci ilaritate.
    @ Alex1. Uiți că referendumul este precedat de șantajul Regatului Unit asupra C.E. unde, din păcate s-a cedat rușinos în fața englezilor … la tot ce au cerut. Și tot la Bruxel trebuie căutat -vinovatul- !???? Și ce facem cu logica ????
    @ Mihai2. Din păcate este recunoscut deja faptul că opinia publică în Regatul Unit este controlată de -Tabloide- sau -Media Gunoi- Englezi s-au dat în stambă ! Dacă vrei să-i aperi poți cel mult să intri și tu în ridicol, nimic mai mult.

    • victor L spune:

      @ Ionic,
      pe tine nu te intereseaza ce am scris, ci “idolii tai” te deranjeaza.
      “Algoritmul” ti l-a dat @ Josef Svejk: 20.000-30.000 de cautari la 40.000.000. Cautari care pot fi de la cei ce au vrut iesirea, de la cei ce au vrut raminerea sau de la cei ce nu au fost la vot.
      Autoarea insa vrea sa ne dea de inteles ca toti cei nepriceputi au fost dintre votantii Brexit. Curata deontologie ziaristica de la o doamna care tocmai asemenea dezinformari combate.
      NB,
      in orasul Manchester doi tineri britanici i-au spus unui imigrant sa plece in Africa lui.
      Valeu, “atacuri rasiste in UK dupa Brexit” titreaza mass media ce vede doar ce vrea :P

      • Ionic spune:

        -britanicii căutau febril pe Internet informații despre Uniunea Europeană, despre consecințele ieșirii din comunitate, despre avantajul sau dezavantajul de a rămâne. Dincolo de nervozitatea situației, căutările indică un deficit de informație elementară înainte de vot.- Asta scrie autoarea. De unde concluzia că doar cei din Brexit ar fi făcut acel nr. de căutări ?? Cine manipulează ??? Tot respectul pentru Josef Sveik (scrie mult mai bine decât mine) dar dacă ar fi așa simplu am avea un google la fiecare colț de stradă.
        Ai sesizat destul de bine faptul că mă zgârâie la urechi acel -țări civilizate- pe care îl folosești destul de des în sincron cu o plăcere desfrânată de defăimare a României. Serviciul m-a făcut să trăiesc printre francezi, spanioli, nemți, belgieni, olandezi, italieni ș.a.m.d. scandalurile lor erau cu iz românesc și invers. Nu sunt cu nimic mai breji decât noi. Dar de ani buni eram eu care păream ridicol dar, noroc cu englezii-Brexit, pentru că pe lângă că s-au făcut ei de ciocolotă v-au stropit și pe voi. Și bine, bine !!!
        Pe englezi îi înțeleg că vor să iasă dint-o încurcătură dar văd că au apărut niște salvatori din tribune care îmi lasă imaginea unui tip care își bagă degetul în gaura unui vapor, care ia apă la greu, iar următorul îi bagă primului degetul în fund ca să ajute și el cu ceva.

    • Alex1 spune:

      “Uiți că referendumul este precedat de șantajul Regatului Unit asupra C.E. unde, din păcate s-a cedat rușinos în fața englezilor …” – nu inteleg. Care santaj? Asa functioneaza CE in opinia dvs.? Daca ar fi asa, ar trebui sa felicitam britanicii pentru pasul facut.
      Sper ca CE nu este facut pentru a servii vanitatile si orgoliile a o mana de lideri si o mana de birocrati de la Bruxelles. Daca o tara membra are o problema, cred ca se poate adresa CE pentru gasirea unor solutii comune si ajutor la rezolvarea acestora. Asta a facut MB inainte de referendum. Nu a santajat pe nimeni.

      • Harald spune:

        Problemele de până acum ale Marii Britanii au fost o joacă de copii pe lângă negocierile care vor urma. Tot la Bruxelles, nu altundeva :P

        • Josef Svejk spune:

          Ard de nerăbdare să-i văd pe germani și francezi renunțând la o piață care absoarbe 8% respectiv 7% din exporturile lor și în care au și unii și alții balanta comercială pozitivă… Ambele țări exportă în UK mai mult ca-n SUA…

        • victor L spune:

          @ Harald,
          te cam grabesti sa pui pomana supusilor Majestatii Sale.
          Par egzamplu, miercuri Bursa din Londra a recuperat toate pierderile suferite in urma Brexit-ului.
          Nici cei ce se bucura ca UK se va face bucati, nu au dece s-o faca. Ori ca Scotia trateaza sa ramina in UE. Spania, care are probleme cu Catalunya si Euskadi, va vota cu ambele miini desprinderea Scotiei de UK?
          Ba, unii anunta voalat ca nu participa la inmormintarea fara mort:

          “Serviciile de informatii britanice si americane isi vor pastra relatia stransa in ciuda Brexitului, a asigurat miercuri directorul CIA John Brennan, relateaza AFP, citata de Agerpres.”

          Apoi, fac ioropenii comert cu rusii; dece le-ar fi scirba sa faca si cu UK?

          • Harald spune:

            Bursa reacționează emoțional, nu merită luată în seamă. Dar despre agențiile de rating ce-ai putea să ne spui, a revenit cumva UK la AAA ? :P

            Chiar dacă nu se face bucăți UK, problema rămâne: când bătrânii decid viitorul țării, asta nu înseamnă că dețin cine știe ce secret, ci înseamnă că ei nu mai înțeleg lumea în care trăiesc. Sigur că niște oameni crescuți (că educați nu le putem spune) pe vremea lui Ceaușescu vor continua să vadă întotdeauna niște virtuți mistice ale naționalismului și mai ales ale naționalismului economic. Da’ virtuțile alea nu există decât în mintea lor.

            • Alex1 spune:

              De unde naiba stiti dvs. ca votul de Brexit a fost dat de batrani neinformati si sclerozati? S-a abolit secretul votului in MB? Sau aveti dvs. un fir cu cel de sus?
              Afirmatia reluata de dvs. din media tendentioasa de la Londra, care nu poate sa accepte ca cineva sa aibe o alta optiune, este o minciuna gogonata.
              Pentru a va taia din elanul revansard pe care il manifestati, trebuie sa va anunt un lucru, ca: britanicii sunt unul din popoarele cele mai de succes (daca nu chiar cel mai de suces) din lume dealungul secolelor. Se vor descurca.

            • Harald spune:

              @Alex1 – asta e vorba englezului dintotdeauna, ”o să ne descurcăm noi cumva”. Însă că Anglia de azi nu mai e cea de la 1870. Vedeți cine îi construiește automobilele, trenurile și avioanele, cine îi transportă mărfurile, cine îi produce energia electrică etc.

      • Harald spune:

        @Alex1 – domnu’ propagandist, pentru cineva născut la Krasnoiarsk înțelegeți surprinzător de bine engleza :P

        http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/24/eu-referendum-how-the-results-compare-to-the-uks-educated-old-an/

        Dacă niște ziare britanice publică date din care rezultă că votul pro-Brexit a venit în mai mare măsură din partea bătrânilor și a proletariatului needucat, ce doriți să susțineți, că bătrânii au votat pentru rămânerea în UE? :)

        • Josef Svejk spune:

          Aceleași ziare britanice strecurau sondaje otrăvite a la PSD cu doar o zi înaintea referendum-ului susținând că după asasinarea lui Jo Cox tabăra Remain câștigase un avans de până în 10% (55% remain vs. 45% leave). După referendum, aceeași iexperți ce garantau cu doar câteva zile înainte victoria taberei „Remain” au aflat cu precizie că toți cei peste 17 milioane de votanți pentru „Leave” sunt moșnegi de peste 60-65 de ani și cu toții cvasi analfabeți. Păi dacă te ne uităm pe harta aia de la articolul din Telegraph vedem că, cam toată Anglia e albastră (leave) iar Scoția și Iranda de Nord sunt roșii (remain)… Cum naiba de au ratat sondajele dinainte de referndum și le-au nimerit la fix pe alea de după?!

          Apoi problema e că Anglia are o economie mult mai dinamică și profitabilă decât Scoția si Irlanda de Nord. De asemenea populația medie a Regatului Unit e semnificativ mai tânără ca cea a Germaniei sau a Franței. Ceva nu se leagă. Nu credeți? Adică urmând raționamentul dumneavoastră zona locuită majoritar de moșnegi și analfabeți retrograzi (Anglia) are o economie înfloritoare și flexibilă, iar cele locuite de tineri tineri educați, inteligenți și dinamici (Scoția și Irlanda de Nord) ajung în câteva luni la standardul de viață al Bulgariei dacă pierd subvențiile de la Londra :-D :-D :-D

          • Harald spune:

            @Josef Svejk – maniera asta de a duce în derizoriu orice discuție și de a contesta orice analiză ”argumentând” cu opinii proprii se încadrează pur și simplu la românisme.Exact cum respingeți evoluționismul olosindu-vă de povești pe care vi le-a spus bunica.

            Irlanda de Nord și Scoția au un număr de locuitori incomparabil mai redus decât Anglia, procentajele leave / remain se aplică la un număr foarte diferit de alegători. Judecățile de valoare de tipul ”economie înfloritoare și flexibilă” nu au nimic de-a face cu votantul Brexit care lucrează într-o fabrică de automobile sau trăiește din benefits și într-o locuință primită de la Consiliul Local. Vor fi fiind destui și în Scoția în categoria asta, dar cei din Anglia îi surclasează numeric într-un raport de cel puțin 10:1.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)