Home » Media / Tech » Citesti:

Cine mai are chef să fie ”Charlie”?

Brindusa Armanca august 19, 2015 Media / Tech
27 comentarii 1,824 Vizualizari

La șapte luni de la executarea cu sânge rece a jurnaliștilor săptămânalului Charlie Hebdo, redacția se confruntă cu o stranie criză: celebrul Luz și-a anunțat plecarea, iar redactorul-șef, Laurent Sourisseau, mai cunoscut sub semnătura Riss, a declarat public, într-un interviu dat revistei germane Stern, că revista nu va mai difuza caricaturi cu profetul Mahomed. Celor care l-au acuzat de lașitate, le-a răspuns că provocările de acest fel, menite să arate că libertatea de exprimare nu se oprește la poarta autorităților religioase, nu mai sunt necesare azi, fiindcă “greșelile pentru care ai putea blama islamul se pot găsi și în alte religii”. Revista va continua deci să critice, în forme subtile sau frapante, islamiștii fundamentaliști, ierarhii catolici abuzivi, evreii războinici, și în general fanaticii care folosesc religia pentru a limita dreptul fundamental la libertate. Totuși, o stare de depresie persistă în redacție, devenită un buncăr cu pază permanentă, cu toate că situația financiară a publicației n-a fost niciodată mai înfloritoare: 120 000 de exemplare tiraj săptămânal (față de aprox.40 000 anterior atacului), la care se adaugă peste 200 000 de abonamente și încasările record de la numărul comemorativ din 14 ianuarie 2015, când s-au vândut aproape 8 milioane de exemplare. Pe Luz figuri ca Sarkozy sau Mahomed au încetat să îl inspire, s-a săturat și pleacă, consemnează Libération. Dar cel mai greu de surmontat este trauma absenței celor 12 colegi, măcelăriți ca pedeapsă pentru a-l fi batjocorit pe Profet, după cum asuma filiala din Yemen a Al-Qaeda.

Într-o analiză publicată de Nieman Reports sub titlul Arta ofensatoare, Jonathan Guyer încearcă să delimiteze ce rămâne din misiunea de ”câine de pază” a jurnalismului satiric, incluzând caricatura, atunci când e vorba de critica instituțiilor religioase de pe mapamond. Liderii religioși se dovedesc adesea mai agresivi decât potentații politici în reprimarea vocilor critice, invocând intangibilitatea figurilor și simbolurilor din cărțile sfinte. Împotriva revistei palestiniene Al-Hayat al-Jadida s-a declanșat o anchetă polițienească cerută de președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, la o lună după ce acesta participase alături de liderii lumii la marșul solidarității din Paris. Revista publicase caricaturi cu Profetul sub semnătura lui Sabbaneh, condamnat anterior la cinci luni închisoare pentru alte desene critice la adresa Israelului și a liderilor palestinieni deopotrivă. Președintele Abbas a motivat investigația arătând că simbolurile religioase trebuie respectate înainte de orice altceva. Mai rar în Europa și America civilizată (tocmai de aceea atacul de la Charlie Hebdo a fost un șoc), dar frecvent în Orientul Mijlociu și în spațiul asiatic, caricaturiștii se confruntă cu pușcăria, amenințări cu moartea și cu suprimarea publicațiilor sau canalelor TV. Suedezul Lars Vilks a fost amenințat cu exterminarea de islamiști pentru caricaturile cu Mahomed, iar Zapiro, desenator faimos din Africa de Sud, a fost persecutat pentru ironia”Alți profeți sunt urmați de credincioși cu mai mult umor”. Un proces intentat caricaturistului Musa Kart de premierul turc, Erdogan, a dus la o condamnare de 9 ani închisoare, sentință încă nedefinitivă. Exemplele pot continua cu cazuri extrem de grave din țări islamice, unde libertatea de exprimare este un vis.

Oricât s-ar încerca escamotarea, o oarecare prudență în tratarea subiectelor religioase s-a instalat, chiar și în satiră. Deși crede că libertatea de exprimare n-ar trebui să cunoască limitări, totuși Joseph Moukarzel, redactorul șef al revistei satirice libaneze Ad Dabbour- Viespea, foarte curajoasă într-o țară multiconfesională măcinată de cincisprezece ani de război civil, mărturisea că religiile nu trebuie atacate frontal, poate doar capii religioși, dar fără să se aducă atingere credinței. ”Dacă ataci direct o religie”, declara Moukarzel pentru Le Figaro, ”oferi extremiștilor un argument forte pentru a recruta prozeliți printre cei ce se simt respinși și nerespectați”. La zece ani de la publicarea celor 12 caricaturi reprezentându-l pe Profet în ziarul danez Jylands-Post, riposta a luat formele sângeroase ale terorismului religios, exercitat prin organizații ca ISIS, Al-Qaeda, Boko Haram etc. Într-o dezbatere citată de Matei Vișniec pentru RFI, mai mulți intelectuali au pus degetul pe rană: societatea franceză après Charlie Hebdo cunoaște o gravă angoasă provocată de teama dominației musulmane (Michel Houellebecq), iar marile manifestații emoționale nu fac decât să stimuleze islamofobia în Europa, adâncind clivajul dintre Occident și Orient (Emmanuel Todd).

Articol apărut și în revista ”22”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "27 comments" on this Article:

  1. sile spune:

    Din punctul de vedere al primitivilor, sofismele de genul “provocările de acest fel, menite să arate că libertatea de exprimare nu se oprește la poarta autorităților religioase, nu mai sunt necesare azi, fiindcă “greșelile pentru care ai putea blama islamul se pot găsi și în alte religii”” sunt neinteligibile. Ei din tot episodul vor intelege ca daca impusti caricaturistii, caricaturile dispar.

    Stim cu totii unde duce acest curs: https://en.wikipedia.org/wiki/First_they_came_...

    • ion adrian spune:

      Mi se pare o repliere corecta pentru ce-i care introduc ceea ce eu as numi “modul critic fundamentalist extremist” care produce in spatiul public elemente care desi corecte in bazele lor pot provoca reactii contrare care astfel sa aiba o oarecare aparenta acoperire. Trebuie sa facem astfel incat sa nu provocam cu orice pret si in acest sens il citez pe
      Laurent Sourisseau care cu multa intelepciune a spus:

      ” Revista va continua deci să critice, în forme subtile sau frapante, islamiștii fundamentaliști, ierarhii catolici abuzivi, evreii războinici, și în general fanaticii care folosesc religia pentru a limita dreptul fundamental la libertate”

      Dar in acelasi timp frza : libertatea de exprimare nu se oprește la poarta autorităților religioase, nu mai sunt necesare azi, fiindcă “greșelile pentru care ai putea blama islamul se pot găsi și în alte religii” recunoaste un anume anterior partis pris antiislamic de care azi revista se delimiteaza si bine face.
      Personal cred ca tocmai acest partis pris a condus la producerea viloentelor extreme dar in acelasi timp ma intreb daca va supravietui caci stiu ca in lumea de azi din pacate ratingul se realzeaza ma ales cu acest gen de partis priuri duse uneori la extrem.
      Dar sper sa fiu contrazis de realitate si revista avand la baza filozofia mai sus afirmata de Laurent Sourisseau sa supravietuiasca

      Sile si ca sa fiu mai explicit la fel cum scopul nu scuza orice mijloc, nici orice caricatura sau bataie de joc nu este de acceptat.

      • sile spune:

        As putea fi de acord cu mare parte din postarea ta, dar nu sunt de acord cu finalul.

        O caricatura e doar umor, nu lezeaza pe nimeni. SI in mod sigur nu e o bataie de joc.

        • Harald spune:

          Există mai multe feluri de umor, iar unele dintre aceste feluri lezează. Umorul care desconsideră lezează, orice psiholog vă poate confirma asta.

  2. Harald spune:

    Există limite ale bunului simț care n-ar trebui depășite. Un om poate vorbi fără respect despre părinții săi, dar dacă altcineva îl înjură de mamă s-ar putea să reacționeze violent.

    Figurile religioase sunt importante pentru mulți oameni simpli și nu e cazul să apară caricaturi nici cu Iisus, nici cu Mahomed. Tocmai pentru că nu mai fac parte din această lume, deci nu pot riposta, adepții lor hardcore își vor asuma această ripostă. Poți să nu fii de-acord cu credința altcuiva, dar a-ți bate joc de ea e inadmisibil. Pentru orice persoană corect educată și fără absolut nicio legătură cu apartenența religioasă.

    • ion adrian spune:

      Asa este, dar cand ai fost afisat eu deja scrisesem ceea ce a aparut dupa .

    • Myth spune:

      Cu Tom si Jerry am voie caricaturi? Copii isi pot face o religie cu Tom si Jerry, nu vrem sa suparam copii, nu?
      Mai corect ar fi: cine stabileste ca o caricatura lezeaza sau nu o religie?
      De ce tu ai avea voie sa tiparesti postere cu Arsenie Boca, dar eu nu am voie sa tiparesc altele in care fac misto de el?
      Daca pe religia mea o lezeaza icoanele, crucile si bisericile, in numele dreptului meu de a nu-mi leza religia te rog darama toate bisericile!

      Libertatea de exprimare e dreptul de a spune ce-mi trece prin cap! Doar pentru ca exista oameni fara umor, nu inseamna ca trebuie sa ne ascundem. Din cauza la political correctenss-ul am ajuns sa ne fie frica sa zicem ce vrem, ori asta nu e democratie!

      • Harald spune:

        @ Myth – se pare că nu faci distincție între ce permite legea și ce sunt dispuși oamenii să suporte. Sunt o mulțime de lucruri pe care legea le permite, dar dacă te duci într-un sat românesc și faci acele lucruri, s-ar putea să te alegi cu o corecție administrată cu parul :)

        Sugestie: tipărește niște afișe scabroase cu Sfânta Paraschiva și pe 14 octombrie du-te cu ele în Iași, în față la Mitropolie. Și după aceea vino să ne povestești cum e cu libertatea de expresie :P

  3. Falstaff spune:

    “…mai mulți intelectuali au pus degetul pe rană: societatea franceză après Charlie Hebdo cunoaște o gravă angoasă provocată de teama dominației musulmane (Michel Houellebecq), iar marile manifestații emoționale nu fac decât să stimuleze islamofobia în Europa, adâncind clivajul dintre Occident și Orient (Emmanuel Todd).” – A pune degetul pe rana, mi se pare, deci, nu numai inadecvat, datorita riscurilor de infectie (!) si chiar stupid!
    Eminentii parerologi, citati aici, au propriile experiente, simpatii si sensibilitati, respectabile evident, dar nu neaparat si evocatoare de starea generala a mentalului francez si, cu atat mai putin, european!
    Europa iudeo-crestina tolereaza toate religiile si ofera libertate de cult tuturora, fara exceptie! In orice stat european exista, pe langa biserici si sinagogi, moschee, temple budiste, taoiste, etc, in functie de specificul locuitorilor, si preocuparea principala a europenilor, este ca aceasta situatie sa dainuie!
    Angoasa, ca si islamofobia, provin din incapacitatea politicienilor europeni de a-si asuma traditia iudeo-crestina, si de a impune FERM respectarea valorilor noastre comune! Faptul ca numarul musulmanilor este, fara precedent de mare, in Europa, implica TOCMAI sustinerea cu intransigenta a modelului nostru de viata, si nu adaptarea lui!
    “Fobia” din islamofobie, ar trebui interpretata ca refuz, dezaprobare, repulsie chiar, fata de islamisti (NU de musulmani!), nicidecum ca “frica”!
    Acesta este spiritul lui Charlie, cu care eu sunt in perfect acord!

  4. Decebal spune:

    Cel ce abuzeaza de ceva (sau de cineva), o face linistit pana in punctul in care ajunge sa se intrebe singur daca ceea ce face e bine sau pana in punctul in care devine constient ca trebuie sa plateasca un pret. Daca ajunge la concluzia ca pretul merita platit, merge mai departe. Daca nu, nu.

    Ca mai toti pilonii democratiei si libertatea de expresie vine la pachet cu responsabilitatea. Chiar si atunci cand e vorba de pamflet sau de satira. Romanul zice “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!” si, in esenta, la asta se rezuma totul. Asta ne spune bunul simt (o forma de responsabilitate si el). O caricatura a unui preot (sau chiar a unui patriarh) cred ca ar fi acceptata de multi crestini ortodocsi. Nu stiu cati ar accepta o caricatura infatisand un Iisus in erectie. (sunt curios daca acest comentariu la un articol despre libertatea de expresie va trece de admin) :)

    Probabil ca, in democratie, libertatea de expresie nu trebuie limitata, dar e bine sa fie “auto-limitata” de cei care se exprima public.

    • Absurdistan spune:

      “Nu stiu cati ar accepta o caricatura infatisand un Iisus in erectie.”

      Vai, ce vorbiti, mi s-ar parea mult mai grav de atit daca blasfematori – lipsiti de delicatete pentru sensibilitatile ortodoxe – ar indrazni sa sugereze ca Isus ar fi fost impotent.

      Doar nu degeaba se spune in liturgia ortodoxa ceva de genul: “Iiiisus [cu vreo cinci de i, ca sa nu-l confunde lumea cu magarul cu care a intrat in Ierusalim, sau cel putin aceasta este scuza de rigoare pentru violul asupra limbii romane comis de comunitatea ortodoxa], barbat adevarat si Dumnezeu adevarat”.

      Pai daca e barbat adevarat, care e problema cu erectia? Amintiti-va ca si priapicii eroi din Valeni, Vaslui au fost aparati de toate somitatile acelui sat – sublim in puritatea sa samanatorista, nu-i asa? -, printre altele si pentru ca sint baieti cuminti, care merg la biserica.

      .

  5. Mariana spune:

    Iti incinta sufletul sa vezi cum, cu putine exceptii, fiecare in Romania stie ce se cade si ce nu se cade, ce poate fi caricaturizat si ce nu, ce este sfint si ce nu este, care gluma e de prost gust si trebuie interzisa sau pedepsita, mergind pina la anihilarea fizica intr-un masacru – cu ultima poate nu sintem de acord, dar o “intelegem” ca doar si umoristii au gresit. . .

    Anglo-americanii au o poezioara pentru copiii precolari, acele “nursery rhymes” prin care ii si educa pe copilasi:

    “Sticks and stones will break my bones
    But words will never harm me.”

    Daca nu e deja evident, copiii sint educati sa nu raspunda insultelor – adevarate sau percepute ca atare – cu violenta, sa nu confunde una cu alta. Invata asta de la o virsta frageda.

    Ei, ce stiu francezii, ce stiu englezii si americanii?

    Ma gindesc ca daca l-ar fi declarat cineva pe Victor Ponta sef de cult sau profet sau Fiul Domnului Iliescu, ar fi scapat si el de critici, de insulte, de DNA…. la urma urmelor, prin comparatie cu crimele comise de unele dintre acesti figuri religioase mai presus de critica, Victor Ponta e un gainar inofensiv.

    • Harald spune:

      @ Mariana – după cum ați putut constata, atentatul de la redacția Charlie Hebdo nu a fost comis de ”anglo-americani”, cum le spuneți dvs. E ca și cum ați susține că vă puteți comporta în prezența unui lup din pădure în aceeași manieră în care vă puteți comporta în prezența unui câine ciobănesc educat.

      Da, ar fi nemaipomenit să avem de-a face numai cu ”anglo-americani” educați (deși pot să vă spun din experiență personală că cele mai mari gunoaie umane din Midlands sunt diverși albi de prin sate, white-british, nu vreo altă rasă dintre cele de care orașele englezești sunt pline) însă în realitate asemenea atentate vor fi comise de persoane needucate în spiritul creștin, de a întoarce și obrazul celălalt.

      Iar dacă aveți impresia că educația rezolvă totul, încercați să dați acelui câine ciobănesc educat niște comenzi pe care nu le agrează. Eventual repetați-le insistent, că doar vorbele nu fac rău, nu-i așa? :) Și vă veți convinge destul de repede că sub blana acelui ciobănesc educat se află și lupul din pădure, care se va repezi în cele din urmă la dvs.și vă va pune la punct așa cum știe el. Dpdv psihic, vorbele pot face la fel de mult rău ca și faptele, chiar dacă nu lasă urme pe corp. De aceea există noțiunea de ”abuz psihic”.

      • Absurdistan spune:

        Chestia asta cu “vorbele care ranesc” suna bine in manele, in romante si in metafore de telenovela. Faptul ca simpatizantul ISIS Ahmed se simte “ranit in simtaminte” nu intereseaza.

        In viata reala, a desemna o echivalenta intre cineva care “a injurat de mama” – sau mai exact a caricaturizat un “profet” care a intrat in istorie prin violenta, sadismul, misoginismul si pedofilia sa – reprezinta o hiperbolizare obscena.

        Cind vine vorba de oameni necivilizati si brute gata sa omoare, nu este cazul pentru societate sa isi adapteze standardele la cerintele brutelor, ci pentru brute sa fie fie educate daca se poate, fie trimise in societatile primitive unde isi pot exercita violenta impotriva altora care gindesc, simt, reactioneaza exact ca ei.

        Libertatea cuvintului a fost obtinuta cu un pret foarte mare si nu se cere predata, cu o lasitate abominabila pitita sub vorbe conciliatorii, primei brute care iti pune mitraliera la timpla.

        • Absurdistan spune:

          [Fraza incompleta:]

          In viata reala, a desemna o echivalenta intre cineva care “a injurat de mama” – sau mai exact a caricaturizat un “profet” care a intrat in istorie prin violenta, sadismul, misoginismul si pedofilia sa – si autorii unui masacru reprezinta o hiperbolizare obscena.

        • Harald spune:

          @ Absurdistan – de ce nu interesează, Ahmed e cumva un sub-om? Atât timp cât ne cenzurăm din proprie inițiativă gesturile în prezența unui câine sau a unui animal sălbatic, cu-atât mai mult ar trebui să ne cenzurăm gesturile și exprimările pentru a nu leza sensibilitățile altor oameni.

          Nu trebuie ca legea să prevadă nimic la capitolul ăsta, e o chestiune care ține de morală. Faptele reprobabile ale acelui profet sunt de mult prescrise, iar conflictele apar datorită statutului său religios de astăzi. În esență, caricaturile respective nu sunt grafitti în stațiile de metrou, ele sunt publicate și produc bani pentru autorii lor și de aceea includ personaje de maximă vizibilitate, pentru a produce și mai mulți bani. Pentru un om civilizat, asta e o metodă imorală de a produce bani.

          Și last, but not least, atât timp cât nu vă obligă nimeni să vă închinați la acel profet, judecățile de valoare la adresa lui sunt gratuite. A-i folosi imaginea în caricaturi îl agresează psihic pe Ahmed, nu pe profet.

          • Absurdistan spune:

            Da domnule, daca Ahmed – sau John sau Itzic sau Gheorghe – se simte indreptatit sa premediteze un asasinat in masa pentru ca i-a fost ranit amorul de “profeti”, da, este sub-om si nu datorez respect “simtamintelor” sale. Deloc. Am mai multa compasiune pentru un ciine turbat, pentru ca acesta n-a fost daruit cu liber arbitru.

            Cit despre obligatia cu inchinatul, cite tari cu majoritate musulmana exista astazi in care oamenii, toti, *nu* sint obligati sa se inchine la “profet” sau *nu* sint pedepsiti drastic daca nu o fac?

            Faptele oribile ale “profetului” sint prescrise ca relevanta legala, evident, nici n-avem ce sa dezbatem, dar modelul sau uman ingrozitor (de sub-om, intr-adevar) continua sa informeze atit cultul pe care l-a stabilit cit si comportamentul celor care il iau cu adevarat in serios.

            Pina si faptul ca lumea scrie cu seriozitate “Profetul” cu litera mare ma scirbeste. Radacinile uriteniei si inapoierii din tarile musulmane (atentie, asta nu inseamna ca nu exista oameni cumsecade in fiecare societate musulmana, in pofida religiei nu datorita ei) pot fi trasate cu exactitate inspre “profet” si patologiile sale ireductibile.

            • Harald spune:

              Există niște limite ale jurisdicției. Așa cum nu vine nimeni în România să se ocupe de pedepsirea violurilor, asta fiind treaba românilor înșiși și a instanțelor de judecată organizate de ei, tot așa nu e treaba nimănui din afară să pună lucrurile la punct în țările musulmane. E treaba lor, a locuitorilor din acele țări.

              Iar asta e valabil și la nivel individual: nu-i puteți impune lui Ahmed ce să simtă și ce să nu simtă, el vine cu bagajul său de obiceiuri și credințe. Dacă vreți să vă bateți joc de el și de credințele lui nu vă împiedică nimeni, însă asumați-vă și consecințele. Dar orice psiholog o să vă spună că e incorect să faceți asta. Pentru că nici dvs.n-ați accepta să-și bată cineva joc de obiceiurile și de credințele dvs.

            • Ali spune:

              “Pina si faptul ca lumea scrie cu seriozitate “Profetul” cu litera mare ma scirbeste.”
              Pare că asta vă deranjează precum pe Ahmed caricaturile.

            • Absurdistan spune:

              @ Harald – nu e nevoie sa imi “asum consecintele”. Crima, masacrul, terorismul nu devine mai justificata sau mai logica ca consecinta pentru ca asasinul/teroristul a fost inspirat de un “profet” la fel de inapoiat ca si dinsul.

              @ Ali Da ma deranjeaza intrucitva, dar cita vreme Ahmed nu imi da in cap sau nu trage cu mitraliera este liber sa scrie Profetul cu majuscula “P” de la… ce-o fi. Nu il voi cauta pe Ahmed sa imi exprim dezaprobarea prin violenta.

              Este o imensa deosebire intre a fi deranjat de ceva pe plan stilistic si a canaliza acel “deranj” inspre asasinat. Cei care traseaza false echivalente nu sprijina toleranta si concilierea ci contribuie la uciderea libertatii cuvintului, care este un miracol civilizational in sine.

        • Harald spune:

          @ Absurdistan – se pare că nu faceți distincție între ”justificat” și ”explicabil”. Nick-name-ul ales s-ar putea să descrie mult mai bine problema reală decât ați avut dvs.intenția.

          Când îi dați unui câine cu o nuia peste bot, nu este ”justificat” să vă muște sfâșiindu-vă mâna sau piciorul, provocându-vă răni mai grave decât i-ați provocat dvs.lui dar este ”explicabil” dacă trece la fapte. Nu-l puteți plesni la nesfârșit (dpdv psihic) pe Ahmed cu nuiaua, este ”explicabil” ca el să reacționeze la un moment dat. Chiar dacă nu e ”justificat”. Așa e Ahmed, mai rudimentar.

        • Harald spune:

          @ Absurdistan – nu e vorba de ”uciderea libertății cuvântului”, am scris mai sus că legea nu trebuie să prevadă nimic la capitolul ăsta și că e doar o chestiune de morală. Cu înjurăturile de mamă cum facem, le considerăm admisibile ca să nu ”ucidem libertatea cuvântului”?

          Și nu, nu e vorba de ”a fi inspirat de profet”, de asta tot dau eu exemplul cu câinele. Omul reacționează la abuz psihic și e normal să reacționeze.

  6. Mariana spune:

    Argumentul ca nu trebuie sa ne batem joc de obiceiuri si credinte pare de bun simt pina il urmezi in consecintele lui reale.

    Chestia cu asumarea consecintelor este exact ceea ce cei mai ingusti la minte stingisti suedezi ne spun femeilor, ca sa luam in consideratie obiceiurile cu care vin musulmanii si sa nu ii suparam. Multor musulmani in Suedia o femeie cu fusta pina la genunchi si o bluza cu mineca scurta li se pare imbracata ca o prostituata si ca atare o tinta legitima a unui viol in grup, in stilul lui Mahomed. (In Coran femeile sint declarate prada de razboi care devine proprietatea cuceritorilor lui Alah.) Mie, ca femeie mai putina la minte, mi se pare ca ar trebui ei sa se adapteze daca vor sa traiasca intr-o tara civilizata. O gluma bine tintita, chiar si usturatoare, apropo de obiceiuri barbare poate mai deschide mintea unora, n-avem nevoie sa ii “intelegem” pe criminali cind ucid si violeaza si sa le tratam “obiceiurile” cu un respect pe care nu il merita.

    De asemenea, cei care au pretentia, chiar cu duritate, de la toti barbatii sa se poate ca fiinte civilizate ii trateaza de fapt cu mai mult respect pe oameni, pentru ca au asteptari egale. Cind aud europeni care ii apara pe violatori si asasini ca, vezi bine, era de asteptat sa reactioneze cum au reactionat, la o caricatura sau la o fusta care nu le convine lor, ii trateaza pe acesti musulmani drept fiinte inferioare, de la care oricum nu poti sa te astepti la mare lucru. De-abia acolo se vede veritabilul rasism si ipocrizia funciara a stingii europene.

    • Harald spune:

      @ Mariana – stimată doamnă, în articol era vorba de caricaturi, nu de fuste.

      Dar și fustele scurte fac parte din aceeași categorie, într-adevăr. Bărbații occidentali sunt castrați psihologic, iar femeile apelează la fuste scurte disperate după ceva atenție. Știm, femeile poartă fuste scurte doar pentru că ”așa se simt ele bine”, dar mai întrebați și un psiholog de ce ”așa se simt ele bine” :P

      Ce spuneți, v-ar plăcea să primiți în fiecare zi câte o caricatură în care mama dvs.apare în poziții și ipostaze obscene? Cam câte zile v-ar lua până când ați ajunge la concluzia că nu mai doriți să vedeți acele caricaturi?

      • Mariana spune:

        Domnule Harald, ma incinta grija dv. legata de motivatia psihologica a cum ma imbrac eu.

        Ceea ce nu ati inteles e ca nu este rolul dv. / al violatorilor musulmani sa decida cum ma imbrac eu si insistenta dv. ca se poate “explica” totul prin cauza si reactie este o insulta la adresa civilizatiei. Stiati ca violurile in Suedia comise de ne-musulmani au o rata care tinde spre zero? Se datoreaza asta castrarii sau faptului ca barbatii sint educati sa respecte femeile?

        Ma tem ca la ce parere aveti despre femei ar trebui sa explorati posibilitatea convertirii la islam, exista multe afinitati.

        Cit despre chestia cu injuraturile de mama – mai intii, un criminal barbos care vorbeste in numele lui “Alah” nu este mama nimanui; dupa aceea, chiar daca ar fi situatia de care faceti vorbire, daca cineva ar face caricaturi cu mama mea, ea s-ar mira de “atentie” si ar da din umeri, iar eu m-as indoi de sanatatea mentala a caricaturistului si l-as lasa in plata Domnului. Atit Ideea de a-l ucide – sau ca uciderea poate fi “justificata” sau “explicata” nu mi-ar da prin cap.

    • Harald spune:

      @ Mariana – a afirma că o persoană are un nivel inferior de educație nu este rasism. Musulmanii nu sunt ființe inferioare, cunosc o mulțime de musulmani în UK. Unii sunt șoferi de taxi, alții au mici magazine corner-shop, alții lucrează ca angajați prin diverse magazine mari etc. Însă nivelul lor de educație este în general destul de scăzut, mult mai scăzut (în medie) decât al englezilor. Și a afirma așa ceva nu este în nicun caz rasism.

      Chiar și Lord Ahmed, deși este o exccepție ca un musulman să ajungă la o astfel de demnitate, tot s-a făcut de râs și a ajuns suspendat din partid de cel puțin două ori. Adică omul tot în Pakistan rămâne educat, chiar dacă pe malurile Tamisei e membru al Camerei Lorzilor :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)