joi, martie 28, 2024

Complicităţile presei

Se știe de peste 10 ani că bacalaureatul a dezvoltat în România un veritabil sistem de corupție și de complicități. Acum câțiva ani o profesoară de la liceul de renume unde a studiat ministrul actual al educației și-a cerut transferul către un liceu vocațional, mult mai puțin cotat, dezgustată de amploarea recompenselor la care se ajunsese pentru promovarea de 99,9% la bac, cu note mari. Se săturase să strice jocurile prin punctarea riguroasă și severă, se săturase de festinurile organizate de părinți pentru comisie (de la caviar la wisky și șampanie la gheață, nimic nu lipsea), era uluită că președintele comisiei pleca cu cheile unui autoturism drept răsplată din banii adunați începând din clasa a XI-a, lună de lună, de la fiecare elev, ca o rată la bancă. ”Inspectoratul se face că nu vede, presa tace, ministerul e surd și orb și așa toată lumea e mulțumită: conducerea școlii care raportează promovabilitate ridicată, părinții că au copii absolvenți și elevii că scapă ușor și intră la facultate fără probleme”, argumenta profesoara rebelă.

Ce subiect mai gras și-ar putea dori presa decât să dezvăluie pas cu pas un fenomen care cumulează păcatele unei societăți fără busolă, de la corupția unor dascăli nedemni ce se lasă îndopați cu toate bunătățile și iau plicuri substanțiale, sau, pentru că oferta s-a diversificat, acceptă bijuterii sau vacanțe în străinătate, la impostura tinerilor care vor să treacă prin școală fără efort și până la indolența familiei care preferă ”să contribuie” decât să-și strunească odraslele! Acestea sunt subiectele care justifică folosirea camerei ascunse, subiectele urmărite de toată lumea fiindcă afectează majoritatea oamenilor iar efectele se calculează pe termen lung. Ar fi normal ca jurnaliștii să se înghesuie la așa teme zemoase, să caute firele ce duc până sus, la decidenții mari, să demaște sistemul, rețelele, dar să arate și excepțiile, adică școlile, directorii, profesorii, supraveghetorii, elevii, părinții care au refuzat să intre în joc.

Totuși, mass-media s-a limitat la ce i-au livrat oficialitățile, purtătorul de cuvânt al Ministerului Educației, Inspectoratele școlare, DNA. Cazurile anchetate în ultimii 5-6 ani veneau să ilustreze ce ‘‘luptă acerbă” se poartă neîncetat pentru eradicarea corupției din educație, în vreme ce, într-un contrast evident, promovabilitatea la bac atingea între 93 și 99% în fiecare an. Presei noastre nu i-a părut suspect procentul și foarte rar s-a obosit, mai mult pe plan local, să facă anchetele cuvenite. În schimb a fost de fiecare dată sensibilă la văicărelile profesorilor pentru plata modestă oferită la bac. A pus botul, cum se spune, acreditând frauda și intrând în corul ipocriziei, complicitate care semnalează lipsa de busolă morală a presei înseși. Culmea exemplului ar fi cazul liceului din Bacău de anul trecut unde 18 elevi au reclamat, după ce au picat, că li s-au cerut bani ca să promoveze. Dacă treceau, nu cereau banii înapoi. Era un moment bun pentru jurnaliști să pună reflectorul pe compromisurile inadmisibile pe care le naște școala fără principii. Așa cum au îndrăznit să facă elevii unei clase de absolvenți din 2004 ai Liceului Sf.Sava din București denunțând un diriginte abuziv.

Cazurile aflate sub ancheta DNA au fost date uitării încet-încet, fiindcă presa din România nu are reflexul de a veni înapoi la ”morga știrilor”, cum i-a zis Ted Turner, tatăl CNN, pentru a resuscita știrile defuncte. Directorii și profesorii din Cluj care colectaseră în 2008 între 2 000 și 20 000 de Euro și care îi întreceau în avere pe oamenii de afaceri cu stare, cadrele didactice din Sighetu-Marmației sau Caransebeș, directoarea și profesoara din Galați care luau mită pe față, au fost lăsați în plata Domnului, ca și când sancționarea lor n-ar trebui să fie exemplar de publică. Era de așteptat ca momentul adevărului prilejuit de bacalaureatul din 2011 să stoarcă presei mai mult decât superlativele tragismului, ”dezastru”, ”jale”, ”catastrofă”, ”nenorocire” etc. Poate nu e timpul pierdut pentru analize consistente, pentru mărturii ale elevilor, pentru o dezbatere matură, de impact. S-a întâmplat pe ici-pe colo, prin câteva ziare. Publicul nu i-a prea văzut la televiziune pe elevii campioni la examene, care n-au avut nevoie de fițuici și n-au contribuit la șpagă, dar a avut ocazia din plin să îi audă pe cei mai vocali contestatari, dornici să reinstaleze confortabila, profitabila minciună în locul unui adevăr care doare.

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Stimata Doamna, ca fost profesor (am renuntat la meseria de dascal scarbit de presiunile directorilor, inspectorilor pentru a promova nulitati pe motiv ca ne pierdem catedrele) va spun doar ca dumneavoastra vorbiti despre ceva ce in tara noastra lipseste aproape cu desavarsire: „presa”. Despre ce presa vorbiti dumneavoastra?
    La noi ploua sau ninge politic, zambim sau ne enervam politic. Bacaulaureatul de anul acesta a insemnat ”dezastru”, ”jale”, ”catastrofă”, ”nenorocire” pentru fabricile unora de facut bani (afacere absolut serioasa) de pe la Plopeni, Targu Frumos, Vadu Crisului sau pe unde or mai fi universitati de renume. De ce? Pentru un domn oarecare s-a trezit sa ne arate mizeria in care traim. Fiind parinte, sper ca scoala sa devina ceea ce ar trebui sa fie, o institutie a moralitatii, culturii si bunului simt.
    Cu stima.

  2. Ieri dupa-amiaza, la mine acasa, fiul meu impreuna cu 3 colegi au jucat rummy, tenis de masa si pe la 10 seara, cand s-a racorit, s-au dus sa joace tenis de camp. Peste o saptamana pleaca toti la facultati in Anglia. Au fost toti elevi la Colegiul Fratii Buzesti din Craiova si sunt superbi.

    In urma cu trei saptamani, pentru ca plecam la Bucuresti ,o prietena m-a rugat sa-i ridic diploma de masterat de la Spiru Haret . Lucreaza in administratia publica si a fost nevoita sa faca un master pentru evaluarea anuala, pentru promovare, spor la salariu etc. Am stat acolo 4 ore, in sala de asteptare erau simultan cate 70-80 de persoane, plecau unele, veneau altele. Ca la festival. Nu vreau sa par elitista sau snoaba, dar majoritatea absolventilor aratau ca vanzatoarele de la Obor. Papuci de plastic, trening roz cu dungi aurii, cu actele in pungi de plastic. Nu aveau nici aparenta, nici limbajul unor licentiati.

    Deseori am impresia ca traim in Romanii paralele. Pacat ca una dintre paralele traverseaza tot timpul granitele exterioare si raman aici cei care se duc la facultate in papuci de plastic, doar o singura data, cand isi ridica diploma.

  3. Cunostinta, master in Economie, o cauta pe mama, fosta profesoara pensionara, sa ii mediteze la limba romana, citez din idiotul cu diploma: „banii nu e o problema ca sa pot si eu sa ma exprim mai bine si mai corect romaneste”. Mama l-a refuzat uluita, gandindu-se ca acordul subiectului cu predicatul se invata in clasa a 2-a.
    Cine mai spune o vorba impotriva actiunilor intreprinse de Funeriu, este pur si simplu demn de dispret.

  4. Am cunoscut absolventi de liceu industrial (1993) care habar nu aveau sa rezolve ecuatii exponentiale simple.

    Am avut colegi de liceu industrial (promotia 1990) care, in clasa a XII-a nu erau in stare sa scoata o fraza inteligenta la Limba Romana!!! Indiferent de tema, ei erau muti! Treceau clasa platind sau vopsind sala de clasa. Exista si varianta de a da cu palux pe parchetul din aceeasi sala de clasa sau alte servicii conexe. Penibil, nu? Nu mai vorbesc de nepotismele din epoca respectiva….ca imi vine sa vomit! Daca existau criterii corecte de performanta, din 30 (cati eram in clasa…) cred ca mai mult de 10 nu ar fi intrat la examenul de Bacalaureat!

    Am cunoscut absolventi de Calculatoare…(promotia 1982)…pfuuuuuuuu…niste agramati de toata jena!!!

    Va rog sa nu mitizati invatamantul de dinainte de 1989 si nici sa-l demonizati pe cel de dupa 1989. Ceea ce se intampla acum este, intr-adevar, inacceptabil. Invatamantul (de la primar la universitar) „s-a diluat” teribil dpdv al performantelor. ASTA NU INSEAMNA, TOTUSI, CA LIPSESC ABSOLVENTII DE CERTA VALOARE! Trist e ca un fost ministru, ma refer aici la Andrei MARGA, un individ cu pretentii de intelectual, a introdus, in timpul propriului ministeriat aberatia desfiintarii examenului de admitere (aplicat la foarte multe facultati) si posibilitatea de a fi admis pe baza mediei de la Bacalaureat! NO COMMENT!

    Despre presa din Romania….ce sa mai spun?
    Mai pot sa spun ceva?
    Este, nici mai mult nici mai putin decat OGLINDA SOCIETATII ROMANESTI!

    QED!

  5. TVR -pana dupa 2008-, iRTV, A3.. Cum sa criice scoala, cand ministrul Educatiei era „de-al lor”??? Il injuram azi pe Funeriu, ministru de doi ani, pt. putregai inceput cu PATRU ANI in urma (vorbind numai de bac)!!!

    • cinic: vrei să spuneţi că putregaiul ăsta, cu Bac-ul, e doar de 4 ani? Dacă spuneaţi 40 sau 50 sau 60, de cand s-au „implementat” în Romania acele apocrife (probabil) directive ale KGB, hai că vă credeam. Chestia cu „4 ani”, cred că vrea să sugereze ca totul s-a prăbuşit de când competenţii de la PD au fost ejectaţi de la guvernare (era să -l citez pe VanGhelie, dar m-am abţinut în ultimul moment…))

  6. E simplu. Presa din Romania este populista. Uneori mai mult decat politicienii (ceea ce mi se pare un lucru extrem de periculos). Prin urmare, subiectele care ar putea deranja pe „măria sa cititorul” sunt tratate cu indiferență sau deloc. Un astfel de subiect este mizeria din învățământ, de care a profitat aproape toată lumea (părinți, elevi, cadre didactice).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro