Binecuvântarea libertății de exprimare, râvnite pe vremea dictaturii, clamate cu ardoare adolescentină în primii ani ai democrației postdecembriste, s-a dovedit a fi o capcană pentru presa românească. În absența responsabilității, a conștiinței profesionale, a solidarității de breaslă și a bunelor practici democratice, libertatea presei e vorbă goală sau, mai riscant, o acoperire pentru manipulatori și șmecheri. După 25 de ani, România primește un calificativ mediocru, de ”presă parțial liberă”, pe locul 84 în clasamentul mondial alcătuit de Freedom House și pe locul 36 (din 42) între țările europene, coborând șapte trepte, pe locul 52, în clasamentul realizat de Reporteri fără Frontiere. Rapoartele anuale și analizele privind situația mass-media sugerează un sfârșit de lume.”Câinele de pază al democrației pare mai timorat ca oricând”, susține Centrul pentru Jurnalism Independent în studiul Starea sectorului mass-media din România în 2014, bazat pe 120 de ore de interviuri cu jurnaliști, manageri, experți media, profesori din 21 de orașe:”Frica ar fi cuvântul cel mai potrivit. Frica jurnalistului că mâine ar putea să nu mai aibă un loc de muncă, frica de la finalul lunii, când nu știe dacă va primi salariul, frica de patron, de politicieni, de autorități. Frica managerilor care încearcă să supraviețuiască pe o piață aflată în cădere liberă și unde regulile jocului concurențial sunt încălcate adeseori, teama că publicitatea ar putea să dispară, frica de instituțiile statului, care ar putea să vină în orice moment în controale prelungite abuziv”. Nu sună deloc încurajator. Analiza ”la firul ierbii” scoate la iveală vulnerabilitățile economice care explică disfuncțiile pieței, dar și degradarea unei profesii aflate în criză. Scăderea bugetelor de publicitate împinge companiile media spre dubioase finanțări politice. Dezorganizați, slab sindicalizați, dispuși la compromisuri, jurnaliștii s-au ales cu un statut incert, ceea ce a permis infestarea profesiei de către diverși propagandiști, agenți politici și ofițeri sub acoperire. Astfel încrederea publicului s-a erodat, jurnaliștii fiind percepuți, la nivelul opiniei publice, nu ca ”lucrând <undeva>, ci <pentru cineva>, asumându-și necondiționat agenda patronilor lor”, în abandonarea normelor etice ale meseriei. Alexandru Lăzescu încearcă o explicație: „Când ai o problemă cronică de sustenabilitate, orice altă discuție devine marginală, inclusiv cele pe teme importante, precum deontologia. E ca și cum i-ai spune unuia care se îneacă că nu înoată frumos…Problema lui e că trebuie să dea din mâini și din picioare ca să nu se ducă la fund”.
Concomitent cu adâncirea crizei economice, s-a schimbat în contextul tehnologic al mass-media pe glob, iar lupta pentru supraviețuire a presei s-a complicat cu efortul de adaptare. Local procesul este mult mai vizibil: printul este pe care de dispariție odată cu disoluția rețelei de difuzare (tirajele au scăzut cu 80% conform BRAT), trecerea în online se face greu, cu finanțare minimală, micile televiziuni și radiouri atârnă de autoritățile locale însușindu-și agenda șefilor județeni sau municipali, insolvența bate la ușă, iar concedierile curg. Statistica FRJ arată că dacă în 2004 existau 22.000 de angajați legali în industria media, în 2010 se pierduseră peste 6.000 de locuri de muncă. Hemoragia a continuat. O constată și Raportul FreeEx -Libertatea presei în România 2014-2015. Consecința? Din serviciul comunității, al interesului public, presa se transformă în instrumentul altor interese: de influență, de presiune, uneori de șantaj. FRJ Mediasind semnalează servituțile sub titlul Salvați presa din ghearele Puterii!. Nici legislația nu favorizează exercitarea fără constrângeri a jurnalismului. Prea multe obligații pentru companii, prea puține avantaje pentru practicieni. Raportul FreeEx consemnează riguros derapaje, atacuri la libertatea presei, presiuni, abdicări etice. Ceva fundamental s-a schimbat în această perioadă intens electorală, a corupției și a instrumentalizării politice: marii moguli media au ajuns în spatele gratiilor, dar statutul presei n-a devenit mai limpede.”Politizare excesivă”, este o concluzie alarmantă. Presa pare să-și fi abandonat misiunea și pierde susținerea publicului, concurată de surse alternative generate de expansiunea Internetului.”Agenda publică este influențată de vocile partizane care se războiesc într-o confruntare zgomotoasă, axată în principal pe atacuri la persoană împotriva adversarilor politici sau mediatici. Interesul public și norme profesionale elementare, precum echidistanța, imparțialitatea, spiritul critic sunt abandonate și înlocuite de …propagandă fățișă în favoarea unor politicieni sau de atacuri violente împotriva Justiției.Vocile independente se fac tot mai greu auzite în zgomotul partizan ce domină spațiul mediatic”, este doar una dintre observațiile amare ale raportului, care analizează în detaliu condițiile socio-economice precare ale profesiei, piața, relația cu autoritățile, cadrul juridic, starea mediilor publice, conflictele de muncă ș.a. Se pune întrebarea cu face breasla în aceste condiții: stă și își plânge de milă, așteaptă să pice din cer sau, fiecare se descurcă cum poate, cum îl lasă propria moralitate și devotamentul pentru profesie. Exemplele de mobilizare sunt rare. Dacă n-ar exista câteva organizații centrale ca ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Freedom House, CRJI punerea laolaltă a jurnaliștilor din toată țara nu s-ar întâmpla decât în cazuri excepționale. De aceea, atacurile venite din interiorul breselei la adresa unor ONG-uri sunt oarbe și nedrepte. Voi reveni pe acest subiect.
Salut articolul, puncteaza niste adevaruri evidente (pentru unii)!
„Cainele de paza” al democratiei romanesti e o corcitura de chihuahua, care se sperie si de umbra sa si care, inainte sa latre pe cont propriu, face cateva incercari de latrat cu gura inchisa.
Libertatea de exprimare se manifesta, ca orice libertate din lumea reala, intre niste limite. Limite care pot fi impuse si auto-impuse. In mod normal, un jurnalist cu discernamant, ar trebui sa sa se miste intre limitele auto-impuse. Dar o democratie originala trebuie sa aiba o presa pe masura si se pare ca, la noi, doar limitele impuse conteaza. Impuse nu de legi, ci de interese.
Eu cred ca e un cerc vicios. Presa dirijata si de slaba calitate va avea din ce in ce mai putini consumatori. Aservirea ei politica va duce la scaderea si mai drastica a numarului de consumatori (si a calitatii acestora). Cand din presa nu se vor mai putea face bani, investitorii-i vor lasa balta pe jurnalisti, tavaliti si secatuiti de principii morale, sa se descurce singuri.
Strategia castigatoare cred ca este cea a Digi 24, care ofera continut condensat, obiectiv si de calitate si care va creste constant, zic eu, daca-si pastreaza valorile. Eu, unul, de vreo 3 luni nu mai urmaresc stiri pe alt post TV.
Mi-as dori ca si in viata politica romaneasca sa apara un partid care sa fie un soi de „Digi 24” al politicii, care sa ofere calittate si normalitate, alegatorilor.
Cred ca sunt destui „consumatori” de calitate si normalitate, in Romania. Problema e ca ei sunt ceva mai discreti decat ceilalti consumatori. Dar, asa discreti cum sunt, stiu sa aprecieze calitatea. Si stiu sa sanctioneze non-calitatea, cu mijloacele care le stau la indemana.
Trag nadejde ca din presa descrisa in articol sa nu faca parte A. Pora, Tapalaga, I.E. Dogioiu, Tolontan ori Doamne fereste, CTP.
CTP? Într-adevăr „Doamne fereşte!”. Jurnalism patologic.
Active watche, ong care militeaza pentru presa? O asa minciuna nici ca se exista! Toma mai degraba umbla cu chestia la vedere si sebate pentru vamilevechi, gazedesistcasazicerusu si rosiimontane.