Home » Media / Tech » Citesti:

Cum identificăm o știre (aproape sigur) falsă

Andrei Velea decembrie 29, 2016 Media / Tech
15 comentarii 5,236 Vizualizari

Argument: Presa, oricât s-ar strădui să fie obiectivă și independentă, are propriile preferințe, unele scuzabile, altele mai puțin. Acest articol se adresează cititorilor, consumatorilor, cum se spune, de știri! Știrile false au devenit un fenomen din ce în ce mai îngrijorător. Iar asta în ultimii patru-cinci ani. La alegerile din Statele Unite și din România s-a văzut puterea lor de manipulare. Facebook lucrează deja la un mecanism care să îngreuneze răspândirea știrilor false. Câteva știri false au făcut și la noi carieră, cea mai cunoscută fiind „Cioloș, fiul lui Soros”. E ciudat faptul că nu există articole scrise în limba română care să ajute cititorul să facă diferențierea dintre o știre (aproape) falsă și una (aproape) corectă. Sau cel puțin nu pot fi găsite ușor pe Google.

Limitele demersului: Voi preciza din start, explicit, că articolul de față nu își propune să instaureze un fel de „poliție a adevărului”, lucru foarte periculos într-o democrație, unde prețuim atât de mult libertatea de exprimare, chiar și cu prețul unor derapaje. Sunt absolut conștient de asta. Ceea ce îmi propun aici este doar să ofer un mic instrumentar cititorului, de așa natură încât să nu mai fie la fel de ușor de păcălit. Foarte rar există articole perfect adevărate și articole perfect false. Chiar și printr-o anumită punere în lumină, tot li se știrbește ceva din adevărul obiectiv, intervine o nuanță subiectivă. Prin felul de prezentare, prin conexiunile sugerate, prin simpla alăturare a unei imagini… Majoritatea articolelor (știri, editoriale) sunt în zona gri, în care adevărul obiectiv se împletește cu o interpretare într-o anumită direcție. Alt exemplu extrem: „NASA ține secret adevărul despre planeta noastră. Pământul e de fapt plat, nu sferic”. O presă de calitate nu înseamnă doar un jurnalist onest, ci și un public cititor matur, care știe să selecteze și să distingă! E interesul lui.

Ce sunt și cui îi folosesc știrile false? Există mai multe denumiri pentru deformarea adevărului obiectiv pe care îl pretindem, pe cât se poate, de la un jurnalist. Cel mai adesea se spune „știre falsă”. Dar mai există și noțiunile de „știre alternativă” sau „știre fantezistă”. Cyd.ro înseamnă chiar „Construct your dream”. Există și site-urile de pamflet, care vin cu poante și cu glume sub formă de știri. Și au succes, eu sunt un mare admirator de-al lor. E vorba de publicații online precum Times New Roman, Kamikaze sau Cațavencii. The Onion e corespondentul lor american. Atâta timp cât scrie mare „PAMFLET”, nu există niciun dubiu despre intenție. Altminteri tot spunem că trăim în epoca „post-adevăr” și venim cu tot felul de construcții paralele, care mai de care mai ingenioasă. Până la un punct e în regulă, e posibil ca o deformare să prindă mai bine și mai subtil adevărul, să fie mai aproape de el decât încrâncenarea pe o pistă falsă, chit că aparent corectă. Dar de aici și până să impunem minciuna drept adevăr nu mai e mult! Ce urmăresc cei care fabrică știri false? Cel mai adesea, câștigul de bani de pe urma reclamelor, știrile false atrăgând trafic pe site-urile respective. Dar altele urmăresc și scopuri de propagandă și de manipulare politică. Oricum, efectul colateral e greu de cuantificat. Urmăreau să câștige din reclamă și au întors rezultatul alegerilor. Vorba aia, „Cui îi pasă?!?” Trebuie să ne pese!

Cum identificăm o știre falsă? În limba engleză sunt multe articole care să ne ajute să depistăm o știre falsă. Puteți găsi câteva articole relevante în subsolul paginii. Iată și felul în care am grupat eu principalele criterii.

1. Verificarea sursei și autorului!

Site-ul care a publicat știrea sau autorul ei ne pot spune multe. Există și la noi un loc care se numește chiar „Verifică sursa!” https://verificasursa.ro/. Este un fel de „listă neagră” a site-urilor controversate. Așa că, atunci când primim un articol care nu este din presa centrală, primul lucru de făcut e să verificăm dacă site-ul pe care este publicat e în lista neagră sau nu. Dacă nu figurează acolo, atunci verificăm autorul. Dacă nu e un autor cunoscut, îi putem căuta numele pe Google. Dacă e profesorul care pretinde a fi, îl vom găsi menționat și în alte părți. Dacă e un terchea-berchea, îl vom vedea ca autor atât de articole științifice, cât și de articole de gătit sau de știri de can-can. Sau nu-l vom întâlni deloc altundeva.

În Statele Unite sunt mai mult site-uri cu tradiție care verifică și conținutul afirmațiilor care au succes public (Snopes, FactCheck.org, PolitiFact, ABC News). Din păcate, în România suntem abia la început de drum. Există o singură inițiativă în acest sens, Factual.ro. Și e vorba de o echipă destul de mică de tineri care încearcă să aducă puțină lumină în jungla afirmațiilor de pe scena publică din România. Le dorim mult succes, avem nevoie de mai multe astfel de inițiative!

2. Verificarea încrucișată a informației!

Dacă titlul articolului este unul spectaculos iar site-ul nu este unul main-stream, atunci informația trebuie verificată încrucișat! Se poate căuta pe Google dacă și altcineva a scris despre același subiect. Bun, nu înseamnă că nu se pot înșela mai multe site-uri deodată sau că nu au preluat toate din aceeași sursă. Dar reducem din probabilitatea de a fi înșelat doar de editorii unui anumit site. Cineva a postat o știre pe Facebook care îl cita, chipurile, pe Iohannis, iar președintele spunea, nici mai mult nici mai puțin, că n-ar avea nicio problemă ca România să fie condusă de un cetățean de etnie rromă. Nu judec pe fond problema, numai că președintele n-a spus așa ceva! Era un ziar din Cluj. Am rugat acea persoană să verifice încrucișat știrea. Nu a găsit și alte surse. Era invenția unui editor de la un ziar local. Dar acea persoană, care avea studii superioare, „a mușcat” și a distribuit, furioasă, știrea falsă pe Facebook.

Atenție! Nu spun că doar informația de pe site-urile main-stream este adevărată! Nicidecum! E vorba doar de a reduce probabilitățile de a citi o știre falsă. Desigur, există și posibilitatea ca toți să se înșele sau să preia aceeași sursă greșită, s-a văzut și așa.

3. Atenție la înclinația către confirmare!

Studiile psihologice din ultimii ani ne arată că suntem prizonierii unor bias-uri cognitive, înclinații spre eroare, pe care nu le conștientizăm. Puteți consulta, dacă vreți să aflați mai multe, cele două trimiteri din subsol, una la cartea lui Daniel Kahneman, „Gândire rapidă, gândire lentă”, cealaltă la cartea lui Nassim Nicholas Taleb, „Lebăda neagră”. Ambele articole se concentrează pe erorile cognitive pe care le facem atunci când luăm decizii rapide. Ce presupune bias-ul sau înclinația către confirmare? Vom tinde să considerăm ca adevărate informațiile care ne confirmă bănuielile, nu cele care sunt, efectiv, adevărate. Dacă o știre vă confirmă o bănuială, nu înseamnă automat că e și adevărată! Mulți se rezumă doar la titlu. Distribuie un articol doar în baza titlului dacă acesta vine în întâmpinarea unor presupuneri. „V-am spus eu!” Și răspândesc articolul fără ca măcar să-l fi citit. Mare greșeală! Nu distribuim articole înainte de-a le citi! Și încercăm, conștient, să ne depășim înclinația psihologică de a considera adevărat ceea ce ne convine.

4. Criterii estetice

În această categorie eu am grupat mai multe criterii care, în alte părți, sunt prezentate separat. E vorba de lucruri care țin de modul de prezentare. Fie titlul vă cerșește click-ul („clickbait”), fiind prea ademenitor („Nu o să-ți vină să crezi ce-a declarat…”, „ȘOCANT!” sau „Incredibil,…”), fie articolul însuși e scris dezordonat, alarmist, cu majuscule și caractere aldine. Cine ține, într-adevăr, să vă informeze obiectiv, nu are de ce să se exprime de parcă ne-ar invada OZN-urile în următoarea secundă. Cine vrea să vă manipuleze, nu va pregeta să facă asta. Spre exemplificare, am ales cel mai recent articol de pe un site de știri false, fluierul.ro. Articolele prezentate astfel nu vor decât să ne manipuleze fricile! Nu citiți conținutul, nu merită atenția. Priviți doar stilul în care este scris.


5. Cum intenționează Facebook să tempereze afluxul de știri false

Facebook a înțeles, în cele din urmă, cât de problematică este îmbinarea dintre știrile false și posibilitatea lor de răspândire rapidă pe o rețea socială. O minciună sfruntată ajunge în câteva minute la mii, zecii de mii de oameni. Deja au apărut în presă primele articole despre cum intenționează Facebook să combată fenomenul răspândirii știrilor false pe propria rețea. Facebook nu va interzice o știre falsă, nu vrea cenzureze libertatea de exprimare, dar va marca știrile despre care există astfel de suspiciuni. În momentul în care se va încerca distribuirea unei astfel de știri, va apărea o căsuță de dialog care va informa că știrea e controversată și va cere o nouă confirmare dacă suntem siguri că dorim să o distribuim. Cum se va ajunge la concluzia că e o problemă cu acea știre? Dacă suficient de mulți utilizatori o raportează ca fiind falsă, atunci va fi verificată de conținut de către o terță parte, Snopes, FactCheck.org, PolitiFact sau ABC News. Iar site-urile care găzduiesc știri false nu vor mai avea acces la platforma de publicitate pusă la dispoziție de Facebook.


E foarte important aici să citiți următorul răspuns dat de Mark Zuckerberg, proprietarul Facebook, într-o postare pe Facebook. Sofia Genato: „Întrebarea mea este cum știți dacă acești verificatori de conținut nu sunt motivați politic sau afiliați ei înșiși? Chiar și agențiile respectabile au propriile bias-uri și pot deforma știrile. E o zonă gri și foarte complexă.” Mark Zuckerberg: „E o întrebare foarte importantă și vă mulțumesc tuturor pentru feedback. Înțeleg cât de sensibil e subiectul și am dat instrucțiuni clare echipei să fie atentă și să se concentreze pe combaterea spam-ului, nu pe etichetarea opiniilor. Spre exemplu, ne concentrăm pe farsele evidente cu titluri precum „Michael Phelps a murit de atac de cord” care sunt fabricate pentru ca utilizatorii să dea click pe povestire și să vadă reclamele. Scopul nostru este să reducem aceste farse exact în aceeași manieră în care în care combatem celelalte tipuri de scam (înșelătorii) de pe platformă, dar vrem să fim foarte atenți să nu fim arbitri ai adevărului noi înșine, de asta lucrăm cu părți terțe pentru verificarea de conținut. Vom continua să căutăm părți terțe fără bias-uri și să le adăugăm în lista noastră de revizori. Acesta este un test și îl voi urmări atent pentru a fi sigur că luptăm împotriva spam-ului și a farselor și că nu limităm libertatea de exprimare a oamenilor.”


Care este primul lucru care trebuie făcut atunci când întâlnim o știre falsă? Să nu o distribuiți mai departe pe rețelele sociale! Cel mai grav lucru e ca o știre falsă să se rostogolească și să crească în vizibilitate pe Google. Dacă sunteți pe Facebook, raportați-o ca falsă. Click dreapta sus, apoi „Raportează”. În curând va deveni disponibilă opțiunea „Știre falsă” („Fake news”).

O încheiere deschisă: Unul dintre articolele din subsol spune că, în Statele Unite, există un jurnalist la fiecare cinci angajați în publicitate. Nu știu cum stă la noi treaba, poate că or fi trei, nu cinci. E atât de multă informație încât cel mai important aspect al lumii de azi e spiritul critic, abilitatea de a discerne. Plouă cu informație, dar trebuie să știm să alegem haina potrivită. Presa clasică nu mai face față. Are propriile presiuni, unele de înțeles, altele mai puțin. Se adaptează greu. E copleșită. Acest articol nu l-am scris pentru jurnaliști! Ni s-a pasat și nouă, cititorilor, o parte din responsabilitate. Iar aceasta este să fim mai atenți și să combatem activ fenomenul știrilor false. Sistemul de învățământ nu ne-a pregătit cu simț critic și nici nu pare să intenționeze asta. Dar putem învăța din mers. Știu că nu am epuizat subiectul, în articolele din subsol găsiți mult mai multe criterii. Altele vi le puteți imagina și dumneavoastră. Ce îmi doresc? Să citim cu mai mult simț critic! Informațiile sigur nu lipsesc. Poate că nici imaginația și inteligența nu lipsesc. Dar în toată această epocă „post-adevăr”, în care discuțiile tind să se rezume la „adevărul meu” vs. „adevărul tău”, capacitatea de a discrimina e atât de redusă la tăcere încât, dacă nu înțelegem să acționăm chiar și cu un simplu click, ne-am putea trezi, realmente, într-o mare minciună.

Mulțumiri: Prietenului meu, Andrei Leonte, pentru privirea critică aruncată asupra textului!

Câteva trimiteri:

  1. http://www.exclusiv24.ro/stire/soc-soros-si-a-pus-propriul-copil-in-fruntea-guvernului-romaniei-ciolos-fiul-nelegitim
  2. http://ro.blastingnews.com/international/2015/12/nasa-ine-secret-adevarul-despre-planeta-noastra-pamantul-e-de-fapt-plat-nu-sferic-00672003.html
  3. https://bookhub.ro/cum-gandim-la-foc-automat-biasuri-si-euristici-la-daniel-kahneman/
  4. https://bookhub.ro/lebada-neagra-nassim-nicholas-taleb/
  5. http://fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=925941&title=cum-incearca-reteaua-progresista-sa-si-impuna-primul-ministrul-progresist-de-tipul-dancu-aurescu-si-alte-figuri-progresiste-ong-ul-riseproject-sotul-lui-shhaideh-il-sustine-pe-dictatorul-sirian-
  6. http://history.howstuffworks.com/history-vs-myth/10-ways-to-spot-fake-news-story.htm
  7. http://www.factcheck.org/2016/11/how-to-spot-fake-news/
  8. http://www.quickanddirtytips.com/education/science/6-tips-for-identifying-fake-news
  9. https://www.entrepreneur.com/article/285760
  10. http://www.businessinsider.com/facebook-will-fact-check-label-fake-news-in-news-feed-2016-12
  11. http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/facebooks-plan-to-stop-fake-news-revealed-by-mark-zuckerberg-facebook-changes-what-are-they-fake-a7478071.html
  12. https://www.facebook.com/zuck/posts/10103338789106661?pnref=story


Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Jay spune:

    Cred ca lucrurile sunt departe de a fi doar atat de simple. Concret, in zona politicului, informatiile/stirile pot fi (si frecvent chiar sunt), simultan adevarate si false, depinzand strict de pozitii si preferinte ideo-doctrinare, discernamant si constructie etica, simpatii/antipatii sau, pur si simplu, simplitate mintala. Sunt imens de multe exemple, dar iata doar cateva care pot fi subiecte de disputa intensa:
    – cele 5 capete de acuzare in procesul Ceausescu;
    – crimele regimului Ceausescu;
    – victimele comunismului in Romania- volum/numar, structura, extensie;
    – legitimitatea regimului socialist in Romania 1947-1989;
    – criza rachetelor din Cuba (1962);
    – interventia guvernamentala rusa in alegerile din SUA nov. 2016;
    etc. ad infinitum

    • dusu spune:

      io intreb pe frati romini : Transilvania a fost cucerita de regateni sau transilvaneni au vrut sa se uneasca cu Regatul Romaniei ?

      • roland spune:

        Marile puteri au vrut (a se citi au dat voie), ca in zona asta de margine de imperiu, sa fie o romanie mai mare. Poti sa o iei si altfel, Marile Puteri au considerat ca o romanie mica, nu putea face ceea ce trebuia facut de catre o romanie mare.
        ~20 ani mai tarziu, si-au reconsiderat pozitia. Maurul murise; maurul isi facuse datoria… asa a aparut istoria (perfid albioneza) pe servetele – corect politic .

        Ahhh! in loc de PS nici regatenii, nici transilvanenii nu au facut mare lucru, adica, nimic altceva decat sa viseze si sa adopte clasicul fatalism “ce o vrea Domnu!”.

      • Cinicul spune:

        Intrebati-i pe Memorandisti sau pe inaintasii lor. E drept ca peste 20 ani Maniu s-a abtinut la votul pentru unirea cu vechiul regat, dar el n-a avut toata viata puterea de a lua o singura decizie, mai ales atunci cand s-a dovedit ca nepotul sau Boila era unul din cei mai corupti politicieni din noul regat. Mitul ca transilvanenii au fost victime ale coruptiei din vechiul regat e doar un mit. Si in perioada interbelica si dua, dar mai ales in In ultimii 25 ani ardelenii s-au dovedit la fel de lipsiti de principii si morala precum cei din vechiul regat.

    • Cinicul spune:

      Ati pus punctul pe i. Informatia politica fie ea provenita din canale oficiale, oficioase, ziare, agentii de stiri, canale de stiri cu acoperire locala sau mondiala reflecta mai intotdeauna opinia proprietarului sursei respective sau, in cel mai bun caz, a jurnalistului care o transmite sau chiar o creaza.
      Robert Fisk, un ziarist premiat de multe ori pentru activitatea sa, povesteste in cartea sa The Great War for Civilisation de ce a parasit The Times, ziar cu peste 225 ani de istorie. Ziarul a fost cumparat de un miliardar fara tara, R Murdoch, si de atunci o cenzura editoriala a fost impusa si Fisk a plecat la The Independent unde a putut sa-si mentina cat de cat independenta jurnalistica.
      Nu exista prea multe metode de a stabili cat la suta este realitate si cat manipulare intr-o stire transmisa chiar de cele mai reputabile surse de stiri (Reuter, FP, BBC, France 24, DW).
      Evenimente majore din din ultimii 20 ani (criza iugoslava, razboiul din Iraq, razboiul din Siria, migratia masiva spre Germania) au fost reflectate fals prin actiuni de manipulare si intoxicare a opiniei publice in care s-au remarcat surse credibile precum CNN sau BBC.

      Mi-l amintesc pe John Simpson de la BBC relatand prin 1999 sunt 100,000 morti in Kosovo. De atunci regimul de la Priscina se tot cazneasca sa-i gaseasca siu cu toate eforturile lor n-au ajuns decat la max 2,000 si acestia disputati de surse cat de cat independente.
      Totusi o regula simpla ajuta mai intotdeauna: audite altero, asculta si partea cealalta.

  2. m. panait spune:

    Un articol edificator in multe chestiuni.Are (hai sa spunem) si un defect (probabil ca are mai multe, dar unul mi-a atras atentia).
    ~78 % este centrat pe informarea (?) prin intermediul facebook si internet (utilizat de catre o aumita parte (nu stiu daca mare, ori mica) din populatia Ro (16 – 80 ani) .
    Cati dintre ei credeti ca au analizat informatiile seara de seara fata de elucubratiile Antenelor. 7,5 mil de votanti in 2012, care nu au regresat, decat in mod natural, fata de cifrele din 11 dec 2016 – e drept, din ~40 % cati s-au prezentat la vot.Ani de zile (din dec. 1994, pana recent) am fost obisnuiti cu:”a zis la Pro TV” si “a scris Cristoiu in Ev. Zilei”.Dupa aceea, au fost inoculati din ~ 1999 – 2012 cu “Senzational”, “lovitura de palat”, “Extraordinar”, “de necrezut” … al OTV, ce avut si ziar in format analogic, peste zece ani . Ba, a facut pe multi parlamentari !
    Timp de peste 24 ani a existat un zgomot de fond, caruia nu cred ca v-ar fi facut placere sa fiti subiect de pamflet : CVT cu “Ro Mare”, oricat v-ar place genul .
    Pentru aestia, ce solutii aveti sa ii luminati (daca si doresc luminare)? Si asta in contextul in care in noiembrie 2012, polemizam cu un distins domn ce scria pe platforma (era, ori fusese director de liceu),exact pe acelasi subiect?
    Oricum, ca sa faci analiza propusa de dvs. iti trebuie un minim de logica si predispozitia de a o exersa. Combinata cu nitica statistisca.Or, noi, la capitolul scoala, carte, “munca,nu ne punem mintea cu toti nebunii”, vorba (de duh) a unei actrite din filmul “Harap Alb” … . Este extrem de comod sa iei de-a gata ce zice … la TV, plecand de la un principiu simplu si inocent “fara foc, nu iese fum; o fi stiind el … ce zice”. O atitudine psihica fata de propriul sau viitor. In contextul in care 90 % dintre noi sunt cu “speram sa..”,”ce o da Domnul”, … etc., nu cred ca este un articol util (necesar, este).
    Cu drag,
    MP

  3. andreea spune:

    Fain articol. Multi se lasa pacaliti de diverse stiri. Poate si din graba…

  4. floriny spune:

    Îmi place articolul .
    Ca cititor de presă , îmi prind bine cele cîteva sfaturi.

  5. Dudu Ioan spune:

    De la accidentul aviatic din Apuseni nu am mai facut niciodata click pe vreun link care suna ‘incredibil, socant, cutremurator….’
    Atunci aparuse un titlu de genul ‘Socant!! Legatura incredibila dintre pilotul Adrian Iovan si studenta Aura Ion’ era vorba de cei care au decedat in accident. Am aflat ce era asa ‘socant’ dupa ce am facut, bineintels, click pe articol. Initialele amandoura erau A si I

  6. Vlad spune:

    E suficient sa ne uitam la regimul Erdogan care e o realitate. Stirile privind regimul Erdogan creioneaza o stare de fapt care indica spre un declin al organizarilor umane in contextul actorilor politici ai momentului: alianta dintre rusi si turci, Turcia ca membru NATO.

  7. ion adrian spune:

    Intru adevar: https://www.facebook.com/dacianciolos/
    Sa ne luam ramas bun de la dl PM Dacian Ciolos care ne paraseste de azi.
    N-a fost sa fie, dar macar sa nu fie, din nefericire, doar o victoria a FSB-GRU. :)

  8. AT spune:

    Cei mai mari si mai periculosi distribuitori de stiri false sunt main stream media. De astea nu se sinchiseste nimeni, pentru ca vin de la stanga politica. Un exemplu doar: “‘Alt-right’ groups will ‘revolt’ if Trump shuns white supremacy, leaders say”. Acest titlu a aparut in the Guardian, si a fost preluat de alte saituri importante precum Yahoo, MSN si International Business Times. Dar in articol nu gasesti nicaieri ca cineva ar fi spus asa ceva. Ceea ce numesc ei “white supremacy” se vede din cum a fost prezentat Jared Taylor, drept “white supremacist”. Invit pe oricine sa demonstreze ca Jared Taylor este un “white supremacist”.
    De altfel intreaga poveste cu alt right este o mare fake news. Acest grup este o inventie care nu exista decat in mintea presei, care dupa ce s-a caznit sa-l construiasca pe motive de campanie anti-trump, acum face alte fake news in care, chipurile, ne dezvaluie disensiunile din randul acestei grupari care n-a existat niciodata.

    Iar despre laudatele “fact checkers”, asa cum s-a pomenit, sunt si ele unelte de campanie care trebuie la randul lor sa fie fact checked:

    http://thefederalist.com/2016/10/12/wrong-politifact-hillary-supports-tax-funded-abortion-demand/

  9. dusu spune:

    autorule ! poate mai periculos decit stirili false este cenzura !
    dictaturili folosesc cenzura mai eficient decit stiri false
    sa traiti bine ca iarna nu i ca vara si Milcovul l ati baut iar munti i ati trecut

  10. terra spune:

    Nu inteleg titlul. Algoritmul asta e in stare sa identifice si stirile false ori doar pe cele aproape sigur false.
    Nu era mai ok “cum identificam (aproape sigur) o stire falsa”?

  11. victor L spune:

    Interesul poarta fesul:
    “Cotidianul american The Washington Post a diseminat ştiri false referitoare la presupusa ameninţare reprezentată de Rusia la adresa Statelor Unite, însă aceste materiale senzaţionaliste, deşi false, au adus venituri publicaţiei prin traficul generat, scrie site-ul The Intercept.”

    http://www.mediafax.ro/externe/the-intercept-washington-post-a-raspandit-stiri-false-despre-presupusa-amenintare-reprezentata-de-rusia-16049577



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Andrei Velea


Andrei Velea

Născut în 1980, Galați. Informatician și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Autor a cinci cărți de poezie și proză scurtă. A publicat și cronici de ca... Citeste mai departe


E randul tau

...primul e termenul curent, din lat. culus. Cu ani în urmă, cineva i-a pus exact această întreb...

de: Funeriu

la "Întâmplări lingvistice triste, hazlii și puțin indecente. Astăzi despre spelling"

Cauta articole

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)