marți, martie 19, 2024

Cum să asasinezi un jurnalist

Există o îngrijorare la nivel european în privința siguranței jurnaliștilor și a condițiilor în care ei își exercită profesia. Nu întâmplător invitatul special al Congresului Asociației Europene a Jurnaliștilor organizat la Paris în clădirea UNESCO, a fost Andrew Caruana Galizia, unul dintre cei trei fii ai jurnalistei malteze, Daphne Caruana Galizia, ucise în 2017 cu o bombă plasată sub mașină. Jurnalista dezvăluise pe blogul personal, fiindcă presa nu îndrăznea să îi publice anchetele, corupția și legăturile vinovate dintre guvern și criminalitatea organizată. Aproape toți membrii familiei au emigrat, fiindcă „Malta este ostilă familiei mele, iar insistența noastră pentru a se afla adevărul deranjează”, a declarat Andrew în 6 decembrie, la Paris. Tânărul a vorbit despre impunitate, despre criza politică din Malta care ridică foarte serios problema partidelor social-democrate din Uniunea Europeană. „Știu că sunt probleme și în România, și în Slovacia cu partidele socialiste care au devenit grupări criminale, totuși sper ca în Malta justiția să trateze acțiunile Partidului Laburist ca acțiuni de crimă organizată”, a mai declarat jurnalistul care lucrează acum în Geneva. Tensiunile au fost resimțite de jurnalistă cu mai mult de un an înainte de a fi ucisă, fiindcă descoperise că atât șeful de cabinet al premierului cât și ministrul energiei își înființaseră firme în Panama și relaționau cu firme din Dubai pentru câștiguri imense. Telefoane sub ascultare, intimidări, amenințări etc. au fost semnele care au precedat asasinatul. Deși puși sub acuzare sunt doar trei bărbați care au conlucrat la plasarea explozibilului, adevărații asasini se află la putere și mușamalizează cazul: premierul Joseph Muscat, șeful de cabinetdemisionar, Keith Schembri, dar și cel mai bogat om de afaceri maltez, Yorgen Fenech, care ar fi finanțat cu 150 000 euro asasinatul, conform surselor Reuters. Fenech a încercat să fugă din Malta, dar a fost oprit în ultima clipă, arestat și pus sub acuzare pentru complicitate. Împotriva sa organizația Reporteri fără Frontiere a depus în 4 decembrie la Paris o plângere privind investițiile franceze din care ar fi alimentat crima. 40 de activiști au pătruns luni, 9 decembrie, în clădirea biroului primului ministru cu tobe și fluiere, pentru a-i cere demisia. Sunt însă numeroase deziluzii în acest tragic caz, a declarat în fața jurnaliștilor de la Paris, Andrew Caruana Galizia. „La două săptâmâni după crimă, am mers cu frații mei la Frans Timmermans, pe atunci vicepreședinte al Comisiei Europene, să cerem ajutor. Ne-a promis, s-a făcut într-adevăr destul zgomot, însă la puțin timp a venit în Malta, ca șef al grupului socialist din PE, să îl susțină pe Joseph Muscat în campania electorală. Am fost atât de decepționat încât am refuzat să mai iau legătura cu el”. Asociația Europeană a Jurnaliștilor a inițiat un Apel la respectarea libertății presei și a independenței jurnaliștilor semnat și de alte organizații ca Reporteri fără Frontiere și Federația Europeană a Jurnaliștilor.

Dar jurnaliștii pot fi uciși și simbolic, prin metode care le uzează capacitatea de a reacționa la abuz și corupție, de a-i critica pe puternicii zilei și de a-și face meseria. Pauperizarea, disprețul, presiunile sau, dimpotrivă, cumpărarea conștiinței, sunt câteva dintre soluțiile abordate frecvent în acești ani grei pentru mass-media din România. 23 de jurnaliști de la Realitatea Media, companie aflată în faliment, au transmis la începutul lui decembrie 2019 un protest privitor la tratamentul umilitor la care au fost supuși: „Timp de mai multe luni am trăit un coşmar ca angajaţi la Realitatea online, fiind umiliţi şi jigniţi atât de patronat cât mai ales de şefi fără competenţe sau vocaţie, personaje agresive numite arbitrar în funcţii de conducere, deşi au suferit condamnări penale. Ne-am făcut datoria şi am furnizat informaţiile solicitate în targeturile agreate, respectând deontologia jurnalistică şi principiile moralei publice. Cu toate acestea, am fost atacaţi şi înjosiţi de noua conducere, impunându-ni-se o politică editorială aberantă, lipsită de logică şi abuzivă, iar când ne-am exprimat opiniile ca profesionişti, menţionând că nu este corectă tabloidizarea şi ducerea site-urilor în zona promiscuităţii, ne-au fost blocate salariile sub pretexte false şi jenanteunii au fost concediaţi abuziv, iar celorlalţi li s-a pus pumnul în gură. Nu ne-am făcut jurnalişti ca să ne fie pusă botniţa, nici să ne gudurăm pe la picioarele şefilor vremelnici. Am ales să fim oameni de presă pentru că noi credem în adevăr şi în nevoia de onestitate în viaţă. Vă cerem să luaţi atitudine şi să vă alăturaţi protestului nostru în care contestăm aservirea presei unor interese oligarhice şi desfiinţării demnităţii jurnaliştilor. Protestul este semnat de corespondenții Carmen Dumitrescu-Teleorman, Mica Svab – Maramureş, Vlad Andrei Manolăchescu – Covasna, Romeo Dorian Crîşmaru – Mehedinţi, Augusta Tesinschii – Sălaj, Adrian Tudor – Tulcea, Raluca Budușan – Sibiu, Maria Mădălina Hârjoghi – Brăila, Claudia Toader și Florin Crăciun – Bacău, Dan Bîrjoveanu – Neamț, Vlad Călin Dumitrescu – Prahova, Dan-Cătălin Predescu – Galați, Cristian Lapa – Vaslui, Cătălin Stancu – Vrancea, Horia Sorin Secli – Harghita, Petronel Tudor – Ialomița, Paul Marius – Alba, Alexandru Vlaicu – Argeș, Anca Spânu – Galați, Daniel Bălteanu – Timișoara.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Indiscutabil, meseria de ziarist e necesara unei societati, unii chiar vorbesc de a patra putere in stat.
    Din pacate aceasta meserie si-a pierdut mult din vaöoare, a ajuns, pe undeva, la nivelul pestilor din ind orizontala, sau la nivelul speculantiilor de masini vechi, ultimele trepte chiar si-n urma prostitutiei si a drogurilor.
    Desigur renumele dezastros al acestei branse e cauzat de prestatia majoritatii ziaristilor, acestia se impart in:
    1. unii care scriu despre lucruri de care nu au habar si nici nu inteleg nimic din subiect. De ex. pe aceasta platforma cineva scria de calirea aurului.
    2. alta categorie scrie la comanda, uneori e suficient sa citesti primele doua rinduri ca sa stii ce vrea autorul sa spuna si pt cine scrie.
    3. altii nu au absolut nici un har in ale scrisului, celebrele limbi de lemn.
    4. ziaristii mainstream care mesteca tot ce e political correct, uneori o fac cu multa vehementa.

    Concluzia mea, ziaristii care intr-adevar cerceteaza, investigheaza, analizeaza inteligent, informeaza neutru sunt pe cale de disparitie si sunt inlocuiti de panglicari, vezi 1-4. Nasoala e ca cei descrisi in cele patru puncte ii compromite si pe cei putini care isi fac meseria ce pasiune, sinceritate sarm.

    • Subscriu la cele ce le spui.
      Iar cind am citit si eu despre calirea aurului, am ramas ginditor: si mi-am zis „inapoi la scoala” :D
      Ca atunci cind am citit „Curiosity a aterizat pe suprafata Lunii”.

    • „Indiscutabil, meseria de ziarist e necesara unei societăți, unii chiar vorbesc de a patra putere in stat.”
      „Știu că sunt probleme și în România, și în Slovacia cu partidele socialiste care au devenit grupări criminale…”

      Românii nu au vocația martiriului. Tocmai de aceea cele câteva excepții sunt remarcabile.
      Este improbabil să vedem jurnaliști uciși în România pentru investigațiile pe care le desfășoară, fiindcă-și fac meseria, iar dacă ridică puțin vocea vreodată o fac pentru că nu și-au primit recompensele materiale pe care le așteptau.

      Asta pentru că jurnaliștii români sunt extrem de conformiști (nu vreau să folosesc un termen mai puțin elegant, cum ar fi „slugarnic”, spre exemplu). „Curajoasele” lor „anchete” sunt ponturi plasate pe ogoarele țăranilor din Teleorman, spre exemplu, ori vârâte pe sub ușa biroului de unii dintre răzvrătiții care fac parte din grupul infracțional organizat securisto-comunist. Dacă cei vizați cer socoteală, jurnaliștii spășiți zic că au primit materialul de la ceilalți, adversarii lor, și-i trimit să se omoare între ei. Ceea ce uneori chiar se întâmplă. Dar niciodată ziariștilor.

      În cazul jurnaliștilor vocali, cum a fost la un moment dat dl M Bot, bunăoară, aceștia sunt marginalizați de breaslă, iar confrații se dezic de el. Ca să nu deranjeze pe cei de la care vin banii…

      …Iar banii au venit la jurnaliști în ultimii 30 de ani de la cleptocrația transpartinică ce a capturat statul și transferă în mod ilegal resurse din averea publică în proprietatea privată a câtorva oligarhi și a apropiaților lor.

      P.S. Trustul Realitatea a fost un instrument de manipulare condus de unii oligarhi dintotdeauna, iar epoca Vântu a constituit o culme. Cei care s-au angajat în serviciul hoților și-au închipuit probabil că aceștia sunt „hoți cinstiți” și măcar în relație cu ei vor fi onești. Dacă așa stau lucrurile, atunci sunt slabi din punct de vedere profesional și-și merită veniturile pe care le primesc, chiar dacă lipsesc lefurile pe ultimele trei luni.

  2. Aia cu protestul de la Realitatea Medie e de-a dreptuil copioasa. Cui i-au trimis protestul si ce anume se asteapta sa faca acel cineva?! Apoi daca se simt umiliti si nu sunt platiti de catre compania aia in stare de faliment la care lucreaza, ce naiba mai stau acolo?!

    Jurnalistii au devenit niste carpe politic-corecte precum lucratorii cu pixu’ de la Scanteia si Pravda de odinioara. Pe cine naimba sa mai intereseze gunoaiele aslea? Dincolo de starea de prostituare de cea mai joasa speta, marea majoritatea sunt incapabili sa se exprime coerent nu pricep 90% din chestiile despre care se abereaza. Cu cat inteleg mai putin domeniul in care sunt „formatori de opinie” cu atat boscorodesc despre el cu mai mare convingere.

    • Ce rost mai are libertatea de opinie, daca opinia se formeaza de catre altii, „abilitati” ?
      Intr-un fel, jurnalista in cauza a fost „scutita” sa afle multe neplaceri. Poate si aceea ca cei care investigheaza crima au contribuit la infaptuirea ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro