Dela senzaţional la nociv

I. Introducere.

Odată cu creşterea nivelului de viaţă, în afara preocupărilor pentru satisfacerea nevoilor vitale, a apărut un fenomen specific dezvoltării mijloacelor de comunicare în masă : pasiunea pentru senzaţional. “ Faptul divers “ prezent în mai toate ziarele importante din sec. XX , nu-i mai satisface pe cititori, ei vor fapte senzaţionale, pe care să la afle din ziare, de la radio, TV, etc.

Există desigur un senzaţional al faptelor reale din istorie, dar din păcate, el este în mare măsură tragic ( războaie distrugătoare, holocaust, crimele comunismului, etc. ).

Oamenii vor astăzi ceva care să le înflăcăreze imaginaţia şi nu neapărat evenimente tragice sau înspăimântătoare. Dacă ei nu pot fi: Monte Cristo, Jean Valjean, tânărul Werther sau Ana Carenina, ei ar dori să li se povestească despre lucruri asemănătoare.

In acest context, a apărut o veritabilă industrie a senzaţionalului, din care în oarecare măsură fac parte şi mijloacele de comunicare în masă, ba chiar unii scriitori şi oameni de cultură. Se naşte intrebarea în ce măsură această tendinţă spre senzaţional reprezintă un fenomen pozitiv, sau dimpotrivă.

Obiectul prezentului articol, îl constituie o încercare de analiză a mecanismelor pe care le reprezintă tendinţa spre senzaţional.

II .  Subiecte cu iz de senzaţional.

1.Provocarea cutremurelor.

In utimele luni , în ţara noastră a crescut mult frecvenţa cutremurelor – în general de mică intensitate ( uneori chiar două cutremure pe zi ).

Explicaţiile pe care le oferă Institutul de Seismologie sunt contradictorii, frizând câteodată incompetenţa: ba că este bine să fie multe cutremure mici, astfel se eliberează o parte din energia acumulată, ba că, dimpotrivă, existenţa cutremurelor  mici anunţă un cutremur devastator.

Cu toată modestia unui nespecialist în domeniu, reamintesc că cei mai mari seismologi din lume  – cei din Japonia – nu au reuşit până acum să prevadă cutremurele, ei limitându-se în mod înţelept la elaborarea instrucţiunilor pentru evitarea catastrofelor în cazul unor cutremure majore.

Stângăcia, ca să nu spunem  incompetenţa  “specialiştilor” noştri în seismologie, nu este un fapt izolat, ci din păcate, el este prezent şi în multe alte domenii. Dar, atenţie ! De curând se vehiculează şi circulă ideea , că s-ar putea provoca unele cutremure ! Astfel începe fuga după senzaţional. Circulă acum in media, ideea că unii  “neprieteni  ai României”, provoacă cu duşmănie cutremurele din ce în ce mai frecvente de la noi. Stupiditatea ideii este întrecută doar de credulitatea celor care îşi imaginează că ar putea fi aşa. Este de prisos să argumentăm că  o  “armă secretă seismologică”  nu ar putea fi ţinută în secret şi s-ar putea întoarce chiar împotriva celor care o provoacă.
2. Negustorii de senzaţional vehiculează adesea idei cel puţin absurde . Astfel , se spune că în Munţii Bucegi, există o zonă cu o încărcătură energetică extraordinară. Cantitatea de energie este atât de mare, încât au fost văzute automobile urcând panta abruptă fără a porni motorul . Fără comentarii …

3. O temă favorită a iubitorilor de senzaţional este aceea privind vizitele extratereştilor periculoşi pe pământ. Există emisiuni TV în care “ oameni de ştiinţă “ serioşi, jură că i-au văzut şi îi şi descriu în cele mai bizare chipuri. Ba chiar, unii au vorbit cu extratereştrii, care ştiu bine engleza.

4. Călătoria în timp reprezintă o altă temă de predilecţie a “ senzaţionaliştilor “. Mircea Eliade a fost un deschizător de drum în acest domeniu, prin plăcutele sale romane scrise în tinereţe. La maturitate însă, el a trecut la lucruri serioase, studiind după cum bine se ştie, Istoria Religiilor.

Tema călătoriei în timp este utilizată frecvent în cinematografie, numeroase filme abordând-o cu mai mult sau mai puţin talent artistic. A circulat într-un timp şi povestea cu aşa numitul “Fenomen Filadelfia “ conform căruia în rada respectivului port, a apărut  pentru scurt timp, un vas de război American, care fusese scufundat  de japonezi în timpul războiului. Culmea senzaţionalului “ ca să nu spunem a absurdului “, este faptul că marinarii de pe vas erau cu toţii vii, activând fără a se sinchisi de faptul că oamenii de pe mal îi priveau uluiţi.
5. Fantomele şi spiritele sunt şi ele studiate de „ savanţi renumiţi”, spre deliciul     bătrânelelor care fac spiritism.

6. În bagajul negustorilor de senzaţional se află şi teoria „ apei vii „ . Asta înseamnă că apa trăieşte ca orice fiinţă vie, că are suflet, inteligenţă şi eventual putem să ne folosim de aceste daruri.

7. Imaginaţia creatorilor de senzaţional se manifestă şi în domeniul istoriei străvechi a omenirii. Ei afirmă că primii locuitori ai Terrei erau uriaşi şi aduc dovadă în acest sens, fotografia unor cranii imense, găsite în săpăturile practicate în locuri diferite. Examinând cu lupa 2 fotografii care ar fi trebuit să reprezinte cranii uriaşe găsite în locuri diferite, s-a constatat , că de fapt era vorba de acelaş craniu, fotografiat de două ori. Identitatea celor două cranii, indică existenţa unui fals grosolan.

8. Un domeniu de predilecţie al creatorilor şi consumatorilor de senzaţional, este acela privind existenţa unei mari civilizaţii europene, anterioară celei helenice şi romane şi care ar fi cea traco-getică. Există cărţi, articole şi „specialişti” care susţin această teză, iar dovezile lipsesc cu desăvârşire, sau sunt naive, ca să nu spunem stupide.

9. Vom opri enumerarea tezelor predilecte ale amatorilor de senzaţional, nu înainte de a aminti de una cu mare circulaţie: teoria conspiraţiei mondiale. Adepţii acestei teorii, cred ca omenirea este condusă de un număr f. restâns de indivizi misterioşi, care, pe deasupra guvernelor marilor şi mai micilor puteri, pe deasupra marilor organizaţii financiare, conduc de facto toată politica mondială. Teoria conspiraţiei nu precizează în ce scop îşi asumă  20 sau 30 de oameni, imensa răspundere a conducerii omenirii. În romanul „1984” al lui George Orwell există un Big Brother şi alţi căţiva complici care conduc practic continentele, explicaţia dată de unul din aceştia la întrebarea: „în ce scop” fiind următoarea :  „ puterea de dragul puterii”. Excepţională metaforă literară , dar care este departe de a da o explicaţie plauzibilă pentru existenţa conspiraţiei mondiale.

III . Consecinţele goanei după senzaţional.

În linii generale, senzaţionalul reprezintă o preocupare de stimulare şi satisfacere a imaginaţiei oamenilor dornici de a ieşi din plictiseala diurnă. Senzaţionalul poate reprezenta o componentă nevinovată sau chiar pozitivă , dând culoare unei vieţi care poate fi marcată de plictiseală şi amărăciune. Există însă şi o componentă care nu este deloc fericită, să ne gândim la panica pe care o poate genera ideea că nişte inamici ai ţării, pot provoca cutremure în România. Sau, teama deloc rară, pe care o generează ideea că ar exista  spirite şi fantome care ne vor răul.

Cred că atât de frecventa generare a temelor de senzaţie  pe care o trăim astăzi, reprezintă în esenţă o afacere, deloc  onorabilă, a celor care mizează pe nevoia oamenilor  de a ieşi din cenuşiul vieţii de zi cu zi, care îi poate sufoca.

Ar trebui studiată posibilitatea ca, asemănător cu limitarea pornografiei, să fie limitat prin lege şi excesul de senzaţional. Din nefericire nu există reglementări în acest sens, şi în consecinţă , speculanţii de idei îşi fac treaba lor murdară. Să ne întrebăm de câte ori unii seismologi iresponsabili nu au anunţat cu aere doctorale că vine un cutremur devastator ? Şi nu au păţit nimic, deşi ar fi fost normal să fie sancţionaţi pentru panica indusă în mod iresponsabil.

#    #    #

Recitind textul de mai sus, mi-am dat seama că ar fi putut fi interpretat ca o pledoarie pt. un raţionalism excesiv, înrudit cu materialismul dialectic.

Cu scuzele de rigoare adresate cititorilor, precizez că dimpotrivă, sunt convins de importanţa simbiozei dintre Raţiune şi Credinţă.

Goana după senzaţional reprezintă de regulă o încălcare atât a raţionalităţii cât şi a convingerilor creştine adevărate.

Cei care cred, nu au nevoie de senzaţional, ei îşi află echilibrul în învăţăturile lui Iisus.