joi, martie 28, 2024

Demnitari vs jurnaliști: cine insultă mai bine

Libertatea de exprimare s-a dovedit în democrațiile neconsolidate o adevărată capcană. S-au acoperit cu acest principiu politicienii și jurnaliștii mincinoși, demnitarii agresivi în limbaj și gesturi, condamnații penal care au continuat să emită din închisoare mesaje de amenințare sau povețe pentru cetățeni. În numele libertății de exprimare Sorina Matei descalifică profesia de jurnalist producând pentru B1 TV interviuri-fluviu cu pușcăriași și fugari care s-au înfruptat ilegal din deliciile banului și puterii media, uitând că penitența presupune izolarea celor care au produs daune societății. Degradarea spațiului mediatic a provocat în 2012 demisia unui membru al CNA, Dan Grigore, care a descris în culori sumbre ce vede publicul la televizor:Limbajul agramat și stâlcirea limbii române, înjurăturile cele mai josnice, aluziile sexuale nerușinate, comportamentul sub-uman, incitarea la violență, șantajul, calomnia și amenințarea, terfelirea valorilor culturale, senzaționalismul ieftin, dezinformarea, panica indusă, sunt doar câteva din instrumentele de manipulare folosite de unele posturi TV și care ne îndepărtează cu viteza luminii de lumea civilizată”. Recent, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a amendat pe C.T.Popescu pentru o comparație ironică la adresa coafurii premierului Viorica Dăncilă. CNCD a evaluat comparația ca o încălcare a dreptului la demnitate.Tot atunci a fost amendat contravențional și moderatorul emisiunii DIGI 24, Cosmin Prelipceanu, pentru lipsa de reacție. Limbajul urii propagat la Antena 3, mai cu seamă de Mircea Badea, nu neliniștește excesiv nicio instituție a statului, nici CNA (care deliberează îndelung și votează politic), nici CNCD.

Autoritățile se bucură de tratament privilegiat din partea CNCD, așa cum s-a văzut cu puțin timp în urmă când doi premieri PSD, Tudose și Dăncilă, s-au exprimat intolerabil în spațiul public, dar nu au fost sancționați. Întrebat de revista „22”cum explică tratamentul diferit în avantajul demnitarilor, președintele CNCD, Csaba Asztalos, a declarat că„acolo unde am o incitare clară, acolo unde nu am nici un regret al faptei, acolo se impune amendă contravențională. Dar acolo unde am scuze publice, acolo unde comunitatea acceptă aceste scuze publice, acolo nu văd de ce ar trebui să aplicăm amendă”. Neconvingător, fiindcă CNCD nu are cum să demonstreze că scuzele au fost acceptate de societate. Consecințele sunt vizibile, prin agravarea exprimării injurioase plecată de la cele mai înalte tribune ale statului. Reprezentanții mass-media se pot aștepta oricând să fie insultați de demnitari. Se și întâmplă. Recent, mai mulți jurnaliști din Timișoara au protestat împotriva limbajului agresiv al primarului:„Primarul Timișoarei și-a făcut o obișnuință din a insulta și a eticheta jurnaliștii, folosind de-a lungul timpului expresii ca ”ultrapenibili”, ”nesimțiți”, „idioţi şi idioate” …”indivizi şi individe fără minte şi fără caracter, care, în loc să informeze, dezinformează şi calomniază”. Ei au boicotat conferințele sale de presă, părăsind sala. Se întâmplă și la alte case, tot pentru jigniri. Ziariștii l-au lăsat pe un jucător de la echipa lyoneză să vorbească singur în sala conferinței.

Toate cazurile au în centru libertatea de exprimare care impune condiții, restricții, sancțiuni. Responsabilitatea e necesară în mass-media și în măsură extinsă la autorități. Demnitarii, arată  jurisprudența CEDO, trebuie să tolereze critica, chiar când exprimarea critică este provocatoare, exagerată sau insultătoare”(Ozgur Gundem contra Turciei). Autoritățile române vor  trebui să înțeleagă în cele din urmă că au datoria să arate reținere în conduita publică și să accepte că libertatea de exprimare nu se aplica numai exprimărilor pozitive, ci și celor șocante, neliniștitoare, provocatoare și critice (Vogt contra Germaniei). Nu e o pledoarie pentru dreptul jurnalistului de a înjura, de a calomnia, de a minți, fiindcă îi este interzis de normele profesionale, de reglemente și de lege, ci un apel la purtare și limbaj decent din partea clasei politice, care a devenit toxică și dezmățată. Tratamentul privilegiat din partea instituțiilor sancționatoare dăunează întregii societăți.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Perfect de acord
    Dar pe mine, privitor din tribune, ma nelamureste un aspect: fentele care se fac pentru a ocoli expresiile „alor nostri”.
    Nu ma intereseaza cine a reclamat la CNCD, dar reclamatia e indreptatita: dece iti permiti tu, Presedinte ori sef DNA, sa acuzi de penali oameni necondmnati de un judecator. Asta e voie?
    Sa ne suparam pe toti care jignesc.

    • Multi sunt condamnati (e.g. Liviu Dragnea + 24 de parlamentari condamnati; alte cateva zeci de parlamentari sunt urmariti penal sau trimisi in judecata). De asemenea, influentele din mass-media pentru modificarea legilor justitiei vin de la televiziuni ai caror patroni fie au fost deja condamnati (antenele), fie sunt fugari (rtv). Sunt complet de acord cu dumneavoastra ca derapajele trebuie sesizate indiferent cine le face. Totusi, in aceasta situatie, presedintele a avut dreptate. Sa intelegem bine ce se intampla: un grup de persoane condamnate penal a luat prizonier statul roman si face legi in beneficiul propriu utilizand resursele financiare ale statului pentru manipularea populatiei. Stiu, imi veti spune ca ei sunt niste victime politice ale persecutiilor DNA. Averile le-au facut pentru ca sunt intreprinzatori si pentru ca au salarii mari… Calculati un pic in cat timp strangi macar o suta de mii de euro din salariile acelea „mari” si pe urma mai vorbim…

        • Pai inseamna ca suntem de acord! Exact asta spuneam si eu: legea trebuie respectata. Argumentul meu se referea la faptul ca presedintele nu a incalcat nicio lege, exprimarea sa a fost riguroasa si corecta si la faptul ca politicienii imbogatiti ilegal trebuie sa raspunda atunci cand sunt prinsi. Desigur ca si procurorii trebuie sa respecte legea, ca va sans dire… Ma bucur sa vad ca suntem in armonie!

          • Nu vreau sa-ti rapesc bucuria :P , dar a te face ca nu pricepi (ori chiar a nu pricepe) nu te duce in „armonie” :D
            Cu mine in niciun caz.

    • Nu am facut o investigatie amanuntita dar cred ca insusi Basescu este de acord cu adjectivul „penal” referitor la cineva implicat ca suspect intr-o ancheta legata de codul penal, cum ar fi „urmarit penal” sau chiar „condamnat” (cazul Dragnea, de exemplu, dar nu unic).
      „Seful” DNA se refera la „inculpati” ceea ce este un termen foarte punctual; care ar fi discriminarea?
      Vorba aceea: sa nu sarim dintr-o extrema intr-alta, nici invers!
      Va avantajeaza (adica il avantajeaza pe fostul Presedinte) albirea CNCD?
      Eu de exemplu cred ca ma pot bucura de deplina libertate sa spun de fata doar cu nevasta-mea despre una: „tiganca imputita”. Nu ca as si spune-o de fapt, (am un vocabular usor diferit) dar poate mesajul ar fi acelasi sau mai rau, si nu vad de ce CNCD s-ar pronunta in vreun fel.
      Ce are a face asta cu prezumtia de nevinovatie si culmea, ce ar avea cu discriminarea??

  2. Prima impresie . Felicitari doamnei Brandusa Armanca pentru acest excelent articol de sinteza ( profesionist, la obiect si in spiritul normelor civilizatiei si culturii romanesti si europene ), care atinge chestiuni extrem de sensibile , sper sa revin cu un comentariu mai amplu.

  3. M-am saturat. M-am saturat sa vad mutrele acestor emanati ai comunismului si sa le ascult mizeriile. Sunt precum „Intunegri” lui Murakami care apar din toate cotloanele si se strecoara prin toate spatiile institutiilor romanesti. Nu pot sa cred ca ne intoarcem in anii ’90. Pana si in anii aceia aveam libertatea de-a injura clasa politica. Pe mine ce ma ingrijoreaza este lipsa ferma de reactie din partea cancelariilor din vest. Impresia este ca acesti lideri politici din tarile estice isi fac de cap si pot face orice in numele coruptiei si pentru propria lor salvare. Practic nu mai exista cineva care sa ne ia apararea si care sa-i penalizeze pe acesti „emanati” din negurile trecutului nostru comunist.

  4. În Austria se poate: Justiția din ​Austria a decis că protestatarii îi pot spune „fuck” vicecancelarului. În Austria, îi poți arăta degetul mijlociu vicecancelarului și să îi spui „fuck”, dacă acest lucru este argumentat: aceasta este decizia Curții de Apel din Viena, care a invocat libertatea de expresie, scrie AFP.
    Link: https://www.hotnews.ro/stiri-international-22316761-justitia-din-austria-decis-protestatarii-pot-spune-fuck-vicecancelarului.htm

    Bineînțeles, fraza cheie acolo este „argumentat”. Dacă ai argumente, poți înjura. Dar dacă îmjuri doar de dragul de a te auzi…

  5. Staţi să vedeţi când o introduce dracnea legea aia a defăimării, cu care s-a lăudat la congres. Nu m-ar mira să prevadă că toţi cârcotaşii să fie vârâţi rapid la zdup – bineînţeles, dacă nu sunt membri sau simpatizanţi ai psd.

  6. Articolul asta e ca un chibrit aprins intr-o pestera. Situatia e muuuult mai grava si e scapata de muuuult de sub control. Societatea are avintul unui cancer galopant in foarte multe privinte, pe care recentele sinistre evenimente politice autohtone nu fac decit sa-l confirme. Limbajul politicienilor dimboviteni – raportat la comportamentul aceleeasi categorii sociale in Marea Britanie, de pilda, – ii catalogheaza doar politruci. Vorbesc cum se comporta. Si viceversa. Fara a avea nici cea mai mica apetenta pentru vajnicul admirator al plantatorilor (cu lampase) de panselute prin Bucuresti (memoria nu se sterge, ca si documentele scrise, indiferent de cite valuri de vorbe revarsa el acum pe teleecrane) – numitul ctp -, remarc ca observatia facuta de el era mai mult decit pertinenta, in raport cu aparitia ultra-ridicola a celei care conduce guvernul RO. Iar prezentatorul a reactionat… firesc, fiind… de aceeasi parere… obiectiva. Reactia organismului CNCD este, de asemenea, fireasca, avind in vedere ca acest organism fiinteaza precum tichia poleita a chelului, intr-o societate care are, deja, multiple metastaze. Era exact ce-i lipsea! Si s-a bagat (si se baga!) adinc in seama ca sa-nteleaga tot contribuabilu’ ca… gata cu distractia! Coborim militaria din pod!!! Si se caleaza perfect pe niste gindiri vicleniste autohtone, in virtutea carora lopetile vor fi ultra-utilizate in astuparea gurilor rebele. Repejor (ca se bate deja-n masa cu “legea anti-defaimare”), va fi mai mult decit necesar ca fiecare tele/radio emisiune sa fie prefatata de anuntul audio/grafic “Emisiunea (poate) contine elemente apartinind pamfletului”.

    Alesu-cui-l-a-ales in fruntea primariei Timisoara are comportamentul deja probat de-un alt individ, PENAL=PUSCARIAS, la fel de “ales”, de pe la Braila, parca… Mi-e greata sa-mi amintesc numele. Asta de la Timisoara se da, inca, vioi…

    CNCD, cum bine remarca autoarea, e surdo-mut in raport cu toate dejectiile deversate de posturi tv dimbovitene arhicunoscute si… cu multi admiratori, consumatori hulpavi de-asa ceva. Acest organism, generat, chipurile, de… “democratie”, e o unealta perversa a conceptului „political correctness”, concept care a ajuns la forme hiperaberante peste ocean si care, importat cu tot continutul lui – definitia exceptionala si arhicunoscuta a fost premiata tot de americani – face ravagii in spatiul mioritic, populat cu suprafete intinse de behaitoare care raspund monofonic afirmativ la intrebarile ghiduse ale “marelui conducator” (un clip misto face ravagii pe internet). In fond, fiecare turma are ciobanu’ pe care-l merita!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro