vineri, martie 29, 2024

Hello Barbie – Prima păpușă cu inteligență artificială (și câteva observații pentru părinți)

Dacă oamenii mari au acum la dispoziție diverse sisteme dotate cu inteligență artificială (A.I.), precum Watson sau Amelia, de ce nu ar avea și copiii ceva asemănător? Stimați părinți, pentru  $74,99, în luna noiembrie veți putea cumpăra Hello Barbie, prima păpușă înzestrată cu A.I.

Lansată în martie 1959 de compania Mattel, Barbie este cea mai faimoasă păpușă americană, cu peste 1 miliard de bucăți comercializate în întreaga lume și cu o cifră de afaceri impresionantă. De exemplu, numai în 2011, Mattel a încasat $1,3 miliarde din vânzările celebrei păpuși.

Pentru mine, care am urmărit și continui să urmăresc cu interes aplicațiile tehnologiilor bazate pe A.I. și dincolo de domeniul geoștiințelor, decizia companiei Mattel de a produce prima păpușă cu „creier” propriu, capabilă să proceseze limbajul natural, este o confirmare a unei fraze scrise mai demult:

Inteligența artificială va reprezenta cea mai importantă schimbare de paradigmă pe care omenirea o va experimenta în viitorul apropiat

Apariția lui Hello Barbie (vezi foto) va îndeplini un vechi vis al copiilor: acela de a avea o jucărie care să vorbească cu ei. Iar inventatorii au încercat în fel și chip să traducă acest vis într-0 realitate palpabilă. Încă din 1877, Thomas Alva Edison s-a gândit că recenta sa invenție – fonograful – ar putea fi folosită comercial pentru „a face păpușile să vorbească, cânte, plângă”. Mai târziu, diverse păpuși (inclusiv Barbie) au fost dotate cu dispozitive miniaturale (mini-casete, cipuri digitale) cu care putea rosti câteva fraze, mereu aceleași, ceea ce putea deveni plictisitor la un moment dat.

Dar în ultimii cinci ani am asistat la descoperiri și avansuri remarcabile în tehnologiile A.I. și de recunoaștere și procesare a limbajului natural, astfel că aplicații relativ simple, precum Siri (Apple) sau Cortana (Microsoft), au devenit aproape ubicue. Pe un alt palier de complexitate, mult mai înalt, se află Watson și Amelia. Ideea implementării A.I. în jucării a devenit, practic, inevitabilă. Și este meritul companiei Mattel, care s-a gândit să-și transforme cel mai popular produs într-un nou tip de jucărie. Partea de A.I. a noii păpuși a fost produsă de compania ToyTalk din SanFrancisco, înființată în 2011 de Oren Jacob și Martin Reddy, plecați, după o carieră strălucită, de la Pixar-ul lui Steve Jobs.

Hello Barbie – Prima păpușă dotată cu un sistem de procesare a limbajului natural (Sursa: www.mattel.com )

Având un microfon ascuns în lănțișorul de la gât, Hello Barbie intră în funcțiune numai când copilul apasă pe catarama centurii. De fiecare dată când cineva se adresează păpușii, cuvintele sunt înregistrate și transmise Wi-Fi la computerele ToyTalk. Acolo, folosind un program de recunoaștere a limbajului natural, semnalele audio (cuvintele) sunt procesate, transformate în text și analizate pentru conținut. Răspunsurile relevante sunt alese dintr-o bază de date, prin combinarea inteligentă a 8.000 linii de text. Păpușa „inteligentă” vorbește folosind vocea unei actrițe, ceea ce elimină senzația de vorbire robotică. Cu timpul, Hello Barbie „învață”, amintindu-și, de exemplu, numele animalelor din casă, care sunt interesele copilului, ce muzică îi place sau dacă bunicii lui mai sunt în viață. Păpușa ține minte întrebările/răspunsurile copilului și le folosește pentru a începe o nouă conversație după câteva zile sau săptămâni.

Câteva observații pentru părinți

Mattel intenționează să lanseze pe piață prima păpușă cu „creier” pe 20 noiembrie, când începe cel mai important sezon de cumpărături (Sărbătoarea Crăciunului), iar speranțele transformării lui Hello Barbie într-un megahit comercial sunt foarte mari. De aceea, este de așteptat că mulți părinți nu vor rezista ispitei de a cumpăra copilului lor ultimul gadget, care va stârni admirația sau invidia celor care nu l-au încă. Dar, înainte de cumpărare, aș sugera părinților să citească observațiile de mai jos.

Noua tehnologie i-a făcut pe unii psihologi și alți experți în științele dezvoltării copilului să se îngrijoreze despre efectele pe care niște jucării așa de realistice le-ar putea avea asupra copiilor – de la limitarea capacității lor pentru jocuri de imaginație până la înlocuirea actualilor prieteni. Punctul de plecare al acestor îngrijorări s-ar situa în cartea lui Jean Piaget din 1929, „Concepția copilului despre lume”, unde psihologul elvețian a pus întrebarea: „Cum atribuie copilul conștiință unor obiecte care îl înconjoară, și în ce măsură?” O întrebare care a devenit mult mai stringentă o dată cu apariția jucăriilor inteligente: în loc ca imaginația copilului să le animeze prin antropomorfizare, aceste jucării încearcă aparent să obțină conștiință pe cont propriu. Două exemple: animalul virtual Tamagotchi (Bandai, 1996) şi roboții Kismet și Cog (MIT, 2004).

Principala obiecție pe care o fac psihologii în legătură cu jucăriile A.I. este legată de posibila limitare imaginativă în jocul copiilor. O păpușă conversațională, înzestrată cu A.I., nu încurajează copiii să fabuleze prea intens. Din contra, cercetătorii cred că, datorită atributelor ei finite, Hello Barbie va îngrădi imaginația copiilor în timpul jocului. În schimb, jucându-se cu o păpușă convențională, copiii pot face mult mai multe lucruri (schimbarea vârstei, genului, priorităților, intereselor) pe care o jucărie A.I. le permite mai greu sau deloc. Le dăm copiilor Lego în speranța că ei vor crea, le dăm păpuși cu speranța că vor învăța despre dragoste. A.I. Barbie nu face nimic pentru a servi imaginația, care este așa de importantă în jocul copilului.

A doua obiecție majoră se referă la prietenia artificială. Pe măsură ce tehnologiile A.I. vor avansa, există posibilitatea ca noile jucării să creeze legături emoționale tot mai puternice cu copiii. Asta ar însemna că unii copii ar putea începe să-și înlocuiască prietenii umani cu cei artificiali, plecând de la principiul „De ce să caut să-mi fac noi prieteni, atâta timp cât o am pe Barbie, care vorbește cu mine tot timpul?” De multe ori, cei din jurul copilului (membri ai familiei sau prieteni) îl pot plictisi, enerva, dezamăgi sau provoca. Pe când Hello Barbie se va purta totdeauna frumos cu el. În aceste condiții, unii părinți o pot transforma pe „inteligenta” păpușă într-0 babysitter electronică!!

Într-un anume sens, Hello Barbie este o dovadă că, astăzi, copiii sunt mai singuri ca niciodată. Familiile americane au tot mai puțini copii, părinții nu-i mai lasă pe puşti să se joace afară şi, în consecință, copiii nu au pe nimeni cu care să vorbească sau să împrietenească. Hello Barbie devine astfel o tristă înlocuire a unei prietenii adevărate.

A treia obiecție a fost făcută de Peter Kahn, profesor de psihologie la University of Washington, unde studiază interacțiunile om-robot. Kahn este îngrijorat de instaurarea unui model dominator în relațiile copil-Barbie, în sensul că primul își satisface toate capriciile şi primește toate recompensele, fără să aibă nici un fel de responsabilitate față de păpușă. Adică, apare o dezvoltare morală şi etică nesănătoasă a copilului, putând să se ajungă, in extremis, ca micuțul utilizator al robotului să înceapă să abuzeze de puterea lui.

Au apărut şi unele obiecții din partea părinților, care au asistat la demonstrații cu Hello Barbie, legate de capacitatea limitată a software-ului de a analiza nu numai sensul strict al unui cuvânt, ci şi intonația acelui cuvânt (ironică, sarcastică, umoristică, plângăcioasă etc.). Se știe de mult că tonul face muzica, dar Hello Barbie nu distinge tonurile cu care sunt rostite cuvintele copiilor. Cititorii mei știu deja că numai sistemele avansate, de tip  Amelia, sunt capabile de traducerea electronică a emoțiilor umane.

Există apoi posibilitatea unor “accidente” verbale nedorite. De exemplu, în timpul unei sesiuni de training, Barbie a fost întrebată cum se desparte în silabe cuvântul “cockroach” (gândac de bucătărie). Răspunsul ar genera o prima parte (cock) care are, pe lângă sensul propriu, şi unul puternic sexual. Mergând la extreme, ne putem imagina un hacker care să introducă, printre cele 8.000 linii de text din căpșorul blond al lui Barbie, şi o serie de cuvinte care nu se găsesc în Biblie (Simon & Garfunkel, I hear words I never heard in the Bible).

Unii sunt îngrijorați că noua păpușă Barbie nu este altceva decât un instrument de manipulare corporatistă a minților copiilor şi că nu va trece mult timp până când Hello Barbie va încerca să vândă copiilor alți “prieteni”, sau să ceară plata unor abonamente pentru “prietenia” ei, sau chiar să înceapă să facă reclame comerciale la diferite produse pentru copii.

Nu știm, deocamdată, ce vor face fetițele noastre cu noua păpușă inteligentă sau care va fi atitudinea lor finală în fața unei jucării care sintetizează avansurile A.I. din ultimii ani. Există însă cercetări de specialitate[1], care arată că copiii au o poziție echivocă în fața jucăriilor dotate cu inteligență artificială: nu cred 100% că acelea ar fi vii, în sens biologic, dar nici nu le tratează ca pe simple jucării mecanice (convenționale). Mai degrabă, copiii le încadrează într-o a treia categorie ontologică: jucăriile A.I. sunt, pentru ei, mai puțin ființe decât oamenii, dar mai mult decât mașinile.

Se poate spune (apud Prof. Turkle) că am ajuns la un „moment robotic” – o piatră de hotar, care semnifică în egală măsură accepția noastră culturală şi triumful tehnologic. Viitorul ne va arăta dacă aceste mașini minunate, pe care le-am inventat să ne iubească sau să aibă grijă de noi, se vor comporta la înălțimea așteptărilor noastre.

NOTE


[1] Sherry Turkle, 2011, Alone Together: Why We Expect More from Technology and Less from Each Other, Basic Books

Sherry Turkle: Connected, but alone? TED Talk, Feb. 2012 http://www.ted.com/talks/sherry_turkle_alone_together?language=en

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Chiar mă miram ca anticorporatiștii să nu caște ciocul. În fond nu au decît să fabrice EI niște păpuși care, la cuvîntul ”biblic” ”amin”, să răspundă ”Lenin” (never heard in the Bible). E drept că în anglo-saxonă nu rimează la fel de bine ca în română.

  2. Domnule Cranganu
    Uitati vechea inventie electronica care a atras atentia (in masa) a copiilor in occident . Faimosul Tamagucci .
    http://i.ytimg.com/vi/sAuDI0DQTIQ/maxresdefault.jpg

    Succes de vanzari colosal , se ducea la scoala sau se lasa in casa rugind parintii , fratii si surorile sa aiba grija de „copilul electronic” . Care plingea , avea foame , trebuia „hranit” , „spalat” si alintat ca altfel „murea electronic” . :)
    De atunci progresul tehnologic a fost fara oprire . Telefonul portabil a ajuns sa fie facut cadou la virsta de 6-10 ani , tableta cu acces la realitatea virtuala , o banalitate .
    E evident ca toate acestea produc efecte asupra creierelor „virgine” a copiilor .

    Personal sint convins ca un computer ( cit ar fi de modern ) nu va reusii sa aiba emotii ca omul . Emotia e cea care ne impinge sa reactionam in un mod sau altul zilnic , sa ne indragostim , sa scriem poezii , pictam , sa cream muzica sau sa scriem romane .
    Masina (pc) poate simula un plins , o criza de nervi sau reproduce un ris colosal . Toate astea ,exclusiv ca asa a fost programata DE UN OM sau grup de oameni.
    Homo sapiens are „dotarea” asta (de a se emotiona) de la „mama natura ” sau Dumnezeu . (fiecare cu ce crede) .
    Nisipul ( adica siliciu din computerele de azi ) ca si fotonii (adica lumina din viitoarele computere ) nu pot produce emotii fara o interventie umana specifica .
    Cit timp un geniu sau un grup de genii umani nu va reusi sa creeze primul pc copie 100% a creierului uman , sint linistit . :)
    Nu ca traiesc eu vreo alti 100 de ani sa vad ceva in domeniu . :)
    Oricum va multumesc de articol . E instructiv si remarc ca nu va fug efectele unor noutati comerciale care pot produce alte efecte in alte domenii mult mai delicate . Aveti spirit de integrare de date/analiza bine dezvoltat . O raritate la romani .

  3. O proportie infioratoare de oameni sunt incapabili sa inteleaga fraze simple si incapabili sa rationeze sau sa se exprime.

    Valabil pentru Romania in cel mai inalt grad.

    Am vazut multi ce nu se pot concentra mai mult de 2 randuri citite, persoane care nu pricep nimic oricat le-ai explica ceva, pentru ca uita prima fraza cand o aud pe a doua.

    Acestia formeaza din pacate majoritatea.

    O papusa inteligenta? Probabil ca nu ar avea cine sa o cumpere…

    ====

    Ceea ce ma inspaimanta este asemenarea acestei papusi cu multe personae cu care am avut de-a face si la care gandirea a fost inlocuita de slectarea unor raspunsuri invatate pe la seminarii sau dintr-o baza de raspunsuri standard.

    Nu stiam ca am avut de-a face cu papusi Barbie inteligente, vii… :-(((

    • Nu deocamdată, software-ul folosit nu este suficient de complex pentru ca păpușa să-și exprime sau să înțeleagă emoțiile copilului.

      Vedeți și textul meu:

      Au apărut şi unele obiecții din partea părinților, care au asistat la demonstrații cu Hello Barbie, legate de capacitatea limitată a software-ului de a analiza nu numai sensul strict al unui cuvânt, ci şi intonația acelui cuvânt (ironică, sarcastică, umoristică, plângăcioasă etc.). Se știe de mult că tonul face muzica, dar Hello Barbie nu distinge tonurile cu care sunt rostite cuvintele copiilor. Cititorii mei știu deja că numai sistemele avansate, de tip Amelia, sunt capabile de traducerea electronică a emoțiilor umane.

    • Ineligenta emotionala n-au nici politicienii dar nu vad pe nimeni incercand sa-i interzica. Pacat, macar papusa Barbie n-are pretentia sa ne stabileasca taxele si impozitele!

  4. Diferenta intre emotii si miscarile efectuate de o masina sau program in virtutea unor algoritmi este ca emotiile au doua parti atat activa cat si reactiva pe de o parte iar pe de alta parte ele sunt o expresie a iubirii. Iubirea nu impune constrangeri. Masina sau programele au o capacitate preponderent reactiva prin aceea ca interpreteaza stimulii din exterior si apoi mecanismul modifica mediul intr-un anume fel. Capacitatea reactiva e in esenta limitata de programe ori exact aceste limite oricat de subtile ar fi diferentiaza organismul viu de masina sau IA si nu poate raspunde emotional in anumite situatii care devin conditii in care organismul viu, omul de exemplu, trebuie sa se muleze dupa aceste limitari.

    De exemplu versiunile mai vechi de Facebook de pe telefoanele mobile limitau numarul de caractere dintr-o postare. Era pur si simplu o limita … puteai sa te invarti cat vroiai nu aveai cum sa treci de ea, lipsind printre altele si codul sursa. Alt exemplu sunt cazurile in care sistemul de operare afiseaza mesaje ca trebuie sa efectueze o reinitializare fara a-ti da posibilitatea sa o amani. La fel lipseste codul sursa pentru a efectua modificarile necesare. Emotiile utilizatorului cu alte cuvinte nu sunt luate in considerare. Dezvoltatorul presupune apriori, voit sau pur si simplu din nestiinta, ca deciziile pe care programul le ia sunt in conformitate cu deciziile utilizatorului. In cazul in care deciziile sunt voite putem vorbi de controlul oamenilor prin intermediul software-ului.

    In cazurile in care actiunile masinilor sunt active, lucrurile devin si mai ingrijoratoare, intrucat un om sau mai multi au implantat un algoritm care urmeaza sa efectueze o serie de pasi sau sa efectueze o serie de actiuni cu un anume determinism independent de conditiile mediului si deci si independent de stimulii pe care ii primeste de la utilizatori. Putem sa ne gandim la limitele algoritmilor de recunoastere vocala sau faciala ca la un fel de determinism in care programul de inteligenta artificiala actioneaza autonom.

    Consecintele interactiunii cu oamenii, daca ei nu pot sa decida, implica in ultima instanta controlul oamenilor prin intermediul algoritmilor sau putem spune crearea unor medii de existenta noi in care omul trebuie sa urmeze deciziile arhitectilor si programatorilor acelor medii.

    Emotiile adica iubirea de semeni presupune punerea la dispozitie in mod liber al codului sursa, al specificatiilor tehnice care stau la baza construirii acestor masini si algoritmi pentru ca oamenii sa le poata modifica si adapta nevoilor proprii.

  5. Hello Barbie poate deveni un nou HAL 9000

    Mi se pare interesant și faptul că Barbie a „interpretat” până în prezent 170 de personaje feminine, adulte, nemăritate, cu diferite cariere profesionale, ceea ce o transformă într-un soi de vedetă feministă. De exemplu, Barbie a ajuns pe Lună înaintea lui Neil Armstrong, a devenit președinte al SUA înaintea oricărei alte femei președinte. A fost/este Barbie un model pentru fetițele care se joacă cu ea?

    Acum, Mattel vrea s-o transforme într-un nou HAL 9000 (computerul vorbitor din Odiseea spațială 2001). Tradițional, fetițele au jucat rolul mamei drăgăstoase și grijulii atunci când se jucau cu păpuși. Astfel, păpușile deveneu vasele în care copiii își puteau depozita fanteziile lor maternale. Acum, copiii vor primi instrucțiuni de la Hello Barbie despre ce trebuie să spună sau cum trebuie să se comporte în anumite situații. Adică, păpusa va avea un rol director în jocul copilului – ceea ce, inevitabil, va limita hotarele imaginației infantile.

    Cei care-și amintesc filmul lui Stanley Kubrik, știu cum a sfârșit computerul vorbitor HAL 9000 :-) N-ar fi o idee rea și pentru Hello Barbie, când își va depăși statutul/atribuțiile de jucărie inteligentă, menită să bucure și să contribuie la dezvoltarea intelecto-emoțională a copiilor noștri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro