Tocmai am aflat că HP a hotărât să scoată din priză la începutul anului viitor „cloud-ul” său public, Helion. Într-un fel aceasta este o non-ştire, deoarece practic acest cloud nici nu a existat cu adevărat vreodată; a fost o tentativă de a intra pe o piaţă „la modă”, nu ştiu cât de serios în intenţie.
Evenimentul a adus din nou în discuţie întrebarea: ar mai fi loc pentru încă un jucător pe această piaţă? Deocamdată în această zonă avem Google, Amazon şi Azure, plus Rackspace, poate şi IBM; se pare însă că Amazon deţine supremaţia ceea ce după părerea mea este relevant: public cloud este un comerţ de „comodities” , un comerţ de supermarket, şi astfel definit e normal ca regele comerţului electronic să conducă jocul în cartier.
Există câteva lucruri despre care însă voiam să comentez pe marginea acestei mişcări. Pe de o parte este o temă despre care am mai scris: timpul a făcut ca la conducerea majorităţii companiilor din IT vizionarii să fie înlocuiţi de ceea ce noi inginerii numim „contabili”; şi nu ne referim neapărat la meseria respectivă (sunt sigur că are şi ea părţile frumoase pentru cine o face cu plăcere) , ci la persoane care nu pot vedea mai departe de statistici şi a căror strategie de viitor este determinată de studiile de piaţă ( realizate de alţi oameni la fel ca ei) în aşa fel încât respectiva strategie devine un fel de spreadsheet stufos din care prima variabilă care este eliminată este inovaţia. Deci, HP şi-a construit un cloud, pentru că toată lumea vorbește de cloud şi este prezentat ca tehnologia viitorului în toate gazetele economice. Nu şi-a construit un cloud pentru că avea ceva nou de oferit: o aplicaţie mai nouă, vreo soluţie de stocare mai interesantă sau măcar vreun aranjament financiar deosebit.
Spuneam şi în articolul de săptămâna trecută că tendinţa normală, atunci când cloud-ul devine produs de supermarket, este să devină cât mai ieftin, ceea ce provoacă dificultăţi firmelor orientate spre calitate ( era vorba acolo de EMC) . Ori, HP nu are echipamente tocmai ieftine ( deşi acest aspect e discutabil în cazul de faţă, pentru că sunt produsele lor deci investiţia s-ar calcula la nivel de costuri de producţie, iar licenţele nu se pun). Nici puterea lor financiară nu era la nivelul Microsoft, pentru a putea susţine un cloud public doar pentru a nu lăsa clienţii să meargă la concurenţă ( din câte spun cifrele, Microsoft are deja profit din acest business, dar a ajuns aici după destule investiţii, şi în plus se bazează pe eterna vacă de muls a companiei, platforma Microsoft Office în varianta online). Cu alte cuvinte, Microsoft are ceva în plus de oferit faţă de concurenţă ( şi nici HyperV nu e o tehnologie de neglijat).
HP a folosit platforma OpenStack, un produs Open Source, ceea ce a produs oarecare speranţe în rândurile comunităţii, pentru că în mod sigur nu e rău pentru produs să ai un utilizator de acest calibru, care dispune de o armată de programatori plătiţi buni de pus la muncă. Din păcate, e evident că acum nici pe acest front nu se va întâmpla nimic.
Totuşi, compania anunţă că va rămâne în domeniul „private cloud”. Dincolo de faptul că din punctul meu de vedere, noţiunea în sine nu prea are sens ( care este diferenţa între un „private cloud” şi un datacenter al unei companii de acum zece ani?. Probabil nici una, doar că aplicaţiile sunt azi în mai mare măsură web based ), opţiunea pare logică. Există, şi probabil vor exista totdeauna, companii care nu vor să îşi ţină datele într-un datacenter oarecare, undeva pe planetă, nu ştim precis unde, acolo unde nişte tehnicieni ieftini înlocuiesc discurile stricate ieftine dintr-un storage ieftin cu altele, la fel de ieftine dar eventual mai mari, având pretenţia ca asta va funcţiona la nesfârşit fără erori. Există însă un mic amendament. Pentru asta, calitatea produselor vândute de firmă trebuie să justifice mereu preţul investiţiei. Ori, este greu să rezişti trendului de supermarketizare din piaţă. Tendinţa tot mai evidentă este ca produsele pe care se pune eticheta companiei să fie şi ele tot mai ieftine la achiziţie, pentru că altfel, aceasta este prinsă între ameninţarea pierderii zonei de cloud în favoarea jucătorilor enunţaţi la început, dintr-o parte, şi ameninţarea echipamentelor ieftine disponibile pentru datacenterele locale, sau dacă vreţi, „cloud-ul privat”, pe cealaltă parte. Din această dilemă nu se poate ieşi, decât pe o singură cale. Aceasta este calea inovaţiei: produse pe care alţii nu le pot face, software pe care alţii nu îl au. Altfel, compania (oricare ar fi ea) se va eroda încet-încet, lăsând în urmă doar nişte spreadsheet-uri fără nici o noimă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Industria IT s-a maturizat si ca orice alta piata matura, mai ales in conditiile in care relansarea economica globala se lasa asteptata, singura inovatie viabila este eficientizarea.
Aici Amazon bate tot … ramane de vazut totusi cum se va descurca in lipsa unui stack complet software + hardware asa cum au IBM, Oracle, Dell …
Buna seara,
Hmm, mi se pare cam o analiza de week-end, articolul de azi desi in general citesc cu placere analizele dvs. Cred ca discutia despre „cloud/big data/stockage distribuit” merita un articol separat.
Daca pentru public, cloud inseamna doar ceva spatiu de stocare(cu sau fara plata) pentru ceva poze/filmulete:sau tele-descarcari cu acces rapid pe web, problema depaseste simpla analiza de cost intre lumea veche(EMC, Netapp, …) si stocajul distribuit intre mai multe Datacenters. E adevarat ca un argument des folosit este economia realizata intre stocajul pe material dedicat tip EMC si stocajul pe hardware banal, type DD comun dar distribuit si replicat (un fel de Raid software).
Si apoi aceste mari companii (citate in articol) au 2 reactiii opuse: cele care contribuie din plin si sustin platforme open-source precum Openstack si cele care continua sa refuze orice noutate pe motiv ca produsul lor e cel mai bun si sau cel mai folosit.
Aspectele legate de cloud merg insa mult mai departe decat simpla stocare de date, filozofia „stocaj obiect”, virtualizarea retelelor si a OS-urilor, aduce schimbari rapide la toate nivelele. Dovada e ca, inclusiv marii constructori retea (gen Cisco si Juniper) isi baga coada in cloud-uri ca si furnizorii istorici de solutii de virtualizare (Vmware, Citrix, …). In orice caz, cam toti cei mari afirma ca sunt contribuitori la platforma Openstack, banuiesc eu ca o fac doar ca sa refaca echilibrul cu lumea
Scuze, mi-am scapat degetul si-am trimis comentariul inainte de-al termina si corecta? asta e. Duminica seara.
Mi-am permis eu sa repar cateva typo-uri. Problema e dupa parerea mea ca HP, de exemplu, a pornit acest cloud doar ca sa aiba cloud. Daca ne uitam la ceilalti, o sa vedem ca fiecare are cate ceva deosebit de oferit: Microsoft tehnologia lor de office, Google a scris de la zero un server de mail si o replica la Office ( si nu doar atat). E adevarat, „in spate” exista multa tehnologie noua; chiar si asta ar putea fi un motiv pentru a porni propriul cloud, sa ai o tehnologie mai buna decat, de exemplu, openvswitch.
Problema e cand faci lucrurile doar ca „sa fie”, dupa care iti dai seama ca de fapt nu trebuia sa le faci si ca locul tau e in alt film. Cam asta zic eu in mare ca s-a intamplat…
Multumesc pentru vigilenta. Intr-adevar si eu cred ca HP a lansat Helion ca sa intre-n joc, dar nu e singurul nume mare care a jucat asa. Insa ca toti cei ce s-au lansat, au reusit sa contribuie cu cate ceva la lumea libera; ca n-au reusit sa recupereze din investitii, da sunt de acord cu calculul contabil. Si sunt de acord sa criticam HP, dar de-asemeni Redhat care se zbate cu Ceph si altele ca Dell si Cisco. In acelasi timp, sunt „zvonuri” legate de Microsoft care-ar lansa propria sa distributie Linux tocmai pentru a putea gera reteaua propriului cloud. Ce vreau sa spun e ca, daca marii furnizori de cloud privat si-au gasit nisa in special la publicul larg, nu cred ca au inventat chiar totul (au totusi meritul de a fi lansat ceva nou, cu investitii mari, asta e). Eu cred ca, lucrurile serioase in cloud abia acum incep. Oricum, merita abordat subiectul. O seara buna.
Doua comentarii la articol:
1. Diferenta intre private cloud si datacenter e uriasa; daca in datacenter o companie care fabrica bere, sa zicem, trebuie sa aibe oameni care sa se priceapa sa tina un datacenter, dar pe care managementul companiei de bere nu ii intelege si nu ii poate folosi eficient (pentru management e un cost pe care nu il intelege), intr-un private cloud ai infrastructura la cheie in conditii si costuri la pretul pietii. In private cloud nu depinzi de niste angajati interni (nu ca asta ar fi o problema), nu depinzi nici de un anume furnizor (pentru ca ai backup online in timp real la un al doilea), iar scalarea up & down e o joaca de copii mici: vrei un server nou? Apesi cateva butoane, in 10 minute il ai cu OS instalat si configurat, fata de datacenter unde poate ai o rezerva nefolosita, poate nu ai, un host nou se livreaza si configureaza intr-o saptamana sau doua (daca nu vrei sa platesti un cost urias pentru livrare in 24 de ore sau mai putin), pentru ca un cloud provider are multi clienti si o economie de scala pe care o companie cu un datacenter nu o atinge.
2. „ar mai fi loc pentru încă un jucător pe această piaţă?” Deocamdata, da. Pentru ca solutiile sunt comparabile, dar nu foarte flexibile, mai e loc de jucatori mai mici specializati sau localizati. Sa zicem ca Google, Amazon si Microsoft (Azure) sunt hypermarketurile din jurul orasului, mai e loc de ceva supermarketuri prin oras si de o gramada de magazine de proximitate. Si chiar in liga celor mari mai e un loc pentru Oracle, probabil nu pentru IaaS sau PaaS, ci pentru DaaS. Si unul specializat pentru SAP, in anumite circumstante, daca alinierea planetelor, HANA si Ariba se potrivesc intr-un SaaS care sa aibe sens, desi inertia si complexitatea SAP face mai putin probabila o intrare in liga mare.
Apropos de Amazon si de inovatie vs. costuri….. am citit undeva (nu retin sursa) ca Amazon la nivelul de investitii actual si la „felia” de piata pe care o are in acest moment (si aici ma refer la toate liniile de business pe care le are implementate) ar avea nevoie de cel putin 150 de ani sa ajunga la break-even. Asta mabfave sa cred ca:
– fie oamenii de la Amazon au o gandire extraterestra fata de lume, business si viata in general
– fie serviciul Amazon a fost creat cu alte scopuri si este „intretinut” din alte surse decat din piata reala
Domnule, eu nu sunt un adept al conspirationismului; nu zic ca n-ar putea exista, dar nu prea cred. Pe de alta parte, s-ar putea sa fie discutabil „nivelul actual de investitii”. Daca eu imi iau o masina noua, „nivelul actual de investitii” depaseste cu mult veniturile pe luna in curs, dar daca mediezi pe o perioada mai mare, iese cu plus. Stiu ca ei au investit mult in imbunatatirea managementului depozitelor ( cred ca am pus si eu filmuletul cu roboteii care manipuleaza pachetele intr-un articol mai vechi) dar presupun ca n-o sa achizitioneze in fiecare an o firma din domeniul roboticii.
Fiecare are ideosincraziile lui. Important este ca interesele dezvotlării personale să nu interfere cu obiectivitatea pe care i-o datorăm clientului.
Am început cu NetWare 3.11/3.12. Am luat o decizie corectă prin migrarea spre MS Windows NT 3.50/1 și una incorectă de migrare spre UnixWare. Precizez că decizia câștigătoare de migrare (personală și a clienților) spre MS Windows NT3.51 a fost înaintea exploziei MS Windows NT 4. Apoi am avut succes: o grămadă de clienți, NT 4, MS Exchange 5/5.5 și MS Proxy Server 2. Le scriam colegilor de facultate din Canada ssau Germania că pot face mai mulți bani în București decât fac ei acolo. Iar ai mei erau tax free, eram foarte mândru de asta. Mediul s-a profesionlizat. Am fost curând pus în situația de a alege între întreruperea colaborării și angajare. Deși clientul era mulțumit, era vorba de o firmă străină, trebuiau să angajeze pe cineva, se plictisiseră să le explice celor de afară genul de aranjament pe care-l aveam. Am înțeles rapid că m-am demodat și câteva luni eram în Canada după o scurtă ședere în Orient. Acolo am urcat rapid în ierarhia unei firme de securitate informatică (spuneam că suntem între primele patru – ceea ce însemna, firește, că eram pe locul patru), am devenit director de suport tehnic. Într-o vară, patronul fiind plecat în vacanță în Franța, am citit că Microsoft a cumpărat un antivirus de la o firmă obscură din Romania. Am așteptat ca patronul firmei să se întoarcă și mi-am dat demisia. Am avut apoi cinci zile de preaviz timp în care omul, vorbitor de franceză, venea suferind la mine în birou pentru a-i lămuri vreo nuanță a unei fraze găsită pe site-ul românesc al producătorului de antivirus. M-am angajat la o banca, mă ocupam de MS Exchange și supervizam dpdv al sistemului de operare administratorii de SQL. Salariul era în stratosferă, nu-mi puteam imagina o poziție mai sigură. Într-o dimineață mi-a fost pus în vedere să colaborez cu o firmă care voia să ne facă o ofertă pentru hosting-ul MS Exchange. Șefii mi-au spus că nu am să-mi pierd slujba, că sunt un membru important al echipei etc. Cel mai probabil nu aș fi fost dat afară după migrare, m-aș fi deplasat către SQL etc. Am demisionat.
Acum mă uit placid cum oamenii din suportul tehnic îmi repară calculatorul atunci când o ia razna. Îi cam chinui dar cum par că știu ce spun mă lasă în pace. Pe vremea mea trebuiauy examene și certificări, acum este suficientă o vagă inteligență behavioristă.
Mă rog, ce vreau să spun este următorul lucru: și au am motive pentru a antipatiza norii, pot produce și ceva ironii reușite. Dar dpdv al proprietarului de firmă, al utilizatorului final, situația este mult mai bună acum decât era în 1995 sau în 2000. Ne place sau nu dar a cam trecut vremea administrării de calitate altundeva decât într-un hosting center. Cei ambițioși tehnic pot migra spre management, programare etc, cei mai puțin ambițioși spre suport sau tâmpenii de genul SAP. Dar ceea ce contează este că nu prea avem argumente împotriva norilor oricât de antipatici ar fi. Am scris comentariul de mai sus pentru că autorul articolului imi pare că are o antipatie evidentă pentru nori. Cred că ar trebui să treacă dincolo de ea.
Multumesc pentru comentariu.
Da, am o oarecare antipatie pentru „nori”, dar de fapt nu este despre nori ci despre cum este manipulat publicitar conceptul. ( Dealtfel tocmai lucrez la un deployment de openstack pentru un client) .Acum orice ISP care are acelasi LAMP bazat pe CPanel pe care il avea si acum 20 de ani il prezinta onor clientelei drept „cloud”. Ori, dupa parerea mea domeniul inca e deficitar la multe niveluri, de la aplicatii (unde inca e mult de munca) si pana la infrastructura, unde in ciuda a tot felul de abstractizari, in final suntem tot prizonieri ai masinii fizice.
Mai exista in plus si o capcana aici, lipsa de portabilitate care tinde sa te faca prizonier in cloud, si ar fi multe de discutat despre implicatiile acestor schimbari, dar nu vreau sa insist aici, am mai si scris tangential despre asta in trecut si sunt sigur ca o sa mai scriu.
Apropo de marketing, nu stiu unde va aflati in vremea lansarii tehnologiei .net; firma la care lucram era destul de implicata in tehnologia Microsoft. Imi aduc aminte cum toti omuletii lor vorbeau despre .Net in sus si in jos. O data l-am intrebat pe unul: ok, dar ce e asta? Ce inseamna mai exact? Nu am putut obtine un raspuns lamuritor- realitatea e ca habar n-aveau; el a venit aproape un an mai tarziu, impreuna cu noul kit de Visual Studio :) Asta nu inseamna ca am vreo aversiune fata de .Net, am prieteni programatori care il apreciaza si probabil stiu mai bine decat mine, care nu sunt programator. Mai degraba am o aversiune pentru „formele fara fond” :)
Da, este inflație de cuvinte gonflate, așa este. La unul din primele interviuri pentru o slujbă, eram în Canada, era cerută experiență în Active Directory. Făcusem training oficial Microsoft pe NT 5 beta care urma să fie rebotezat MS Windows 2000, aveam deja o migrație la activ în orient, lucrasem ani de zile cu MS Exchange 5,5 care avea propriul serviciu de directory. Individei de la resurse umane i s-a părut insuficient că în anul 2000 toamna când avea loc interviul eu scriam în CV că aveam experiență de un an cu tehnologia respectivă. I-am explicat caustic că de vreme ce e vorba de o tehnologie care vine cu MS Windows 2000 și suntem în anul 2000 este foarte puțin probabil să găsească oameni cu experiență mai mare decât a mea pe piață. Până m-am dezmeticit eram deja șomer de vreo trei luni. Apoi mi-am rescris CV-ul, am trecut toată experiența cu Exchange 5.5 ca experiență în Active Directory și am găsit slujbă câteva zile.
Este ciudat, dar în IT vorbăria lipsită de acoperire este regula, asta deși ar fi trebuit ca tocmai în domeniul acesta să se poată discerne foarte rapid între competență și impostură.
Sigur, așa este, marketingul este marketing iar expemplul cu LAMP/CPanel este extrem de sugestiv. Avem tehnologii vetuste pe care le incapsulăm în cuvinte gonflate, este mai ieftin să plătim poeți decât să plătim programatori. Dar, una peste alta, munca corect făcută dă rezultate palpabile și asta se regăsește în schimbarea modului în care muncim. Deși sunt complet desprins de mediul IT observ de pe margine progresul pe care industia continuă să-l facă. Sigur, sunt victime, continui să cred că este imposibil să se mai facă administrare de bună calitate în tări precum România în domeniul privat tocmai din cauza progresului tehnologic. E greu să te reinventezi după 40 de ani, asta mai ales după ce-ai făcut-o de 4-5 ori deja.
Ma rog, asta e parerea dumneavoastra :) Se poate face administrare de calitate si in Romania in masura in care se poate face si in USA; acolo unde sunt destui bani si oameni deschisi la minte se face. In ultima vreme sunt mai putini bani, ce e drept, dar cam asa e prin toata Europa :) Tristetea mea in legatura cu „cloud-ul” este ca de obicei oamenii primesc mai putin decat aveau inainte, de obicei la aceeasi bani. Ati zis de Active Directory. Are o mie de limitari, e nepotrivit pentru zilele noastre, dar nu avem nimic comparabil în contextul „cloud”. Asa ca oamenii transfera fisiere securizate prin „cloud” iar acasa sunt toti in workgroup-ul „workgroup” si toti sunt conectati in retea cu cont de administrator si parola 1234 sau 19xx, anul nasterii :)
E ciudat, dar mie mi se pare ca primesc mai mult decat inainte in cloud: in datacenterul companiei depindeam de furnizorii de hardware (servere si retea, in special), de preturile lor (mari, ca nu aveau concurenta permanenta) si de termenele de livrare (negociate cu cate un dobitoc de la achizitii care voia un pret bun, chiar daca termenul de livrare era de 2 saptamani, cu comentariul „planificati mai bine”), in cloud in 15 minute am orice doresc la un pret de cateva ori mai mici pentru ca am deja 3 cloud providers din care sa aleg care au deja conexiune cu intranetul nostru, tot ce trebuie sa fac e sa configurez (din interfata) caracteristicile masinilor pe care le vreau si sistemul de operare gata instalat pe ele in niste limite suficient de mari incat sa nu ma afecteze vreodata. E fix ceea ce nu aveam in datacenter pentru ca monopolul furnizorului din datacenter il facea scump, lent si lenes in a aduce servicii noi.
Da, aveti dreptate. Cand ma refer la „mai putin” ma refer la functionalitate. Unde aveti domain controllerele ( aveti domain controllere?) Puteti aplica politici cu usurinta in reteaua proprie, puteti face deployment la aplicatiile de pe statii etc?
In ceea ce priveste achizitiile, da, e mai simplu si mai ieftin ( doar ca serverele pe care le primiti nu sunt HP cum erati obisnuit, ce e drept nici nu prea conteaza pentru ca fiabilitatea nu mai e problema dumneavoastra :) )
Sigur ca da: pot pune AD oriunde si oricum pentru ca un private cloud e doar un alt datacenter ca si functionalitate si conectivitate, in alta locatie (selectabila, la furnizorii mari), doar cu un spor urias de flexibilitate si cu preturi mai bune. Aici e diferenta intre public cloud si private cloud, private cloud e doar o extensie a propriului intranet, public cloud e alta poveste si nu stiu ce companie mare si-ar pune aplicatiile interne in public cloud si de ce ar face asa ceva.
Stiu ca puteti, dar… aveti? Ati incercat? Daca ati incercat ati vazut ca ocazional unele lucruri nu merg cum ar trebui si ca un server local e sfant .
Bine, poate nu conteaza, dar faptul ca Ion si Vasile, care lucreaza unul langa altul la birou schimba fisiere intre ei plimbandu-le prin Islanda nu mi se pare chiar intruchiparea ratiunii :)
Stiu, avem banda destula, Romania are cel mai bun net din Europa, dar… totusi :)
Pana la urma probabil ca cele doua curente se vor structura cumva, ne vom lamuri ce merge in cloud si ce stă mai bine local.
Daca un „private cloud” este doar un alt datacenter, dar mai ieftin ( cred ca am scris acelasi lucru intr-un comentariu anterior) , atunci nu e un „cloud” ci o forma de „optimizare fiscala” ca sa ma exprim elegant.
Da, avem. Nu mai stiu detaliile pentru ca nu ma ma ocup din 2011 de acest aspect, dar sunt peste 10 controllere de domeniu in datacenters proprii si cate doua la fiecare cloud provider; asta pentru a optimiza traficul de autentificare si a asigura minima redundanta.
Nu, nu e doar un datacenter optimizat fiscal ci si ca flexibilitate. Pentru ce altceva credeti sa s-au inventat private clouds, chiar si public clouds?
Nu inteleg comentariul cu Ion si Vasile care schimba fisiere local, nu mai am client de Novell de aproape 10 ani (am inteles ca mai sunt cateva servere ratacite prin lume, dar nu stiu cine le mai foloseste, daca o mai fi cineva), iar aproape toate aplicatiile sunt web-based (restul sunt client-server, non-web interface) si tipic un grup de lucru e raspandit geografic intr-o regiune sau chiar un continent; colegii mei de echipa sunt fiecare pe alt continent si transferul de fisiere intre noi e aproape nul, exceptiile nefiind documente de lucru curent. Pentru transferuri ocazionale exista solutii corporate de la Google, Microsoft, Box.net si altii :)
Despre asta vorbeam si eu, aveti controllere locale pentru ca, in intelepciunea lui, arhitectul de retea stie ca nu poate tine totul in nori :)
Sigur ca exista avantaje la cloud, doar ca realitatea are nuante. Chiar daca ni se zugraveste o lume in care Vasile ( cel din post-ul anterior) colaboreaza si cu John si cu Luigi ( si chiar se intampla, am si eu astfel de colaborari) realitatea e ca de cele mai multe ori Ion si Vasile lucreaza impreuna, si doar uneori mai schimba informatii cu John si Luigi. Am intalnit prin multe locuri pe unde am fost utilizatori nemultumiti ca li s-a luat serverul de samba local si s-a mutat in cloud, conform retetei. Apar tot felul de probleme, dintre care viteza de acces e poate cea mai putin importanta; administratori care dorm la ora la care ai nevoie de ei ( deh, sunt pe alt fus orar), backup-ul care e programat la ora 12 noaptea pe coasta de vest dar care la noi se nimereste in timpul programului. Ceea ce vreau sa zic, in definitiv, este ca lucrurile sunt nuantate; poate ca scalabilitatea este un avantaj major, mai ales pentru firmele care chiar lucreaza in IT sau conexe; pentru o firma care construieste vapoare sau mai stiu eu ce, poduri, scalabilitatea de care vorbiti este nesemnificativa, ei folosesc aceeasi infrastructura ani intregi, cel mult mai adauga cate un disk la storage. In schimb sunt nevoiti sa plimbe fisiere Autocad prin datacenterul din Islanda pentru ca moda e sa nu ai nimic in locatie ( ti se rupe inima cand ii auzi ca „inainte era mai bine” :) ) Da, sigur, mie imi convine, eu nu plimb nici poze de inalta rezolutie nici filme… chiar imi place sa rulez un puppet si sa mai ridic trei servere in 20 de minute… dar vorba lui Tanase: „si cu asta ce-am făcut?” :)
Controllere locale nu exista practic, sunt imprastiate prin lume prin datacenters si cloud; nimic din infrastructura si locatiile in care se afla ea nu ne apartine, diferenta in cazul meu intre private cloud si datacenter este mai mult de furnizor si de tipul de contract decat altceva: datacenterele sunt localizate la un furnizor, cu serverele lor si retelistica interna a lor.
Cu peste 300 de locatii fizice prin lume nu exista nici un punct pe care cineva din companie sa il considere „local”: chiar si in cele mai mari sedii nu exista nici nu controller AD in locatie.
Nefiind nici Disney, nici Pixar, nu transfera nimeni fisiere mari; datele sunt in baze de date, nu in fisiere binare, ceea ce face ca orice interactiune sa transfere intre server si client fix ce intra pe un ecran odata (sau, la cele scrise prost, intr-un ecran cu scroll vertical mare). In acest caz problemele pe care ne concentram sunt datele si nu infrastructura pe care se afla, drept pentru care IaaS e un beneficiu real: ieftin, flexibil, fiabil, redundant si in grija altcuiva.
In general, o firma distribuita are si birouri locale ( nu e cazul meu, eu lucrez de acasa de exemplu). Dar daca ai 20 de oameni intr-un loc, e bun un DC local, te scuteste de multe probleme, despre asta vorbeam.
Nu sunt un adversar neconditionat al cloud-ului, as formula invers: sunt doar un adversar al cloud-ului neconditionat. In cazul dumneavoastra, ca si al multora care lucreaza in IT, e o solutie ideala; in cazul multor firme, mai ales care lucreaza in orice alte domenii, unde oamenii sunt mai putin „computer aware” , lucrurile sunt mai dificile. Sincer, ma tot gandesc sa pornesc un proiect de management web based, din pacate nu prea am timp :)
Autorul are anumite dificultati de a intelege aceste miscari si strategii fiindca nu cunoaste in amanunt cum functioneaza firmele mari _in_ Occident (nu _din_ Occident). Adica modul lor de gandire „acasa”. O firma mare ca HP nu avea cum sa NU se implice si in zona cloud.
Iar cloud vs. datacenter – aici lipsesc niste cunostinte de ordin tehnic. Cloud-ul este prin definitie scalabil. Chiar si cel private. Private cloud = public cloud dpdv tehnologic, dar disponibil doar unui „club select” de clienti. Sau doar unei singure organizatii. Dar el ramane scalabil, virtual nelimitat.
Si credeti ca datacenterele nu pot fi „scalabile”? Sa fim seriosi. Virtualizarea nu s-a inventat azi, nici macar managementul resurselor; da, e adevarat ca probabil ca o companie de cloud poate disponibiliza ceva mai multe resurse intr-un timp mai scurt, dar asta se facea si inainte in datacentere ( ba as zice ca de fapt erau cam toate supradimensionate). Da, HP nu avea cum sa nu se implice, dar daca voia sa se implice nu trebuia sa o faca asa, ci aducand ceva nou in domeniu, ca de aia e HP si nu Mihai Badici :) Managementul abstracitzat al resurselor, oricata publicitate s-ar turna peste ce avem acum pe piata, e un slogan la ora actuala. Ma astept de la un fabricant de servere ca HP sa aiba ceva de zis in domeniu. E doar un exemplu, nu le zic eu ce sa faca :)
Un datacenter nu se scaleaza ca un cloud, niciodata. Am scris mai sus de ce: in datacenter ai doar resursele proprii pe care le folosesti deja cat mai eficient (nu stau degeaba), cand ai nevoie de resurse suplimentare ajungi sa comanzi inca un host sau mai multe, retea, spatiu in rack (daca mai exista) etc. Orice cloud are in spate in datacenter gandit din start pentru scalare (o companie nu va creste un datacenter la infinit, e un cost; un furnizor de cloud cand creste, o face profitabil si va baga banii cu placere); sunt resurse usor reconfigurabile disponibile, cand ai mai multi clienti iti permiti sa ai cateva dulapuri goale, cateva host-uri in standby si toata reteaua nu necesita decat o reconfigurare de VLANs – nu doar ca iti permiti, ci abia astepti sa le poti vinde mai mult, deci ai un stoc de siguranta sanatos pe care un datacenter corporate nu il are pentru ca in corporatie incerci sa limitezi si sa eficientizezi resursele, in cloud (ca provider) visezi sa scale-up.
PS. HP nu a adus nimic nou pe piata de la imprimantele inket incoace, tot ce au facut a fost sa achizitioneze companii (ex: Compaq), sa incerce sa presteze servicii (rent-a-guy direct de pe piata fara nici o competenta si fara nici un avantaj de cost) si sa produca din inertie, totul platit cu profiturile uriase din cerneala extra-scumpa. Cand e vorba de inovatii nu doar HP e pe urma listei care mi-ar trece prin cap, ci orice corporatie in care sute sau mii de grupuri individuale lucreaza sub aceeasi umbrela, dar care au 7 straturi de management prin care nu trece nimic, pentru ca cele 3-4 inferioare sunt perfect incompetente. Un startup inoveaza pentru ca lucreaza ca un grup, o companie de dimensiunile HP consuma mai multa energie in jocurile de politica interioara si incercand sa controleze haosul institutional decat producand ceva nou.