Home » Media / Tech » Citesti:

Într-o teacă: jurnalismul și literatura

Brindusa Armanca octombrie 24, 2018 Media / Tech
1 comentariu 456 Vizualizari

De la întrebarea dacă jurnalismul și literatura încap în aceeași teacă a plecat tema conferinței Jurnalismul și literatura.Similitudini și diferențe organizată la Universitatea din Oradea la mijlocul lui octombrie 2018. Cercetători, profesori universitari, jurnaliști au dezbătut subiectul insuficient clarificat de-a lungul unei istorii de două secole, pe care Marian Petcu, reputat istoric al presei, a investigat-o în lucrările sale. Deși primii publiciști români s-au ales dintre scriitorii secolului al XIX-lea, iar Eminescu a fost și un strălucit gazetar, totuși accentul a căzut adesea pe diferențe.„Deși cele două categorii de mânuitori ai condeiului lucrează pe câmpuri diferite, deși logic ar fi fost să tragă – și unii și alții – câte o brazdă paralelă în ogorul scrisului… și literații și gazetarii au aceeași țintă: trezirea scânteii rare în adâncul sufletelor celorlalți. Plămădesc același material, verbul. Numai că scriitorul creează în tihnă, pentru multă vreme, iar gazetarul creează pentru clipa imediat următoare. Opera literară trăiește în timp. Opera gazetărească viază în intensitate”, scria în 1921Tudor Teodoerscu-Braniște, citat de Petcu. Multe similitidini și diferențe au fost relevate în conferința inaugurală susținută de Ion Bogdan Lefter, dar și în lucrările oaspeților din țări vecine, de la Seghedin, Novi Sad și Chișinău.

Claudio Magris a numit jurnalismul „literatură metisă” în discursul de recepție a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara, Claudio Marabini, prozator și ziarist italian, a numit gazetăria „literatură bastardă”, Ion Bogdan Lefter a descris relația literatură-jurnalism ca una între „frați vitregi”, similar cu Eric Fottorino, un director al revistei Le Monde citat de Marian Petcu, care descria înrudirea între cei doi „falși prieteni” cam așa:„Jurnalismul, produs perisabil, este legat ombilical de realitate; literatura în schimb, verișoară subiectivă și refugiu mereu necesar al imaginației, dăinuie…”. Aduse la zi, dezbaterile au ajuns la schimbarea majoră de paradigmă a comunicării în era digitală, care aduce din nou în aceeași teacă două săbii ascuțite ale limbajului ca instrument al culturii. Însă, până la o schimbare „pe teren”, instituțiile au perpetuat ambiguitățile inițiale în privința statutului jurnalistului și scriitorului. Multe din facultățile de jurnalism fondate în România după 1989 au fost așezate sub pulpana filologiei sau a filosofiei. În Rusia și în Republica Moldova încă se studiază la pachet jurnalismul cu literatura.

Cum se percepe instituțional statutul jurnalistului în România în prezent se poate vedea în legile actuale și în relația cu diverse organizații de creație. Uniunea Scriitorilor din România exclude prin statut prezența jurnaliștilor, unica formă acceptată ca operă quasi-publicistică fiind eseul. Primirea în uniune este condiționată de publicarea a 3 cărți: poezie, proză, teatru, literatură pentru copii şi tineret, eseu, istorie, critică sau teorie literară şi traduceri. Totuși, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor modificată prin L.74/2018 îi recunoaște jurnalismului caracterul de creație, de „operă”, cu excepția știrilor și a informațiilor de presă. Acest statut a permis în 2016 o modificare a Legii nr.8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică (modificată prin Legea 83/2016). Textului inițial i s-a adăugat în cele 3 articole ale legii și categoria jurnaliștilor:„Art. 1.(1) Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.(2) în înţelesul legii, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.(3) Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării, dar nu poate depăşi două salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată”.Din păcate, acest drept compensator pentru precaritatea stipendiilor profesiei a ajuns în mâna UZPR, organizație care îndeplinește formal condițiile, dar care a făcut din distribuirea adeverințelor pentru pensionari o afacere cu iz penal. Din cei aproape 2000 membri (unde se amestecă jurnaliști, cu secretare, șoferi, colonei, rubedenii etc.), peste 700 sunt pensionari. Ca profesii, jurnalistul și scriitorul sunt clasificați separat în Clasificarea Ocupațiilor din România-COR, cu diferența că în domeniul mass-media apar peste 50 de meserii, unele de ultimă oră, marcând asaltul comunicării mediatice în era noilor tehnologii. Claudio Magris e convins că performanța ambelor domenii pe care le-a practicat stă în capacitatea de a-l înțelege pe celălalt:„A te pune în pielea celuilalt este o poruncă a carității; este sarea literaturii, a democrației și a jurnalismului autentic”. Caragiale fixa cu arta conciziei unghiul corect pentru a diferenția presa de literatură:„Vrei să cunoști lumea?Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă?Privește-o de departe.”

Articol apărut în revista „22”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Scriitorii, poetii se bucură dacă cărţile lor sunt discutate în printmedii de jurnaliști „culturali“. Toate traducerile lui Mircea Cărtărescu în limba germană au fost prezentate (Ernest Wichner, Gerhadt Csejka, au tradus, au scris, au acces la redacţiile ziarelor și ale editurilor) imediat de mai multe ziare. Tirajul, vânzările cărţilor lui M.C. în germană a fost mulţumitoare de la început. E un scriitor renumit și bine cunoscut cititorilor germani (la fel Ana Blandiana, G. Adameșteanu, Lungu, M. Dinescu, etc).

    …“..Claudio Magris a numit jurnalismul „literatură metisă” în discursul de recepție a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara,… „….

    L-am văzut pe Cladio Magris când a primit Europäischer Literaturpreis (Würth, 20.000 Euro, la fel a primit Herta Müller 2006 acest premiu literar, e o „actiune PR“ a concernului Würth la interval de doi ani. Concerne românești care oferă premii literare? Nu prea există concere globale cu sediu în România… ..).

    Printmediile peste tot au din ce în ce mai puţini cititori (tinerii nu cumpără ziare de hârtie), tirajele sunt în scădere. Excepţie e Norvegia unde unele ziare au un număr crescând de cititori. Abonamentul e „digital“, nu se trimite hârtie în localităţile norvegiene greu accesibile pentru poștă. Abonamentul digital norvegian e conectat digital cu alte activităţi din localităţi (sportul copiilor ca transmisie TV digital, părinţii vor sa vadă meciurile copiilor, cumpără abonamente digitale al ziarului local).

    In RFG tirajul ziarelor, peste 300 (cele mai multe locale- regionale, puţine republicane) ziare, a scăzut de la 25 milioane la 14,5 milioane pe zi. Redacţiile ziarelor germane sunt micșorate. Sunt azi mult mai puţini redactori culturali care citesc literatură și prezintă textele, cărţile recent apărute. E în interesul ambelor părţi, jurnaliști culturali si scriitori& autori, ca printmediile să nu „moară“ („Frankfurter Rundschau“ a supravieţuit cu greu).

    „Tagesspiegel Berlin“ e un ziar care are până azi (sunt 6 ziare în Berlin) publicaţia digitală în internet gratuită. Cele mai multe ziare (dl Döpfner „Bild“ la interviu TV) încep să ofere abonamente și texte contra plată în internet.

    Nimic nu e „gratuit“ în internet (datele userilor sunt folosite de concernele Google, Amazon, etc în scopuri comerciale)?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


E randul tau

Am reținut doar că la toamnă sînt alegeri în Facultatea de Filosofie, Universitatea București....

de: Luminita Marcu

la "Drept la replică. Romulus Brâncoveanu: Domnul Liiceanu în cârje literare "

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Festival de Film

Cauta articole

iunie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)