Home » Media / Tech » Citesti:

Jurnaliști, adunarea!

Brindusa Armanca ianuarie 22, 2015 Media / Tech
12 comentarii 1,110 Vizualizari

Întâmplările nefaste din ultima vreme, când vedem jurnaliști mitraliați în redacții din buricul Parisului, sau când guvernele și serviciile pun tot mai vocal problema supravegherilor de tip ”Big Brother”, pun pe gânduri breasla jurnaliștilor. În România, spre deosebire de alte profesiuni liberale și umaniste – avocați, arhitecți, scriitori, artiști, medici, profesori – profesia de jurnalist nu are altă protecție decât principiul libertății de exprimare, al libertății presei ce decurge din prima și vizibilitatea publică implicită. Statutul social al gazetarului român este incert și neprotejat, într-o meserie cu caracter deschis, unde pot ateriza ușor neaveniți și impostori. Profesorul Mihai Coman de la Universitatea din București atrăgea atenția în volumul Mass-media în România postcomunistă”marea masă a celor care se autointiulează  jurnaliști a pierdut controlul asupra profesiei și se află într-o poziție de dependență cvasi-totală față de șefi – situație pe care nicio profesie și nicio meserie nu o mai are în România postcomunistă”. Ce primejdii îi pasc pe jurnaliștii noștri? Pauperizarea, lipsa de drepturi și facilități sociale, oportunismul pentru păstrarea locului de muncă, iar drept consecință, pierderea autonomiei, a independenței și libertății care sunt oxigenul meseriei. Mai pe înțeles, pensia unui om din presă cu greu depășește azi 700-800 lei. ”Ziariștii au învățat greu că statutul lor depinde de două entități capricioase: publicul și patronul… Publicul nu mai este nici fidel, nici consecvent; patronii nu mai sunt entuziaști naivi și nici milionari mărinimoși”, scria prof. Coman acum doisprezece ani, răstimp în care s-a confirmat fenomenul ”mogulizării” și politizării cinice a presei, dar s-au adăugat criza financiară, precum și alte fenomene cum ar fi căderea printului în favoarea online-ului, digitalizarea, schimbarea de paradigmă media adusă de noile tehnologii.

Ce fac comunitățile profesionale când le ajunge cuțitul la os? Se adună, solidarizează, caută soluții. Asta s-a întâmplat la mijlocul lui ianuarie 2015 când, după un hiatus de cinci ani, s-a întrunit Convenția Organizațiilor de Media-COM, la chemarea Centrului pentru Jurnalism Independent, care a primit finanțare de la EEA Grants si Fondul ONG pentru resuscitarea și consolidarea COM. Au răspuns peste 20 de organizații din București, Iași, Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Botoșani,  Arad, Galați, Călărași, Tg.Mureș, Alexandria. De ce acum? Explică Ioana Avădanei, director executiv CJI: „Organizațiile profesionale sau sindicale dedicate apărării principiilor jurnalismului au intrat într-un con de umbră. Capacitatea de reacție a comunității jurnalistice din România a fost redusă într-o perioadă în care atât atacurile la adresa presei, cât și derapajele din interiorul ei ar fi cerut o voce puternică și coordonată Ne-a devenit evident că structurile de reacție ale COM trebuie înnoite și adaptate noilor provocări, că membrii coaliției trebuie să-și consolideze capacitatea de a lucra în cadrul unei coaliții informale. De asemenea, credem că este necesară înnoirea ofertei organizațiilor din cadrul COM către proprii lor membri și beneficiari și, nu în ultimul rând, către public”. Convenția s-a constituit în 2002, a adoptat în 2009 Statutul Jurnalistului și Codul Deontologic Unificat, a derulat  proiecte coordonate de secretariatul format din CJI și ActiveWatch, dar mai ales a luat poziție față de abuzuri, derapaje, atacuri la adresa mass-media. După care, COM a trecut în adormire, a amuțit, facilitând controlul politic și divizarea breslei. Analiza situației actuale a presei oferită de Cristina Lupu, ca parte a unui raport mai amplu după 100 de interviuri în toată țara, a developat urișele vulnerabilități ale profesiei. Acestea și provocările mediului asociativ în 2015 au fost intens dezbătute de participanți, care n-au pierdut nici timpul, nici spiritul polemic: s-a reînnoit Grupul de reacție rapidă – vocea publică a organizațiilor în problemele de media -,  s-a convenit restabiliriea mass-media ca ramură și semnarea unui nou Contract Colectiv de Muncă, schimbarea legislației dialogului social, ajustarea Legii dreptului de autor etc., se lucrează la siglă și însemne, necesare pentru viitorul brand COM. Cum informarea este mama succesului în orice demers, jurnaliștii prezenți au aflat de la avocatul Ștefan Diaconu și de la expertul în finanțe, George Matei, ce e nou în legislația muncii și ce capcane trebuie evitate.  Până la întâlnirea viitoare din mai, în preajma Zilei Mondiale a Presei, este destul de lucru. Coalizarea breslei, căutarea de aliați, consolidarea statutului social al profesiei sunt nevoi indiscutabile și imediate. Altminteri, ne pomenim cu vreo lege a presei făcută pe genunchi de politicieni  neinițiați, care pot îngropa o țară, darămite o biată profesie.

Articol apărut și în revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Dan TM spune:

    Prea puțin, prea târziu… Practic (aproape) nimeni nu-și dorește redresarea și consolidarea presei. Eșecul auto-reglementării și politizarea au condus la prăbușirea credibilității și relevanței breslei. Iar faptul că „au răspuns peste 20 de organizații” din țară, la o conferință finanțată de norvegieni, arată lipsa de interes (chiar, fără această sponsorizare externă, câți s-ar mai fi adunat să se solidarizeze și să caute soluții?). Înainte de a fi îngropată de „ politicieni neinițiați”, profesia se descurcă foarte bine să sape cu zor la propria groapă…

    • brindusa spune:

      Regret ca nu pot sa va combat cu argumente tari. Dar incercam ceva. Organizatiile prezente l Busteni au fost invitate, fiind fondatoarele COM. N-a fost cu strigare. Evident, nu vreu sa spun ca ar fi venit 100 de organizatii, dar in interiorul breslei exista totusi multa ingrijorare si o oarecare tendinta de coalizare. Vedem mai departe.

  2. Peter Manu spune:

    Doamna Armanca crede intr-o solutie corporatista. Pana la urma insa, este vorba despre pauperizare, adica despre bani. Asa ca Imi imaginez ca a ajuns aici dupa ce a examinat solutia malthusiana: mai putin ziaristi, sau mai multi milionari marinimosi si apolitici.

  3. Decebal spune:

    Nu cred ca “vreo lege a presei făcută pe genunchi de politicieni neinițiați” ar trebuie sa fie principala preocupare a unei organizatii profesionale a jurnalistilor. Breasla jurnalistilor este extrem de eterogena, e plina de “urechisti” si nu e de mirare ca presa isi pierde credibilitatea, cand chiar nume vechi (am vrut sa scriu “mari”, dar m-am razgandit) ale jurnalismului dau dovezi de senzationalism, servilism si oportunism. O asociatie a jurnalistilor ar trebui, in primul rand, sa-si faca ordine in propria-i ograda. Ar putea sa se organizeze asemeni Uniunii Nationale a Barourilor, de exemplu. Ar putea sa editeze o publicatie, in care sa-si asume niste valori si niste critici. Ar putea sa castige respectul publicului pentru cei ce sunt admisi, pe baza de documente de calificare si de examen serios, in aceasta organizatie. Ar putea face (la nivel simbolic, fara consecinte legale) treaba benignului CNA. Ar putea, pana la urma, deveni o organizatie cu membri de elita ai profesiei – bine vazuti si bine platiti.

    Libertatea de expresie, ca si democratia, trebuie inteleasa, de catre cei ce vor sa beneficieze de ea. Nu cenzurata, doar inteleasa. Libertatea de expresie nu este pentru prosti. Doar prostii se bucura ca alti prosti beneficiaza de libertate de expresie.

    Am vazut, de dimineata, o stire, la un post de televiziune: fusese prinsa o banda de hoti si se pare ca au putut fi identificati pe baza amprentei urechii (ei ascultau, cu urechea lipita de usile apartamentelor, ca sa-si dea seama daca e cineva inauntru). Cred ca stirea ar fi putut fi data fara nota de senzational (detaliul cu amprenta urechii). Toti hotii care au vazut stirea asta vor avea grija, de acum incolo, sa puna o batista pe usa, inainte sa-si lipeasca urechea de ea. Ce serviciu a facut, societatii, mentionarea acestui detaliu? Si-au pus, jurnalistul sau editorul stirii,intrebarea asta?

  4. iosiP spune:

    “Ce serviciu a facut, societatii, mentionarea acestui detaliu?”

    Serviciul de informare, pe care il presupunem atunci cand cumparam presa scrisa sau finantam (indirect) posturile de televiziune prin vizionarea emisiunilor de stiri.
    Presa, indiferent sub ce forma se manifesta, ar trebui sa prezinte corect si complet faptele: interpretarile se pot face in emisiunile si articolele “de opinie”.
    Iar daca dreptul meu la informare ajunge la latitudinea editorului voi proceda in consecinta, asa cum imi permite piata (relativ) libera: nu mai cumpar!

    • Decebal spune:

      Sigur, sigur, “serviciul de informare”. Informarea asta are avers si revers. Daca aversul este “libertatea de expresie”, reversul ar trebui sa fie “responsabilitatea”. Iar daca nu se poate responsabilitate fara constrangere, probabil ca se va ajunge la cenzura, intr-o forma sau alta. Cenzura publicului, a economicului, a politicului, a legii etc. Presa isi sapa singura groapa si urla ca din gura de sarpe, atunci cand realizeaza ca nu mai poate iesi afara. Urla, dar sapa in continuare.

  5. valll spune:

    Aveti multa dreptate. O spun ca cititor/telespectator. Presa trece printr-o perioada complicata si trista, transformarea ei intr-o afacere tinde sa o distruga – si ar fi distrus-o total daca n-ar exista presa online unde unii ziaristi care nu accepta compromisuri se refugiaza. E extrem de trist cand vezi cum ziaristi onesti, viteji, sclipitori si impatimiti de adevar, care mai apar ca invitati pe la emisiunile unor colegi mai norocosi, sunt deprimati, lipsiti de speranta, nu-si mai gasesc locul in presa asta tot mai corupta. La fel ca multor alti romani, timpul le este furat, se irosesc…
    Doamna Brandusa Armanca, bine faceti ca strigati adunarea. Presa trebuie sa se apere de atacul distrugator al mogulilor, al politicienilor, al banului corupator, al mediocritatii si lichelismului. Presa trebuie sa-si apere eroii.
    Dar… exista si un dar. Ea trebuie sa se adapteze la noua situatie, creata de aparitia internetului, dar de asaltul nostru, al publicului. Relatia presa-public s-a schmbat, a devenit biunivoca. Chiar daca ziaristul ramane in centru, publicul nu mai reactioneaza doar prin a cumpara sau nu ziarul sau a schimba canalul, se poate exprima, il poate contrazice, corecta pe ziarist. Sigur, exista printre comentatori si unii obraznici, lipsiti de masura sau maniaci, dar, cand presa, ziaristul reactioneaza inadecvat la critici aspre, nu inseamna ca de fapt nu este sincera si nici corecta cand isi aroga rolul de paznic al dreptatii? Nu inseamna ca acolo scartaie ceva, ca e o portiune de tesut putred care se poate intinde, care poate crea ingrijorarea ca, intarindu-se, presa nu va rezista tentatiei de a deveni tiranie?
    Spun acestea nu doar ipotetic. Am avut o experienta surprinzatoare chiar la Revista 22, care mi-a respins brutal, ilogic unele comentarii fara a avea posibilitatea de a afla de ce, de a comunica cu cineva pe tema asta, fara ca revista sa publice care sunt exigentele ei, chiar exagerate fiind. E greu de acceptat ca tribuna GDS considera ca libertatea de exprimare (evident, in limitele bunului simt) apartine doar unei elite. Daca e asa…

  6. Stefan spune:

    O sa va comunic in mod direct si sincer parerea mea despre presa din Romania: este o mizerie. Rog breasla jurnalistilor sa considere aceasta informatie ca feedback primit de la un client al acestei bresle.

    Daca un client va spune ca ceea ce livrati este o mizerie generalizata, trebuie sa va puna pe ganduri. Cand mai multi clienti va comunica acelasi lucru, chiar aveti o problema in economia de piata.

    Eu nu am mai cumparat in ultimii 3 ani ziare sau reviste. Deloc. Putere de cumparare am destul de mare, dar nu am ce sa cumpar. Eu mizerii nu cumpar.

    Nici daca mi-ati da gratis ziarele sau revistele din Romania pe care le considerati cele mai bune, nu le-as lua. Eu nu am ce sa fac cu mizerii.

    Presa scrisa e o mizerie. TV, mizerie.

    Eu nu pot sa dau nici macar un nume de jurnalist roman despre care sa pot spune ca il respect.Nici macar un nume de jurnalist despre care sa pot spune ca pe o scara de la 1 la 10 i-as da nota mai mare de 3.

    Asadar, cand nu am ce sa fac, mai intru si eu pe net si mai citesc cateva articole gratuie. Dar sunt total dezamagit de calitatea lor.

    Daca jurnalistii vor sa inteleaga si sa schimbe ceva, bine. Daca nu, de la mine sa nu asteptati nici mila, nici bani, si nici respect.

    • murphy spune:

      Stefane, îmi permit să-ţi reamintesc că, în afară de fudulia tâmpă, ai şi-o doză aberantă de obrăznicie, specifică îmbogăţiţilor iliciţi “dă dreapta”.

      • victor L spune:

        nu si cei “dă stînga”? ei sint imbogatiti legal?
        “Dacă există o metodă de a greşi, tu a găsit-o!”

  7. victor L spune:

    De acord cu indemnul “Jurnalisti, adunarea!”
    Mai ales a unora; acum, ca Basescu a scapat de dosarul “Flota”, trebuie vazut ce a facut cu Justitia, pe care ziceti c-a vindut-o.
    Va dau un pont: cred ca a cumparat-o chiae el :P altfel nu se explica.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)