Home » Media / Tech » Citesti:

Jurnaliști premianți văzuți de un membru al juriului TJA

Brindusa Armanca decembrie 17, 2014 Media / Tech
Deocamdata nu sunt comentarii 694 Vizualizari

Când am revenit, după o întrerupere de șapte ani, în juriul concursului Tânărul Jurnalist al Anului, organizat cu îndărătnicie de Freedom House România de 15 ani, situația presei era complet schimbată față de perioada de început. Anvergura și influența presei scrise scăzuse mult, printul stătea să dispară în favoarea edițiilor online, profesia era parazitată de jurnalismul fast-food de pe Internet, investigația jurnalistică devenise rară, iar regulile citării oneste erau abolite, după modelul de la vârful politicii unde colcăie azi plagiatorii. În vremurile bune, aplicațiile pentru investigație sau pentru reportaj băteau suta. Acum câteva zeci de jurnaliști mai cred în propriile producții, sau cred că merită să te înscrii la un concurs. Dealtfel, în absența unui premiu de consacrare cum ar fi Pulitzerul american, neîntrerupt din 1904, puținele competiții în jurnalism existente în România arată că mass-media n-a izbutit să se impună ca breaslă, cu o voce socio-profesională clară și cu valori distincte.”Jurnaliștii sunt tratați ca niște saci de cartofi, ca roșiile de pe o tarabă de către deținatorii de media… Când ai opinii, când ești revoltat, când ești critic, ești considerat element negativ, perturabator, ăla nebun care are o problemă de adaptare… Suntem vinovați și noi în presă pentru că nu avem capacitatea de coalizare în breaslă. Suntem prea orgoliosi ca să strângem rândurile. De asta profită proprietarii de media care ne dezbină și ne cuceresc după bunul plac”, iată reflecțiile amare ale lui Attila Biro, unul dintre cei mai buni jurnaliști pe justiție, nominalizat la TJA 2014. ”Libertatea presei” s-a invocat legitim în sfertul de veac de la Revoluție, la început dintr-un militantism necesar, mai târziu în momente de criză sau punctual, pe câte un caz. Dar s-a invocat adeseori ilegitim, de companii sau indivizi care folosesc presa ca acoperire pentru șmecherii politico-finaciare. Să protestezi în numele libertății presei împotriva justiției și în folosul patronului condamnat pentru corupție, e un abuz de drept.

Și totuși, în condiții precare, supraviețuiesc jurnaliști minunați, a căror excelență trebuie recunoscută și aplaudată.Tocmai de aceea, competiții deschise și oneste ca TJA de la Freedom House sau Superscrieri organizat a patra oară de Fundația ”Friends for friends” au darul de a consolida încrederea tinerilor jurnaliști în propria misiune, dar și încrederea publicului. Din păcate, concursuri cândva importante au decăzut din cauza intereselor politice sau conjuncturale ale inițiatorilor, devenind simple și penibile festivități de premiere, cum este azi Gala APTR, cu veșnicii săi premianți de la Antene, rușinea televiziunii românești. Este, dealtfel, singura paranghelie media felicitată de premierul Ponta. Mai bine tăcea. Unele evenimente, cum au fost până acum câțiva ani premiul instituit de Clubul Român de Presă sau cel acordat de Asociația Ziariștilor Maghiari din România, s-au stins, probabil din lipsă de sponsori. Este un efort considerabil să convingi sponsorii, iar Cristina Guseth de la Freedom House știe să facă asta. Ocazional, jurnaliștii români sunt recompensați de diverse comunități profesionale – afaceri, sănătate, artă etc.- sau sunt evidențiați de foruri europene cu diplome de excelență. Investigația primește elogii internaționale, în vreme ce la noi este marginală. Paul Radu, Adrian Mogoș, Vitalie Călugăreanu, Ștefan Cândea, Daniel Befu sau Mihai Munteanu au fost premiați sau nominalizați de organizații internaționale serioase, iar asta i-a făcut să nu renunțe. Extrem de rar, jurnaliștii sunt decorați pentru meritele lor, cum s-a întâmplat anul acesta cu jurnalista Teodoar Stanciu de la Radio România Cultural, decorată la Cotroceni cu Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler.

Competiția recentă Tânărul Jurnalist al Anului a adus la vedere câteva aspecte uitate: că nasc și în provincie jurnaliști mari, că fetele din presă sunt vajnice, că informația corectă, adusă la timp și împachetată profesionist este prețioasă și că tinerii jurnaliști – care ne par uneori superficiali, agramați, oportuniști dacă îi vedem la televizor – sunt inteligenți și riguroși când au teme autentice și credința că nu scriu degeaba. Fiindcă lipsa de reacție publică, nesimțirea clasei politice sau a administrației, în conjuncție cu interesele patronilor, pot fi descurajante. Am citit cu admirație, împreună cu ceilalți membri ai juriului, Andreea Pora și Andi Lăzescu, zeci de articole, reportaje la cald, anchete făcute în condiții riscante. Reiterez lista de premianți și nominalizați, cărora le aduc astfel și un omagiu: Secțiunea Justiție și stat de drept: Victor Cozmei (HotNews.ro). Nominalizați: Attila Biro (Gândul.info), Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigaţii Media), Lilia Zaharia (Asociaţia de Presă Independentă din Republica Moldova). Secțiunea Actualitate internă: Anca Simina (Gândul.info). Nominalizați: Dan Lungu (Mediafax, Alba-Iulia) , Antonio Glodeanu (YahooNews), Laura Stefănuț (Casa Jurnalistului / digi24.ro). Secțiunea Mediu și Ecologie: Andreea Pavel (Info Sud-Est, Constanța). Nominalizați: Olga Cealgăi și Valentina Basiul (Centrul de Investigații Jurnalistice din Republica Moldova și „Adevărul” Moldova), Vlad Odobescu. Secțiunea Economie: Roxana Pricop (Ziarul Financiar). Nominalizați: Florin Cojocaru (Economica.net), Claudiu Zamfir (HotNews și cursdeguvernare.ro). Articolele lor pot fi citite pe site-ul fundației și pe FB:  http://freedomhouse.ro/index.php/tanarul-jurnalist-al-anului; https://www.facebook.com/TanarulJurnalisttă

P.S. Au început manifestările Revoluției la 25 de ani. În vreme ce televiziunea ungară Duna TV difuzează filme documentare olandeze și germane pentru a aminti ce a însemnat dictatura pentru români, B1 TV, Antena 3, Realitatea, RTV și alte canale se întrec în nostalgii după Epoca Ceaușescu, aducând invitați care arată cât de bine ne era înainte de 1989. Fac excepție TVR, DigiTV și ProTV, cu programe dedicate interesante. Excelente documentarele radiofonice ale Europei FM pe tema regimului Ceaușescu.

Articol apărut și în revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)