vineri, martie 29, 2024

Linux si suferinta functionarului

Am scris acum ceva vreme despre primăria din Munchen și finalizarea migrării la Linux (declarată completă anul trecut). Acum citesc că orașul Torino a luat în august decizia de a înlocui bătrânul XP cu Ubuntu Linux.

Dacă nemții au planificat și realizat o operațiune de migrare monstruoasă ( care a durat zece ani și a dus la dezvoltarea unei distribuții personalizate pentru primărie), obiectivele italienilor ( “geantă latină”) sunt mai modeste. Pentru că probabil Windows 8 nu ar merge pe computerele lor prea vechi, vor instala Ubuntu, o distribuție populară și user friendly. Într-un an, ar trebui să fie gata.

Între timp, la Munchen, din partea noii coaliții la putere s-au auzit voci care pun în discuție migrarea. Cea mai amuzantă a fost cea a consilierului Josef Schmid care ne informează că “utilizatorii suferă”.  Nu îmi e prea clar din ce motiv suferă utilizatorii. În principiu, un angajat ar trebui să lucreze cu ceea ce compania îi pune la dispoziție; de-a lungul timpului am suferit că firma mea nu a avut cel mai performant osciloscop, cel mai rapid server, cel mai bun marketing etc. Poate nici măcar cele mai bune produse. Dar cum trăiesc într-o lume reală, am lucrat cu ceea ce am avut la dispoziție. Genul acesta de suferință face parte din dorința noastră de autodepășire și  nu prea are ce căuta într-o discuție despre bani și licențe. Atâta timp cât are scule cu care își face treaba, funcționarul nu are de ce să “sufere”.

Aș mai zice niște lucruri despre cine suferă cu adevărat, dar să așteptăm mai întâi rezultatele anchetelor de la noi pe tema licențelor; atunci vom vedea cine suferă și de câți bani.

Amenințarea cu migrarea la Linux a fost mereu un instrument de “șantaj” prin care Microsoft a fost forțat să mai reducă din preț. De obicei funcționează, atâta timp cât negocierile sunt purtate cu bună credință, pentru că pierderea contului este nu numai mai scumpă dar derajează puternic la nivelul imaginii.

Microsoft are mereu niște atuuri puternice în această ecuație: faptul că utilizatorii nu necesită training pentru folosirea noilor produse și compatibilitatea aplicațiilor, documentelor etc cu cele vechi.

Din punctul meu de vedere, în acest moment compania  și-a  sabotat propriile avantaje competitive. Windows 8 este suficient de enervant pentru un utilizator de Windows XP sau 7 (  “suferință”, nu glumă) și probabil nu va rula pe computerele de acum 8-9-10 ani din lipsă de drivere. Se pare că Microsoft a mizat în continuare pe ideea schimbărilor majore la nivel hardware ( acum 10 ani era greu să te gândești că vei folosi un computer mai mult de 3 ani, acum un computer de 10 ani în funcțiune e un lucru destul de obișnuit). PC-ul s-a maturizat și nu au mai apărut schimbări majore, sigur că “suferim” cu toții și ne-am dori unul nou, dar rațional vorbind, mereu găsim o utilizare mai bună pentru banii respectivi, acasă sau la primărie.  Așa că suferim în tăcere și vrem un sistem de operare care să meargă pe vechiul sistem. Paradoxal, pentru că nu are rost să cumpărăm un sistem care deja nu se mai vinde (Windows 7) , singurul sistem utilizabil disponibil este Linux.

Nu știu dacă ideea italienilor e cea mai bună. Poate că un sistem bazat pe KDE ar fi mai ușor de învățat pentru cineva care  vine dinspre Windows XP. Totuși, cât de greu poți să înveți să deschizi un browser pe orice sistem de operare existent?. Ba poate că, dimpotrivă, interfața nouă și strălucitoare a Ubuntu ( un ochi aruncat spre Apple face minuni) va constitui tocmai forța de atracție necesară pentru ca utilizatorii să nu mai “sufere” ci dimpotrivă, să fie captivați.

Am făcut și eu o migrare la Linux, din întâmplare. Pregătisem un mic server pentru o aplicație web, dar ajuns la fața locului am constatat că utilizatorul nu avea nici un desktop (cel care făcuse oferta, o terță parte, nu explicase prea bine despre ce e vorba) .  Eu nu folosesc o distribuție prea user friendly, dar in zece minute am instalat interfața grafică, am plasat un link la firefox pe desktop… și migrarea a fost gata. Presupun că utilizatorul suferă un pic (nu l-am învățat să folosească jocurile, deși probabil că le-a descoperit între timp) , dar în tot cazul aplicația funcționează.

Așa că vom suferi împreună și vom vedea.

Distribuie acest articol

60 COMENTARII

  1. Se poate spune că ”suferă” pentru că realmente apare o stare de nesiguranță, senzația că nu mai are lucrurile sun control.

    Există foarte puține persoane care gândesc singure și care în clipa în care s-ar vedea în fața unui Linux ar încerca să vadă cum se face una sau alta. Chiar și în Windows, majoritatea nu știu nici măcar să folosească niște comenzi de pe tastatură, gen Ctrl+A sau Ctrl+X, ei nu știu decât să dea click-dreapta, în speranța că găsesc în meniul de context comanda dorită. Și nu ți-ar sta cu o mână pe mouse și cu cealaltă pe tastatură nici să-i pici cu ceară.

    Până și dacă îi schimbi o pictogramă de pe desktop (”iconiță”, cum spun ei) nu se prinde că programul e accesibil tot de-acolo. Dacă îl lași fără Windows se blochează psihic, se simte de parcă l-ai fi abandonat în pădure, gata să-l sfâșie sălbăticiunile.

    Plus că nu poți să le explici nimic din partea cealaltă a încăperii, termeni ca ”meniul de context” sau ”panoul de navigare” (în Windows Explorer) sunt complet necunoscuți pentru ei. Trebuie neapărat să te duci să le arăți pas cu pas, că ei nu descoperă nimic singuri, dacă nu le arată cineva.

    Am avut o singură angajată în RO pe care am găsit-o cu manualul de la Office deschis pe birou, restul nu s-au atins de el cu anii. Și aceeași angajată s-a uitat printr-un manual de rețele și mi-a spus ”ăsta e prea avansat pentru mine la momentul de față, sigur trebuie să existe și manuale mai pentru începători”. Și i-am luat unul mai pentru începători. N-avea nicio treabă cu IT-ul, era absolventă de sociologie, dar era capabilă să învețe și să înțeleagă absolut orice. Nu aveai nevoie să-i spui cum să facă, ci doar ce să facă. Și găsea ea singură o metodă, adesea mai eficientă sau mai simplă decât cea practicată până atunci.

    Dar așa ceva e o raritate, majoritatea celorlalți n-ar spune că nu știu să facă ceva nici dacă îi rogi frumos. Stau și se uită în monitor așteptând ca problema să se rezolve de la sine. Iar noi ne așteptăm să nu ”sufere” dacă îi punem să lucreze în Linux? :)

  2. Sunt de acord cu D-voastra in privinta trecerii la sisteme de operare freeware in sistemul public si in companiile de stat. Cat priveste companiile private, este grija lor sa foloseasca ce sistem de operare considera de cuviinta.
    Daca nu ma insel, in Franta Jandarmeria foloseste un sistem de operare Linux configurat special pentru ei: GendBuntu.

    Ceea ce ma duce la urmatoarea intrebare: este sistemul de operare Linux sigur/mai sigur/mai putin sigur de a fi folosit in sistemul public, tinand cont ca securitatea datelor este importanta (sa nu spun vitala)?

    • Sistemele (oricare ar fi ele) sunt sigure in masura in care sunt corect administrate. Eu nu sustin neaparat trecerea la sisteme free ( desi, nu am subliniat aici, dar am scris mai demult, o asemenea migratie ar impulsiona si firmele locale de software si servicii) insa in acest moment, asa cum arat si in articol, nici nu prea e alternativa ( ar trebui schimbate si computerele pentru Windows 8). Insa argumentul „suferintei” mi se pare pueril. Si tamplarul sufera cand trage la rindea, important e ca „scula” sa isi faca treaba, pentru suferinta asta e platit :)

      • Câtă vreme angajatul ăla câștigă pe zi o sumă comparabilă cu costul licenței de Windows pe un an, „suferința” lui nu este deloc o chestiune puerilă, e chiar esența discuției pentru că se traduce în productivitate redusă dramatic. Pueril mi se pare tocmai să pui problema pe dos, să ignori costurile reale din dorința de a le-o trage monopoliștilor, adică agendă politică în loc de management eficient.

        Nici nu o să vezi prea multe companii private făcând această tranziție pentru desk monkeys, toate proiectele astea sunt în instituții publice unde productivitatea angajaților e deja foarte aproape de zero. Pentru o companie tipică, faptul că angajatul vine deja semi-instruit din liceu/facultate e un avantaj competitiv care înseamnă mii de euro, să-l frustrezi înseamnă să-l folosești ineficient și chiar să-l pierzi.

        Apropo, am lucrat 2 ani pe un desktop Linux (ba chiar Gentoo) și în contextul foarte particular al acelei companii avea sens (produse pentru servere Linux), dar astea sunt cazuri rarisime.

  3. Linux-ul de azi nu mai este cel de acum 18 ani. Atunci era ceva mai dificil de instalat si aplicatiile nu prea erau compatibile cu cele de Win95. Ma refer mai ales la cele de Office. Intre timp lucrurile s-au schimbat fundamental. Si daca cineva nu se poate desprinde de aplicatiile MS, o buna parte se pot instala in linux cu ajutorul Wine. Chiar nu vad care ar fi suferintele utilizatorilor. Daca ma gindesc bine probabil pentru ca este mai greu sa urmaresti filme (porno ?) in browser. Flash Player nu vine preinstalat si intr-adevar este un pic mai greu de instalat decit in Win. Daca este vorba de jocuri – da, este mai problematic (nu ma refer la .Solitaire). Problema reala ar fi cu aplicatii de casa (de ex declaratii fiscale) care sint facute la comanda pentru clienti (MF) care cer numai varianta Win.
    Oricum avantajele sint enorme fata de micile neplaceri.

  4. Între timp, la Munchen, din partea noii coaliții la putere s-au auzit voci care pun în discuție migrarea. Cea mai amuzantă a fost cea a consilierului Josef Schmid care ne informează că “utilizatorii suferă”.

    Poate părea amuzant multora, dar în lumea așezată funcționează sintagma clientul nostru este stăpânul nostru. Asta se întâmplă atât cu utilizatorii din sectorul guvernamental (funcționarii) cât și cu cei din organizațiile private. Există o rezistență la nou greu de imaginat, lucrurile se înțepenesc, în final cele mai multe se rezolvă. Însă, dacă utilizatorul este nefericit, apar probleme: „office politics”. Îmi aduc aminte de un proiect de acum doi ani, executat foarte bine, la timp, în buget. Totul spendid la partea tehnică. După darea în producție ne-am reunit cu toții să sărbătorim… toți veseli de reușită, mai puțin vice-președintele grupului nostru care era reținut și nu avea chef de niciunele. Ne-a mărturisit că stătuse în telefon toată dimineața să dea explicații sefilor săi alertați de un grup de utilizatori. Motivul? Utilizatorul noii versiuni a produsului re-implementat trebuia să introducă date într-un ecran suplimentar, spre deosebire de versiunea veche. Aparent era deranjat si de locatia unei căsuțe pe unul din ecrane care avusese tupeul să migreze spre colțul opus al spațiului de lucru. Nicio explicație de la experții tehnici și cei de business nu a stat în picioare. Evident noua versiune era infinit mai bună, mai simplu de utilizat în ansamblu ei. Însă utilizatorul era nefericit. Punct.
    Pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine mentalul utilizatorului de produse IT, le recomand lucrarea „Who Moved My Cheese?”:

    http://www.amazon.com/Who-Moved-My-Cheese-Amazing/dp/0399144463

    • Presupun ca era o aplicatie de Win. MS are boala sa schimbe grafica de la o versiune la alta fara sa fie cu adevarat folositor. Se pare ca este o boala contagioasa pentru ca am observat-o si la alte aplicatii de Win care nu sint MS.

      • @un_batran – buna seara/ziua. Lucrez de 18 ani in integrare de produse ERP. Proiectul la care mă refer a avut ca subiect o reimplementare SAP SRM. Pentru cei care nu sunt familiari cu suita de produse SAP, SRM -Supplier Relationship Management- este folosit în aria de „procurement”, ceea ce pe românește s-ar traduce în achiziția de produse necesare personalului intern: de la calculatoare, scaune, birotică, telefoane, lămpi, etc. Grosso-modo este o aplicație de genul „shopping-cart” care are implemntate toate protocoalele de aprobare, plata, etc.

        Arhitectura SAP este una tipica de genul client-server, pe platforma SUN/Solaris, HP/HP-UX, IBM/AIX, MS Windows, etc, produsul este foarte versatil. Interfata cu utilizatorul este asigurata prin SAPGui care poate rula la rândul ei pe o varietate de platforme: MS Windows, Mac OS/X, UNIX, inclusiv Linux sau pur si simplu folosing un browser, din cele compatibile aprobate de producator (SAP AG). Cele mai de utilizate sunt MS Internet Explorer, Firefox si Safari (mai putin).

        Ca să vă răspund la întrebare, grafica a fost ușor schimbată de SAP. Repet, ecranele sunt mult mai bine structurate și secvența pe care utilizatorul trebuie să o parcurgă are sens. Ei bine, nu e la fel ca cea din versiunea precedentă, cu care utilizatorul se obișnuise timp de 5-6 ani. Asta a fost problema. De unde și plângerile nejustificate pe care le-am primit.

        Aceste lucruri sunt inevitabile. Par fleacuri la prima vedere (unele chiar sunt) dar trebuie luate in serios de managementul si personalul tehnic. E parte din meseria noastra si trebuie sa ni le asumam. Ganduri bune.

      • Am uitat să precizez ceva important… reimplementarea aplicației mele a inclus și o migrare (transparentă utilizatorilor) in referință cu platfoma hardware/OS a serverelor de aplicație și de bază de date, de la IBM/AIX la HP/Linux. Pot spune că aplicația s-a comportat admirabil timp de mai bine de doi ani, nu am avut niciun fel de probleme cu sistemul de operare Linux. Întreținere obișnuită. Stabilitatea a fost de invidiat, nu am avut nicio situație de outage, performanța aplicației foarte bună.

        • OK. Uneori schimbarile au justifcari mai ales cind diferentele intre functionalitatile versiunilor sint majore. Insa la MS este boala. Imi aduc aminte ca la una din versiunile Office pentru Word au facut unii un patch care permitea utilizarea unor toolbar-uri care aratau ca cele de la versiunea precedenta! Eu folosesc RedHat de 16 ani (de la RH4.0) fara sa fiu IT-ist si niciodata nu am vazut o versiune care sa fie complet diferita de cea anterioara din p.d.v. interfata.
          Deci, scuze pentru presupunerea nefundamentata.

          • @un_bătrân – eu mă uit la partea bună a lucrurilor… e bine că există varietate in domeniul sistemelor de operare… fiecare individ utilizează sistemul cu care se simte cel mai confortabil sau care este standard în cadrul organizației din care face parte (în cel de-al doilea caz nu e loc de preferință). La birou folosesc exclusiv MS Windows 7 pe laptopul meu și pot să spun că nu mă pot plânge (întregul pachet este instalat de echipa care se îngrijește de serviciul de întreținere laptop/desktop, nu e recomandabil să execut instalări de produse suplimentare sau upgrades pentru cele existente). Pentru calculatorul personal am preferat Mac, produsele Apple sunt testate foarte bine și ușor de utilizat.
            Linux nu am utilizat niciodată pe laptop, însă pentru o bună perioadă de vreme a fost sistemul de operare (in varianta SUSE) ales pentru a rula (pe servere) unele din aplicațiile SAP pe care le administrez. Cum am menționat, ultima experiență cu Linux SUSE a fost una fericită. Nu mă pot plânge de nimic. Acum 10-12 ani, lucrurile nu stăteau chiar așa de bine.

    • Mentalitatea asta „clientul nostru este stăpânul nostru” ajunge uneori la forme de manifestare aberante, mai ales într-o țară ca UK, campioană la ”customer service”.

      Modul lor de a înțelege noțiunea de ”customer service” merită toate aprecierile, inclusiv Germania e la ani-lumină de așa ceva, nu doar România. Însă asta duce uneori la pretenții absolut ridicole, care se dovedesc în multe cazuri doar jocuri psihologice, moduri în care clientul încearcă să obțină un ascendent asupra furnizorului, în speranța obținerii unei reduceri de preț sau a unei poziții mei bune la negocieri.

      Și partea pe care eu nu o înțeleg ( dar poate că formarea mea în România este de vină :P ) este tendința furnizorului de a se implica în aceste jocuri psihologice, de a-și accepta rolul pe care încearcă să i-l impună clientul cu pretenții nerezonabile. În condițiile în care 90-95% dintre clienți se comportă totuși normal, clientul care se lansează în astfel de jocuri psihologice ar trebui pur și simplu trimis la plimbare. Iar eu chiar asta fac, dar se pare că ei nu.

      • @Harald – si eu am trecut prin astfel de situatii si la inceput am avut mari dificultati cu clienti nerezonabili. As spune ca am la active „partide” memorabile. Cu timpul am capatat experienta si am invatat „cum sa ii iau”. A sta calm într-o situatie de urgenta (sau care pare urgenta utilizatorilor) este probabil lucrul de baza, cheia de a rezolva in timp cat mai scurt problema. Indiferent de cate prostii si neadevaruri se spun, cate ego-uri se manifesta cand lucrurile dau in clocot, profesionistul de formatie tehnica trebuie sa stea calm. Apoi cu rabdare si implicand oamenii care trebuie problemele se rezolva. Cu bine.

        • Nicio grijă, ”profesionistul” stă cât se poate de calm și n-are nici-o intenție să-și manifeste vreun ego. Pur și simplu, replicile sunt pe cel mai liniștit ton posibil (deși pentru angajați e un ton suspect de liniștit, evident :P): ”I’m afraid this is not going to happen”.

        • @Harald – ce descrieti mai sus e cazul fericit, cand discutia are loc unu-la-unu cu clientul. Exista cazul in care apare o problema si comunitati intregi de utilizatori sunt afectate si exista impact financiar de milioane de dolari (nu exagerez). Urmeaza o conferinta audio de urgenta la care participa si manageri si directori, ocazional vice-presedinti. Cu cat functia e mai inalta pe scara ierarhica, cu atat persoana respectiva are mai putine cunostinte tehnice. Apar frustrari, neintelegeri, scantei, glandele participantilor incep sa se umfle. Ego-urile intra si ele in actiune si pot aparea situatii neplacute pentru personalul tehnic. Stiu ce spun, fac administrare de sistem din 1996…

  5. Lucrez pe platforme Linux din anii ’90, si nu sunt IT-ist. Intre timp, versiunile de Linux, de exemplu OpenSuse, au ajuns extrem de prietenoase: saptamana trecuta am instalat pe calculatorul desktop versiune 13.1 (aveam 11.2 si trebuia sa fac pasul). Interfata grafica KDE este foarte prietenoasa. Am toate aplicatiile de care am nevoie, daca mai este nevoie de ceva gasesc in domeniile freeware, shareware, etc. si le instalez (inclusiv Skype, de exemplu). Securitatea este foarte mare, robustetea de asemenea. Chiar nu inteleg cum a putut Microsoft sa faca atatia bani, in afara de explicatia „sa nu subestimezi niciodata lacomia si prostia”. Mai ales in companiile de stat, unde deobicie sunt doar cateva aplicatii date care trebuie sa functioneze, ar fi foarte bine. Bineinteles ca pentru o retea iti trebuie un administrator de sistem: dar nu este mai bine sa angajezi tineri decat sa platesti licente aiurea?

  6. Cred că atâta vreme cât nu ești obligat să „deschizi capota mașinii” și rulezi aplicații ale căror fișiere sînt compatibile cu universul Windows, nu ar trebui să existe reticențe. În cazul meu, ca utilizator de CAD/FEA și nu administrator de sistem cum ați fost și sînteți dumneavoastră, am fost obligat să trec prin toate avatarurile Unix, înainte de a putea avea în sfârșit „unelte” care să fie 100% Microsoft- nu că mi-am dorit-o, nu aveam nici un fel de problemă cu sistemele de operare prin care am trecut. Trebuie însă să recunosc faptul că astăzi pot realiza cu un ordinator care costă $2500 ceea ce la mijlocul anilor ‘90 făceam cu o stație Unix de 10 ori mai scumpă. Aveam colegi care au început proiectarea pe CATIA, un soft creat în comun de Dassault (firma de avioane) și IBM. Din acest motiv, nu rula decât pe AIX și evident exclusiv pe hard IBM. Un „șoarec” costa $300- nu pentru că ar fi fost diferit de unul „ordinar”, ci pentru că avea sigla IBM și trebuia, culmea, să ți-l instaleze un specialist. Tastatura era un pic mai scumpă, iarăși, fără a avea niște caracteristici tehnice excepționale, față de ce exista în comerț. În ce mă privește, prima instalație de hard/soft care mi-a servit zi de zi, s-a petrecut prin ‘95 și consta dintr-o stație de lucru Silicon Graphics. Datorită unei oarecari strâmtorări a companiei (trebuiau cumpărate două), a fost ales un sistem apropiat de un entry level și costa în jur de $28.000 cu toate acareturile. Ulterior, am lucrat pentru Motorola la un contract și am trecut la Solaris (Sun). Calculatorul pe care l-am primit a trebuit înlocuit și dată fiind importanța clientului, numărul de stații de lucru instalate cât și o tendință de reducere a prețurilor, a fost vreo $20.000. Lucram într-un univers mixt, unde fiecare angajat avea un Mac (Motorola făcea în avea vreme chipurile pentru ei și deci putea cumpăra la un preț preferențial), iar cei care călătoreau mai des trebuiau să poarte de gât și un laptop cu Windows 95 (un sistem de operare nu chiar dintre cele mai reușite :)). La următorul post am avut tot o stație de lucru Sun, pe care rula evident Solaris. Costul contractului de întreținere anuală doar pentru sistemul de operare era în jur de $1.000- asta însă îți asigura doar dreptul de a primi anual dischetele cu orice upgrade pentru Solaris și atât- orice fel de asistență tehnică, tot pentru sistemul de operare, costa în plus. Solaris a fost parfum- chiar nu am avut nici un fel de bătăi de cap cu el ca utilizator. Pentru că la acea vreme tot ce ținea de Internet era încă în preistorie, a trebuit să instalăm un modem. Am cerut o ofertă de preț companiei care ne asigura asistența și mi-au făcut o „favoare” la $2.500, pentru că eram clienți vechi și buni. M-am enervat, am cumpărat un US Robotics (ce timpuri… :)) pentru $125 și apoi ca un Caliban, am încercat să-l configurez singur. Nefiind expert, mi-a luat două zile, bâjbâind printre comenzile sistemului de operare. Pentru un specialist, era treabă de jumate oră. Nu am a mă plânge de Unix în varianta lui comercială asigurată de marile companii ale vremii, decât în materie de cost pentru hard și întreținere.
    Din câte țin minte, primul „port” de „succes” al tuturor softurilor pe care eram nevoit să le folosesc, s-a produs pe Windows XP- aia da suferință :) și nu cred că era vina lui Microsoft ci mai curând modul în care întregul cod fusese rescris de inginerii de la companiile respective. Windows XP a rulat glorios ani de zile în întreaga companie (cam 30.000 de angajați global), după care s-a trecut la Windows 7, sărindu-se cu prudență peste Vista. Nu cunosc motivele pentru care Microsoft are un ciclu aproape uniform de sus și jos în ce privește noile sisteme de operare. Acasă am fost nevoit să păstrez mereu o instalație Microsoft, pentru compatibilitatea cu softul instalat la servici. Am trecut, de plăcere, prin Red Hat și Ubuntu, fără nici o bătaie de cap. Pentru un novice ca mine, instalarea a fost cât se poate de „nedureroasă”, mai ales comparată cu să zicem, Windows 98, cunoscut și sub numele de infernul driverelor. Acum am o stație Windows 7 la care am fost nevoit să „umblu un pic la motor” tot pentru compatibilitate cu softul folosit la birou iar în rest, e un univers 100% Mac. Nu am probleme nici cu unul și nici cu altul- chiar pe un laptop rulez OS X și Windows 7 și ambele funcționează la fel de bine. Singurul „glitch” este legat de anumite aplicații Microsoft al căror „port” pentru OS X lasă de dorit, motiv pentru care am și fost nevoit să păstrez ambele sisteme de operare.

  7. Nu inteleg cum ar putea sa aleaga cineva Ubuntu Linux. Fata de produse comerciale care fac acelasi lucru, Ubuntu e doar o gluma trista, si la capitolul stabilitate si la suport tehnic.
    Nu pot sa-mi explic altfel decat ca instutiile acelea nu au bani sa angajeze decat amatori pentru consultanta la migrare.

    • „Produsele comerciale” care fac acelasi lucru care sunt? Windows 8 si…? Sau poate va referiti la Suse, care in opinia mea e o distributie foarte ingrijita, dar nu foarte populara azi, din motive complicate. Dupa cum am zis in articol, Windows 8 ar cam insemna schimbarea tuturor computerelor, ceea ce probabil nu ar pica prea bine contribuabilului pe criza asta; sa pastrezi Windows XP e cam riscant, iar a cumpara Windows 7 ar insemna sa dai niste bani ca sa ajungi la acelasi impas in cativa ani. Sigur, mai sunt si alte distributii user-friendly, de fapt majoritatea sunt suficient de folosit ca sa iti faci treaba cu ele, incepand cu Debianul din care deriva cam toate acum, inclusiv distributia primariei din Munchen. Ubuntu are avantajul suportului comercial la nevoie, planificarea clara a release-urilor etc. ( Eu nu il folosesc :) )

      • Nu domnule, nu ma refer la produsele Microsoft cand spur ca Ubuntu e o gluma. Leaderul in materie de stabilitate si suport tehnic e Redhat Linux. Probabil ca in Romania nu s-a prea auzit de aceasta firma si de aceea sustineti ca Ubuntu e o alternativa. Dati-mi voie sa rad cand aud asa ceva. Nici o companie din Fortune 500 nu apeleaza la Ubuntu, in schimb o foarte mare parte din ele au contracte cu Redhat. Concluziile le trageti dvs.

    • Eu inteleg cum ar putea sa aleaga cineva Ubuntu Linux.
      Eu am instalat la parintii a doi prieteni cate un Kubuntu (Ubuntu cu KDE). Unul dintre ei este foarte atehnic si foloseste 3 programe (browser/mail/skype) si ma asteptam sa curga telefoanele de a doua zi dupa instalare. Dupa 3 saptamani am sunat eu sa ma interesez daca mai traieste si de ce nu m-a sunat. Mi-a spus ca este foarte multumit de cum merge si ca nu a avut nevoie.
      Mai stiu un ISP unde pe calculatoarele majoritatii angajatilor a fost instalat Ubuntu. Si nu a dat faliment, chiar pot spune ca migrarea a fost fara probleme.

      • Va rog nu ma intelegi gresit. Nu spun ca toate distributiile bazate pe Debian sunt un dezastru comercial, eu personal nu folosesc altceva decat Debian pe toate calculatoarele personale. Dar de aici pana la a sustine ca Ubuntu e o alternativa valida e cale lunga. Pe scurt, Ubuntu e o catastrofa tehnica fata de alte solutii de pe piata.

        • Ubuntu este o solutie pentru unii ca mine, Windows, din pacate nu. Inteleg perfect ca sunt o minoritate, ceea ce nu inteleg si pace sunt tocmai argumentele celor care sustin Windows, majoritatea „desprinse” din retorica si propaganda Microsoft. Acum, la dvs, nu vad nici macar acest gen de argumente.

          Exista 2 argumente mari si late pentru Windows: gaming si vreo aplicatie extrem de proprietara care nu merge in Linux, nici macar in Wine.

          Pentru restul argumentelor, cine vine cu cele de acum 10 ani, ca nu exista drivere, samd, nu prea mai este in tema si mai bine tace. Accept argumentul driverelor doar cand se cere mega performanta video, etc., ceea ce la bugetari nu e cazul. Pe computere mai vechi, din contra, sunt sanse mai mari sa ai niste drivere bune de Linux. La fel si cu gaming-ul, deci ramane doar problema applicatiilor …

          Nu cred deci ca s-a comentat in prea multa cunostinta de cauza pe acest articol si oricum, aud si vad numai pareri partizane.

          Eu cred ca daca s-ar vorbi detasat, cu o strategie pe cativa ani, ar trebui ca statul sa nu se mai accepte decat aplicatii web-based, astfel incat la un moment dat OS-ul sa conteze mai putin. La fel si Hardware-ul.

          Poate ca va fi Windows, Windows Mobile, Linux, Android sau alt OS, ori poate un thinclient ( HW+SW ), ceea ce ar fi 100% logic pentru mine.

          In alta ordine de idei, cei care recomanda Linux + KDE ar trebui sa mentioneze si LXDE sau XFCE ( mai exact LUbuntu, XUbuntu ) care, pe langa faptul ca aduc si ele a interfata de Windows poat face minuni pe computerele mai vechi, deci din prisma reutilizarii hardware-ului mai vechi.

          Prin prisma acestor argumente, Linux ar fi clar intr-un oarecare avantaj insa problema cea mai mare dupa mine, daca e sa se renunte la Windows si sa se rescrie aplicatiile folosite de functionari ( poate le fac de data asta cum trebuie, interconectate sa nu mai umblam noi cu hartiile ). este alternativa la MS Office, conversia documenteler vechi, a celor primite de la contribuabili, samd.

          Ma rog, nu cred ca avem noi norocul sa se destepteze adminii de la stat si sa faca alegeri optime pe banii nostri. M-ar bucura ca acele computere mai vechi de la stat sa fie instalate cu distributii lightweight de Linux si sa ajunga prin scoli, la copiii saraci, la tara, etc. ca macar generatiile viitoare sa poata face alegeri in cunostinta de cauza.

          Pana atunci, prin licee si facultati exista doar laboratoare finantate de Microsoft, Oracle samd, ei se comporta ca traficantii de droguri, dand prima doza gratuit, insa invatamantul in loc sa iti dea independenta, de fapt creaza dependenti …

          Dar si asa, cred ca se vor gasi „destepti” care sa sara ca arsi cand aud de Linux in scoli …

          • Pai dvs. la ce fel de argumente va asteptati? Imi permit sa-mi dau cu parerea pentru ca nu ma invart in lumea Linux de ieri de azi, si am trecut aproape prin toate distributiile mari, incepand cu Slackware si sfarsind cu Redhat.
            Alegerea cuiva sa foloseasca Ubuntu in loc de Debian mi se pare cel putin ciudata, din perspectiva unui utilizator constant Debian. Singurul motiv pe care il vad este ca Ubuntu are mai mult PR si e mai cunoscut printre cei care abia au reusit sa abandoneze corabia gaurita Microsoft. Insa Ubuntu calitativ vorbind este dezastru, fata de alte distributii. Nu este potrivit nici pentru incepatori nici pentru avansati. Pentru incepatori cred ca as privi mai degraba spre Opensuse.

            • Inca una din problemele Linux este si numarul mare de distributii, fiecare cu adeptii ei. Cred ca s-ar putea face o evaluare a ceea ce inseamna o distributie potrivita pt. nevoile unui functionar, dincolo de preferintele noastre personale, ale celor de pe forumuri. E bine ca au de unde alege.
              In rest, as dori sa stiu cateva din argumentele pentru care insistati impotriva Ubuntu, mai ales in favoarea unor distributii inrudite.

          • argumentul meu pentru Ubuntu: curiozitatea mea pentru altceva ( bulina albastra), si lipsa de cunostinte de IT (bulina rosie ), in contextul in care pentru Ubuntu am gasit cea mai bogata documentatie pe net; dupa un an de utilizare (acum Ubuntu 14.4.2 LTS) am incercat openSUSE (13.2), avind in vedere Debian; dar cu cit urc in ierarhia Linux, paralelismul meu cu IT-ul face parcursul mai greu. Apreciez nivelul la care se discuta aici,chiar daca inteleg mai greu, dar sa nu uitam ca mai exista si oameni ca mine care neavind pretentii, vor totusi sa scape de corporatisti, :) acum cind in spate imi bate batrinetea.

      • Ubuntu e un produs ”popular” în România, din câte am rămas cu impresia. Dar versiunea serioasă e Fedora. Iar versiunea Enterprise, cu suport și tot ce trebuie, e Red Hat.

          • Da, problema e insa ca daca municipalitatea ar da bani pe Linux probabil comentariile ar fi si mai acide decat daca ar da bani pe Windows. La un server critic, da, am drivere, am certificari, am de toate, suport de la producatori etc doar pe RedHat si SuSe de obicei. (Oricum, nu i-am consiliat eu sa ia Ubuntu, a fost decizia municipalitatii :) )

            • Cum spuneam CentOS este gratuit si este identic cu RHEL doar ca nu apare nicaieri denumirea si sigla RedHat. Mai exista si o alta clona de RedHat care este totusi usor modificata – Scientific Linux (Scientific Linux is an Enterprise Linux rebuild sponsored by Fermi National Accelerator Laboratory)
              https://www.scientificlinux.org/
              http://www.centos.org/

        • Din pacate „serioasa” nu e un argument si nici un criteriu. Pentru un user mediu/submediu care vrea un OS pt desktop ( web, mail, movies, music ), ma indoiesc ca Fedora este cea mai buna solutie.

          Chestiuni de configurare si de everyday life, mi se par mai dificile pe Fedora. Pana si instalarea pachetelor/dependintelor era mai greoaie, cel putin pana nu demult era un calvar. Nivelul de securitate marita cu care vine by default poate fi deasemenea o problema pt userul mediu.
          Fedora mi se pare mai potrivit pentru medii profesionale, dar in nici un caz nu l-as recomanda incepatorilor pe desktop daca nu cumva sunt niste guru wannabe. Mi-ar parea rau ca oamenii sa aleaga distro-uri de Linux dupa aceleasi criterii care ii vor face in final sa se intoarca la mult mai „seriosul” Windows.

          Oricum, chiar si in medii profesionale, am instalat o serie de aplicatii ne-triviale pe Ubuntu si Fedora si pot sa spun ca la Fedora am intampinat probleme mai multe, legate de setarea env-ului, dependinte, samd.

          Nu vreau sa trag concluzii, tocmai pt ca evaluarea unui distro in favoarea altuia, necesita un set clar de criterii, altfel parerile si experientele personale tind sa fie nerelevante.

  8. E primul meu comentariu la vreun articol al dumneavoastră. Și mai e și off-topic. Nu pentru că aș ignora temele abordate, dimpotrivă, dar recent am interacționat puternic cu piața monetară virtuală și nu-mi iese din minte. Pot spera că veți acorda, cândva, ceva atenție și bitcon-ului?

  9. Ultima experienta (sper!) cu Linux am avut-o acum citiva ani (vreo 3-4). Mi-a recomandat un coleg sa-mi instalez SuSe, ca e foarte tare. L-am instalat usor. Interfata oribila. Zice colegu’: „stai linistit, aia se poate schimba”. Ok, zic, sa mergem mai departe. Aveam de modificat o poza. „Gimp” – zice colegu’ – „instaleaza Gimp”. Il downloadez sau il iau de pe un CD, nu mai tin minte. Trebuia sa-l lansez cumva, am intrat in command prompt, ma duc in folder-ul unde era executabilul. Dau echivalentul lu’ dir – era acolo. Ii scriu numele, nu-l gaseste. Hm! Mai dau o data dir; era acolo. Il sun pe coleg: „aaa” – zice – „pai la Linux nu e asa!”. „E pe dracu’, da’ cum e?”. „Pai” – zice el – „trebuie sa pui folderul intr-un fel de PATH, ca sa stie SuSe sa se uite acolo”. Deci asta e ca si cum as vrea sa plec de acasa si-mi caut cheile. Si ma uit peste tot, in locurile cunoscute: pe masa, pe frigider, sub pat dar nu ma uit daca nu le am cumva in mina?? WTF??
    In fine, am instalat Gimp-ul. Am incarcat poza. Modificarea consta intr-un simplu crop. Inainte utilizasem Photoshop, Photopaint, MS Paint. Photoshop-ul chiar ani de zile. Nu a fost suficient pentru ca, pur si simplu, nu am gasit butonul de crop. In toate aplicatiile normale iconita de crop arata intr-un anume fel. L-am cautat vreo 15 minute, nu l-am gasit. Nu l-am mai sunat pe coleg ca deja mi se acrise. In schimb am dezinstalat Gimp-ul cu SuSe cu tot. Acum am un Alienware de > 3000 de euro cu Windows 8.1 care zbirniie. Am 3 versiuni de Visual Studio instalate pe el, Office-ul, SQL Server 2012, Crysis 2, 3 versiuni de Counter Strike si Anno 2070. Urmatorul va fi tot un Alienware, cu touch screen, dar astept sa apara Windows 9.

    • Linux-ul nu e un sistem prost (cum il considera cei multi), dar se spune ca e foarte selectiv la prietenii :)

      P.S. Iti era lene sa inveti un program nou? Daca pica Photoshop sau se schimba radical, ce faci? Treci inapoi la planseta?

      • Nu-mi era lene sa invat un program nou daca:
        1/ era mai bun decit Photoshop-ul. Nu am zis mai ieftin, am zis mai bun.
        2/ nu ma lua la misto: „ia sa vedem, in toate programele de editare serioase iconita de crop arata intr-un anumit fel, eu o am altfel, sa vedem, te prinzi care e?? hahaha, nu te prinzi, esti prost, nu-i asa?”. Nu, nu sint prost, dar uneori nu vreau decit sa fac un amarit de crop, nu sa dezleg sarade.

    • Domnule NewLevel, (probabil aste e nivelul de incepator la trolling) pai sunteti bogat domnule, 3K+ Alienware, atatea versiuni de programe care impreuna costa cam cat un Logan, nu e chiar de colo ;).
      Oh well, trollul obosit e obosit, cum se zice pe reddit.

    • Acum, eu ce sa zic, la mine gimp e in Start-> Graphics.
      Jocurile sunt in start-> games si firefox in start-> internet. Si eu folosesc un sistem de operare pentru masochisti, Suse e chiar unul din cele mai lucrate care folosesc KDE.
      Eu insa nu ma refer la ce folositi acasa, ci la ce se foloseste la birou. La birou sunt cateva task-uri clare, scrii documente si folosesti programele departamentului in care lucrezi. Daca astea merg, n-ai de ce sa suferi. Probabil ca si taximetristii din Bucuresti sufera ca merg pe un logan pe gaz, dar n-am auzit pe niciunul ca vrea sa migreze la Lexus :)

    • De fapt ce ne spui este ca nu ai reusit sa instalezi un pachet cum trebuie. Ce te mira ca nu poti face crop in GIMP ? Pur si simplu Linux nu e pentru tine.

      GIMP nu e mai bun ca Photoshop, ca sa iti raspund la intrebare, dar cine foloseste Photoshop la capacitate maxima ? Doar profesionistii. Pe ei ii inteleg sa aleaga Photoshop. Pentru ce mi-a trebuit mie ca profan sau ca utilizator „mediu”, adica sa editez poze, web design, m-am descurcat cu GIMP, la fel cum ma descurc si cu celelalte aplicatii de Linux.

      Din pacate ca sa faci un banal resize la o poza in Windows, trebuie sa piratezi un soft pt ca mspaint-ul nu este in stare, si ca bonus intri pe forumuri si arunci cu noroi in Linux…

      • GIMP ruleaza si sub Win si este tot free! Dar unii asteapta para malaiata sub castan si apoi injura. Nu are rost sa incercati sa le deschideti ochii. Unii sint atit de „indragostiti” de Win incit nu vad altceva si daca a banui ca Android-ul din smartphone este tot un linux probabil ca l-ar arunca in foc si apoi si-ar cere iertare in genunchi de la guru Bill.

        • Pai majoritatea aplicatiilor serioase din Linux ruleaza si pe Windows, gen Firefox, VLC, samd.
          Din pacate reciproca nu e valabila. Desi mult trambitata de propaganda Microsoft, portabilitatea la ei este doar un eufemism de marketing. Doar malware-ul este portabil si colcaie pe platforma aia.

  10. Dle Badici

    ar trebui sa va fie clar ca mnenavoastra specialist IT iaste (citez din prezentare : Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) si doctorand al aceleiași facultăți.
    Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor.
    ) Insa asta nu este cazul functionarului normal (aici ar fi super supra claificat unu cu specializarea mneavoastra) Deci utilizatorul „sufera” odata scos din Windows [Trebe sa zic ca am lucrat si io in domeniul IT … si ca tin minte ca era un circ intreg s afac un medic tanar sa priceapa cum sa utilizeze „rasnita”. Chit ca vreo 2 medici tineri mpau cam bagati cofa … da 70% erau nu numa afoni dar chiar rauvoitori. Si totusi medicii sunt ctgria socio-profesionala cea mai informata si inteligenta .. ]

    Deci nu puteti cere functionarului „normal” sa se „descurce” (asa cum nu se pa sa vi se ceara sa faceti un afurist de bilantz!!) .. ca nu este rentabil sa fie si el specialist IT …

    Solutia? Pai ar fi ca ‘careva” s abage bani MULTI ca sa faca niste interfete ptr linux in stil Windows ….

    • Daca ai mare pe desktop o iconita cu programul cu care lucrezi nu cred ca iti trebuie prea multa carte. Ba e chiar bine ca angajatul nu se pricepe sa instaleze niscaiva dracii care sa infecteze toate statiile din jur. :)

  11. Ca om plecat de la Windows 3.0 (la vremea când existau și alte GUI-uri mai bune dar care n-au avut marketing-ul Microsoft)- pot spune cu mâna pe inimă că WIndows 8 și 81 sunt niște porcării lansate de dragul utilizatorilor de mobile. Am făcut prostia să renunț la Windows 7- care era poate cel mai bun produs- pentru Windows 8 care n-a adus nimic- să se spele pe cap cu interfața tile cine dorește. Circa 70% din programele care se instalează bine mersi pe Windows 7 (am din fericire un laptop care l-a mai păstrat) refuză cu o perseverență demnă de o cauză mai bună să lucreze cu Windows 8.1.

  12. Nu poate fi adevarat ! Am citit arrticolul si cam jumatate dintre postari ….voi continua cu restul maine probabil sau deindata ce voi avea timp. Nu am mai citit de mult o asemenea revarsare spumoasa de informatii competente si coerente si de remarci inteligente – totul bine scris si cu umor de calitate. Nu-mi plac , ba chiar nu-mi plac deloc postarile gen ….Vai ce mi-ati limpezit gandurile, domnule Gabriel….Totusi, Domnule Mihai Badici , simt nevoia sa fac o reverenta in fata Dvs si a contributorsilor la acesta mica fiesta LINUX. Viata ar fi mai frumoasa daca standardele noastre ar fi cele pe care le-ati atins aici.

  13. „Nu știu dacă ideea italienilor e cea mai bună. Poate că un sistem bazat pe KDE ar fi mai ușor de învățat pentru cineva care vine dinspre Windows XP. Totuși, cât de greu poți să înveți să deschizi un browser pe orice sistem de operare existent?. Ba poate că, dimpotrivă, interfața nouă și strălucitoare a Ubuntu ( un ochi aruncat spre Apple face minuni) va constitui tocmai forța de atracție necesară pentru ca utilizatorii să nu mai “sufere” ci dimpotrivă, să fie captivați.”

    Nu cred că intenţionează să folosească DE-ul Unity, ci mai degrabă, LXDE sau XFCE. Zic asta pentru că din cîte am înţeles, unul din scopurile migrării este să păstreze şi echipamentele mai vechi.

  14. La Linux suferi o data si gata. La Windows suferinta e continua si parca mai rea de la versiune la versiune. Fiind un nou utilizator de Windows 8 ma gandesc cu jind la Windows 7 … Sufar, chiar sufar :)

  15. Am instalat azi Ubuntu 14.04 LTS pe un Dell Latitude si pot spune ca am avut o experienta foarte placuta. Usor de instalat, interfata cu utilizatorul o gasesc sublima, mult superioara MS Windows 7 ce folosesc in prezent la birou. Nice tool!

  16. Discuția de mai sus, cu argumente pro și contra, este la fel de valabilă și la ora când scriu acest comentariu (septembrie 2018).

    La implementarea GNU/Linux în sectorul de stat, „suferă”, în principal, cei care nu mai primesc „atenții” de la Microsoft și de la partenerii lor.

    În orice fel de implementare (la stat sau la privat) „suferă” acel tip de utilizatori care abia sunt în stare să deschidă browserul web (fie el Firefox sau Internet Exploder :-) ), care transpiră când scriu câteva cuvinte în Word… Este vorba despre CRASĂ indiferență (la birou), despre incultură, despre automatism, despre refuzul sistematic de a citi, de a te autoinstrui, fie și la nivel minimal… Genul acesta de oameni, de funcționari, veșnic grăbiți și stresați, sunt preocupați doar de cum să scape mai repede de problemele de la birou. Stați liniștiți, nici acasă, în timpul liber, nu fac matematică, nu citesc literatură (alta decât Sandra Brown sau revista „Click”, partea cu integrame) și nu se ocupă cu altceva decât cu „supraviețuitul” (să mănânce,,să doarmă, să meargă la mall, să plece în concediu…). N-au probleme intelectuale, n-au întrebări de viață și nici răspunsuri la ele. La nivelul la care ei ar trebui să folosească computerul, orice răspuns despre GNU/Linux care i-ar interesa/privi este la un click distanță, pe Google, însă ei DAU acel click? Nu, din lipsă de interes.

    Chiar și în firmele private, acest gen de funcționari nu pot folosi cum se cuvine (la un nivel decent) nici Internet Explorer, Word sau Excel: de ce ne-am face probleme că în va „șoca” trecerea la Mozilla Firefox sau LibreOffice? Doar pentru că iconițele de pe desktop arată altfel? Ei vor fi șocați ORICUM. De ce ar constitui ACEST gen de oameni „standardul” după care să ne modelăm sistemele de informatice de mâine, viitorul? Acești oameni trebuie FORȚAȚI să se adapteze, oricât de mult „office politics” și „bârfă pe la colțuri” s-ar face. Chiar dacă e nedemocratic, chiar dacă nu e în logica numerelor sau a „tăvălirii” comerciale lingușitoare în fața „clientului” (al cui „client” este funcționarul din spatele ghișeului?)

    Căutând pe Internet, veți afla că SUNT firme românești curajoase care folosesc GNU/Linux, LibreOffice, documente OpenDocument și multe alte categorii de Software Liber (NU freeware, nu confundați!) în ciuda acestei masive rezistențe a mediocrității și a suficienței.

    Pentru dl. MIHAI 2 și alții care au mai întrebat: excelenta listă de discuții TIC-Lobby de la Google Groups dezbate de mulți ani, în mod liber, asemenea subiecte legate de Linux în administrația și învățământul românesc.

    Cu stimă,
    Răzvan

    • Din câte știu eu nu. Dar ideea nu era de a îl folosi unde nu e cazul, e vorba de o situație în care există deja o expertiză în ce se poate face și ce nu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro