Home » Media / Tech » Citesti:

Lista de dorinte ale unui IT-ist

Mihai Badici noiembrie 22, 2015 Media / Tech
30 comentarii 2,025 Vizualizari

Pentru că tot s-a schimbat guvernul, şi mai ales pentru că se apropie Moş Crăciun, m-am gândit să îmi scriu şi eu scrisorica, precum în copilărie. Nu se ştie niciodată.

Câteva lucruri, deci,  pe care mi-aş dori să mi le aducă sfârşitul de an ( încerc o exprimare neutră, în Moş Crăciun e baza, dar nu vreau să îi exclud nici pe ceilalţi).

În sectorul privat lucrurile sunt oarecum stabile; există şi câteva înlesniri fiscale ( unele din ele au fost acordate „cu dedicaţie” dar din întâmplare mai beneficiază de ele chiar şi cine merită, ceea ce mi se pare maximum-ul de inteligenţă legislativă posibil în contextul dat). De fapt cred că principala problemă a sectorului IT privat la ora actuală este subdezvoltarea celorlalte sectoare ale industriei locale. IT-ul este un domeniu mai degrabă utilitar; produsele acestuia sunt „consumate” de celelalte industrii, pentru care furnizează automatizări, gestiune, monitorizare şi câte şi mai câte. În ciuda globalizării, anumite relaţii de acest tip funcţionează mai bine local, deci principalul client al IT-ului local ar trebui să fie piaţa locală. De cele mai multe ori IT-ul autohton apare pe piaţa globală doar ca subcontractor al unui furnizor mai mare; lucrul acesta este bineînţeles bun, doar că implică nişte constrângeri ( şi probabil preţul scăzut e cel mai mic dezavantaj, mai neplăcută  este dependenţa firmelor implicate de comenzile externe, faptul că nu îşi dezvoltă reţeaua de ofertare, produsele proprii etc). Discutam cu un fost coleg, la întâlnirea de 1000 de ani de la terminarea liceului, şi îmi povestea cum a automatizat tot fluxul tehnologic al unei mici întreprinderi din Italia. Ar fi putut face asta şi în România, cu condiţia să aibă pentru cine.

Deci probabil cel mai bun lucru care poate fi făcut pentru IT-ul românesc este dezvoltarea industriei locale. Acest lucru se întâmplă deja ( am aflat cu bucurie de începerea lucrărilor la fabrica de elicoptere de la Braşov) , dar ritmul este lent şi sunt destul de sigur că există un prag critic de la care riscăm să nu se mai întâmple deloc: pe măsură ce timpul trece resursa umană se împuţinează (tinerii se orientează spre domenii care „se caută” sau spre ţări în care se practică meseria care le place; dimpotrivă, dacă există o cerere relativ consistentă pentru meseriile tehnice, aceasta poate duce la o emulaţie în domeniu) . Industria locală momentan pare a se dezvolta fără ajutorul politicii, dacă nu cumva în ciuda politicii. Dar cum Moş Crăciun este un sprijinitor puternic cel puţin al industriei jucăriilor, putem spera .

În ceea ce priveşte sectorul „de stat” ( şi aici nu mă refer la industria IT de stat, pentru că aceasta nu prea există, ci la firmele care au oferit până acum soluţii sectorului public) acest sector pare momentan într-un fel de „moarte clinică”. Am mai scris o vreme despre faptul că aceste firme nu concurează în nici un fel, şi nici nu pot concura cu firmele care lucrează pe piaţa privată. Ele sunt oarecum captive acum în zona publică, aşa cum şi zona publică a fost monopolizată de ele în „vremurile bune”, atunci când DNA părea o glumă.

În acele vremuri, lucrurile erau simple: firma scria caietul de sarcini, îl ducea la instituţia de căpuşat, aceasta îl scotea la licitaţie şi, fatalitate – vorba lui Pristanda, chiar câştiga.

Dacă însă vrei să faci acelaşi lucru azi, în mod cinstit, ai o mică problemă: cred că ar ajunge degetele de la mâna unui ciung să numeri instituţiile care ar putea emite un set de cerinţe coerent, din care să poţi încropi un caiet de sarcini folosibil. Abordarea „coruptă” avea cel puţin acest avantaj: persoana care scria caietul de sarcini putea să definească nişte cerinţe coerente. Desigur, aceste cerinţe aveau capcanele specifice pentru a nu putea fi îndeplinite decât de produsele sau soluţiile lor, dar măcar exista şansa să funcţioneze, acolo unde lăcomia nu era dusă la extrem.

Situaţia actuală seamănă deci mai degrabă cu un blocaj ( acolo unde nu seamănă cu cea anterioară). Trebuie să ne gândim destul de bine cui cerem ceea ce cerem. Pentru că aşa cum nu-i putem cere Simonei Halep să înscrie goluri la viitorul campionat european de fotbal, nu le putem cere nici celor din instituţiile de stat să organizeze licitaţii cinstite. Nu se pricep, nu au cum, n-o să poată. Situaţia e complicată, dar în tot cazul nu asta e rezolvarea.

Bineînţeles, minunea cea mai mare ar fi să reuşim să reunificăm aceste două pieţe, până acum distincte. Îmi e destul de clar că nici măcar Moş Crăciun nu va putea reuşi asta singur, doar poate dacă din întâmplare va beneficia de ajutorul lui Chuck Norris. Poate că, din liniştea celulelor, unii vor realiza totuşi că împărţirea pieţei cu ceilalţi le-ar aduce un avantaj mai mare decât dezavantajele: le-ar permite să fie competitivi pe termen lung şi să construiască firme viabile chiar şi în cazuri de catastrofă planetară precum schimbările de guvern ( şi mă refer la cele adevărate, nu la „rotaţiile cadrelor”).

Cam asta e lista mea. Ar mai fi şi altele, dar, vorba ceea, moşul trebuie să ajungă şi pe la alţi copii, să nu îi golim doar noi sacul.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "30 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Setul de cerințe coerent nu trebuie emis chiar de către client, ci de către un consultant special angajat în acest scop. Eventual printr-o licitație anterioară, separată.

    E treaba consultantului să știe ce se poate și ce nu se poate face dpdv tehnic la acel moment, e treaba consultantului să explice clientului ce poate obține prin noile soluții adoptate și ce nu poate obține și e treaba consultantului să scrie caietul de sarcini și (eventual) să urmărească îndeplinirea acelui caiet de sarcini până la final.

    Nu trebuie să fim toți experți în orice, iar instituțiile nu fac excepție. Angajarea cosultantului, deși pare să complice lucrurile, de fapt le profesionalizează. Așa se evită conflictul de interese, e evident că folosind chiar furnizorul pe post de consultant ne va oferi soluții conform posbilităților lui, nu conform ofertelor disponibile pe piața luată în ansamblu. Pentru că asta se întâmplă în realitate, chiar dacă nu o conștientizăm explicit: furnizorul este folosit și pe post de consultant de specialitate, ceea ce e greșit.

    • Harald spune:

      Mai mult decât atât, consultantul poate eficientiza remarcabil proiectul: el poate determina în ce măsură e preferabilă achiziționarea separată a echipamentelor și punerea lor în funcțiune ulterior, printr-un proces separat, el poate recomanda achiziționarea unor soluții complete sau externalizarea unor servicii etc.

      În UK sunt externalizate o mulțime de servicii, inclusiv dintre cele banale. De exemplu, consiliile locale au obligația să asigure elevilor transportul la școală, peste o anumită distanță. Iar pentru copiii cu cerințe speciale asta poate însemna zeci de mile în fiecare dimineață și după-amiază. Însă nu întreține consiliul local flote auto pentru așa ceva, plătește pur și simplu firme de taxi să facă asta, cu șofer și ”escort”, că așa prevede legea pentru transportul copiilor neînsoțiți. Până și companii ca Astra-Zeneca și Cooper Bussmann își transportă angajații cu taxiuri, nu întrețin propriile flote de vehicule de pasageri. Iar în IT externalizarea serviciilor poate fi încă și mai recomandabilă, în funcție de situația concretă.

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Oficial se mai procedeaza asa si la noi. Doar ca de obicei “consultantul” e firma mai mica a aceluiasi patron sau o firma “prietena”. Care are grija sa copieze parametri produsului X in caietul de sarcini drept cerinte obligatorii. Asa veti gasi ca un router pentru primaria X care face VPN cu cele trei scoli din sat sa aiba la cerinte ” minim 1000 tunele VPN simultan”. :)

        • Huitzilopochtli spune:

          Daca primaria ar avea angajat un informatician (asa cum au), platiti decent (asa cum nu sunt), omul instala OpenVPN intr-o cutie cu linux si aveau 10 tunele VPN.

        • Harald spune:

          @ Mihai Bădici – sunt două aspecte complet diferite: primul ar fi acela de a avea la dispoziție o metodă corectă și eficientă, astfel încât un furnizor, un client și un consultant de bună credință să aibă realmente posibilitatea de a face lucrurile cum trebuie; al doilea aspect, fentarea acelei metode corecte și eficiente este strict responsabilitatea celor implicați.

          Nicio lege nu va putea prevedea toate situațiile posibile, de aceea în practică tot buna credință contează. Însă există situații când, cu toată bună credința, instituțiile nu reușesc să facă ceea ce trebuie. Acelea sunt datorate lipsei de competență în domeniul respectiv, iar existența consultantului le-ar rezolva.

  2. Rodeo spune:

    Mie furnizorul mi-a impus routere Microtick pentru punctele de lucru si Edge pentru server sa faca VPN-urile. Si administrarea lor o fac tot ei. Restul solutiilor nu sunt considerate deajuns de sigure si atabile. Nu sunt chiar complet fericit.

  3. Adam spune:

    Esențial în IT este să ai o idee noua și pe care apoi să o poți
    comercializa. Din păcate prea mulți din România se complac
    în mediocritatea subcontractantului, care execută implementarea
    de 3 lulele si 3 surcele cerută de la direcție. Numai aplicațiile
    cu cerere globală au succes și nu funcționalitatea unui releu
    de pe Mt. Moldoveanu!

    Abilitatea de a veni cu idei noi, de o concepție radicală, pe care
    să-i aplici într-un domeniu de maxim impact este de ceea ar fi
    nevoie pentru a lansa un brand global. Trăim in epoca în care
    suntem compleșiți de data și care cere noi modalități eficiente
    de prelucrare a acestora. Fixarea de rutere și de fire de wifi este
    de domeniul trecutului, și apoi poate că nu știați că India produce
    1 milion de absolvenți specializări IT pe an.

    Ar trebui cunoscut mai bine ce anume au stat la baza marilor companii,
    cum ar fi Apple sau Google. Liderii acestor companii nu au fost niște
    tehnicieni care să instaleze niște protocoale inventate de alții. Eu au
    inovat și creat cu adevărat istorie în IT. Steve Jobs a inventat ceea ce numim
    calculatorul portabil, prin redefinirea conceptului de arhitectură de calculator.
    Sergey Brin și Larry Paige au plecat de la proiectul lor de PhD de studiere
    proprietăților de difuzie a informației pe rețeua de internet conducând la
    cel mai avansat motor de căutare și la sute de md de USD după ce au cuplat
    inovația tehnologică cu marketingul. Să învățăm și să le luam exemplul,
    căci tehnicieni IT sunt destui pe lumea aceasta.

    • Harald spune:

      Subscriu. Cei care lipsesc sunt antreprenorii, nu tehnicienii IT. Antreprenori în cel mai pur sens al termenului, cei care creează o afacere acolo unde mai înainte nu exista niciuna. Am prins vremurile MS-DOS-ului, iar meritele lui Bill Gates sau ale lui Steve Jobs nu sunt de natură tehnică, n-au inventat ei mouse-ul și interfața grafică. Ambele au fost inventate la Xerox PARC, dar ei doi au înțeles în ce mod putea să fie schimbată lumea, având la dispoziție mouse-ul și interfața grafică.

      La fel, am prins vremurile când Altavista era considerat cel mai bun motor de căutare, dar de la o vreme începuse să se ducă vestea că un alt motor găsea mult mai bine datasheet-urile pentru componentele electronice, mai bine decât oricare altul. Acele datasheet-uri erau tot acolo și pentru celelalte motoare de căutare, însă numai Google le găsea într-o proporție atât de mare.

  4. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Vremea pionieratului a cam trecut; ca sa te impui pe piata cu o idee inovatoare de obicei e nevoie sa o poti realiza. Ori asta poate insemna pentru o firma luni sau ani in care o echipa nu “produce”. Banii astia trebuie sa vina de undeva: la americani vin mult mai usor de pe bursa, de exemplu, pentru ca exista investitori mari si seriosi ( care eventual cumpara actiunile startup-urilor “la gramada”, in ideea ca unii dintre ei reusesc) Ati auzit de vreun startup romanesc finantat prin bursa de la Bucuresti? :) Ar mai fi fondurile europene, daca s-ar atribui “pe bune”, sau o activitate foarte profitabila precum un contract “avantajos” cu statul ( eu vad cu uimire ca nici un antreprenor roman n-a folosit aceste venituri pentru a se desprinde ulterior de aceste cercuri, ca si cum afacerile astea ar fi vesnice )

    • Harald spune:

      N-a trecut nicio vreme a pionieratului, idei noi apar tot timpul. În secunda în care aveți o idee beton, vă înființați în 3 ore o firmă la Londra și aveți acces la finanțări adevărate.

      Fondurile europene nu sunt pentru așa ceva, ele sunt distribuite de birocrați al căror rol nu este în nicun caz să inoveze. Cât despre bursa de la București, mai trebuie două generații de liberalizări ale legislației. România e foarte ostilă întreprinzătorilor privați, iar asta nu se va schimba în timpul vieții noastre.

      • Radu spune:

        Subscriu. Firma la Londra ti-o faci efectiv in 10 minute, si platesti 19 lire cu PayPal. Mai mult dureaza sa comanzi un sediu virtual, ceva mai scump. Eu am facut asta in 24 de ore cu 128 de lire, din care 19 one time si 109 pe an pentru sediul virtual in buricul Londrei.

        • Mihai Badici Mihai Badici spune:

          Si firma asta facuta in zece minute o poti finanta la bursa inca de a doua zi? :)
          E adevarat ca legislatia ( si mai ales practica) din Romania sunt cam contraproductive, dar nu asta e problema principala (ba as zice ca e chiar o falsa pista, o mai folosesc si politicienii ca sa arare ca incurajeaza investitorii. Problema nu e cat de repede o infiintezi ci cat de repede o aduci in stare de functionare, in ce mediu economic functioneaza etc), in definitiv firma o infiintezi o singura data, nu conteaza ca dureaza zece minute sau o saptamana. Problemele mari apar dupa ce ai infiintat-o :)

          • bogdan spune:

            radu ai putea sa-mi dai datele tale de contact m-ar ajuta experienta ta, bogdan
            un antreprenor pe bune in it
            bogdan.drugan@maproom.ro

          • Harald spune:

            @ Mihai Bădici – modelul de business și planul de afaceri se pot pune la punct mai târziu, iar investitorii pot contribui de multe ori la ele. Pentru că ei au mai construit afaceri și funcționarea firmei depinde în special de o bună organizare și mai puțin de domeniul de actvitate. Însă firma trebuie înființată pentru a avea personalitate juridică, nu de altceva.

            Puteți întâlni situații când finanțarea e ca și obținută, investitorii există deja, dar pun condiții de genul ”firma să fie înființată la Londra, ca să fie sub jurisdicția unei țări pe care se poate conta”. Investitorii de genul ăsta nu sunt bănci, lor nu le trebuie prezentat un plan de afaceri, că au ei oameni care să-l facă :P
            Ei trebuie doar să se convingă că ideea respectivă va aduce bani. Înființarea firmei e doar o formalitate și nu are de ce să fie mai mult de-atât. La urma urmei, firma e doar un vehicul pentru o activitate comercială.

            Finanțarea pe bursă e altceva, acolo firma trebuie să fie activă de ceva ani și să fie convingătoare în privința viitoarei profitabilități, într-adevăr.

        • Harald spune:

          @ Radu – te-ai zgârcit, ai ales pachetul cel mai ieftin, la 19 lire :P
          Eu am plătit de fiecare dată 37, dar mă mulțumesc fără sediu la Londra, întotdeauna e bună și adresa din Nottingham :)

  5. Caliman Eugen-analist dezvoltare economica spune:

    D-le Badici,
    daca doriti totusi de lucru pentru IT-isti, adica reindustrializarea Romaniei, nu vreti cumva sa cautati pe cineva care sa ma ,,ajute” sa promovez la Presedinte si Guvern, ,,proiectul de reindustrializare”, pe care l-am oferit (fara rezultat) actualului Presedinte si fostului guvern Ponta?Nu vreti totusi (daca puteti binenteles) sa fiti (un fel de dublu) Mos Craciun, care sa-mi aduca evaluarea-promovarea proiectului, iar dvs. ITI-stilor, de lucru in Romania?Tel. 0721316019 (in caz de vreo posibilitate).
    cu stima,

    • Josef Svejk spune:

      Simate domn vă prezint eu în exact 4 cuvinte unicul poiect viabil de refacere (reindustrializare, dacă doriți) economică a Romaniei: „laissez faire laissez passer”. Nu e necesar nici un număr de telefon pentru detalierea sa, pentru că nu-mi apartine. Are mai bine de 300 de anișori și a fost sintetizat de un franțuz șmecher, ministru al lui Ludovic al XIV-lea, pe nume Colbert. Orice sistem politic a încercat să i se împotrivească a ajuns în final la faliment.

      P.S. Tare mă mir că nici măcar dl. Ponta nu a vrut să pună în aplicare imediat măsurile ingenioase de reindustrializare peste noapte a patriei pe care i le-ați propus. E știut faptul că inteligența sa nativă, depășită in PSD doar de cea a domului Mihhhrceea Geoană ot Dăbuleni, ar fi trebuit să identifice fără greș rețeta miraculoasă a ruperii zăgazurilor rîurilor de lapte și miere atât de așteptate de tot mofluzul din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic cu ocazia fiecărei veniri a PSD la guvernare. Sunt de-a dreptul stupefiat.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Domnule, nu am “pile” la guvern, nici la asta nici la cele anterioare. Presupun ca dl Ponta avea propriul program economic, de asta nu l-a luat in seama pe al dvs ( va place gluma mea? :) )
      Ca sa duc gluma pana la capat, am avut masochismul sa citesc “programul de guvernare” al PSD, si am gasit in el… ati ghicit… copy&paste …. probabil de la cel al lui Nastase, pentru ca exista inclusiv “calea ferata Valcele-RmValcea” , lucrare abandonata pe vremea acestuia din urma si despre care nimeni nu a mai zis nimic de atunci. Deci… ce program? :)
      In teorie, ar trebui ca atunci cand un partid participa la alegeri, mai ales cand spera sa si castige, sa stie ce vrea sa faca in domeniul economic. Daca nu are un program, nu e partid, ci e un stol de lacuste. Deci probabil calea justa ar fi sa va inscrieti intr-un partid si sa va promovati platforma.

  6. Adam spune:

    Când vorbim de IT, încă sunt foarte multe lucruri de făcut și
    în mod sigur ideile nu s-au epuizat. Tocmai am citit un articol
    despre `Internet of Things` și impactul acestei noi dimensiuni
    asupra industriei manufacturiere (articolul se adresa în mod
    special marilor firme tradiționale germane care sunt provocate
    de Google și Apple). O observație este că aceste firme au plecat
    de la un nivel foarte de jos, într-un garaj, cu bani puțini. Este
    adevărat că spre exemplu banii pentru Google nu vin din motorul
    lor de căutare (unde este ideea tehnică genială) ci din reclamă.
    Practic, cea de a două idee, de natură de marketing a îmbogățit
    Google, adică combinarea căutării pe internet cu reclama.

    Recunosc că exemplele Google și Apple, și înaintea lor a lui
    Microsoft și IBM nu prea se potrivesc României. Aceste companii
    au apărut într-un mediu favorizant de excepție, cu acces la finanțare,
    de taxe favorabile, mediu universitar excepțional (Sergey Brin și
    Larry Paige erau doctoranzi la Stanford când au pus bazele lui
    Google), dar și o experiență entreprenorială în general de excepție.

    Cât despre finanțare, Bursa de la București este disfuncțională și
    inutilă pentru astfel de lucruri. Listarea la o bursă mare cum ar fi
    Londra sau New York (NASDAQ) nu este o soluție decât pentru o
    firmă deja lansată (vedeți exemplul lui Facebook și cât a așteptat
    până s-a listat pe bursă). O soluție ar fi însă Crowdfunding-ul (vezi
    Kickstarter printre multe platforme) – este adevărat că și aici
    uneori investitorii așteaptă profituri imediate, cănd de fapt marele
    rezultate se obțin în timp – vezi toate marile firme de IT.
    Contractele cu statul în România nu aduce nimic bun – astfel
    de contracte se dau pe criterii de prietenii politice. Eu unul
    sunt optimist în privința proiectelor Europene, deși nu pot
    numi nici o firmă majoră ridicată prin astfel de proiecte. Proiectele
    Europene sunt într-adevăr foarte birocratice și cer completarea
    a mii de pagini fără prea mult rost, dar să nu uităm că ele urmăresc
    și cooperarea intra-europeană sau cu universitățile și măcar în
    această direcție reușesc în parte.

    În privința României, măcar de am înțelege ce au făcut alții pentru
    a ajunge acolo unde sunt. Apoi să vedem cât mai multe firme,
    mici și mijlocii, care lansează produse inovative (chiar și dacă ar face
    simple aplicații de mobile). Este adevărat că astfel de firme, de multe
    ori sfârșesc cumpărate de cele mari, multi-naționale, dar și așa.
    Marile firme Americane de IT reprezintă material bun de studiu.
    Am mai avea de învățat și de la firmele apărute în Israel, Finlanda,
    Singapore și prin alte locuri. Apoi Guvernul României ar trebui să învețe de
    la alții și să creeze un cadru propice inovării dar și a finanțării în IT.

  7. Tzucre spune:

    Buna ziua tuturor,

    Nu cred ca in Romania se va putea vorbi de inovatie in mediul privat pana cand sectorul universitar si de cercetare nu se reformeaza si devin meritorii in primul rand. Daca va uitati la statele care produc start-upuri de succes, veti constata ca ele vin la pachet cu un mediu de cercetare functional. Altfel vom ramane la nivel de subcontractare de servicii IT.

    • Adam spune:

      Așa este, universitățile și activitatea de cercetare în IT pot
      deveni elemente de suport ale inovării și formării de firme
      competitive. Țările de succes în lansarea de firme IT inovative
      se bazează pe un mediu academic foarte competitiv.
      Pe lângă USA, și Israelul, Singapore sau Finlanda printre
      altele au Universități și Institute Tehnologice foarte active
      în cercetare care lansează mereu idei noi. Unele din aceste idei
      ajung și produse comerciale, lansând noi firme. Din păcate
      România stă foarte prost la acest capitol. Articole științifice
      de specialitate lipsesc aproape cu desăvârșire din jurnalele
      de specialități IT cu impact. Apoi, la conferințele internaționale
      este rar să întâlnești pe cineva rătăcit din România. Și chiar
      dacă cunoști pe cineva, probabil că nu vei mai auzi vreodată
      de persoana respectivă. Comunitatea științifică din România,
      din domeniul IT, se complace în mediocritatea publicării în
      jurnale online afiliate Univ. Suceava sau Tg. Jiu spre exemplu,
      a conferințelor locale unde totul se acceptă, deoarece oricum
      nu prea vine nimeni din afară. Apoi statul Român nici nu a mai
      scos proiecte de cercetare la concurs! Și aici suntem … nu ne
      compara niciodată cu Finlanda sau Israelul, țări cu o populație
      de cinci ori mai mică decât România!

    • Paul_ spune:

      Pentru ca cercetarea (relevanta pentru industrie) in universitati sa existe, trebuie ca in fiecare centru universitar sa existe 100 de startup-uri sau firme mari dispuse sa finanteze cercetarea din universitati.

    • Adam spune:

      Da, ar fi bine ca să există o finanțare a cercetării universitare
      de către companiile mari sau mai mici. Cele mai bune astfel
      de proiecte sunt cele ale Google sau Samsung, dar s-ar putea
      ca și alte firme să aibă astfel de proiectd, vezi

      http://research.google.com/university/relations/research_awards.html
      http://www.sait.samsung.co.kr

      Acestea sunt proiecte foarte bune, chair de cercetare fundamentală
      `blue-sky`, dar sunt în general limitate la 1 an fiecare (uneori pot fi
      extinse).

      Realitatea că există omică contradicție între țintele companiilor
      și cele ale universităților. Companiile doresc o o comercializare
      rapidă, susținută de patente și în general se opun publicării de
      rezultate științifice. Pe de altă parte mediul universitar dorește
      să publice, căci `dacă nu publici nu exiști`, care din păcate este
      de fapt cazul cercetării universitare din România în domeniul
      IT/Calculatoare/Electronică/Telecomunicații!

      Oricum universitățile rămân insituții de formare de specialiști.
      Astfel, universitățile pot pregăti prin programe de cercetare specialiștii,
      inclusiv la nivel de doctorat sau post-doctorat, care să lanseze
      firme noi start-up, sau pot să se angajeze la firmele existente,
      dacă li se oferă șansa să-și pună ideile in practică!

  8. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Tocmai am citit un articol despre `Internet of Things` și impactul acestei noi dimensiuni
    asupra industriei manufacturiere

    Există și pe Contributors.ro un articol recent despre IoT:

    The Internet of Things (IoT): Lumea obiectelor inteligente. Beneficii și riscuri

  9. man of war spune:

    eh…daca l asteptati pe mos Craciun inseamna ca nu v ati pierdut nadejdea. dar daca vine mos Gerila ? asta o sa va aduca acum cadourile intr o pungulita iar mai tirziu o sa vi le ia inapoi cu sacul. cam asa e, cum spuneti, piata e mica, dar totusi o Europa iesita de sub zodia birocratiei centralizate ar putea fi cea mai prospera piata. romania porcilor orwellieni, a magarilor si businessmanilor bugetari n are nici un viitor. mai ales c ati observat (probabil) care s academiile en vogue :)

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Domnule, datoria noastra e sa mergem pe varianta Mos Craciun, ca in cealalta varianta oricum totul e in zadar :)

  10. Paul_ spune:

    “… dezvoltarea industriei locale.”

    Poate atunci Mos Craciun ar trebui sa vina la cei din industrie. 0% impozit pe salarii pentru programatori + infrastructura de comunicatii creata de privati (sic!) a fost solutia magica.

    Putem incepe cu 0% impozite pe salarii in industrie?

    • Harald spune:

      Și vă asfaltați singur strada pe care locuiți? :)

      Există lucruri care ar trebui schimbate în materie de impozitare, dar aceasta trebuie să depindă în esență de suma obținută, nu de profilul activității. Credeți că medicii nu ar găsi argumente pentru impozitatrea cu 0% a salariilor lor? Profesorii, pompierii, polițiștii, militarii n-ar trebui să fie impozitați cu tot 0%?

      Mai știți țări civilizate care au genul ăsta de politică fiscală, impozitarea cetățenilor în funcție de profilul activității la locul de muncă?

      • Paul_ spune:

        Sincer nu stiu … dar pe de alta parte este printre singurele domenii din Romania care poate fi dat ca exemplu de succes. Mai stiti un domeniu in care salariile au crecut de 5-6 ori in ultimii 10 ani ? (in dolari sau euro … cum vreti sa calculati ::) ).

        Daca ai un exemplu care functioneaza de ce sa nu fie replicat? De ce sa ne uitam la altii, sa copiem si apoi ne intrebam de ce nu merge?

        In ultimii ani industria a inceput sa conteze in PIB si sa duca uneori balanta de plati pe plus. De ce sa nu incurajam trendul prin scaderea impozitelor pe salarii? Sunt activitati cu plus valoare mare (ca in IT).

        Vorbeati de drumuri … in cazul nostru este vorba de autostrazi. Daca de 20 de ani statul nu s-a dovedit capabil sa contruiasca autostrazi, atunci poate ar trebui sa ne gandim sa le dam in concesiune pe 30-40 de ani. Concesiune adevarata nu ce s-a incercat cu Ploiesti-Brasov!

        PS: IT-ii platesc contributii sociale mari mari decat platesc profesorii, medicii contributii + impozit pe venit :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Badici


Mihai Badici

Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) si doctorand al aceleiași facultăți. Administrator de sistem cu peste zece ani de experienț... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)