joi, martie 28, 2024

Masini autonome

Elon Musk afirma acum câteva zile că într-o bună zi  masinile conduse de oameni vor fi interzise . Afirmația, venită în contextul anunțării introducerii unei noi facilități pentru modelul S, anume auto-pilot, mi-a stârnit un zâmbet: ziua aceea pare destul de departe.

Iată însă că prăbușirea avionului Germanwings dă o dimensiune profetică reclamei excentricului miliardar. Chiar e periculos să lași pe mâna unui om o mașinărie mortală de două tone, ca să nu mai vorbim de un avion.

În ultima vreme tot mai multe companii sunt atrase de perspectiva construirii vehiculelor autonome; experimentele Google datează de destulă vreme, la fel ambițiile lui Musk sunt cunoscute; de asemenea se fac teste și în Germania și în alte țări (nu lucrez în acest domeniu, deci posibil ca unele rezultate să îmi scape).

Realizarea unor algoritmi fiabili în domeniu este destul de dificilă și cred că principala problemă este lipsa unei abordări teoretice a problemei. Există bineînțeles rezultate serioase în domeniul inteligenței artificiale, însă, în general, felul în care gândim algoritmii se bazează pe determinatrea unei variante optime dintr-un set de variante posibile; în domeniul despre care vorbim ar trebui să ne mulțumim probabil cu soluții suboptime (dar valide) obținute într-un timp de răspuns dat. Avem deci o constrângere în timp pentru obținerea soluției: nu e esențial să avem o soluție optimă, dar e esențial să avem o soluție înainte de a-l lovi pe celălalt.

Bineînțeles că soluția la îndemână e viteza de calcul. Dacă avem o viteză de calcul suficient de mare încât algoritmul nostru să se termine cu un ordin de mărime mai repede decât e necesar, problema noastră nu există. Este totuși dificil de spus dacă asta chiar se întâmplă.

Probabil că lucrurile ar fi mult mai simple pentru mașinile autonome dacă am putea presupune că toate clelalte vehicule sunt și ele autonome, ba chiar ar fi interesant ca ele să poată schimba ceva date între ele ( în definitiv și noi, conducătorii umani, ne mai înjurăm uneori în trafic, roboții ar putea să îsi comunice traiectoria între ei).

Uneori însă reacțiile celorlalți sunt greu de anticipat – ba câteodată și noi ne întrebăm de ce am făcut un anumit lucru sau am luat o anumită decizie. Deci va trebui să acceptăm de la început că algoritmii noștri nu vor avea totdeauna o soluție, cu alte cuvinte și roboții pot provoca accidente.

Și aici ajungem într-un alt domeniu, cel al răspunderii. Într-o eventuală dispută, cine va fi vinovat? Autorul algoritmului?  Cei care au avut măcar o dată experiența unui accident ușor, știu că în viziunea poliției cineva este mereu vinovat. Dar dacă am demonstra că într-o anumită situație algoritmul nu are  soluție acceptabilă?

Prin comparație cu mașinile, conducerea unui avion de către roboți pare mai simplă ( n-am pilotat niciodată un avion, presupun că operațiile de decolare și aterizare sunt complexe dar algoritmizabile) dintr-un motiv simplu: traiectoriile lor sunt coordonate oricum și teoretic nu ar avea motive de a intra în coliziune unele cu altele. Chiar dacă foarte complex, programul lor pare mai apropiat de un algoritm clasic: se ajustează niște parametri pentru a obține o traiectorie clară.

Mai complicat este să experimentezi cu asemenea jucării. Nu de alta, dar parcă nu ai vrea să strici prea multe până obții un rezultat mulțumitor.

Și după toate astea, s-ar putea ca un om, chiar așa supus greșelii cum este, să ne inspire mai multă încredere. Încrederea este un sentiment irațional, care nu poate fi produsă prin nici un algoritm cunoscut.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Un avion fara pilot se cheama drona . Exista si sint exclusiv pentru cercetare , recunoastere , limitate capacitati de bombardament ( si aceasta doar cu aprobarea umanoidului :) de la sol ) .
    Cu tot efortul depus , progresul tehnologic , nu reuseste nimeni sa inlocuiasca cu un computer mintea unui pilot de vanatoare .
    O fi o limita tehnologica sau capacitatea creierului uman de a invata mereu si de a analiza in amsamblu o situatie complexa (lupta aeriana numita dogfight) depaseste ce stim , cercetam in domeniu inteligentei artificiale?
    Greu cu inteligenta asta (artificiala) sa invete singura .Si mai greu sa gaseasca solutia optima in o situatie neprevazuta , neprogramata , fara algoritmul necesar .

  2. E bine ca ati adus in discutie aceste aspecte. Elon Musk a atras atentia asupra pericolului pe care il pune AI asupra vietii. De altfel a si finantat un institut pentru a studia impactul AI in viata oamenilor: http://futureoflife.org/

    Ideea cu AI care e disponibil si acum in multiple feluri este ca omul nu are ce sa faca … ii lipseste controlul. Adica se uita la masina cum face ce face si nu poate face nimic. Sa ne gandim la software-ul cu sursa inchisa, la colectarile automate de date care nu pot fi dezactivate, la actualizarile care se petrec cand vrea sistemul de operare … Cred ca nu se constientizeaza potentialul periculos al IA …E o comedioara care circula pe net cu doi scotieni blocati intr-un lift cu comanda vocala … Pe langa partea amuzanta, umana … se poate observa raceala masinii …

  3. Concluzie INCONTURNABILĂ: în relativ scurt timp mașinile vor deveni mai deștepte decît un procent semnificativ din umanitate.

    Cum rămîne atunci cu egalitatea deplină a votului ? Nu de alta, dar politica SIGUR e mult mai complicată decît un automobil.

  4. „Încrederea este un sentiment irațional, care nu poate fi produsă prin nici un algoritm cunoscut.”
    subscriu.
    si ati mai uitat un aspect, hackerii (care pot, sa zicem, otravi si o „banala” instalatia de apa potabila, dapoi sa telecomande o masina)
    dronele mai sunt un aspect actual interesant dpdv legal, pot ajuta enorm (agricultura etc), insa si distruge usor (centrale nucleare, casa alba)

  5. On topic: cu avioanele nu cred ca o sa se faca prea curand din cauza ca sunt prea multe corner-cases. La masini e simplu: daca lucrurile o iau razna, franezi si franezi si franezi, undeva o sa se opreasca :) La avioane, daca ti s-o stricat un senzor ce faci? Da’ daca ti-a explodat un motor? Da’ daca ti s-a rupt o bucata dintr-o aripa? Etc, etc.

  6. Dintr-o anumită perspectivă, automobilele autonome sunt similare cu vehiculele feroviare. Adică au nevoie de un mediu foarte controlat, ceea ce face nepractică generalizarea utilizăriii lor. Exact ca la vehiculele feroviare, le putem folosi pe anumite trasee dedicate, dar nu ne putem baza doar pe ele ca să ajungem fiecare acasă, mai avem nevoie și alte vehicule.

    Comportamentele aberante ale unei ființe umane sunt de departe întrecute de deciziile aberante ale computerelor, în situații pentru care nu au fost pregătite. E simplu să ignorăm istoria Airbus-urilor prăbușite de computere și senzorii lor, dar orice minimă documentare ne va duce la concluzia că oamenii au salvat mult mai multe avioane din ”mâna” computerelor decât invers. Honni soit qui mal y pense :P

    • Care avocati?

      Or sa fie niste roboti juristi, care or sa analizeze la rece datele, in parallel cu toate codurile existente, bagata in hard-ul lor. Gata si cu avocatii!

      Serios vorbind, eu cred ca se poate realiza masina autonoma, dar mai e mult pana acolo. Zeci de ani. Iar pornirea o sa fie extrema de dificila: se va lasa cu morti pana cand tehnologia o sa fie matura si acceptata universal.

  7. Problema algoritmului in caz de accident poate fi elegant rezolvata daca toate masinile folosesc exact acelasi algoritm, caz in care putem accepta ca nu exista un vinovat anume. Exista un precedent – folosim toti acelasi cod rutier, deci nu dam vina pe reguli..

    Ce ne facem insa cu algoritmul care, intr-o situatie extrema, are de ales intre viata soferului sau a unui oarecare pieton? Dar daca e vorba de 2 pietoni? Dar daca poate salva doar o parte din pasageri, pe care sa-i aleaga?

    • Salveaza pietonul pe cat posibil intrucat e neprotejat. Calatorii din vehicul sunt protejati prin designul vehiculului (centuri de siguranta, airbaguri, ranforsari, zone de deformare controlata)

      • Totusi nu raspundeti la intrebarea mea. Ce face algoritmul cand are de ales intre 2 vieti? O fi pietonul „neprotejat”, dar daca singura alternativa este un zid sau o masina venind pe contrasens si algortimul a calculat ca sansele de supravietuire ale pasagerului (ca sofer nu mai e..) sunt nule, cel care scrie algoritmul alege practic cine va muri. Va trebui sa schimbam niste legi in cazul asta….

    • Excelent (contra-)exemplul cu Codul Rutier. Când vedem că unele prevederi din Anglia sunt exact opuse celor din România (prioritatea acordată autobuzului care pleacă din stația cu alveolă, respectiv din stația de pe banda I) ne putem face o idee despre ce înseamnă ”același Cod Rutier” la scara unui continent.

      Asta dincolo de creativitatea autorităților locale în materie de reguli. Nu există nicăieri în Codul Rutier semafoare cu verde și galben simultan, în Iași existau. Plus verdele intemitent sau verdele simultan pentru mașini care virează dreapta și pentru pietoni, care în România se practică, dar în Anglia sau Germania nu.

      Cu continente locuite de sute de milioane de oameni pe milioane de kilometri pătrați, societatea umană e pur și simplu prea vastă pentru ca vreun Cod Rutier să poată fi aplicat general și uniform. Uzanțele locului apar imediat (gen orașele germane și olandeze de unde s-au scos toate indicatoarele rutiere) și este greu de imaginat un continent cu zeci de milioane de automobile autonome, încărcând fiecare varianta de Cod Rutier aplicabilă în regiunea unde a ajuns la un moment dat.

      Continuând paralela cu transporturile feroviare, chiar și acolo diferențele sunt destul de mari de la o țară la alta, deși ar fi fost mult mai ușor de eliminat. În concluzie, automobile autonome sunt niște jucării interesante, dar ele nu vor deveni niciodată majoritare pe șosele, exact cum nici transporturile feroviare nu le-au eliminat pe cele auto.

      La 10 de minute după ce a ieșit de pe autostradă, un TIR poate intra pe un drum cu macadam unde ultima lopată de pietriș a fost aruncată în urmă cu 20 de ani. Un tren nu va circula DELOC pe o linie unde nu s-a mai efectuat niciun fel de întreținere în ultimii 20 de ani. Iar un automobil autonom la fel, va fi absolut incapabil să intre pe un astfel de drum, va fi utilizabil doar pe autostradă sau pe câteva bulevarde principale din oraș.

        • Nu e niciun drob de sare. Când a fost introdus sistemul fly-by-wire la avioane au murit sute de oameni, computerele de pe Airbus aveau drept de viață și de moarte asupra pasagerilor și echipajelor. Pe vremea aceea, șeful de securității de zbor de la Lufthansa era cel mai mare adversar al Airbus-urilor. Nu toți ne-am născut ieri. Exista fly-by-wire și la Boeing, dar acolo computerele nu validau oportunitatea fiecărei manevre, ca la Airbus.

          La fel se va întâmpla și cu mașinile autonome, vor omorî oameni pe stradă până când sistemele lor software vor lua contact cu realitatea.

          • 1. Mor oameni pe strazi si acum, fara computere. Ramane de vazut daca vor fi mai multe sau mai putine accidente, dar spre deosebire de un sofer care adoarme la volan, bea mai mult decat ii permite neuronul, isi ia carnetul in Arges sau pur si simplu are o zi proasta, algoritmii astia sunt testati milioane de ore (cumulat) si rezultatele se vad deja. Ceea ce sugerati dvs este ca ne vom trezi peste noapte cu masini autonome care vor incerca sa ajunga din orice punct A in orice punct B. Realitatea este cu totul alta.

            2. Harrier AV-8B vs AV-8A… (chiar daca n-am fost toti contemporani cu Coanda..)

            • 1. Acum mor oameni pe șosele datorită iresponsabilității altor oameni aflați la volan. Nu datorită unor wise guys care scriu software, dar habar n-au ce face avionul (mașina) în practică, în urma rulării acelui software.

              2. Harrier nu era avion de pasageri. Dacă urci la bordul unui Harrier îți asumi niște riscuri, poți fi dat jos de pe cer de o rachetă, de un avion inamic, de Harry Tasker (personajul lui Schwarzenegger din True Lies) etc.etc. Dar dacă urci la bordul unui Airbus, nu e normal să existe riscul să te trezești dat jos de pe cer de un computer care nu știe ce face.

              Asta se aplică și pentru automobilele autonome, indiferent ce crede Elon Musk. Faptul că Paypal i-a ieșit cum trebuie și a produs o căruță de bani când l-a vândut către eBay nu înseamnă că tot ce spune el despre căruțe autonome e literă de Evanghelie :P

  8. Din pacate sintem tentati ca sa reducem solutia la una binara, alba sau neagra. In realitate nu se intimpla asa, pe linga faptul ca frinam sau acceleram putem sa claxonam, sa semnalizam cu farurile, sa ocolim, si trebuie sa avem in vedere o multime de alti factori, daca este o masina prea aproape in spate, drumul aluneca, am probleme cu frine, etc.
    Chiar dupa ce am reactionat, sper corect, nu putem explica de ce am facut ceea ce am facut. Care au fost „inputurile” luate in considerare, si de ce am ales „outputul” folosit. De multe ori comportamentul nostru este de cutie neagra. Nu cred ca in mediul real putem realiza algoritmi robusti pina cind nu intelegem cum functionam noi in variate conditii reale, nu in conditii controlate.
    IBM intr-o postare de azi afirma ca firmele, care sint clar interesate, nu folosesc 90% din informatii disponibile la un moment dat, si ca 60% din aceste informatii in milisecunde pierd din valoare. Nu pentru ca nu vor, problema este ca inca nu stim cum. Pentru a studia aceasta problema IBM va investi 3 miliarde $ in urmatorii 4 ani. Unul din clienti cu care colaboreaza deja este Continental, care doreste sa conecteze vechicule. http://www-03.ibm.com/press/us/en/pressrelease/46453.wss.
    Trebuie sa acceptam ca pot exista deja calculatoare care ne pot ajuta in decizii, poate chiar sa ne inlocuiasca in medii conrolate, dar programele va trebui sa le scriem noi. Si in primul rind trebuie sa ne intelegem cum functionam noi. Si de fapt despre asta este vorba si in testul Turing. http://ro.wikipedia.org/wiki/Testul_Turing.

    • Acest „trebuie” e folosit cu prea mare lejeritate. Sigur ca toata lumea vrea ca omul sa trebuiasca sa nu-si foloseasca gandirea si vointa pentru ca asa e mai usor de manipulat, exploatat si in cele din urma dispensat. Eu vreau sa am controlul deplin asupra masinilor pe care le folosesc: sa am codul sursa al software-ului care ruleaza pe ele, sa pot sa decid ce functii activez sau dezactivez. Nu consider ca e normal ca masina sa ia decizii care imi afecteaza viata si eu sa stau sa ma uit cum imi spune ca ‘va rugam incercati mai tarziu’. Software-urile asa zis smart devin din ce in ce mai putin transparente in situatii in care stiu perfect ce doresc sa fac dar nu pot pentru ca AI-ul si lantul de programatori, firma de software, legislatie permisiva a permis asta.

      Toata lumea e sfatuita de toti binevoitorii sa trebuie iar cand zici si tu, mi s-a intamplat asta, sa-mi puna prajitura intr-o bucata de hartie ca sa o consum pe drum, in loc de caserola de plastic mi s-a explicat ca nu se poate ca nu se reambaleaza. Mesajul e clar altii stiu ce e mai bine si tu cel care pui intrebari ajungi sa fii considerat elementul perturbator. Asta e ideea care se inoculeaza subtil si insidios ca omul nu poate el sa decida penfru el, ca cel care vrea sa o faca e un pericol social. Pe bune ?

  9. De fapt, conducerea autonoma va deveni din ce în ce mai ușor de implementat.

    Deja exista sisteme de navigare cu o precizie de 1 mm. Mașinile sunt dotate cu radare care să fie în stare să vadă obstacole în față sau coliziune laterală sau din spate.

    Deja sunt multe autovehicule comerciale chiar azi care sunt dotate cu senzori de coliziune și mașina acționează automat în caz de coliziune.

    Un sistem de navigație la performanța de vârf din ziua de azi plus senzorii de coliziune deja fac navigația autonomă o realitate. Se apreciază că mașinile autonome or sa devină o realitate în următorii cinci ani și deja competiția se încinge în domeniu cu Google având un avans. Deja autovehiculele autonome sunt autorizate să circule în statul Nevada și Google testează de ani buni mașini fără șoferi acolo.

    Sunt însă lucruri pe care o mașină autonomă nu or să le poată face. Nu poate identifica o gaură în asfalt pe care să o ocolească (cum sunt și conurile marcând drumul restricționat) și nu poate conduce în afara drumurilor. La fel nu va putea identifica viteza limită acolo unde este restricționată temporar. Ca să parchezi mașina tot manual va trebuit făcut, pentru că nu e în stare să identifice un loc de parcare gol într-o parcare mare.

    Cum văd sistemul folosit va fi în prima fază este exact cum merg sistemele de croazieră astăzi. Ele vor merge singure însă șoferul poate lua controlul mașinii la orice moment. Sistemul se va lua singur offline când aproape de destinație și mașina trebuie parcată.

    Odată problemele inerente rezolvate deja în SUA se apreciază că o categorie întreagă de joburi legate de condus or să dispară, tot așa cum au dispărut birjarii odată.

    • Foarte bună menționarea gropilor din asfalt. Primul capac de canal furat de țigani și dus la REMAT va lăsa lată prima mașină autonomă care va da peste canalul respectiv :P

      • Daca o masina se impiedica de capacul de canal, merita sa ramana impotmolita acolo pentru totdeauna :) Exista un rover care se misca pe Marte, cu relativ succes ( e drept, acolo nu are cine fura capacele de canal ) ; algoritmii pe care ii folosim noi sa miscam liftul intre etaje evident ca nu sunt buni pentru asta :)

        • Domnule Badici,

          Așa, pentru curiozitatea mea, câte roți are roverul de pe Marte și cu ce viteză se deplasează?

          Bănuiesc că are un sistem de roți modulare și merge cu viteza melcului. În privința asta, poate ușor identifica o groapă și obstacolele de pe drum și crea o strategie să le ocolească.

          Însă o mașină autonomă mergând cu 120 km pe oră pe autostradă ar avea o problemă mare să vadă o groapă sau un obstacol pe drum.

          Nu de alta, însă și eu ca șofer am zărit numai în ultimul moment câteodată un fotoliu căzut pe autostradă dintr-o remorcă, mai ales la vreme de noapte.

          Însă dacă sistemul e folosit la fel ca și sistemele de croazieră curente, la prima mișcare a volanului, frânei sau pedalei de accelerație sistemul iese de sub controlul automat.

          Asta înseamnă ca și șoferul să fie atent la drum, nu să se lase doar pe seama mașinii autonome.

          • Presupun ca roverul de pe Marte nu ar putea sa se miste mai repede nici daca ar fi condus de un … martian, din cauza evidenta.ca nu are sosele. Nu incape discutie ca o masina care vrea cu adevarat sa fie autonoma trebuie sa „vada” totul in timp real; nu ma refer la masini care stiu doar stanga, dreapta, inainte si inapoi, un fel de „lift orizontal” . Cred ca deja tehnologia e realizabila din punct de vedere al vitezei de calcul ( daca poti calcula suficient de repede, 2 km/h sau 200km/h nu conteaza) Problema e ca ajungi sa ai prea multe „input-uri”, decizii suboptimale etc, deci algoritmii nostri clasici nu prea merg iar algoritmii de AI inca sunt inca la un nivel nesatisfacator ( in sensul ca dau rezultate bune de obicei pe domenii restranse).

            • Nu se rezumă totul la viteza de calcul, computerele care joacă șah sunt un bun exemplu de viteză de calcul fără logică. Analizează milioane de mutări teoretic posibile pe care un maestru de șah le ignoră pur și simplu. Fiindcă sunt doar teoretic posibile, însă lipsite de sens în situația de pe tablă.

              În mod similar, pe lângă abilitățile tehnice de conducător auto, omul aflat la volan interpretează observațiile și alege instinctiv să le ignore pe cele nesemnificative, pe baza unei experiențe de viață extrem de greu de cuantificat. Ideea că ”tehnologia există” ne poate păcăli destul de ușor și o să apelez iar la comparația cu domeniul feroviar: tehnologia TGV există, dar un asemenea tren ar fi de-a dreptul ”handicapat” pe căile ferate din RO, chiar dacă are la dispoziție ecartamentul de 1435 mm și cei 25kV în rețea.

              În Franța s-au construit căi ferate special dedicate pentru TGV, în Germania s-a creat un amestec de tronsoane nou construite și tronsoane vechi modernizate, dar chiar și cu garnituri multi-standard tot nu se pot atinge performanțele (în primul rând viteza) din Franța pentru că nu sunt decât 15kV în rețeaua germană. Părerea mea e că va fi la fel și cu automobilele autonome, vor avea doar niște autostraăzi și niște bulevarde special dedicate, cum am spus deja într-un alt comentariu.

    • Birjarii n-au dispărut niciodată. Taximetriștii autentici din UK, cei care au dreptul să stea în stații de taxi sau să ia clienți care fac semn din mers, se numesc ”hackney”. Iar taxiurile respective, licențiate de autoritățile publice locale, se numesc ”hackney carriage”, incluzând același termen ”hackney”, folosit pentru prima birjă atestată în anul 1621. Aceea era ”hackney coach”. Unele lucruri durează :P

      • Domnule Harald,

        Când vorbesc de birjar, mă refer la cei care conduc trăsura cu cai pe post de taxi.

        Încă mai există vreo câțiva cu meseria asta, însă doar pentru recreere.

        În vreo 10-20 de ani, meseria de șofer profesionist o să cam dispară. Chiar și taxiurile or să primească plata prin card la bord și or să fie automate.

        • Mai adăugați un zero la estimarea dvs. și am putea fi de-acord, 100-200 de ani pare mai realist. Dacă ne uităm la progresele înregistrate în ultimii 10-20 de ani, indiferent de domeniu, e destul de ușor să estimăm progresele posibile în următorii 10-20 de ani.

          Ca să avem taxiuri fără șofer în următorii 10-20 de ani ar trebui ca acum să fie deja disponibile pentru public pe la expoziții și târguri, în parcări sau în hale suficient de bine controlate. Ceea ce nu e cazul.

        • Există (în port la Hamburg, cred) un sistem bazat pe vehicule automate care mută containere. Vedeți ce infrastructură a fost necesară acolo, dublată de faptul că nici pietonii și nici alte vehicule nu au ce căuta în aria unde operează cele automate. Vă puteți face astfel o idee cam în cât timp ar putea apărea niște vehicule automate care să mute acele containere de la Hamburg până în localităîțile de destinație de pe lângă Frankfurt sau Munchen, de exemplu. Adică să poată duce la dispariția șoferilor profesioniști. Garantat nu se va întâmpla așa ceva în secolul ăsta.

  10. ” … Brin a mers până acolo încât să sugereze că „ultimul motor de căutare” va semăna mult cu HAL din filmul lui Stanley Kubrick. „Să sperăm”, a spus el, „că nu va avea niciodată un virus precum HAL, care i-a ucis pe ocupantii navei spațiale. Dar la asta ne străduim să ajungem, și cred că am parcurs deja o parte din drum.”

    Efectele Internetului asupra creierului uman de Nicholas Carr

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro