joi, martie 28, 2024

Mass-media și social-media au adâncit falia Brexit

Comentariile din mediul virtual la articolul meu Ce rol a jucat presa britanică în piesa Brexit au conturat o vie dispută. Pe tonuri polemice, a apărut pe forum ideea că influența media și votul insuficient informat fac parte din discursul de stânga și n-ar avea o bază factuală, iar trendul indicat de Google imediat după vot nu ar fi relevant. Totuși, a doua zi după referendum, în Top 10 al căutărilor cel puțin cinci poziții arată preocupări legate de consecințe și petiții, iar pe poziția a doua este căutarea cursului liră-euro, pe fondul instabilității create de Brexit. Continui să cred că votul a fost în mai mare măsură emoțional decât rațional, iar felul cum s-au poziționat politicienii, mass-media și rețelele sociale a stimulat votul negativ împotriva Uniunii Europene. Studiul publicat la trei zile după referendum de un grup de cercetători media de la Loughborough University sprijină această convingere. Cel de-al cincilea raport al studiului Reflectarea media a referendumului asupra Uniunii Europene a urmărit desfășurarea campaniei, reflectarea implicațiilor economice ale ieșirii din UE și temele imigrației, în publicații ca The Guardian, The Times, Daily Telegraph, Financial Times, Daily Mail, Daily Express, Daily Mirror, The Sun, Star și în știrile de televiziune de pe Channel 4, Channel 5, BBC1, ITV1, Sky News. Una dintre concluziile raportului referitor la perioada 6 mai-27 iunie este că anumite subiecte neglijate în campanie ca influența asupra taxelor a apartenenței la UE sau Tratatul de la Lisabona au devenit subit importante după vot. Campania a fost dominată de personajele cheie ale Partidului Conservator care, divizat în interior între In și Out, între David Cameron și Boris Johnson, a determinat decisiv rezultatul referendumului. Contribuția UKIP a fost semnificativă prin ”zgomotele” privilegiate de presa favorabilă Brexit, în detrimentul unor informații prudente. Vocea experților a fost aproape inexistentă mediatic (4,7% la televiziune față de 29% Partidul Conservator), dar și mai palidă a fost prezența în mass-media a organizațiilor europene, de numai 0.7%. Decalajul dintre presa tipărită care a susținut Brexit față de presa pro-Remain a crescut în ultimele zile ale campaniei: 80,5% față de 19,5% după tirajul și circulația publicațiilor. Statistic, conform procentajelor, presa a fost frecvent părtinitoare, fie prin omisiune, fie prin stabilirea agendei după preferințe ideologice. Televiziunile au fost mai echilibrate în știri, dar tema imigranților și a refugiaților care dau năvală a fost proeminent, ocupând locul trei în tabelul celor mai des abordate subiecte, chiar și după suspendarea campaniei ca urmare a uciderii parlamentarei Jo Cox.

Studiile despre influența mass-media asupra electoratului converg în observația că, în ultimii ani, a crescut rolul emoției în modelarea percepției publice. Rețelele sociale au accentuat natura subiectivă a opțiunilor politice. De exemplu Twitter, această ”hidră cu multe capete”, cum a numit-o Nic Newman de la Reuters Institute, fiindcă operează pe sute de interfețe și aplicații față de Facebook rezumat la seturi de adrese pe Internet, a favorizat înclinarea balanței spre ”Brexit”. Jason Smith, director executiv la Blurrt, agenția de monitorizare a referendumului,a declarat că ”noi măsurăm și emoțiile pe care le exprimă oamenii. Ceea ce e frapant acum este spiritul negativ exprimat, în termeni de frică și furie”. Și BBC s-a arătat interesată să evalueze efectul mass-media în referendumul care a tulburat apele nu doar în Marea Britanie ci în întreaga lume. Jurnaliștii i-au întrebat pe experții media cum poate presa tipărită să-și exercite puterea asupra votanților, fiind drastic ciuntită ca voce în era Internetului.”Ziarele mai au o influență directă asupra audienței, precum și în stabilirea agendei altor tipuri de media, mai ales în audiovizual, dar au și un efect asupra factorilor de decizie și a politicienilor înșiși”, crede Dr. Mike Berry de la Cardiff University. Totuși, viteza reacțiilor în rețelele sociale le conferă acestora o anumită pregnanță în ridicarea temperaturii dezbaterii, prin rostogolirea celor mai stringente sau stridente opinii și informații. Nici nu mai e nevoie ca jurnaliștii și editorii să inventeze titluri hiperbolice pentru a crea senzație, o fac direct politicienii prin declarațiile lor fistichii, consideră jurnalistul Mario Basini, citat de BBC, arătând cu degetul spre falia vizibilă dintre electorat și oamenii politici.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Votul o fi fost „emoţional”(ca toate voturile!) dar a fost „lucrat” de peste trei ani.Cred că ieşirea UK din UEa fost planificată de mai mult timp şi convenită între majoritatea partidelor politice britanice(conservatori,laburişti,UKIP,etc).Aşa că surpriza a fost…premeditată.SUA ştiau precis ce o se întâmple iar Germania şi Franţa bănuiau Brexitul.Paradoxal,Franţa şi Germania,informate probabil parţial de ce o se întâmple după Brexit,au depăşit un grad de diplomaţie absolut necesar,urlând împreună ca UK să se care cât mai repede din UE.Adică se bucură că au scăpat de UK şi speră să scape şi de SUA şi să rămână puterile dominante pe continent.Dar,ca întotdeauna,socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea de la târg.Sunt curios cum vor evolua lucrurile.

  2. O samantza, oricat de roditoare ar fi, daca pica pe beton, nu incolteste. Presa poate manipula si poate aduce simpatizanti, intr-o tabara sau in cealalta. Dar, de fapt, cred ca este la fel ca si cu hipnoza: nu faci, sub hipnoza, ceva ce n-ai face si constient fiind. Presa joaca un rol, fara indoiala, dar cred ca doar hraneste „germeni” ce exista deja in oameni.

    Deocamdata, inteleg ca politicienii pro-Brexit nu se grabesc sa-si asume leadership -ul, ba chiar pare ca dau bir cu fugitii. Oare ce scuze le gasesc adeptii lor, cei care au votat Brexit din convingere?…

    „Sistemul imunitar” ce ne apara de panglici si manipulare nu poate fi cladit decat pe educatie solida si informare corecta, zic eu. Un nivel ridicat al manipulatilor ii obliga pe manipulatori sa-si ridice nivelul. Daca pot.

    • În diverse momente din viața unui om sau din existența unui stat posibilitățile practice de a realiza un obiectiv economic sau altul sunt inevitabil limitate. În funcție de spiritul de responsabilitate al fiecăruia, cauzele acestor limitări sunt identificate corect sau nu. Am un exemplu concret în preajmă, o familie de români în care el și-a deschis un mic service auto, dar mai lucrează și ca șofer de camion în week-end pentru că nu obține destui bani cu service-ul, iar ea îi reproșează mereu că nu sunt destui bani în casă și că n-au măcar o minimă rezervă, deși de cel puțin 3-4 ani, de când îi știu eu, ea n-a lucrat nici măcar o oră :P

      Presupun că s-a înțeles deja analogia, ea este genul de persoană care ar vota pentru ”exit” :)

  3. Nu prea este logica alaturarea mass-media cu social-media.
    Mass-media este servitoarea claselor politice, pe cand despre social-media nu se poate spune acelasi lucru, ba dimpotriva.
    Daca, in problema Brexit, au fost pe aceiasi lungime de unda, inseamna ca atat factorul politic cat si factorul social din MB au dorit acelas lucru, in consecinta nu a fost un vot emotional.

    • „Mass-media este servitoarea claselor politice.”

      Evident. Si singurii care neaga evidenta asta sint… jurnalistii.

      Chiar zilele trecute citeam in articolul lui Jim Goad, cu titlul „The Complexities of Living in a Culturally Diverse Society”, urmatoarele (traducerea in romana mai la vale):

      As a graduate of journalism school, it took me many years of tireless research to conclude that most journalists are so full of shit, it’s a wonder they don’t explode. I’ve learned to be especially wary of anyone who makes a point of referring to themselves as a “journalist”—more often than not, you aren’t dealing with an objective fact-digger but rather a robotic ideologue who will mercilessly mangle facts to fit his narrative while swiftly discarding any fact that even slightly subverts it.

      The most depressing thing about trying to deal exclusively in facts is the fact that most people don’t care about facts. Fact is, they believe what they want to believe.

      TRADUCERE:
      Ca absolvent de scoala de jurnalism, mi-a luat multi ani de cercetare neobosita pentru a conclude ca aproape toti jurnalistii sint atit de „full of shit” incit e de mirare ca nu explodeaza. Am invatat sa fiu deosebit de atent cu oricine subliniaza, referindu-se la sine, ca e jurnalist – in cele mai multe cazuri nu ai de-a face cu un jurnalist obiectiv, care sapa in cautarea faptelor, ci, mai degraba, cu un ideolog robotizat care va mutila fara mila faptele ca sa-i iasa naratiunea (povestea), in acelasi timp aruncind la pubela orice fapt care ar putea sa o submineze oricit de putin.

      Lucrul cel mai deprimant in incercarea de a te baza exclusiv pe fapte e faptul ca majoritatii oamenilor putin le pasa de fapte. Fapt e ca acestia cred ceea ce vor sa creada.

  4. Presa ‘mainstream’ a pierdut controlul asupra discursului public datorita internetului. Odata cu aceasta pierdere de monopol si propagada pro-status quo/pro-sistem a inceput sa isi piarda din puterea de manipulare.

  5. Autoarea cade în eroarea în care a căzut și presa comunistă la vremea ei. Refuză să accepte evidența. Presa „oficială“ e într-o criză acută de credibilitate. Autocenzura, gărgăunii corectitudinii politice, „progresismul“ o duc spre pierderea acută a credibilității. S-a ajuns să nu mai fie crezută nici când emite truisme. Evident, de vină sunt ăilalți. Atunci erau Europa lIberă și VoA, azi sunt rețelele sociale….

    În acest sens campania „remain“ a fost un eșec total. Tromboane cataclismice, partizanat fățiș, aducerea cu mari sacrificii tocmai de la Casa Albă a lui Obama ca să dea și el un pic cu bâta în baltă și toată isteria ridicolă nu au făcut decât dă dea acel minim impuls necesar succesului taberei „leave“. Oamenii au tendința să reacționeze împotriva celor ce încearcă să-i prostească pe față.

    Povestea nu s-a încheiat nici dupăreferendum. Chestia cu căutările pe Google Câte? 20000-30000 la peste 40 de milioane de alegători… Marile companii ce vor să-și mute slujbele în UE. Care-s alea? Ignorarea comunicatelor BMW, Ford, Boeing, Carerpillar, GM , etc. care spun că business as usual după Brexit… Petiția pentru un nou referendum susținută cu nenumărate semnături multiple și din afara UK. Lipsa de reacție a presei la sondajele otrăvite lansate în preziua referendumului, ce profețeau victoria „remain* cu între 10% și 4% , circul cu prăbușirea bursei londoneze urmat de tăcerea mormântală după de revenirea ei câtevs zile mai târziu… Smintiții ăștia au uitat cu totul că minciuna e o treabă tot mai dificilă în zilele noastre. Numai falimentul ce-i msi poate lecui :-D

    • „campania „remain“ a fost un eșec total. […], partizanat fățiș”

      Partizanatul era admisibil doar pentru tabăra ”leave”, right? :P

      • Media „quality” , ce se pretinde obiectivă, integră, etc.a fost în bloc pentru „remain”…. Așa cum e în bloc politic-corectă, islamofilă, iecologustă și stângistă… Toți ăilalți sunt taxați drept tabloide sau argați ai diverșilor magnați media. Așa că nimeni nu le poate cere obiectivitate :-D

  6. „..falia vizibila dintre electorat si oamenii politici.”

    Romanii s-au confruntat cu aceasta situatie si intalnesc multi in jurul meu carora le este greu sa creada ca si clasa politica din restul UE pare lovita de un autism asemanator.
    Probabil din nevoia de idealizare a Occidentului, un mit necesar reconstruirii societatii noastre devastate de atatea decenii de comunism.

    Dar iata ca se intampla la cele mai mari case din Europa.. Franta alege sa ignore pur si simplu decizia electoratului in urma referendumului din 2005, cancelara Merkel nu asculta nici macar revolta propriului partid fata de politica sa imigrationista la care se opun ferm majoritatea electorilor germani, iar acum se discuta deschis ca referendumul din UK ar trebui si el dat uitarii, eventual prin manevre juridice parlamentare care sa treaca peste vointa exprimata de majoritatea electorilor.

    Una e sa ai o democratie imperfecta, dar totusi o democratie, predictibila si respectuoasa fata de propria populatie, si alta e sa o ciuntesti in mod deliberat, pentru a manipula rezultate electorale.

    E socant sa il auzi pe Juncker, seful executivului UE, cum propune public sa se treaca peste parlamentele nationale in chestiunea acordului cu Canada, adica implicit peste vointa electoratului european, si asa foarte aproximativ reprezentat de „alesii” din parlamentele nationale.

    Dincolo de manipularea contextuala in cazul Brexitului, exista un fond de nemultumire generala la majoritatea cetatenilor UE fata de institutiile si birocratia UE, percepute ca nedemocratice si handicapante in ce priveste protejarea cetatenilor in fata crizelor grave cu care se confrunta Europa.

    Fara absolut nici un fel de campanii mediatice premergatoare, daca maine s-ar organiza referendumuri asemanatoare in Franta sau Olanda, s-ar vota majoritar tot pentru iesirea din UE, atat de mare e indignarea si nesiguranta.

    Elitele diriguitoare ale Europei nu mai sunt percepute ca fiind protectoare si calauzitoare, ci corupte si neputincioase in fata provocarilor la nivel mondial (agresivitatea Rusiei, terorismul islamic, valurile migratoare, ascensiunea Chinei, etc.).

    Si ar fi o incredibila naivitate sa credem ca vom lua aceleasi elite, aceiasi politicieni europeni si cu ei vom schimba radical mentalitati si institutii.

    UE e un proiect care a adus pace, prosperitate si stabilitate in timpul deceniilor de „razboi rece”. Acum si-a epuizat atractivitatea si a devenit o problema de rezolvat in loc sa fie o sursa de solutii.
    De aici tendinta replierii spre „statul-natiune” ca diviziune mai usor de gestionat, mai omogena, mai democratica si perceputa ca fiind mai potrivita pentru protectia intereselor cetatenilor.

    Mass-media e profund partizana si manipulatoare, inregimentata ideologiilor politice si intereselor corporatiste, iar social-media „sufera” de o prea mare reactivitate, de o lipsa de recul in fata evenimentului si e prin definitie subiectiva.

    Emotia poate ca a amplificat rezultatele votului (ca la orice vot de altfel), dar cu siguranta nu e creatoare de acea „falie vizibila” intre UE si proprii cetateni.

  7. „iar pe poziția a doua este căutarea cursului liră-euro, pe fondul instabilității create de Brexit.” – păi şi în ce fel dovedeşte asta informarea insuficientă a celor care au votat pentru Brexit?

    A fost absolut normal ca lumea (şi cei care au votat Brexit, şi cei care au votat Remain) să caute informaţii despre devalorizarea lirei, care a avut loc DUPĂ referendum şi despre consecinţele acesteia.

    Credeţi cumva că votanţii Remain nu au căutat informaţii despre devalorizarea lirei?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro