Home » Media / Tech » Citesti:

Merge si la Craiova…

Mihai Badici februarie 28, 2016 Media / Tech
15 comentarii 1,829 Vizualizari

Era 1997 sau poate 1998 şi stăteam la o masă în oraşul adolescenţei mele, Craiova, cu şeful şi patronul nostru de atunci, eu şi cei câţiva angajaţi ai agenţiei noastre locale.Tocmai apăruse Vodafone în România, iar şeful nostru era pe cai mari, vânzările de telefoane explodau într-o ţară în care te rugai cu anii de operatorul naţional pentru un post telefonic. Vorbea entuziast despre cum au procedat cei de la agenţia Constanţa, cum cei de la Cluj şi alte agenţii au preluat ideea şi cât de bine merge…  Şefa agenţiei locale îl întrerupe, sceptică: Asta n-o să meargă la Craiova!

Am avut atunci un mic moment de descumpănire. Era vorba de o tehnică de vânzare simplă, care „merge” de la New York până în Tanganika. Dar, bineînţeles, nu avea cum să meargă la Craiova, pentru că, vorba bancului cu girafa, „animalul ăsta nu există”.

Am auzit de-a lungul timpului această formulare, peste tot prin ţară. Diverse chestii care funcţionează în toată lumea „la noi n-o să meargă”. Cu timpul mi-am dat seama că nu este de fapt decât o altă faţetă a excepţionalismului românesc. Pe de o parte, suntem atât de excepţionali ( licenţa gramaticală e intenţionată) încât am inventat aproape tot ce există pe lume, de la limba latină până la calorifer; pe de altă parte, suntem atât de diferiţi de restul lumii încât nu ni se poate aplica nici un fel de strategie.

Sigur că până la urmă „a mers” şi la Craiova; piaţa era atât de generoasă încât probabil că mergeau şi tehnicile de vânzări proaste.

Nu am prins, ca inginer, anii comunismului; am prins însă anii ’90, un fel de prelungire postcomunistă a acestora. Exista, atunci, un personaj bizar, produs pur al regimului: inginerul genialoid care nu făcea nimic. Am apucat să întâlnesc câţiva. Erau oameni cu pregătire teoretică destul de bună, uneori chiar remarcabilă. Punctul lor forte era însă acela al blamării condiţiilor de lucru. Ar fi făcut lucruri măreţe, dar le lipseau dotările. Bineînţeles că problemele lor porneau (sau porniseră în trecut)  de la nişte situaţii reale. Tehnologia din institutele noastre, ca să nu mai zic de uzine, era destul de slabă şi învechită. Unele echipamente sau componente, mai ales cele care nu se produceau în „lagăr”, nu se găseau deloc.  Numai că, bineînţeles, noi nu produceam sateliţi; raportarea la NASA într-o fabrică de televizoare sau de ventilatoare nu avea nici un sens. Cu timpul, acest gen de atitudine devenise pentru majoritatea un soi de bovarism comunist, care le permitea să nu facă niciodată nimic ( după cum cei mai bătrâni dintre noi ştiu, acest lucru nu era incompatibil cu statutul de angajat, situaţie pe care o mai putem vedea şi acum pe ici pe colo prin unele instituţii)

Cred că acest tip de atitudine a evoluat şi el o dată cu societatea. Din el derivă unele  dintre mantrele pe care le auzim astăzi peste tot.  „Românii nu sunt nemţi” şi „statul nu ne ajută” sunt două dintre ele.

Prima, o constatare din categoria „iarna nu-i ca vara”, postulează că în România nu se poate face nimic pentru că oamenii nu sunt serioşi, nu se ţin de muncă, te fură sau te înşeală. Lucru care poate fi adevărat până la un punct, pentru că fiecare naţie are specificul ei ( nu pot eu să mă pronunţ dacă e genetic sau cultural)

A doua este iar o afirmaţie adevărată în principiu. Am discutat şi eu despre acest ajutor şi cum îl văd eu aici sau aici . E dificil să fii întreprinzător în România; cum asigur suport pentru tot felul de firme, am cunoscut tot felul de situaţii. Dar, până la urmă, se poate, din moment ce chiar există întreprinzători.

Sigur că românii nu sunt nemţi. Nici italienii nu sunt, nici francezii, iar americanii sunt de toate neamurile. Nici nu trebuie să fim „nemţi”, trebuie doar, dacă vrem să ne depăşim condiţia de oaie neagră a Europei, să ne asumăm defectele şi calităţile. E loc sub soare pentru toţi. Da, muncitorul român poate nu e la fel de precis, dar, pe de altă parte, poate fi imaginativ (uneori exagerat de imaginativ, dar bine controlată e o calitate).  Poate fi dispus la un efort de scurtă durată ( de câte ori nu am cablat clădiri cu „oamenii mei” până târziu în noapte, pentru a termina la timp o lucrare? )  E capabil de înţelegere şi empatie, deh, „geantă latină”. Să ridice mâna cine nu l-a amânat cel puţin o dată cu salariul, pentru a plăti mai întâi impozitele.

Cred că de fapt avem o mare problemă, cu toţii, în a ne asuma ţara în care trăim. Mergem la vot, după care comentăm: „iar ne-au mărit ăştia taxele”. Ăştia… sunt cei pe care i-am votat; uneori le-am făcut şi campanie. Dar nu ni-i putem asuma. O dată ce au ajuns în Parlament sau la Guvern, devin „ăştia”. Da, statul nu ne ajută. Dar ce fel de oameni îi furnizăm noi statului?

Excepţionalismul românesc este în sine benign, nimeni nu crede cu adevărat în el, mai ales că de obicei îl proiectează într-un trecut îndepărtat, de care ne-am fi alienat. Însă acest excepţionalism negativ mi se pare cu mult mai periculos, pentru că e proiectat la prezent. Cel mai trist mi se pare faptul că ne împiedică să învăţăm de la alţii, pentru că, dacă, nu-i aşa, la noi nu se aplică, înseamnă că trebuie să inventăm din nou roata. Roata românească, cea mai rotundă din lume…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Au trecut 26 de ani de la revoluție și suntem pe penultimul loc din UE ca pib(PPC)/loc.Aceasta este o evidență.Întrebarea:de ce una din cele mai bogate țări europene este atât de săracă?ar trebui să ne trezească la realitate.Nu este cazul să căutăm cauzele aici.Dar această întrebare trebuie să rămână ca premiză de acțiune.
    Am trăit acele vremuri(tot în Craiova…) și am încercat și eu diverse afaceri,mai mult sau mai puțin de succes;per ansamblu a fost o experiență interesantă dar nu prea câștigătoare…
    Privind înapoi,capitalismul românesc a avut două căi de dezvoltare:
    -averea statului care a revenit capitaliștilor foști nomenclaturiști sau cu relații în fosta nomenclatură(vedeți cine sunt azi marii capitaliști ai României)
    -chioșcarii,micii comercianți,bombele zise cluburi,turism,etc care au pornit din nimic și au încercat și ei să-și găsească un loc sub soarele capitalismului sălbatic(Doamne,câte tragedii umane au fost!)

    Privind înapoi,trebuie să constatăm că s-a format totuși un capitalism românesc care cică este cam 54% totalul activelor din România;este foarte mult pentru 26 de ani,dar trebuie și mai mult.
    Să apreciem la justa valoare câteva domenii:IT-ul,agricultura(inclusiv industria aferentă),chiar construcțiile,o parte din industria mică,o parte din proiectare.

    Nu cred că suntem mult diferiți de alții.Problema este că nimeni nu a experimentat în istorie trecerea de la comunism la capitalism fără anestezie.Aș fi vrut să văd o țară capitalistă dezvoltată(de ex.Anglia…) cum ar fi trecut ea de la comunism la capitalism…

    Lucrurile merg în direcția bună și vom scăpa și de sărăcie.

    • Harald spune:

      O sa presupun ca acel 54% include si investitiile straine (fabricile germane de componente auto, de exemplu). Daca dati jos activele detinute de investitii straine, capitalismul romanesc se cam rezuma la farmaciile de la parterul blocurilor, majoritatea magazinelor de cartier au disparut deja, in beneficiul supermarket-urilor care nu prea sunt romanesti.

      Daca ati locui intr-un sat pe malul Bistritei, la Borca sau la Farcasa pe care le tot dau eu ecemplu, ati vedea ca aproape orice produs cumparat provine din afara satului si orice loc de munca decent se gaseste in afara satului. Exact asta e Romania la scara Europei, un sat unde totul trebuie sa vina din afara.

      Optimismul dvs.din finalul comentariului il aveam si eu prin 1990-1992, dar realitatea guvernarii Vacaroiu a inceput sa sape serios la temelia lui, iar realitatea guvernarii Nastase l-a transformat in ruine. Sigur ca saracia din RO nu mai e la nivelul celei din 1990, sigur ca exista azi si in Romania masini straine si aeroporturi internationale, insa marea masa a populatiei nu va obtine salarii decente in timpul vietii noastre.

      Revenind la optimismul dvs., o sa vedem cum va evolua el in urma guvernarii PSD care va incepe la toamna. Eu am mai trait vremurile astea o data, cand guvernarea “tehnocrata” Stolojan -a netezit terenul pentru Vacaroiu

      • Lucifer spune:

        ”… in urma guvernarii PSD care va incepe la toamna”.Doamne ferește!Păi nu este destul că iar au făcut țăndări bugetul pentru cel puțin doi ani?

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Probabil ca e greu in ziua de azi sa mai existe intreprindere “pur” autohtona. Mai ales in domeniul productiei, investitia initiala necesara a facut ca majoritatea fabricilor care exista sa fie fie investitii straine noi, fie retehnologizate cu capital strain ( eu, consumator inrăit de produse romanesti, am frigider Arctic, am avut si masina de spalat Arctic dar am tradat brandul cand au aparut cele “direct drive” – românesti dar cu capital turcesc :) si evident conduc un Logan). De obicei cumpar de la Altex – patronul mi-a fost coleg de facultate – si recent am circulat cu trenul celor de la Softronic. Bineinteles, probabil ca va lua cel putin o generatie ca unele branduri romanesti sa devina la fel de puternice precum cele din tarile vestice. Dar conditia necesara e sa nu ne mai jelim soarta si sa ne apucam de treaba :)

        • Harald spune:

          Din partea mea, nu vă oprește nimeni să vă apucați de treabă. Însă pentru mine realitatea e cât se poate de clară: când eram în RO n-aș fi putut să vin în Anglia de 4-5 ori pe an și să stau câte 2-3 săptămâni. Din Anglia pot să vin în RO de 4-5 ori pe an și să stau câte 2-3 săptămâni.
          Englezii se duc prin Tunisia și Egipt în timpul ăsta, e treaba lor.

          Și nu era vorba de naționalism economic în comentariul meu. Nu cumpăr produse românești ca scop în sine, deși recunosc că îmi aduc din RO cafea Dallmayr, pe care aici o găsesc greu sau deloc. Eu încercam să mă refer la activități economice decente, din care firma să obțină venituri anuale de ordinul a 100.000 de euro per salariat, astfel încât și salariatul să fie plătit decent. Asta lipsește în RO, nu produsele cu eticheta ”made in Romania”.

        • TC spune:

          si eu am impartasit entuziasmul unora de mai sus in multii ani cat am fost ‘departe’. acum sunt din nou aici si din fericire intr-un domeniu in care nu am pierdut mai nimic dpdv financiar fiind in RO, dar optimismul mi-a scazut aproape catre 0. delta-ul (diferenta) intre RO si tarile civilizate si dezvoltate este prea mare pentru a fi compensata pur si simplu prin trecerea timpului. e ca si cum am lua elevii din bottom 10% din clasa si am spune ca daca se pun cu burta pe carte pot deveni olimpici internationali. exemplele sunt la indemana: in trafic, la spital, la primarie, la bloc, in mass-media. lucrurile bune si normale sunt exceptia

          este tentant sa consideram ca ‘s-au mai imbunatatit si aici lucrurile’ – in linii mari e adevarat, insa majoritatea aportului pozitiv este tot de import – chiar daca mana de lucru este romaneasca. ideile bune tot din strainatate vin

          de pilda, o tara cu un stat incompetent si corupt este pe langa una cu un guvern eficient si cinstit ca un om care bea apa de ploaie fata de altul care bea apa constanta si curata – primul va avea tot timpul probleme de sanatate, ii va fi deseori sete samd. – in timp ce celalalt va sti exact pe ce poate conta

          dealtfel majoritatea romanilor nici nu vor sa traiasca ca afara. fug de responsabilitatea reala. se multumesc cu putin, cu conditia sa presteze si mai putin. ei sunt cei care vor ca produsele identice sa ‘coste mai putin’ in Romania, fiindca ‘suntem saraci’

          desigur, exista un procent din populatie care ar putea sa faca din RO o ‘tara ca afara’. but it won’t happen. de ce? fiindca majoritatea stau cu mana-ntinsa si statul nu face decat sa isi bage mana pana la cot in buzunarele primilor (putini) ca sa le arunce niste firimituri si saracilor (f. multi)

          • Harald spune:

            Ceea ce ne duce la o posbilă soluție: dacă vrem să schimbăm ceva în România, trebuie să începem prin a avea o bază în afara țării, astfel încât să nu fim la mâna unui stat român corupt și rapace.

            • TC spune:

              Nu functioneaza. Marea majoritate a romanilor din RO nu vor niciun sfat de ‘afara’ – si cu atat mai putin de la romanii plecati.

            • Mihai Badici Mihai Badici spune:

              Asta ma intrigă si pe mine. In ţara lui copy&paste, exact ce ar trebui nu suntem in stare sa copiem :)

            • turcu spune:

              Poate un fond de investitii finantat si condus de diaspora ? Idei ?

          • Harald spune:

            @ TC – nu mă refeream la sfaturi din partea românilor din afară, ci la lucruri ceva mai concrete. Așa cum fabricile germane de componente auto nu prea sunt în niciun fel la mâna guvernului român, tot așa pot exista în RO niște capacități de producție controlate de români din afară. Diferența ar fi că profiturile nu ar mai merge la niște acționari din Germania cărora România le este în cel mai bun caz indiferentă, ci la aceiași români, care le-ar reutiliza pentru noi investiții în dezvoltare.

            Sfaturile probabil nu vor fi agreate, dar locurile de muncă, da. La momentul de față, ideea e într-o formă oarecum neșlefuită, dar la urma urmei, nici lumea nu a fost creată într-o singură zi :)

            @ turcu – unul sau mai multe fonduri de investiții ar putea face parte din peisaj, dar nu vor fi singure în peisaj.

            • ikke spune:

              recunosc că sunt curios ca o babă de la Pârâul Pântei: ce locuri de muncă s-o fi gândind Harald să genereze? Te urmăresc destul de regulat și tresă recunosc că-ți dau dreptate de cele mai multe ori. Deci: în ce vrei să-ți bagi banii, domnule Harald? Că poate punem de-un joint venture ;) Și n-o să-ți fur ideea, ajung în zonă mai rar ca matale …

            • Harald spune:

              @ ikke – nu-mi fac griji pentru furatul ideilor, e loc destul pentru toată lumea. La modul general, ar fi vorba de produse de mari dimensiuni, care să necesite multă muncă manuală, disponibilă din plin în RO. De exemplu, cu doar câteva zeci de angajați se pot fabrica semiremorci de TIR practic în orice comună. Nu e rocket-science, piața europeană e destul de mare, iar terenul și munca manuală sunt mult mai ieftine în RO decât în altă parte. La fel și pentru portacabins, containerele acelea cu uși și ferestre, sunt încă și mai simplu de fabricat decât semiremorcile de TIR.

              Însă trebuie asigurată autonomia față de autoritățile corupte românești. Fabrica primește totul din vest și trimite toată producția la firma-mamă din vest, neavând astfel acces la încasările din comercializarea producției către utilizatorii finali.

  2. radu spune:

    Toate orasele din limita de 3 ore cu masina pana la Bucuresti au fost supte in ultimi 26 de ani de toti oamenii suficient de destepti incat sa ia trenul pana acolo.
    Au ramas pilele, putorile si prostii pe acolo si lucrul asta se vede ingrozitor si probabil mai dureaza inca cel putin 10 – 15 ani.
    Au scapat partial dobrogenii care erau in stare sa isi ceara autonomia (vezi paginile pe FB) si brasovenii pentru ca au avut noroc cu firmele nemtesti.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Asta ar explica de ce acum CFR-ul face trei ore si ceva pana la Craiova, probabil incearcă sa mai pastreze pe cineva :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Badici


Mihai Badici

Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) si doctorand al aceleiași facultăți. Administrator de sistem cu peste zece ani de experienț... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)