Home » Media / Tech » Citesti:

Parlamentul si Facebook. As vrea sa dau “like” sau “unlike” pe legi

Mihai Badici noiembrie 7, 2015 Media / Tech
15 comentarii 729 Vizualizari

Când în jurul nostru se întâmplă atâtea lucruri, este greu să mai comentezi despre IT; cred că este unul din acele puţine momente în care suntem şi noi datori patriei cu un pic de sudoare izvorâtă din sforţarea circumvoluţiunii. În restul timpului, când vremurile sunt mai normale, impozitele ar trebui să fie de ajuns.

Am scris ceva mai demult despre perspectivele pe care le deschide răspândirea Internetului în domeniul democraţiei participative; nu vreau să reiau subiectul ci doar să glosez puţin pe marginea lui cu referire la evenimentele actuale.

Pare destul de clar că ne confruntăm cu o răbufnire a unor tensiuni sociale acumulate în timp, care se îndreaptă împotriva a ceea ce numim „clasă politică”. Poate e necesar să precizez că autorul se simte legat de ceea ce s-a numit la vremea respectivă „Piaţa Universităţii”; sigur că timpul a mai ponderat unele opinii iar lumea s-a mai schimbat dar nu a avut cum să modifice idealurile de atunci. Nu cred că există participant afectiv la „Golaniadă” care să nu păstreze, chiar după ani de compromisuri şi contact brutal cu realitatea de zi cu zi, un mic altar interior al iluziilor de atunci.

După eşecul usturător al mandatului ’1996-2000 ( eu îmi păstrez totuşi convingerea că, aşa eşuat cum a fost, acest mandat a fost punctul de cotitură al României şi va fi cumva reevaluat de istorici) mulţi dintre noi, participanţi activi sau simpatizanţi, ne-am refugiat în alte activităţi: unii în muncă, cercetare ( aici sau în alte părţi ale globului) alţii în afaceri, corupţie sau „realpolitik”.

După părerea mea tocmai de aici porneşte problema partidelor actuale. Ele au fost brusc părăsite de idealişti şi lăsate pe mâinile „cadrelor”. Care le-au adus în situaţia de acum pe care eu o numesc cu două cuvinte: regim fanariot.

Sunt multe comentarii azi despre iniţiativa lui Iohannis de a încerca să organizeze consultări cu societatea civilă; de la ideea că e anticonstituţional ( în constituţie scrie să se consulte cu partidele, dar nu cred că scrie că e interzis să se consulte şi cu altcineva) până la problema reprezentativităţii (este evident că oricum ai alege, adunarea nu va fi reprezentativă în sens juridic, mai ales pentru că mişcările de stradă sunt după părerea mea foarte diverse ideologic).

Ceea ce apreciez este faptul că preşedintele încearcă să confere o legitimitate suplimentară alegerii pe care o va face, dat fiind că legitimitatea juridică este în momentul de faţă o glumă, înseamnă Blaga şi Dragnea.  O alegere bine făcută poate duce la depăşirea situaţiei şi la un nou început; o alegere proastă îl va costa „capul” şi ne va aduce la un nou moment 1990 ( e drept, cum am mai văzut filmul ăsta, am fi mai pregătiţi, pe de altă parte, cel puţin pentru generaţia mea, s-ar putea să fie târziu pentru a o lua de la capăt – deşi ce e drept, cam de la vârsta asta încep carierele politice)

În general am pe Facebook aceeaşi prieteni pe care îi am şi în viaţa reală; am consumat ceva mai mult timp zilele astea pentru a urmări evenimentele – Facebook are avantajul de a permite accesul şi la postările prietenilor prietenilor, iar rezultatul este că în general ai o viziune mult mai largă – şi am constatat câtă informaţie poţi aduna doar din frunzărirea cu discernământ a acestora. Am văzut momentul iniţial de consens, care a dus la demisia Primului Ministru, văd acum momentul de separare a opţiunilor, în care fiecare îşi precizează poziţia în raport cu evenimentele ( cum spuneam, ştiind ce opinii şi interese au fiecare în viaţa reală, pot face uşor corelaţii) .

În tot cazul, deocamdată Facebook mi se pare mai reprezentativ pentru societatea românească decât Parlamentul; dacă îmi veţi reproşa că jumătate din cetăţeni nu au acces la Internet voi răspunde că nici reprezentare politică nu au mai mult de şaizeci de procente, pentru că asta a fost prezenţa la vot.

În tot cazul, dacă aş face acum un partid (n-o să fac) , aş începe printr-un forum; oamenii au în mod firesc tendinţa de a se agrega după interese şi orientări comune, deci chiar dacă să zicem că la început va fi cam balamuc, în timp cei cu alte orientări încep să se plictisească şi se vor îndrăgosti de alt forum.

Mi se pare semnificativ faptul că la discuţii a fost invitat şi un reprezentant al forumului Asociaţiei pentru Infrastructură ; spre deosebire de zecile de organizaţii non-guvernamentale existente „generaliste” , focalizarea spre un obiectiv concret a produs rezultate remarcabile, inclusiv o decizie a justiţiei prin care CNADNR este obligată să facă publice o serie de documente.

Discuţia reală este însă nu dacă democraţia directă este fezabilă (eu zic că este), ci dacă este de dorit. „Geanta noastră latină” este oarecum ataşată de modelul liderului vizionar, şi s-a dovedit că a realizat lucruri măreţe când s-a întâmplat să aibă acest noroc. A realizat însă şi multe lucruri rele când viziunile s-au dovedit greşite. În mod sigur viziunile nu prea câştigă la vot.

Pe de altă parte, mi se pare util măcar ca exerciţiu. Chiar şi acum liderii partidelor mai folosesc metode de sondare ( îmi amintesc de „baloanele” care se lansau periodic mai ales în vremea PDL-ului); posibilitatea exercitării opiniei în mod organizat, fără rezultate juridice deocamdată, mi se pare că ar trebui să fie pe lista scurtă de revendicări.

Mi-ar place să pot da like sau unlike pe site-ul Parlamentului, la fiecare lege în parte. N-aş vrea să fiu în pielea lor când văd câteva sute de mii de „unlike” pe un text de lege….

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Ei bine, simt nevoia sa-mi bat un cui in talpa.
    Daca “toate partidele = aceiasi mizerie”, iar Plagiologu a demisionat la presiunea strazii (care l-a presat pe Dragnea sa se dea fata mare si i-a facut un semn Plagiologului sa plece), daca vrem (nu stiu citi) curatirea clasei politice, dece nu incepem de la Presedinte? caci nu vine din neant, ci de la Grivco, din zburdalnicia USL-ista. Cu Felix, pe atunci, mare tartor.
    E prea mult? asa spunea si Iliescu neacceptind punctul 8 – Proclamatia de la Timisoara.
    Si am ajuns la azi.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Presedintele face parte din sistem, si Traian Basescu a facut parte din el, si totusi a putut urni mecanismul DNA, cu toate limitele lui. Daca el intelege imperativul momentului, fiind practic singura institutie a statului de drept cat de cat legitima, ar putea conduce “tranzitia” . Asta este bineinteles o parere personala; nu e nevoie ca cel care arbitreaza acest proces sa fie neaparat fara pacat ( … să arunce cu piatra cel care… ) ; trebuie doar sa ii fie clar ca “asa nu mai merge” si sa actioneze in consecinta. Vom vedea, noul PM va fi un semnal clar; sigur ca nu va putea multumi pe toata lumea, dar cred ca ne va fi foarte clar cand vom auzi numele daca a reusit sau nu. Imi cer scuze daca gandesc ca un inginer :) ingineria e arta compromisului, lucram cu materialul pe care il avem, daca ar fi altfel toti am conduce Rolls Royce. Apropo, presupunand ca presedintele si-ar da demisia, tot el ar numi viitorul PM, nu? Sau presedintele Senatului? Dvs pe cine ati prefera? :)

      • victor L spune:

        Nu marsez la capcana pusa cu intrebarile dvoastra.
        Eu altceva spuneam, si nu va imaginati ca voiam sa ajunga Ginerica presedinte interimar ca sa poata numi prim ministrul (nici nu stiu daca Constitutia prevede asa ceva).
        Eu vorbeam de principiu: toti sint o mizerie? atunci toti cu pluta. Pentru ca am spus (si se stie fara s-o spun eu) “cine este si ce vrea Klaus”. Numai orbii nu vad ca “USL traieste”.
        Dar mi-e teama cu demisia, ca va proceda la fel cum l-a mintit pe bidon gol: s-a razgindit. Si a ajuns in jiltul propus lui Cretinel :P

        • Mihai Badici Mihai Badici spune:

          Eu zic ca ne vom lamuri in curand. Deocamdata misiunea Presedintelui e sa dea Primul Ministru; daca da chix cu asta ne vedem in Piata Universitatii, inca mai stiu drumul :) Rolul presedintelui este destul de limitat si eu obisnuiesc sa imi organizez prioritatile, cred ca urmatorul pas va fi mai degraba sa impunem cateva legi in Parlament ( eu personal as incepe cu cea a Avocatului Poporului, dar probabil fiecare are varianta lui). In general cred in capacitatea oamenilor de a se schimba, sunt un optimist, dar, v-am zis, vom vedea probabil in cateva zile cum stam.

          • victor L spune:

            In orice pozitie stau, trebuie sa recunosc ca situatia presedintelui nu este chiar usoara.
            Mai ales la un nehotarit ca el (sau, cum pare uneori, unul care asteapta ceva indicatii din surse de intelligence). Dupa prima runda de consultari cu partidele (singurele consultari normale), a zis ca toate partidele inclina spre alegeri anticipate.
            Atunci chiar nu mai inteleg ce asteapta!
            Daca niciun partid nu si-a asumat responsabilitatea guvernarii, are dreptul sa propuna pe cine vrea ca sa formeze guvernul. Mai ales ca foarte multe surse spun numele: Dacian Ciolos.
            Si atunci ce mai asteapta?
            Ii e frica sa-si asume raspunderea.
            Daca ar vrea si presedintele alegeri anticipate, ar propune de doua ori niste nume care sa cada in Parlament, si alegerile sint gata. Dar mai este si varianta ca la a doua numire parlamentarii sa voteze cu doua miini validarea, numai sa nu piarda un an de mandat si, posibil, alegerile ce urmeaza :P
            Dar cum ziceti, probabil in citeva zile ne vom lamuri (bustean?)

            • Mihai Badici Mihai Badici spune:

              Dumneavoastra vreti anticipate? Pentru ca eu nu stiu sigur daca vreau. In caz de anticipate ma tem ca singurele formatiuni capabile sa se mobilizeze vor fi aceleasi; vom avea probabil o rocada mica PNL-PSD ( si poate vom scapa de partidele-balama, cel putin de UNPR nu cred ca are nimeni nevoie in campanie). Poate ca un guvern tehnocrat care sa nu dea faina si malai inainte de alegeri ar putea fi tolerat pana la alegerile la termen ( desi nu sunt un fan al guvernelor de tehnicieni); astfel ar avea timp sa se mai cristalizeze cateva miscari noi care sa intre in Parlament. Nu cred ca e cazul, nici nu stiu daca e bine sa ne gandim la castigarea alegerilor de catre altcineva; in schimb o organizatie noua, cu idei clare si consecvente in Parlament ar putea sa iasa mai bine in evidenta pentru alegerile celelalte, pentru alegerile locale etc. In schimb cateva legi ar putea fi adoptate chiar acum, de catre actualul Parlament, la presiunea strazii ( daca vi se pare urat, va reamintesc ca si Unirea cu Moldova tot la presiunea strazii s-a facut :) ) Mai tineti minte ce bine a functionat Parlamentul trei zile dupa alegerile prezidentiale? Adevarat, ar trebui sa ii aminteasca cineva Presedintelui ca are si acest drept, de a propune legi in Parlament :)

  2. Harald spune:

    Facebook poate fi util pentru a vedea ce idei mai circulă prin societatea românească, dar nu pentru a conferi unor persoane legitimitatea de a reprezenta electoratul. Democrația românească a fost întotdeauna doar butaforie, însă ea trebuie reorganizată pe baze corecte, nu transferată ca butaforie pe Facebook.

    Cât despre ideea cu forumul, mă gândeam la ceva asemănător. Însă un forum care să nu devină niciodată partid, ci să rămână deasupra partizanatului politic. Acel forum ar urma să analizeze și ulterior să propună idei și soluții pentru diverse disfuncționalități din România, iar partidele n-au decât să preia de pe acel forum și să includă în propriile programe tot ceea ce cred ele că le-ar aduce voturi. Pentru că o mare parte din problemele românești sunt generate de incompetență. De furat bani publici, se pot fura atât la construirea unei rețele de canalizare, cât și la construirea un parc la marginea pădurii. Dar e de preferat ca la sfârșit să rămână în funcțiune o rețea de canalizare decât un parc de care n-are nevoie nimeni.

    Am rămas cu impresia că Asociația Pro Infrastructura tinde spre ceva asemănăor, însă ei par mai degrabă preocupați de ceea ce se face, nu de ceea ce ar trebui făcut. Dar ideea de bază pare aceeași, iar disfuncționalitățile din România nu se rezumă la infrastructură. De exemplu ideea votului nominal a fost complet compromisă de o clasă politică total coruptă care a denumit ”uninominal” un sistem mascat de vot proporțional, iar acum se folosește de asta pentru a reveni la votul pe liste. În asemenea situații, când toate partidele o dau la pace, numai strada mai poate readuce lucrurile pe calea cea bună, dar strada trebuie să înțeleagă din timp în ce constă problema și ce ar trebui să revendice.

    Un astfel de forum, dacă ar rămâne mereu în afara politicii, ar avea legitimitatea morală de a propune idei și soluții. În timp ce legitimitatea electorală și posibilitatea de a adopta prin lege acele idei și soluții ar aparține în continuare politicienillor, așa e cum e normal într-o democrație.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Evident ca pot exista mai multe forum-uri :) Dar asa cum paşoptistii au inceput cu “Societatea Filarmonica” , putem incepe si noi cu un forum, nu?
      Cred ca de fapt sunt doua directii de urmarit: una mai “cuminte” este aceasta, a folosirii Internetului pentru cristalizarea unor organizatii, idei, actiuni etc. Este simplu, verificat si functioneaza. Din pacate partidele se tem de asta, pentru ca le-ar afecta stabilitatea de organisme artificiale; dimpotriva, un partid adevarat ar putea folosi astfel de instrumente pentru consolidarea bazei de selectie, a ideologiei etc. E drept, puterea liderilor ar fi mereu amenintata, dar avantajul ar fi ca partidul ar fi puternic si ar avea “cadre” de valoare. Ceea ce e avantajos si pentru lideri, chiar daca nu ar fi baroni, ar avea prezenta in Parlament cvasiasigurata.
      Cealalta este un experiment social: pentru prima data in istorie avem posibilitatea sa testam democratia directa. Eu zic ca merita incercata; cred sincer ca ar putea functiona, mai ales in zonele “tehnice” ale legislatiei. Legislatia are si ea parti “ideologice” ( sunt de dreapta, micsorez impozitele) si parti tehnice ( cum obtin aprobarile pentru un club, de exemplu, ca tot e discutia deschisa). Eu cred ca in zona aceasta democratia directa ar face minuni; in zona “ideologica” sincer, nu cred, societatea este in general conservatoare.

  3. Jay spune:

    Sa nu ne amagim!
    Un accident tragic, desigur cu efecte emotionale ample in public, nu justifica, sub nicio forma, abdicarea de la principiile esentiale ale democratiei de tip european, cu care Romania era creditata pana acum (cu toate insuficientele cunoscute sau presupozabile).
    Ne indreptam accelerat spre un haos temporar si, corectiv apoi, spre un radicalism de tip interbelic, care ne va repozitiona in postmedievalismul neaos, atat de drag ultranationalistilor si fundamentalistilor ortodocsi indigeni.
    Ca un intelectual sa scrie pe o platforma “elitista” fraze de genul “mi-ar place să pot da like sau unlike pe site-ul Parlamentului, la fiecare lege în parte” presupune relativizarea totala si disolutia finala a oricarui sistem legal din aceasta tara nenorocita. Pentru ca, daca “dislike” o lege, se presupune ca pot sa o ignor, sa o incalc vesel, iar daca vreo instanta, ORICE INSTANTA, incearca sa ma traga la raspundere, ii pot raspunde ranjind “baaaai, mi-e nu-mi place legea asta, am dat dislilke, ca-i noua democratie, pe care am castigat-o in Piata si pe strada, e corect sa fac ce vrea glanda mea si sa nu o respect, pentru ca nu-mi place de ea”!
    Puteti evalua consecintele??? Va dati seama de nivelul de responsabilitate etica si sociala reflectat in acest articol???
    Si nu va preocupati, am inteles exact continutul articolului dvs., cu toata stilistica implicita…

    • Razvan A spune:

      De ce esti atat de drastic? Like sau dislike la o lege e chiar mai putin decat ceea ce se petrece in una din cele mai mari democratii mondiale, recte Elvetia unde lik-ul inseamna adoptare si unlike.ul neadoptare.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Eu cred ca am scris “fara rezultate juridice” deocamdata. Si acum imi dau cu parerea despre legi, dar fiind legi le respect, fie ca imi “like” sau nu. Dar exercitarea acestei pareri in comun, si nu ca in prezent, “la o bere” aduce un plus de valoare si permite cristalizarea unor argumente si unei atitudini in raport cu ele, eventual chiar a unor asociatii care sa faca lobby pentru schimbarea lor. Una este sa injur o lege cu prietenii si alta e sa vad ca sunt cateva sute de mii de oameni care gandesc ca mine.

    • Cetatean spune:

      Te faci ca nu intelegi despre ce vorbeste dl. Mihai Badici. Este vorba despre un feedback care pune in evidenta in ce masura politicienii reprezinta interesele cetatenilor care i-au votat, si nu interesele unor “grupuri de interese” obscure. Este, de fapt, inca o metoda de a pune in aplicare PRINCIPIUL TRANSPARENTEI, principiu pe care politicienii romani il “iubesc” atat de mult.

      P.S. Dupa cum spunea si dl. Mihai Badici, aceasta “consultare” se face “fara rezultate juridice deocamdata” (deoarece INCA nu suntem o democratie participativa). Pentru a ii linisti pe romanii ingroziti de riscul compromiterii statului de drept de catre cetateanul de rand ( ;) ), propun sa existe o perioada de cateva zile INAINTE de votarea legii in Parlament in care sa se poata da “like” sau “unlike” pe varianta finala a legii (pe site-ul Parlamentului). In acest fel, pana si plebea ( ;) ) va intelege ca nu poate sa invoce in instanta “dislilke”-ul dat (nu este legal sa faca “ce vrea glanda ei”), si astfel isi va indrepta pornirile “organice” impotriva politicienilor care “au tras-o in piept” (avand, totusi, grija sa isi tempereze “glanda”).

  4. kinn spune:

    Sa nu uitam cum au fost procentele cand romanii au dat “like” si “unlike” pe Traian Basescu in referendumul din 2012.

    In politica intransigenta rareori da rezultatele scontate. Politica este prin definitie un domeniu al negocierii, iar negocierea nu se poate face pe Facebook.

  5. Mihai spune:

    “Dislike” se spune (cum au sugerat si altii), “unlike” inseamna ca ~ ti-a placut o data si te-ai razgandit. Din pacate nici pe FB nu apare butonul de “dislike”…

    P.S. Trebuie sa schimbati titlul articolului :) )

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Pe FB nu exista ( nici nu cred ca se va introduce, desi s-a vorbit despre asta) , dar pe alte forumuri da. Aveti dreptate, e mai corect dislike, dar asta e bineinteles un amanunt, m-am contaminat de la FB …



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Badici


Mihai Badici

Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) si doctorand al aceleiași facultăți. Administrator de sistem cu peste zece ani de experienț... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)