vineri, martie 29, 2024

Pătați dar latră

Definiția glumeață, în cheie morală, a câinilor de rasă dalmațiană se potrivește multor personaje din vastul vodevil politico-mediatic românesc. Neverosimilă într-o lume echilibrată, unde persistă repere morale, ieșirea publică a unor indivizi pătați, uneori gata condamnați în justiție, sau deja încarcerați, a devenit banalitate la noi.Tonul l-a dat mediul politic viciat. Cel mai concludent exemplu este cel al europarlamentarului Adrian Severin, fost ministru de externe, recent condamnat la 3 ani și 3 luni închisoare cu executare pentru luare de mită și trafic de influență. Alți doi parlamentari europeni depistați în aceeași afacere, unul sloven și altul austriac, au demisionat deîndată. Românul nu. Acasă, el este vicepreședintele Institutului ”Ovidiu Șincai” și dă lecții amabsadorului american acuzând SUA că a instituit un ”stat polițienesc” pe plaiurile mioritice. Nu trece zi ca tata Felix-Voiculescu să nu răcnească din pușcărie la instituțiile statului sau la cine poftește, cum făcea, dealtfel și condamnatul Adrian Năstase pe vremea detenției. Gigi Becali, întors din temniță pe tronul său aurit, este mai vocal decât înainte și excesiv de prezent pe ecranele tv. Este o naivitate să invoci nerușinarea, din moment ce societatea nu-i sancționează, instituțiile sunt anemice, iar indignarea n-a scos încă în piața publică mii de oameni împotriva mânăriei care îi scapă de pușcărie mai devreme pe infractorii ”de lux” pe baza unei fraude evidente.

Similitudinea jocului politic cu cel mediatic, complicitățile profitabile, explică de ce mass-media acceptă să dea vizibilitate unor inși care intoxică suplimentar spațiul public, deghizați în profeți, analiști, comentatori sau chiar în candidați, după ce au eludat penitența. Asemănările merg mai departe: jurnaliști dovediți ca infractori sau decredibilizați după ce au încălcat nu doar normele deontologice, ci au la activ fapte de domeniul penalului, stau bine merci pe canapeaua confortabilă a ”păreriștilor” de seară pe la televiziuni sau muștruluiesc nația online. Discuția despre misterioșii agenți acoperiți din presă, dintre care doar doi au mărturisit, e prea lungă ca să fie consumată aici. Tontoroiul politic jucat de câțiva falși jurnaliști e pe bani: Bogdan Chireac, beneficiarul unor grase contracte cu STS în timp ce făcea și pe jurnalistul, poreclit de Cristian Sima ”delivery boy” pentru valizele cu bani suspecți, n-a dispărut deși, teoretic, breasla l-a exclus. Dan Diaconescu, fondatorul televizunii tomberon OTV, maestru al șantajului de presă, a dăruit comunității jurnalistice neprețuite învățături din pușcărie publicând vreo patru opere științifice ca Televiziunea.Menire socială, dezvoltare știintifică și comunitară sau Tehnici științifice de realizare a interviului modern. Și jurnalistul craiovean Constantin Tibi Pătru, condamnat pentru înșelăciune, spălare de bani ș.a. vine cu cinci opere dintre care Evoluție tehnologică și involuție deontologică în televiziune impresionează în mod special prin subiectul etic.

Antena 3, caz-școală al manipulării și propagandei postdecembriste, duce de nas un public captiv, utilizând șabloane justițiare, statutul de jurnalist și libertatea presei – referința absolută a non-jurnaliștilor Gâdea, Ursu, Greu, Tudor, Badea, Stancu – pentru a servi interese patronale de natură infracțională. ”Pentru a-i ține în șah pe politicienii re­calcitranți și pentru a-i mulțumi pe cei prieteni, conducerea postului de te­le­vi­ziu­ne plătește analiști, comentatori, dar și jur­naliști”, scria editorialista Sabina Fati. Șantajul, atacul, presiunea, manipularea, linșajul în direct sunt instrumentele lor de tortură. Uzurparea statutului presei se face pe căi diverse, de la campaniile de denigrare duse în emisiuni, la chemări în stradă pentru cauze false, aflieri mânărite și premii cumpărate, până la înscenări perverse care țintesc buna-credință a unor foruri europene apărătoare ale libertății de exprimare. Ultima șarlatanie pusă la cale de anteniști (iar asta e o știre) este o dezbatere la Bruxelles, la Parlamentul European, pe tema libertății presei în 15 martie, unde vor avea ocazia să se dea victime, prostind lumea.

Update. Stelian Negrea citează pe Voxpublica din articolul meu de săptămâna trecută, într-o încercare jalnică de autovictimizare, insinuând că a fost supus unui linșaj mediatic. Să nu mă citeze. Cazul său nu are nicio legătură cu cele scrise de mine, ci cu faptele pentru care Asociația Ziariștilor Independenți, secția românească a AEJ, l-a exclus (el totuși se prezintă în continuare pe FB ca membru AEJ) și a depus plângere penală. E simplu: și-a băgat în buzunar în mod cinic, prin firma Gershwin Media srl, o sumă frumușică, între 12.000 și 15.000 Euro, apoi s-a dat la fund cu cardul organizației, ștampila și documentele fiscale. Justiția va face socotelile corecte. Iar acum, printr-un abuz de statut, uzând de vizibilitatea pe care jurnaliștii o au, aruncă praf în ochi cu un contract de comision a cărui clauză de confidențialitate o încalcă și îi amenință cu justiția pe cei care au publicat comunicatul AZIR. Organizația a făcut un exercițiu corect de igienizare a breslei și de avertizare publică. A atras atenția că prin presă mișună ”dalmațieni”. Cum spuneam, pătați dar …

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. In mediile interlope, se foloseste sintagma pleonastica „tupeu nesimtit”. Adica, intr-o lume in care tupeul este de la sine inteles si in care nu rezisti o secunda fara tupeu, exista si o varietate suprema de tupeu – cel nesimtit. Un soi de superlativ, care nu e accesibil chiar oricui.
    Romanul are o vorba: „Daca ai intrat in hora, trebuie sa joci!” Si mai exista si expresia „pana in panzele albe”. Orice om, prin actiunile sale publice, seteaza un standard dupa care este judecat de cei din jur, conform educatiei si capacitatii lor de intelegere. Asa apar sustinatori si contestatari ai persoanei respective. Uitandu-te la sustinatorii unei personalitati publice, poti spune ceva despre acea personalitate. E valabil si pentru entitati juridice.
    Cel mai recent exemplu este „mitingul de sustinere a Antenelor”. Chiar si domnul Iohannis si-a nuantat declaratiile, dupa respectivul miting. :)
    Daca nu avem asteptari nerealiste de la anumite persoane, suntem feriti de dezamagiri. „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.”

  2. Dar aceasta stire si tragica si comica adica tragi-comica este adevarata?

    Citez:

    Răzbunarea lui Oprea.

    I-a lăsat fără doctorate pe senatorii care au votat pentru urmărirea penală El i-a
    făcut, el îi distruge! Toţi cei 72 de senatori care au încuviinţat urmărirea penală a lui Gabriel Oprea au rămas fără doctorate. Generalul s-a supărat că a fost trădat şi le-a retras lucrările. Avea tot dreptul, pentru că el e coordonatorul a sute de doctorate, inclusiv ale senatorilor. Deşi votul trebuia să fie secret, cu bile, Oprea a spus că e o ţară democratică şi că nimic nu-l opreşte să stea lângă urne şi să se uite. În timp ce colegii treceau să voteze, Oprea trăgea cu ochiul şi cum vedea că unul a votat pentru urmărirea penală, striga: “Te-ai lins pe bot de doctorat” şi îl nota într-un carneţel.Ameninţările lui Oprea nu s-au oprit aici. “Mulţi dintre voi sunt securişti, iar eu vă sunt şef. Vedeţi voi mâine la
    sediu! O să constat şi eu că interesul naţional impune să vă tai pensiile alea pe care vi le-am dat tot eu”, a spus Oprea. Acesta le-a promis-o senatorilor: “O să mă regretaţi când o să circulaţi cu Loganul de serviciu, în loc de limuzinele cu care v-am obişnuit eu”, a mai declarat senatorul infractor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro