vineri, martie 29, 2024

Presa, puterea a patra sau a cincea?

Teorii recente definesc comunicarea informală pe rețelele sociale și jurnalismul cetățenesc ca fiind a cincea putere în stat, mereu în opoziție cu celelalte puteri. În răspăr stă și față de puterea mediatică, fiindcă Facebook,Twitter, Instagram, Snappshot sau bloggerul devenit brand, au de multe ori capacitatea de a stabili agenda, susține William Dutton de la Oxford Internet Institute. O parafrază la aceste ierarhii dicutate serios în conferințe de comunitatea media, descalifică presa coborând-o pe locul cinci, fiindcă, nu-i așa, puterea a patra e publicitatea, atât timp cât banii decid existența organizațiilor și companiilor de presă. Nu e chiar o glumă. Însăși presa germană, bine finanțată, cu o piață solidă, unde printul păstrează un loc respectat, chiar dacă tirajele au scăzut o dată cu progresul online-ului, are îngrijorările sale. O dezbatere cu tema Quo vadis Media?, inițiată de jurnaliști germani din presa publică și privată, cu contribuția unui grup divers de jurnaliști și experți din țări ca Belarus, Franța, Chile, România, Serbia, Malaesia, Bolivia, Ghana, Kosova, Kirghistan, Moldova, Namibia, Pakistan, Arabia Saudită, Kosovo, Thailanda, Venezuela , a relevat preocupări și temeri similare față de enorma fragmentare a lumii de azi, care solicită alte perspective asupra comunicării media. Forma sau conținutul, povestea sau imaginea, investigația sau divertismentul, audiența sau faptele, sunt câteva dileme comune presei de oriunde. Însă există și diferențe. Jurnaliștii din Germania, care au un sistem funcțional pentru zona etică, cu un Consiliu de presă independent, cu o sindicalizare consolidată, au în prezent câteva îngrijorări legitime: cum să trateze criza creată de fenomenul ”Lügenpresse”/Presa minte și ce drum să aleagă în Era digitală, după scăderea popularității ziarelor în print și a televiziunii clasice (o cifră aproximativă ar fi scăderea totală a tirajelor de la 20 milioane de exemplare în anii ’90 la 5 milioane azi). La sediul organizației germane Reporteri fără frontiere îngrijorarea e subliniată și de căderea Germaniei de pe locul 12 pe locul 16 în Indexul mondial al libertății presei. A contribuit la scădere hărțuirea mass-media de către grupul islamofob Pegida și de partidul radical Alternativa pentru Germania, care agresează jurnaliștii scandând ”presa minte!”. ”S-a mai auzit acest slogan în timpul celui de-al treilea Reich, când naziștii au sugrumat presa liberă”, a subliniat Maximilian Popp de la Der Spiegel, accentuând că presa va recupera încrederea dacă nu cedează propagandei. Totuși, situația dezvăluie un conflict în interiorul societății germane, o frustrare în creștere care permite afirmarea mesajelor populiste. Nici cazul Jan Böhmermann, autor satiric german, judecat pentru insultă adusă președintelui turc Erdogan, nu aduce vești bune pentru libertatea opiniei. În schimb, modelul mediilor publice, radio și televiziune, cu o finanțare de aproape 7 miliarde de Euro anual, așa cum au fost prezentate cifrele de Dr. Susane Pfab, secretar-general la ARD, pare să fie indestructibil. Taxa obligatorie colectată în proporție de 86% este de 17 Euro de familie în fiecare lună. Declinul mediilor publice românești vine, desigur, din prost management, dar diferența de finanțare din taxa radio-tv își spune cuvântul*. Presa privată, puternicele trusturi deținute de Axel-Spriger sau Bertelsman, dar și agenția de presă DPA, a cărei autonomie e dată de un acționariat mare provenit din subscripții, se află într-o efervescență digitală care schimbă piața și lumea, dar nu și importanța sumelor venite din reclamă. Puterea a patra, deci?

Jurnaliștii germani se întâlnesc în 3 mai la Media Convention/re:publica, târgul media unde se pot vedea ultimele noutăți în comunicare și tehnologie. O dezbatere despre competiția televiziunilor internaționale de știri a dezvoltat o polemică majoră între reprezentanții Deutsche Welle, Russia Today, CNN și Al Jazeera: cine poartă responsabilitatea obiectivității, presa sau publicul? Russia Today spune că publicul trebuie să fie sceptic, să caute singur adevărul, din mai multe surse mediatice, să se îndoiască de orice informație din cauza diversității digitale. Etica, o condiție a libertății presei, este aceeași pentru toți jurnaliștii, ea trebuie respectată fiindcă pierderea încrederii publicului înseamnă ”Adio jurnalism! Bun venit propagandă, manipulare, conspirație, spionită”, aceasta a fost concluzia lui Peter Limbourg, directorul Deutsche Welle, aplaudată de participanți.

* Este intolerabil cum membrii comisiilor reunite de cultură și mass-media din Parlamentul Românei – de data aceasta cu excepția parlamentarilor PNL retrași de la acest abuz – tratează legea după bunul lor plac: luni, 9 mai, comisia condusă de Georgică Severin a chemat-o la audieri nu doar pe Monica Ghiurco, desemnată a doua oară prin vot de Consiliul de Administrație al TVR pentru funcția de președinte, ci și pe Irina Radu, favorita PSD, părtașă de mai mulți ani la dezastrul instituției. Din nou, legea este călcată în picioare de parlamentari, fiindcă Legea 41/1994 indică la art.3 cum se face desemnarea și validarea președintelui-director general în mediile publice: ”În vederea propunerii, comisiile permanente de specialitate vor examina cu prioritate, în termen de 7 zile, candidatul recomandat de către membrii titulari ai consiliilor de administraţie. Audierea candidatului se face de către comisii, în prezenţa membrilor consiliului de administraţie respectiv”. Dacă prevederea ar avea altă interpretare, atunci comisia ar fi procedat de la bun început la audierea mai multor candidați, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată până acum. În niciun mandat. Mai mult, în plen va fi trimisă doar propunerea Irinei Radu, nu și celalată propunere, rezultată din votul și voința Consiliului de Administrație. PSD (plus UNPR, ALDE, UDMR) spune răspicat că vrea să își planteze omul și să controleze TVR, așa cum controlează SRR, fără să îi pese de incompatibilități și alte chestiuni penale. Nici acest viol colectiv n-a reușit să îi scoată din inerție pe oamenii televiziunii publice, care ar trebui să tragă heblul și să iasă în stradă. Telejurnalul zilei a atârnat mai la coada știrilor că a avut loc audierea la comisie și că va fi soare, dacă nu va ploua.

Articol aparut si in revista 22

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Digitalul in fotografie a generat o inflatie de fotografi si de fotografii. Inevitabil, prin marirea exponentiala a bazei de selectie, digitalul a ridicat serios stacheta calitatii fotografiilor ce merita sa fie facute publice (si sunt apreciate de catre public).
    Cam asa sper sa se intample si cu presa. Adica, atatia oameni, care chiar au ceva de spus, o pot face azi fara sa aiba nevoie de o „presa” de tiparit sau de un canal TV. Iar publicul are a alege dintre mai multe oferte, care nu sunt neaparat dependente de resurse materiale importante si, implicit, aservite unor interese. Este chiar o revolutie, daca stam sa ne gandim…

    Cred ca presa „clasica” va ceda teren in favoarea mediului online. Iar daca mediul online va trai din publicitate, presa „clasica” poate cadea chiar pe locul 6.

    Cat despre vajnicii nostri parlamentari (care nu ma mai pot surprinde decat cu decizii coerente), ma intreb daca e posibil ca un proiect serios de inteligenta artificiala sa le poata lua locul, candva, in viitor… Cum ar fi, oare?… :)

    • A crescut stacheta prin „marirea exponentiala a bazei de selectie”? Din contra, daca e sa calculam raportul intre calitate si kitsch, a scazut.
      Iar in ce priveste bloguriele, e plin de oameni care-si dau cu parerea fara sa aiba nicio legatura cu subiectul (evident, nu in cazul de fata). Nu mai vorbim de faptul ca foarte multi bloggeri sunt platiti (sau au anumite interese) pentru a scrie articole, ceea ce e foarte grav, mai ales ca nu se specifica nicaieri acest lucru.
      Despre wikipedia, nu mai vorbim, calitatea este extrem de slaba. Acest lucru n-ar fi o problema daca oamenii s-ar limita sa o foloseasca doar ca punct de plecare intr-o cercetare, insa multi iau drept litera de lege lucruri scrise de catre amatori. Pentru ca oricat am vrea, 1000 de amatori nu pot inlocui un profesionist. Volumul nu va inlocui niciodata calitatea, oricat entuziasm ar exista. A scrie o carte, sau un articol (la un anumit nivel de calitate), presupune o pregatire si un efort mult peste posibilitatile omului de rand.
      O sa spuneti ca fiecare e liber sa decida daca este un material de calitate sau nu. Dar oare fiecare are competenta de a decide acest lucru? Practic se inlocuieste sistemul traditional, bazat pe editori sau peer-review, adica pe oameni cu un nivel de competenta cert, cu un sistem bazat pe judecata „de valoare” a unor amatori.
      O sa mai spuneti ca in timp lucrurile se cern, si vor ramane cele de calitate. Dar este fals, pentru ca raman acele lucruri pentru care exista cerere, iar asta depinde de nivelul publicului si nu de cel al publicistului. Un public mediocru se va multumi intotdeauna cu materiale mediocre. Si se intra intr-un cerc vicios, in care se cere din ce in ce mai putin, si se ofera pe masura.
      Avem ca exemplu la indemana „democratizarea” produsa in muzica in deceniile trecute, care n-a dus la cresterea calitatii (dimpotriva) ci doar a cantitati, si ceea ce este mai rau la pervertirea gustului publicului. Asa se face ca maneaua este asta genul muzical national.

      • Nu stiu ce ati inteles dumneavoastra ca vreau sa spun, dar am spus exact ce vroiam sa spun. :) Incerc s-o spun si altfel: In fotografie, „democratizarea” mijloacelor de acces la public, usurarea „procesului tehnologic” si ieftinirea „sculelor” au marit baza de selectie si au ridicat stacheta calitatii. Usurarea accesului la mijloacele de exprimare scoate din noroi diamante care, in conditiile unor medii cvasi-inchise (profesioniste, poate, dar inchistate), ar fi ramas in noroi. Inevitabil, este si mult gunoi, intr-adevar, dar, daca stii unde sa cauti, gasesti diamantele.

        Si mai spuneam ca SPER sa se intample si cu presa ceea ce s-a intamplat cu arta fotografica.

        Evident, cine cauta pe site-uri de kitch, va gasi kitsch, iar cine asculta posturi de manele, va auzi doar manele. A sti ce sa alegi, tine de „consumator”, nu de „furnizor”.

        P.S. Avand in vedere nivelul la care se prezinta „jurnalismul” de astazi, as zice ca e destul de greu ca „bloggerii” sa se situeze sub acest nivel.

        • Un amator care are acces la mijloace profesioniste nu devine profesionist. Iar in presa nu exista mijloace tehnice sofisticate ca-n fotografie de exemplu. Nu devine nimeni mai inteligent daca scrie la tastatura in loc de creion si hartie.
          Se poate argumenta ca accesul facil la informatie creste productivitatea, dar categoric nu te face jurnalist. Esentiala e capacitatea de a prelucra informatia. Iar aceasta nu tine nici de democratie, nici de internet, ci de pregatire. In lipsa unui filtru competent, e greu de crezut ca un jurnalist se poate forma doar pe baza like-urilor. E ca si cum am crede ca e posibil sa faci o scoala fara profesori, in care elevii sa invete doar unul de la celalalt. Sigur, ar putea functiona pana la un punct, dar nivelul va fi extrem de limitat.
          Deci nu e de asteptat nimic bun din presa online, din contra. Pana acum s-a demonstrat in toate domeniile (muzica, literatura, tv) ca „democratizarea” duce la cresterea cantitatii si scaderea calitatii pe ansamblu. Iar in conditiile unei cantitati imense de informatie disponibila, devine aproape imposibila discernerea intre informatia utila si cea inutila sau mai rau, alterata. Iar manipularea devine un instrument extrem de puternic si la indemana.

          • Mai intai, cu respect, va rog sa mai cititi o data, cu atentie, ceea ce am scris.

            „Profesionist” nu inseamna dotat, talentat, capabil, integru, inteligent sau sclipitor. Inseamna doar ca persoana a facut o scoala (sau un curs) in domeniul respectiv si castiga bani din activitatea respectiva. Atat. Nu este o garantie pentru calitatea productiilor sale.
            Astazi, daca ma uit la „jurnalistii profesionisti”, constat ca au uitat pana si de principiul verificarii informatiei din trei surse independente. Asa ca eu as zice sa o lasati mai moale cu profesionistii din presa…
            Bineinteles, in cazul ofiterilor deghizati in jurnalisti si a jurnalistilor-tonomat, verificarea informatiei nu intra in sarcina lor. :)

            • Nu stiu de unde aveti ideea ca as lua apararea „profesionistilor” din presa. Ceea ce vreau sa spun este ca mare parte din jurnalistii de astazi sunt produsul „democratizarii” presei, si ca efectul va fi din ce in ce mai vizibil, pana la disparitia presei de calitate. In momentul in care singurul arbitru devine consumatorul, iar acesta este unul nepregatit, calitatea nu are cum sa creasca, din contra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro