marți, martie 19, 2024

Prima imagine directă a unei găuri negre. Ce am învățat?

Ieri, consorțiul Event Horizon Telescope a făcut publică prima imagine directă a unei găuri negre. Efortul comun a zeci de radiotelescoape de pe tot mamapondul, într-un proiect coordonat și plătit de UE, cu aproape 40 de milioane de euro a produs urmatoarea imagine:

Imaginea reprezintă fotografia unei găuri negre supermasive, aflată în Galaxia M87, la aproape 50 de milioane de ani lumina depărtare. Gaura neagră are 100 de miliarde de kilometri diametru (aproape de zece ori mai mare decât sistemul solar) și conține masa echivalentă a câțiva miliarde de sori. Pe cer, diametrul ei aparent este egal cu cel al unei portocale aflată pe Lună. De aici vine dificultatea în a fi fotografiată: ar fi fost nevoie de un telescop cu o oglindă mare decât suprafața Pământului! De aceea, cercetătorii au folosit multe radiotelescoape, împrăștiate peste tot pe fața Pământului și au măsurat într-un moment în care era senin peste tot pe glob. Prelucrarea datelor a durat câțiva ani, pentru că radiotelescoapele au fost sincronizate cu ceasuri atomice, iar datele au fost așa de multe, încât au trebuit trimise cu avionul, nu pe internet.

Ce vedem în fotografie? În partea din centru este o pată întunecată. În esență, ea este gaură neagră, de unde nu mai iese lumina. Dar, atenție, pata întunecată este de câteva ori mai mare decât orizontul găurii negre, punctul de la care nimic nu se mai întoarce. Asta pentru că lumina este deformată puternic de câmpul gravitațional al găurii negre. Simplu spus, centrul de pată întunecată este fața găurii negre, iar marginea ei este partea din spate a găurii negre, totul mărit de câmpul gravitațional al găurii negre, care funcționează ca un fel de lentilă gravitațională.

În jurul găurii negre se vede un disc luminos. El este un „disc de acreție”, format din rămășițele stelelor atrase de gaură neagră și „făcute praf” (literal). Particulele de praf se freacă unele de altele în mișcarea lor în jurul găurii negre, se încălzesc (așa cum se întâmplă când se freacă două mâini), se ionizează și încep să strălucească puternic în tot spectrul electromagnetic. O parte din discul de acretție se extinde în interiorul zonei întunecate, dar nu se mai vede, pentru că lumina de la el nu mai ajunge la noi. Materia de acolo se duce mai departe spre centrul găurii negre, într-o călătorie fără întoarcere. După cum se vede, discul este orientat cu fața spre noi, ceea ce este foarte bine! Lucrul acesta îl știam dinainte, pentru că pe la polii găurii negre ies două jeturi de materie. Întâmplarea face că, în cartea „Fizică Povestită” (pe care am publicat-o la Humanitas), am dedicat o întreagă secțiune găurii negre din galaxia M87. Acolo se vede cum jetul ce iese de la poli se îndreaptă înspre noi, de aceea noi privim discul de acreție drept în față (nu dintr-o parte).

În noua imagine se observă cum partea de jos a discului de acreție este mai luminoasă. De ce? Ei bine, jetul de materie ce vine de la poli nu se îndreaptă direct spre noi, ci este orientat puțîn într-o parte. Asta înseamnă că discul de acreție este puțin înclinat. El are o parte (cea de jos) în care materia se îndreaptă puțin spre noi și alta (cea de sus) în care se îndepărtează de noi. Aceasta conduce la niște efecte relativiste, iar în final partea de jos luminează mai mult.

Până acum, după cum vedem, noua imagine nu aduce nimic nou. De fapt, asta este vestea cea mai mare: teoria găurilor negre, bazată pe teoria lui Einstein, se confirmă! Nu există în date ceva în plus față de ceea ce se știam deja… Dacă este o surpriză, ea se află în ceea ce nu s-a spus: faptul că nu a putut fi măsurată așa de ușor cealaltă gaură neagră masivă studiată, cea din centrul galaxiei noastre! Explicația se găsește în conferința de presă. Astfel, rezultatele intermediare au arătat că gaura neagră din centrul galaxiei noastre se mișcă mult mai repede decât cea din galaxia M87 (care e mai mare și mai înceată). De aceea, cercetătorii au probleme să obțină o imagine clară a gaurii din centrul galaxiei noastre, pentru că, simplu vorbind, nu stă pe loc să-i facem fotografia.

Aici am înregistrat o explicație video mai detaliată a metodei de masură. Tot aici detaliez cum se formează celebra imagine a găurii negre din filmul Interstellar.

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. Fascinant.
    Regret enorm ca nu am pregatirea necesara pentru a putea macar sa incerc sa inteleg aceste fenomene cosmice. Am citit ieri diverse site-uri de stiri ce au pubicat fotografia si au explicat ce si cum.
    V-am vazut si clipul de pe youtube. Inteleg semantica, dar cam atat. Mi-as dori sa pot sa „diger” mult mai bine subiectul…

    • Eu zic ca ar trebui sa incepeti de aici: exista 2 tipuri mari de forte in fizica: forte „slabe” ( gravitatia ) si forte „tari”, in nucleu.

      Materia nu e cum o vedem noi, continua, ci sunt particule mici aflate la distante imense raportate la dimensiunile lor. Daca nucleul atomului de hidrogen ar fi cat o minge de golf, electronii ar orbita la 2.5 km distanta. Cine tine particulele la distanta asta ? Sunt aceste forte tari din atomi, de respingere. Ele dau structura materiei. Insa ele nu sunt infinite. Cand multa materie se aduna intr-un loc sub efectul gravitatiei ( cam de 5 ori mai multa decat in Soarele nostru ), in centru gravitatia face ca sa existe un fel de presiune ce poate invinge fortele tari din nuclee. Odata invinse, nu mai este nimic care sa opreasca colapsul. Ganditi-va la o schela pe care ati pus o greutate imensa si care se face una cu pamantul.

      In stele, reactia de termofuziune este o explozie continua a unei bombe cu hidrogen imense in centrul stelei care, prin energia (radiatia) pe care o emite, impinge materia la distanta de centru si previne acest colaps. Echilibrul intre gravitatie si fuziunea nucleara face ca o stea sa existe o vreme si sa aiba o dimensiune relativ mare. Cand hidrogenul se termina, apare o scurta fuziune a elementelor grele apoi o explozie – supernova. In centrul supernovei, gravitatia + explozia inving fortele tari si totul colapseaza intr-o gaura neagra. Daca steaua nu e suficient de mare, nu apare acea fuziune secundara si nici explozia si va colapsa mai pasnicla un stadiu de materie superdensa ( pitica alba ), dar fortele din nucleu nu vor fi invinse.

      Pana aici e partea simpla si relativ intuitiva a gaurilor negre. Abia de aici incolo incep chestiile interesante si paradoxurile cu gaurile negre.

  2. Avem nevoie de mult mai multe astfel de texte, si de mult mai putine (sau, mai bine, deloc) articole despre ce marsavii a mai spus/facut Dragnea, Tariceanu, Cuc, AKM, Basescu, si altii. Noi, romanii, traim in general intr-o lume in care aparent nu exista decat scandal, prostii, can-can, sex, si intrigi. Orizontul intelectual si cultural al multora dintre noi se rezuma la „Romanii au talent” si publicatia intelectuala WowBiz.

  3. Uluitor ce s-a descoperit în astrofizica ultimelor decenii.
    Stim foarte mult despre sistemul nostru solar cu toate planetele și satelitii lor (o planeată nr 9 undeva departe?). S-au descoperi sute de planete extrasolare.

    Numai fizica teoritică scârtie azi, lipsesc teorii, bate pasul pe loc?
    Supersimetria nu mai spune nimic?

      • Din presa da azi:
        Astrophysikerin über Bild eines Schwarzen Lochs
        „Das ist ein Schlüssel zu einer neuen Physik“
        Silke Britzen
        Britzen: Wir sehen einen hellen Ring. Dieser Ring ist wichtig, der gibt uns den Hintergrund für dieses Schwarze Loch. Wenn man also ein supermassives Schwarzes Loch, wie wir es hier haben, mit 6,4 Milliarden Sonnenmassen, in eine helle Umgebung bringt – eine glühende Gasscheibe, hell leuchtendes Plasma –, dann erzeugt dieses Schwarze Loch diese dunkle Region, es wirft quasi einen Schatten.
        Jetzt kann man diese verschiedenen Aspekte dieses Bildes ausmessen, dann kann man wie bereits gesagt die Masse bestimmen. Man kann daraus ablesen, dass das Schwarze Loch rotieren muss, das, was ganz wichtig für uns ist, man kann die Größen bestimmen, man kann checken, ob das mit den Vorhersagen von Albert Einstein passt – und das tut es –, man kann sagen, dass da Plasma ganz schnell um das Schwarze Loch rotieren muss.
        Wir bekommen unglaublich viele Informationen aus diesem Bild. Und ganz wichtig: Wir wissen jetzt, dass unsere Modelle richtig waren, also dass in den Zentren von Galaxien wirklich supermassive Schwarze Löcher zu finden sind und dass dieser ganze Mechanismus so funktioniert – also aktive Schwarze Löcher in den Zentren von Galaxien als Maschinen für diese Galaxien.
        Britzen: Also wir haben so lange daran gearbeitet, das ist ein Riesenteam mit mehr als 200 Wissenschaftlern aus 59 Instituten und 18 Ländern. Da sind Jahrzehnte an Forschung reingegangen. Wir haben immer mit indirekten Beweisen für Schwarze Löcher gearbeitet und konnten immer nur sagen: Ja, wir sind uns ziemlich sicher. Ich habe jahrelang Vorträge darüber gehalten und versucht, es anschaulich zu machen, dass da ein Schwarzes Loch drin sein muss. Es ist für uns eine ungeheure Erleichterung, Befriedigung und Glück, dass wir jetzt dieses Bild haben und es zeigen können und wirklich sagen können: Das Ganze ist konsistent mit den Überlegungen, das passt. Ich denke schon, dass man es heutzutage ziemlich laut rausschreien muss, damit es auch gehört wird, damit man weiß, dieses Bild ist jetzt da, und jetzt können wir weiterarbeiten, basierend auf diesem Bild.
        …………
        Vor knapp 14 Milliarden Jahren ist unser Universum aus einem sehr heißen und dichten Zustand hervorgegangen, dem Urknall, meinen Astronomen. Doch was war der Urknall genau? Ein singuläres oder zyklisches Ereignis? Und was war davor?
        „Im Anfang schuf Gott Himmel und Erde; die Erde aber war wüst und wirr, Finsternis lag über der Urflut und Gottes Geist schwebte über dem Wasser. Gott sprach: Es werde Licht. Und es ward Licht.“

        Was da laut biblischer Genesis am ersten Schöpfungstage geschehen ist, halten manche für eine perfekte Zusammenfassung der Urknalltheorie. Nach ihr hat das Universum mit einem grellen Blitz begonnen.

        „Gab es eine Schöpfung? Oder hat es das Universum schon immer gegeben?“ – Doch so populär die Idee mit dem Urknall sein mag. Stephen Hawking hatte große Zweifel, ob der Urknall wirklich eine Art Anfang für den Kosmos gewesen ist.

        „Am Anfang sagt Gott: Es werde Licht. Gott ist also schon da, schon vor der Schöpfung. Gott ist ein übernatürlicher Gott.“ – Guy Consolmagno, Direktor der Vatikan-Sternwarte, sieht den Urknall als Werk einer höheren Macht.
        Rein wissenschaftlich wird man die letzten Geheimnisse vom Anfang der Welt ohnehin kaum lösen können, fürchtet der Kosmologe Andreas Tammann: „Der Urknall selber, mit dem das Universum anfing, wird letztlich immer eine Hypothese bleiben und wir werden auch zum Beispiel nie die Frage beurteilen können, ob das Universum endlich oder unendlich ist.“

        Die Kosmologie ist jener Bereich der Astronomie, in dem sich die Forscher mit dem Universum als Ganzes befassen – mit seinem Aufbau und seiner Entstehung. Einer, den die Schöpfung gleich zweifach umtreibt, wissenschaftlich-rational wie persönlich-religiös, ist Guy Consolmagno. Der Astronom gehört seit fast drei Jahrzehnten dem Jesuitenorden an und ist Direktor der Specola Vaticana, der Sternwarte des Vatikans in Castel Gandolfo vor den Toren Roms. Vom Himmel war er schon immer fasziniert.

  4. Cateva intrebari :
    1. gaura neagra ramane asa sau se mareste pe masura ce trece timpul ?
    2. in interiorul gaurii materia absorbita sburda sau se concentreaza ?
    3. daca gaura se mareste inseamna ca puterea si distanta de absorbtie se maresc ?
    4. o gaura neagra supergicantica , finala , ar putea fi laboratorul unde se creeaza punctul ala mic-mic dupa care urmeaza Big Bang-ul ?
    Cu stima , NC .

    • Salut,

      Din cate stiu, gaura neagra se”hraneste” daca are suficienta materie in jurul sau cu care sa faca asta. In general gaurile negre sunt ca niste „aspiratoare” extrem de ineficiente in sensul ca materia mai degraba orbiteaza in jurul sau decat sa se deplaseze catre punctul din mijloc numit singularitate.
      Inca nu se stie absolut nimic despre ce se intampla in mijlocul unei gauri negre. Unele pareri spun ca si noi am fi in mijlocul unei gauri negre chiar in acest moment… :)
      Stephen Hawking spunea ca gaurile negre, daca nu au materie pe care sa o absoarba, se evapora incredibil de lent prin emanarea de asa-numita „radiatie Hawking”, proces ce dureaza miliarde de ani. Poate chiar mai mult.
      Se crede ca timpul nu prea functioneaza in jurul gaurii negre asa cum il stim noi ( vezi Interstellar ), asa ca sunt inca multe necunoscute cu privire la aceste ciudatenii ale naturii si fizicii.
      Totusi, ceea ce se poate spune sigur ( si sustin si eu acest lucru ) este ca nu avem deocamdata capacitatea intelectuala sa intelegem acest fenomen, nu am evoluat ca specie suficient de mult si probabil ca va trece muuuuuuuult timp pana sa facem asta ( daca nu ne bombardam intre noi inainte )

      Zi buna

  5. 50 de milioane de ani lumina, daca putinii mei neuroni inca functionali nu ma inseala ceea ce vedem acum este o imagine de acum 50 de milioane de ani a unei gauri negre? If so, o mai fi pe acolo, desi ce inseamna 50 de milioane de ani la scara Universului, o nimica toata…

    Ce e de apreciat este ca s’au investit bani si s’a petrecut aceasta sincronizare a telescoapelor, in loc sa’i investeasca in welfare si pomeni electorale ca sa castige alegeri

  6. In privinta ‘jeturilor’ de materie care ies pe la poli, de ce nu sint ‘vizibile’ in aceasta imagine construita artificial? Am pus ghilimele la ‘vizibile’ pentru ca, la fel ca discul de acretie, aceasta materie expulzata ar trebuie sa emita unde electromagnetice in toate spectrele, unde care ar fi fost detectate de radiotelescoape. Din gaura neagra nu scapa lumina insa ies aceste jeturi?
    Este un fapt unanim acceptat ca exista materie care ‘scapa’, din gaura neagra?
    Multumesc.

    • Din câte știu există emisiunea Stephen Hawking la marginea (cercul, sfera) găurilor negre din cauza efectului cuantic ( e înăuntru și în afara “Ereignishorizont” orizontului observabil). Vertical ca jet sunt particule gama cu energie foarte mare măsurată la mare distanță. Nu sunt fizician (Prof Harald Lesch, München are ca. 200 emisiuni TV despre astrofizică, la fel emisiuni TV preluate din SUA).

  7. cit ma dau eu da dastapt, cit am incercat eu sa citesc tot nu pricep mare lucru.
    Singura consolare e ca citeam pe undeva ca nici chiar Einstein care a teoretizat acest egauri negre nu a crezut in ele, adica nu prea a fost de acord cu parerea lui!

    • Pe mine m-a speriat altceva: cu vreo 130 de ani înainte de Einstein, un fiu de preot dintr-un sat de pe lângă Nottingham a ajuns la concluzia că pe cer ar trebui să existe și găuri negre, un fel de ”stele invizibile” atât de masive, încât din ele nici lumina nu poate scăpa.

        • @neamtu tiganu – chiar ai impresia ca ranchiuna compenseaza vreodata ceva? Incapacitatea de a intelege modul de comanda al stabilizatorului orizontal de pe 737 e mult mai jenanta decat incapacitatea de a intelege „functionarea” unei gauri negre. Macar in filme puteai sa fi vazut rotile alea care se invart singure inainte si inapoi langa gleznele pilotilor si sa te intrebi de la ce sunt.

          Nu sunt nascut in Moldova, dar am crescut in Iasi, am scris de mai multe ori asta pe forum. Chiar crezi ca asta justifica vreun sentiment de superioritate din partea ta? Dincolo de faptul ca in discutiile cu Dl.Mihai Badici ai insistat mereu sa desconsideri Craiova si Oltenia in ansamblu, deci modul asta de a-ti exterioriza ranchiuna nu e o exceptie, e regula.

          • În ce film ai văzut tu roti care se-învîrt singure lunga gleznele piloților?
            Esti sigur ca ai inteles ceva din mcas? Sau patriotismul tău te face sa sfințești tot ce-i american?

          • Din păcate în ceea ce privește avioanele probabil că dl Neamțu Țiganu are dreptate cu desconsiderarea Craiovei :) Craiova a fost mereu un oraș patriarhal de moșieri, axat pe agricultură. Experiența industrială era minimală (chiar dacă eu de pildă provin dintr-o familie în care bunicul dinspre tată construia căruțe – satul meu era un brand în domeniu – iar sora celuilalt bunic era căsătorită cu cineva care avea un atelier mare în care făcea trăsuri, căruțe și tot ce mai însemna fierărie în interbelic :) O parte din pasiunea mea pentru inginerie vine de la curtea plină cu fierătanii din ce mai rămăsese din atelier după ce l-au confiscat comuniștii, pentru că el și copiii lui au rămas cu „microbul” și au meșterit și după, cum s-a mai putut…Mergeam cu tata să îmi sudeze tricicletele și lopețicile . ). Și acum cred că singurul domeniu în care Craiova e competitivă industrial este zona motoarelor electrice și a electrotehnicii în general. Sigur, există și Ford, dar acolo e vorba doar de manufactură. Politica de dezvoltare uniformă a comuniștilor are meritele ei, dar probabil că un domeniu de vârf ar fi trebuit lăsat în zonele cu tradiție, iar oltenii să fi început încetișor, cu tractoare, combine etc. Universitatea din Craiova nici nu avea facultate de aeronave, ceea ce e foarte important când vrei să abordezi un domeniu complex, în schimb cea de electrotehnică cred că e competitivă, toți colegii mei care nu au plecat din oraș au trecut pe acolo, unii au rămas profesori, deci e ok. Mai e o problemă, că România anilor respectivi nu era USA, ca oamenii să se mute dintr-un oraș în altul pentru un job mai bun, să formeze un fel de parc tehnologic, așa că pentru tânărul stagiar trebuie să fi fost o corvoadă relocarea… nu mă mir că are încă sechele :)

            • Mai ales pt Craiova problema a fost ca industrializarea a fost prea brusca. In doar citiva ani s-a facut Oltcit, Fabrica de Avioane, s-a extins Electroputere. In mod sigur exista un anumit potential de oameni cu talent tehnic, dar necesarul depasea cu mult posibilitatile.
              In alte zone, vorbesc de aviatie, Bacau, Brasov si chiar Bucuresti s-au oferit mai putine oportunitati, desi acolo exista o anumita traditie. Ar fi fost suficient, in acei ani, sa se compare cantina de la Craiova cu cele de la Bacau, Brasov.

            • @neamtu tiganu – problema reală e superioritatea autoinventată, pe criterii etno-folclorice. Aeronautica de la Craiova a fost doar pretextul ieftin. În realitate, la baza superiorității afișate de Bucureștenimea Sa, nu se află nimic. Împăratul e gol.

    • @neamtu tiganu – dacă nici după o săptămână de discuții, tu nu știi despre roțile alea care se învârt lângă tine într-un cockpit de 737 tocmai ca să vezi ce face stabilizatorul orizontal în fiecare moment, măcar ai putea să scrii pe Youtube ”trimming wheel 737”, să vezi ce rezultate obții. Te lăudai că ai proiectat avioane, trebuia să știi lucrurile astea încă de acum 30 de ani:

      https://www.youtube.com/watch?v=l62NvkRWa5E

      De asta spun piloții că ”dacă n-ai zburat pe Boeing, înseamnă că n-ai zburat”, pentru că un într-un Boeing poți să vezi în fiecare secundă ce face pilotul automat sau sistemul MCAS.

      Iar pe la minutul 7:00, acel pilot (norvegian, cred) îți explică exact despre Runaway Stabilizer Procedure, deși clipul acela e pe Youtube de vreo 2 ani, mult înainte de orice problemă cu 737 MAX.

      • P.S. – între minutul 5:45 și 6:30 poți să afli exact ce trebuie să fi văzut piloții etiopieni, dacă ar fi avut habar ce fac. Deși, repet, clipul acela e de 2 ani pe Youtube.

        • Harald, pur si simplu incerci sa manipulezi cu minciuni ordinare…

          Citeste asta:

          „they came up with a cockpit warning light that would alert the pilots if the plane’s two angle-of-attack sensors disagreed.
          But then, as Jon Ostrower reported for the Air Current, Boeing’s team decided to make the warning light an optional add-on, like how car companies will upcharge you for a moon roof.
          The light cost $80,000 extra per plane and neither Lion Air nor Ethiopian chose to buy it,”

          Cu alte cuvinte Boeing a vrut 80.000 de dolari pt doua amarite de beculete, la un avion care costa citeva milioane, fara sa spuna ca acestea ar fi neaparat necesare, e ca si cum ti-ai lua masina fara volan, ca acesta ar fi optional. Deci pilotii LIon Air si etiopieni habar nu aveau ce indica AOA!?

          • @neamtu tiganu – povestea asta cu AOA DISAGREE am scris-o eu acum o săptămână, într-un răspuns adresat lui @Ioan. La același articol la care comentai și tu, folosind comunicare patologică inclusiv după ce ți-am spus că e patologică.

            Unii oameni îmbătrânesc destul de urât, mai ales specialiștii Epocii de Aur, cei care s-au prefăcut toată viața nemaipomenit de competenți și acum nu suportă contactul cu realitatea.

      • P.S.2 – între minutul 3:50 și 4:55 poți să afli despre celălalt mod de comandă al stabilizatorului orizontal, cel care întrerupe pentru doar 5 secunde acțiunea MCAS sau a pilotului automat .

      • Harald, ai scris de roti care se invirtesc linga GLEZNA pilotilor, eu nu stiu sa existe roti la GLEZNA pilotilor. Ori habar nu ai ce sunt alea GLEZNE, ca vad ca faci joc de glezne, ori nu stii ce sunt alea roti, ori ai vedenii.

        Cultura ta YouTube ma impresioneaza, pacat ca nu intelegi nimic.

        MCASul e minunat cind functioneaza, adica atunci cind primeste info corecte de la senzorii AOA, cind nu, poti sa-l uiti, mai rau te incurca.

    • @neamtu tiganu – unde am scris eu că ”americanii nu greșesc niciodată” ?!

      Boeing a dat-o în bară big time cu implementarea actuală a MCAS, dar asta pentru că piloții din lumea a treia sunt cowboy de tipul lui Adrian Iovan. Cunoșteam mai mulți piloți din generația lui și toți erau pe același calapod. Nu stăpâneau procedurile corecte, improvizau la inspirație și se credeau mari eroi dacă ieșeau întregi din câte-o situație în care n-ar fi trebuit să intre deloc, dacă ar fi avut habar ce fac. Viteza excesivă a avionului e dovada că ei nu mai stăpâneau situația, nu mai știau ce fac.

      În rezumat: dacă MCAS o ia razna, trebuie să știi să-l deconectezi în secunda doi și să ajustezi manual stabilizatorul orizontal, folosind manivela de pe roțile alea despre care tot discutăm. Ajustare ”manuală” nu înseamnă să apeși butonul de pe manșă, cum au crezut cowboy-ii etiopieni când a zis copilotul că ”nu merge”. Sigur că butonul de pe manșă nu mai merge, dacă ai deconectat alimentarea electrică a motorului care ajustează stabilizatorul, dar ei de fapt habar n-aveau ce au deconectat și ce nu.

      Sigur că e treaba lui Boeing să elimine situațiile când MCAS o ia razna, dar dacă totuși a luat-o razna, e treaba piloților să-l deconecteze. Chiar nu-ți dai seama cât de stupid e să susții că ai încercat să învârți de manivela aia și nu merge? Și acum, ca proiectant de avioane ce te afli, când o să meargă mai ușor manivela aia, la viteză mai mare sau la viteză mai mică a avionului?

      Separat de asta, încearcă să înțelegi un lucru simplu: poveștile astea s-au mai întâmplat o dată în anii ’60, pe vremea lui Boeing 707, când piloții nu înțelegeau ce face ajustarea automată a stabilizatorului și supracorectau mereu, până dărâmau avionul de pe cer.

      • P.S. – mai mulți piloți americani au raportat incidente minore cu MCAS, se pare că e destul să apară un vânt lateral de câteva zeci de km/h după decolarea avionului, în timp ce urcă spre altitudinea de croazieră, chiar dacă senzorul de unghi de atac de pe partea aceeea nu e neapărat defect. Dar n-a murit nimeni și n-au pus pasagerii în pericol, au deconectat pe moment ajustarea automată și au reconectat-o mai târziu. Tocmai pentru că știau ce fac, spre deosebire de etiopieni.

        Nu e treaba piloților să știe ce face MCAS sau dacă e defect vreun senzor de unghi de atac, dar trebuie să știe cum e normal să se miște roțile alea și să-și dea seama când încep să se miște anormal (excesiv ca durată și excesiv ca număr de rotații).

      • Ajustare ”manuală” nu înseamnă să apeși butonul de pe manșă, cum au crezut cowboy-ii etiopieni când a zis copilotul că ”nu merge”

        Din multimea timpeniilor pe care le repeti la nesfirsit am ales-o pe asta, ca-i mai gogonata.

        1. Citeste blogul meu, inca de la premiza de accident a unui Airbus, la accidentul Air Lion si acum cu etiopianul. Am scris de aceste subiecte inca de acum un an.
        2. Studiaza raportul preliminar, vezi curbele violet si bleu deschis… si gindeste-te.. daca ai cu ce.. Pilotii etiopieni au stiut exact ce trebuie facut si ce a recomandat Boeing… insa avionul, nu!

        • @neamtu tiganu – ți-am mai spus că pe blogul tău faci confuzii între comenzi, nu mă interesează dacă le-ai corectat sau nu. Chiar nu pricepi cum funcționează un întrerupător electric? Dacă era deconectat, nu mai permitea MCAS să acționeze stabilizatorul orizontal în niciun fel. Dar nici din butonul de pe manșă nu mai putea fi acționat, ci numai dând la manivelă.

          Ți-am mai spus și că în raport ceva e putred: ori piloții au apăsat întrerupătoarele alea și-atunci trebuiau să folosească manivela, ori le-au reconectat și-atunci MCAS a făcut ce-a vrut el cu stabilizatorul orizontal.

    • @neamtu tiganu – ca să te lămurești cum e cu glezna; încearcă să te așezi în scaunul de pilotaj la 737 și vezi unde îți vine roata aia. Exact în dreptul gleznei e partea ei de jos, când pui piciorul în fața scaunului. După ce te-ai așezat, normal că tragi scaunul mult mai în față, iar roata aia îți vine mai lângă genunchi și coapsă, exact cât să poți da la manivelă, dacă e nevoie, fără să miști scaunul și fără să te miști nici tu.

      Dar tu habar n-aveai până ieri că roata aia există și că are și o manivelă pliată în ea.

        • @neamtu tiganu – în cazul unor subiecte există un anumit nivel de complexitate la care se poartă discuția, trebuie să poți avea simultan în minte 7-8 aspecte ca să menții acel nivel de complexitate. Dacă poți, bine. Dacă nu, discuția ajunge la nivelul babelor de la piață.

      • @Harald, apărarea Boeing in cazul 737Max. este sinucidere curata. Fiecare mai face câte o prostie, dar în acest caz este un lanț de evenimente care pun într-o lumină nefavorabila și inginerii și conducerea Boeing și Autoritatea aeronautica americana FAA. Va fi un scandal costisitor, asemănător cu Diesel-Gate- ul pentru VW, și care se va sfârși prin proiectarea unui avion de la zero. Acum s-a mai descoperit inca o eroare de soft, complet diferită, despre care inca nu au transpirat detaliile. Poveștile tale, că era foarte simplu de decuplat MCAS, dar nu s-au priceput piloții este penibilă, nici presa americana, nici conducerea Boeing, nu dau vina pe piloți, avioanele sunt la sol până prin august, sunt in rahat până la gât. Acum au dat o recomandare că aceste avioane nu sunt bune pentru aeroporturile de la înălțime, cu piste scurte sau din zone calde, deoarece nu decolează bine, nu au portanta suficientă. Atat Addis-Abeba , cat si cel din Indonezia, sunt astfel de aeroporturi. N-au știut până acum lucrurile acestea. N-au avut loc pe acel fuzelaj pentru motoare mai mari, dar le-au montat in ciuda bunului simț. Te-am lăsat în pace pe acest subiect, deoarece noi informații apar la lumina și peste câteva luni vom avea o imagine de ansamblu mai clară. Nu se știe încă cat a fost lăcomie, cat a fost incompetenta in aceasta poveste, dar cert este că nu cadrează cu imaginea de superputere globală, singulara și autosuficienta a SUA.

        • @Ioan – divergența asta de opinii are la bază aspecte mult mai de bază. În esență, tu și @neamtu tiganu sunteți exponenții mentalității colectiviste: ”criminalii de la Boeing să meargă la pușcărie, au omorât oamenii de care trebuiau să aibă grijă”. Pentru că așa sunt unii oameni crescuți, cu ideea trebuie neapărat să aibă cineva grijă de ei. Partidul, statul, nu contează. Cineva trebuie să aibă întotdeauna grijă de ei, asta e filozofia lor de viață, așa că nu admit să fie ei înșiși responsabili pentru nimic.

          Prin contrast, eu explic cum stau lucrurile dpdv al responsabilității individuale: ești în scaunul de pilotaj de la 737 MAX, în momentul ăsta MCAS tocmai a luat-o razna, cum trebuie să procedezi ca să salvezi avionul și pasagerii? Îl blestemi pe Ed Wilson ca să mori împăcat sau te ocupi de comenzile avionului? Chiar crezi că vor învia piloții și pasagerii, dacă face Ed Wilson închisoare?

          Cel puțin din 1960 încoace, problema asta a fost valabilă la toate Boeing-urile 737 construite: dacă stabilizatorul orizontal ajunge în poziție extremă, iar poziția lui nu este corectată manual, avionul se duce cu botul în pământ și se prăbușește, oricât de tare trag piloții de manșă. Ori corectezi poziția stabilizatorului, ori te prăbușești, la asta se reduce totul în final. Nu contează cum a ajuns stabilizatorul în poziție extremă, nu asta e treaba ta când ești în scaunul de pilotaj.

        • astuia i s-a nazarit pa niste roti, saracu de el, habar nu are ce sunt alea, dar i-au placut mult ca au manivela si sunt rotunde si zice el ca-s la glezna, atunci cind pilotii danseaza, in picioare, pe scaune.
          Si mai zice ipochimenu ca, vezi Doamne, au mai fost incidente minore la amis, cu MCAS, ceea ce, dupa mintea lui, inseamna ca asta functiona perfect, odata ce avea incidente, drept urmare, logica lui beton deduce si ca incidentele majore ar fi trebuit sa fie minore, si ca si 707 a avut probleme si a fost bine.

  8. Pe net „circula o poza cu secera si ciocanul inflacarate exact ca cercul din jurul gaurii negre.
    Intre capul ciocanului si curbura secerii sint doua gauri negre.
    Vazute si traite de sute de milioane de oameni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Presura
Cristian Presurahttps://www.facebook.com/stiintaclub
Fizician, cercetator la compania Philips, Olanda (canal youtube) Autor al lucrarii "Fizica Povestita", aparuta la editura Humanitas in anul 2014. Absolvent al facultatilor de electrotehnica si de fizica, Cristi a obtinut doctoratul in fizica la Universitatea Groningen, Olanda, in anul 2002, unde a caracterizat proprietatile optice ale sistemelor corelate de electroni. Rezultatele sale s-au concretizat in lucrari publicate in reviste de specialitate: Physical Review Letters si Science. In prezent este cercetator la compania Philips, Olanda, unde s-a specializat in domeniul senzorilor medicali. Impreuna cu echipa sa, a inventat si introdus pe piata primul ceas capabil sa masoare pulsul sportivilor, numai pe baza senzorilor optici. A publicat mai multe zeci de lucrari si brevete de inventie. Este membru al asociatiei cercetatorilor romani Ad Astra. In fiecare zi, Cristi descrie, pe scurt, cate o stire din stiinta, pe pagina sa de Facebook: https://www.facebook.com/presura

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro