marți, martie 19, 2024

Problema nu e atat primul milion din contracte cu statul, ci toate celelalte milioane

Dacă ar fi să vedem duse la capăt anchetele anunțate în presa din zilele acestea în domeniul IT, probabil că vom asista la un cutremur devastator în această zonă. Las însă analiștilor politici plăcerea de a desluși ițele încurcate ale acestora, ițe care nu mă îndoiesc că ajung la personaje politice de cel mai înalt nivel nu doar de pe la noi (cu asta suntem deja obișnuiți) ci și de prin alte locuri mai bine cotate ale Europei și probabil chiar și pe lângă Redmond pe undeva. Cel putin legendele cam asta zic, și eu cred în legende.

Am mai discutat cred și în alte articole această nedumerire a mea. Sunt un om destul de atașat de gândirea realpolitik încât prefer să nu întreb pe nimeni cum a făcut primul milion. Dar mă aștept ca acest prim milion să stea la baza dezvoltarii unei afaceri solide și bazată pe economia reală, cel puțin în IT, acolo unde the sky is the limit.

În loc de asta, firmele “abonate” s-au dezvoltat în aceeași direcție: prin generarea de noi și noi proiecte cu statul, reluarea celor vechi și vopsirea în alta culoare, sau eventual “exportarea” soluțiilor în țări cu o îndelungată experiență de cinste și corectitudine, în special din zona fostei Uniuni Sovietice.

Trebuie să stabilim din capul locului: nevoia de soluții IT în administrație este reală și presantă. O vedem în fiecare zi de plată a dărilor, o vedem la coada de la podul de la Cernavodă și în general pe oriunde pe unde interacționăm cu statul. Problema licențelor e simplă: statul oricum trebuia să își licențieze sistemele de operare. Cum opțiunea Linux ( cel puțin pentru desktop) se cam excludea din start – o să explic de ce – singura problemă era stabilirea prețului la care se vor achiziționa ( și firma prin care se va face achiziția). Dacă urmăriți presa IT o să vedeți că periodic apar articole despre o oarecare primărie sau un oarecare stat care vrea să migreze la Linux. Singurul caz important în care aceasta s-a întâmplat ( cel puțin de care știu eu) e cel de la Munchen, despre care am scris. In rest, acestea sunt simple tehnici de negociere a prețului. Pentru a nu pierde contul, Microsoft face de regulă reduceri substanțiale.

La noi soluția Linux oricum n-ar fi funcționat, pe de o parte pentru că ar fi trebuit asigurat și un pic de suport și training pentru utilizatori ( ori  IT-stii din administrație nu prea aveau tangență cu sistemul) , iar pe de altă parte aceiași contractori au produs de-a lungul vremii o gramadă de mici softuri utilitare care funcționează doar pe Windows.

Deci ceea ce era de discutat era doar prețul; mai departe să sperăm că ne vor spune “organele”.

Întâmplător firma la care am lucrat a fost un fel de subcontractor de subcontractor în proiectul EADS. Un server Fujitsu-Siemens nu funcționa cum trebuie; cum firma la care lucram era distribuitor iar eu posed ceva certificări pe aceste produse, am fost  chemat să văd ce se întâmpla. Am vrut să văd sistemul de monitorizare, care fusese implementat de HP cu produsele lor ( deși serverele erau altă marcă) . Brusc m-a apucat râsu-plansu’: Fujitsu chiar are un sistem de monitorizare elegant pentru servere, și avea chiar și componente de interconectare cu produsele HP ( care oricum erau lideri de piață pe această zonă, deci alegerea lui era corectă din punct de vedere tehnic) . Însă bineînțeles implementatorii habar nu aveau de asta.  S-a lăsat cu o vizită la sediul nostru, unde le-am prezentat întregul sistem funcțional pe serverele noastre, și în cele din urmă rațiunea a triumfat, cum spuneam și data trecută. Așa că pot să mă laud că am avut și eu o modestă contribuție la aderarea la Schengen; din păcate, alții au făcut ceva mai puțin….

V-am povestit acestea ca pe o ilustrare a felului în care s-au asamblat aceste proiecte: mai degrabă ca pe o împărțire echitabila a placintei decât având în vedere funcționalitatea. Până la urmă, măcar acest proiect (sper că) funcționează – chiar dacă în gol – nu am mai avut tangență cu el ulterior, dar porțiunea respectivă funcționa. Sunt însă multe alte proiecte care au fost de la început asamblate prost, și nu vor funcționa niciodată bine. Măcar pentru astea probabil că merită întrebat chiar și de primul milion.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Nu inteleg de ce la noi solutia Linux nu ar fi reusit: cu mult mai putini bani decat achizitionarea licentelor se puteau instrui administratori de sistem pe platforma Linux, iar cu alti putini bani se puteau dezvolta aplicatiile necesare (care nu sunt de fapt prea multe) pe aceeasi platforma. Eu sunt ferm convins ca motivul este mult mai simplu si mai urat: coruptia cvasi-generalizata.

    • Pai e explicat deja in articol: deja multe aplicatii mai mici exista doar in varianta pt Windows. Plus vechea problema cu documentele Office care nu sunt compatibile cu altceva.

      Cu toate acestea, daca programele ar fi fost coordonate de cineva cu o farama de viziune, s-ar fi putut vedea evolutia catre aplicatiile cloud/on-line. Deci programele necesare ar fi putut avea clienti web, moment in care sistemul de operare ar fi devenit practic irelevant. Confruntat cu perspectiva de a pierde definitiv clienti, Microsoft ar fi fost fortat sa ofere discounturi si mai semnificative. Intre timp, pana si Microsoft, impotriva propriei vointe, a fost fortat sa adopte un format (aproape) deschis, deci nici macar compatibilitatea documentelor nu mai poate fi o bariera pentru multa vreme (posibil sa nu mai fie deja, n-am urmarit indeaproape).

      • Open Office (Libre Office) importa foarte multe formaturi, inclusiv pe cele Microsoft. Din anii ’90 lucrez aproape in mod exclusiv pe platforme Linux (am doar un laptop Apple incepand din 2008, restull calculatoarelor si laptop-urilor ruleaza Linux) si nu am avut nicio problema care sa nu poata fi rezolvata in conditii rezonabile in ceea ce priveste resursele. Nu sunt un specialist in IT insa impresia mea este ca MS nu este decat un gigant cu picioare de lut care isi trage „maretia” din prostia si lacomia oamenilor, in cea mai mare parte.

        • Încearcă să angajezi vreo 10-12 oameni și pune-i să lucreze pe Linux. După care vino și povestește-ne cum a fost :P

          Microsoft a oferit oamenilor ceva ce le era absolut necesar, un sistem simplu de folosit care merge pe milioane de configurații diferite fără ca utilizatorul să aibă nevoie să știe prea multe: pur și simplu dai click și merge. Am prins vremurile dinainte de Windows 3.0 și m-aș putea descurca dacă Windows-ul ar dispărea. Dar o mulțime de oameni nu s-ar descurca, în special puștimea care vine să se angajeze.

          P.S. După ce experimentezi cu 10-12 oameni, ai să înțelegi probabil acel blestem chinezesc: ”fie să ai mai mult de 100 de angajați” :P

          • Pe asta s-a si bazat strategia MS: oamenii nu vor sa inteleaga ceea ce fac, ei vor doar sa faca ceva. Cel mai ingrozitor lucru pe care il poti cere oamenilor este „sa inteleaga”: parca i-ai pica cu ceara. Si nici macar nu este nevoie de prea mare filozofie: doar ca iti cam trebuie un inginer de sistem, daca ai mai multe calculatoare, care sa-ti faca administrarea, altfel, se poate angaja o firma doar pentru mentenanta. Stiu cateva companii din mediul privat care functioneaza exclusiv pe platforme Linux si o duc foarte bine, insa este adevarat ca nu sunt majoritatea. In plus, mai stiu ca proverbul american „never underestimate the greed and stupidity of the people” este un adevar peren.

            • Opinia mea e un pic diferită. Strategia necinstită a lui Microsoft a constat în a lăsa sistemul de operare suficient de neprotejat încât să poată fi utilizat fără deținerea unei licențe, astfel încât e prima alegere pentru oricine. După care te trezești la interviu cu angajați care nu știu nimic altceva decât Windows și-atunci trebuie să le oferi calculatoare cu Windows, dacă vrei să obții vreun rezultat de la ei.

              Partea cu milioane de configurații hardware pe care rulează Windows văd că ați ignorat-o :) dar ăsta e un merit real al lui Microsoft. S-au inspirat la greu din Linux (serviciile Windows, de exemplu) însă rezultatul a fost tipic pentru o firmă mare: a rezultat un produs coerent, simplu de utilizat. Din câte țin minte, am mai dat exermplul ăsta pe Contributors: vă puteți aduna cu 10 prieteni să construiți un avion ultra-ușor care să mai și zboare, dar pentru a construi 1.000 de Boeing-uri 747 e neapărată nevoie de viziunea unei firme cu zeci de mii de angajați.

              Exact asta a făcut Microsoft în materie de sisteme de operare și tot analogia asta se potrivește și pentru Linux: diversele sale distribuții sunt mici avioane foarte reușite, care mai și zboară. Dar e nevoie de multă pricepere pentru a le face să zboare și tocmai de aceea niciuna dintre distribuții nu a atins un număr semnificativ de utilizatori, comparativ cu vreo versiune de Windows. Așa cum nu puteți cere oricărui posesor de permis de conducere să conducă un autocar de 15 metri, tot așa nu puteți spera ca orice utilizator de calculator să se descurce în Linux.

          • Se rezolva elegant aceasta dilema cu programelele pe Windows daca toate aplicatiile ar fi contractate in regim server – thin client (preferabil java) si astfel nu ar mai exista cerinte specifice pentru sistemul de operare ci poate doar pentru versiunea de browser.
            In ziua de azi sunt distributii de Linux care se instaleaza mai usor ca un windows… cu interfete prietenoase. Daca lucrezi in mod thin client ai nevoie doar de un terminal ieftin. Singura problema pentru utilizatorii din sectorul public e ca solitaire-ul arata un pic diferit.

            • La tine la firmă așa să faci, să lucrezi elegant, în mod thin client. Dar mai întâi implementează în practică sistemul și apoi povestește-ne experiența avută. Nu da sfaturi elegante pe forum, că la asta se pricepe oricine.

            • Se rezolva…daca. „Daca” le-au raspuns spartanii atenienilor, poate cunoasteti povestirea :)

            • Cred ca marea majoritate a celor care citesc aceasta platforma nu au clare notiunile de SO, client email, browser, server etc.. Mai punem problema celor care vin la angajare la noi in firme? :)
              Pana la urma, Pc-ul (tableta, smartphone, iPhone etc.) este un black box. Ii trebuie o telecomanda care sa aiba butoane cat mai prietenoase pentru user. Microsoft a creat cele mai bune telecomenzi.

  2. Dar ce, „solutiile” IT livrate catre stat, sint livrate ca sa functioneze, ca sa le utilizeze cineva? Poate 10%. Restul e tacere :)

  3. Am vazut nenumarate statii de lucru in institutii care invariabil rulau: programe din pachet office si un client e-mail. Plus evident restul de inutilitati care nu au legatura cu fisa postului celui care foloseste PC-ul respectiv. Bani aruncati si pe soft si pe hard.
    E greu sa inlocuiesti Windows peste tot, sa limitezi strict acolo unde devine obligatoriu e cu totul altceva.
    PS. Va garantez ca apareau pana acum pe piata suficiente aplicatii de contabilitate/salarizare/personal care sa ruleze sub Linux. Fara o cerere cat de cat era mai greu sa apara oferta.

    • „PS. Va garantez ca apareau pana acum pe piata suficiente aplicatii de contabilitate/salarizare/personal care sa ruleze sub Linux”

      De ce nu au aparut in mediul privat? Ca mediul privat e principalul beneficiar care utilizeaza acum programe de contabilitate/salarizare/personal. Vorbim de peste un milion de entitati separate care au nevoie de asa ceva (companii si persone fizice autorizate), Si nu cred ca se poate vorbi de coruptie in mediul privat la achizitionarea sistemului de operare.

      • Piata.
        Banuiesc ca va referiti la milion, luand ca referinta numarul de srl-uri, pfa-uri etc.. Prea putini dintre ei folosesc acest gen de softuri. Cei mai multi au un contract / o colaborare cu un contabil sau o firma de specialitate. Ce fac „intern” este strict pe suport hartie.

      • Exista si aplicatii de gestiune pe Linux in mediul privat, mai mici sau mai mari, in zona serverelor lucrurile sunt destul de echilibrate. In zona desktop-urilor si a aplicatiilor de desktop lucrurile merg mai greu. Trebuie sa va ganditi si la faptul ca nimeni nu aloca nimic pentru training-ul utilizatorilor; se presupune ca stiu Windows de acasa; daca schimbi (putin, ca nu e mare lucru) paradigma trebuie sa ai un training minimal; de asemenea fiecare firma are un „mic manager IT”, fie si baiatul patronului sau vecinul de la scara doi, daca firma e mica; in momentul in care migrezi la Linux, trebuie ca acesta sa stie macar la nivel basic. Ori in administratie, de exemplu, managerii IT nu au experienta cu acest sistem, din diverse motive. In final, probabil ca tocmai pentru ei ar fi benefica migrarea: principalele probleme cu care se lupta zi de zi sunt virusii (institutiile nu prea actualizeaza la timp licentele ) si aplicatiile nedorite, lucruri de care ar scapa destul de usor asa. Cum institutiile nu vor aloca bani pentru instruirea lor, singurele training-uri la care participa sunt de obicei cele sponsorizate, ori cea mai buna mancare e la training-urile Microsoft, asta pot sa o spun cu mana pe inima :)

  4. Explicatia e simpla. Nimeni nu este interesat sa promoveze o soluție gratuită, pentru simplul fapt ca nu se vehiculează bani, si nu au de unde sa-si tragă dreptul. Iar dupa părerea mea asta este o dovada de gândire primitiva, pt ca altfel ar vedea ca, cu banii economisiti ar putea rezolva alte probleme.

    • Vezi la câte firme se folosește Linux și nu mai bate câmpii. Acolo ar exista interes pentru o soluție gratuită, da? Și totuși nu e fezabilă practic. Dacă ar fi fost, Linux-ul ar fi înlocuit Windows-ul demult.

  5. În România lucrurile se fac într-un anume mod. Nu contează că e vorba de IT, contează mentalitatea decidenților politici. Care sunt născuți și crescuți la țară, acolo unde există doar două cârciumi în sat și orice client care nu se duce la concurență vine la tine. Așa că trebuie să te pui bine cu primarul, ca să-i bage bețe în roate concurentului. Iar primarul de asta vine la putere, ca să ia șpagă de la unul pentru a-i băga bețe în roate altuia.

    În urmă cu vreo 20 de ani aveam impresia că oamenii cu putere de decizie ar fi vrut să facă lucrurile cum trebuie, dar nu știau cum. O activitate economică derulată timp de 6 ani într-un orășel de 20.000 de locuitori m-a adus la realitate. Toată corupția de la nivel înalt, toate șmenurile și toată sifonarea banilor publici acolo își au originea, la ”talpa țării”. Puterea locală e deținută de oameni de nivelul lui Marian Vanghelie sau Gigi Becali, iar cei cu care concurează vor face la fel când vor ajunge în locul lor.

    Dacă mai ține cineva minte, pe vremea lui Dumitru Sechelariu corupția ajunsese dincolo de orice limită în Bacău. Fratele lui, Sergiu Sechelariu, se bătea pe burtă cu Adrian Năstase, așa că ”Mitică” avea imunitate, orice-ar fi făcut în Bacău. Inclusiv pistă de karting special dedicată pentru fiul său. Atunci, Romeo Stavarache a câștigat alegerile cu un slogan eroic, ceva de genul ”Bacăul a fost cândva al vostru, iar eu o să vi-l dau înapoi”, iar acum se dovedește că de fapt a făcut exact aceleași lucruri ca Dumitru Sechelariu, odată ajuns în locul lui.

    Astea nu sunt lucruri care să se schimbe vreodată în România. Sunt sute de mii de funcționari publici pe același calapod, susținuți la rândul lor de mii de procurori și judecători care gândesc la fel. Și își cresc copiii oferindu-le exact aceeași educație, pregătindu-i pentru exact aceleași funcții publice, astfel încât viitorul României e asigurat.

  6. Problema e statul. Peste tot in lume statul genereaza coruptie.

    Am citit in presa canadiana despre o mare companie abonata la contractele cu guvernul federal. Printre altele, i-au prins ca facturau inlocuirea unui bec cu cinci mii si ceva de dolari.

    Probabil ca ati citit despre „minunatia” de website pentru inscrierea in „Obamacare” produs de CGI.

    Solutia e una singura: Starve thea beast!
    (wiki: „Starving the beast” is a political strategy employed by American conservatives in order to limit government spending by cutting taxes in order to deprive the government of revenue in a deliberate effort to force the federal government to reduce spending.)

    • problema cu acest approach este resumata in 2 linii:

      1. cati farmers (redneck sau nu) ar renunta la multele si marile subventii ce le primesc de la govern ?
      2. cati americani ar renunta la subventiile ascunse din pretul carburantului ?

      toate acestea sunt acoperite de govern cu bani de undeva ?
      de unde ?! din tiparnita sau din taxe.
      pe care o preferati ?

      din pacate America a renuntat la principiul ce a facut-o mare:
      fiecare este raspunzator de soarta sa si actioneaza in consecinta.

    • site-ul Acela a suferit de un singur lucru: nu a fost sufficient testat.
      si, interesant, a fost dezvoltat de cele mai mare capete in IT privat din state.
      nu se spune ca sectorul privat face lucrurile bine ?

      nimic nu este alb sau negru.
      este cam gri.

      • Sectorul privat face lucrurile in asa fel incat profitul sa fie maxim. Daca beneficiarul nu stie ce vrea, managerul de proiect va alege totdeauna solutiile cele mai simple si mai putin costisitoare. Si chiar daca vrea sa faca lucrurile foarte bine – sa zicem ca pe un proiect cu buget generos poate chiar doreste sa mentina blazonul – el nu are cum sa cunoasca cerintele reale mai bine decat clientul. Ori aici e o prapastie, pentru ca sunt sigur ca daca ai sta suficient de vorba cu functionarul de la ghiseu si ai incerca sa intelegi cum functioneaza lucrurile in practica ai putea sa definesti niste specificatii decente; uneori pe la institutii mai mici, primarii, administratii locale chiar se reuseste pentru ca acolo e vorba de putini oameni care vorbesc zi de zi intre ei; la cele nationale insa oamenii „de la centru” stiu mai putin ce se petrece in teritoriu si din aceasta combinatie de interese politice si necunoastere ies lucruri mai putin bune.

  7. „În loc de asta, firmele “abonate” s-au dezvoltat în aceeași direcție: prin generarea de noi și noi proiecte cu statul, reluarea celor vechi și vopsirea în alta culoare, sau eventual “exportarea” soluțiilor în țări cu o îndelungată experiență de cinste și corectitudine, în special din zona fostei Uniuni Sovietice.”

    deci cei din fosta urss sunt corupti. dar cei ce stiind asta au „exportat” lor ceva sa nu mai vorbim si in conditiile sa nu mai vorbim cum sunt ?
    eu stiu ca cel ce cere ciubuc este corrupt si penal.
    dar stiu ca si cel ce da ciubuc este la fel de penal.
    atunci de ce diferentierea ?

    pt a avea raspunsuri la intrebarile legate de OS cred ca raspunsul este evident daca va uitati care este situatia peste ocean si in EU. care este procentul aplicatiilor non-server pe altceva decat windows ?
    o fii ca la apple: OS ideal dar mac-urile acopera numai 5-10% din piata ?

    • ¬eu stiu ca cel ce cere ciubuc este corrupt si penal.
      dar stiu ca si cel ce da ciubuc este la fel de penal.
      atunci de ce diferentierea ?”

      Pentru că o singură parte deține poziția de putere. Ce știi tu este exact lozinca cea mai dragă funcționarilor publici corupți, adică ori ești îndoctrinat cu mentalitatea asta, ori ești chiar unul din acei funcționari publici.

      Baza corupției nu este mita oferită (”ciubucul” de care vorbești tu, deși ciubuc înseamnă mai degrabă bacșiș, nu mită). Baza corupției este decizia traficată de cel care are PRIN LEGE puterea de a lua respectiva decizie. Este adevărat că tentativa de mituire trebuie pedepsită, dar nu atunci când mita a fost solicitată și acceptată.

      Corupția care domnește în România de prin 1975 încoace (între 1960 și 1975 nu prea era) are la bază o legislație strâmbă, care pune funcționarul public într-o poziție de putere nemaivăzută în lumea civilizată. Numai în spațiul ex-sovietic se mai poate vedea așa ceva.

  8. Toate contractele IT ale statului sunt rulate cu o mână de firme (Siveco, Omnilogic, Teamnet, Softwin…). Până acum 4-5 ani erau în conflict, fiecare achiziție câștigată de unul era contestată de restul, rezultau în fundal negocieri interminabile duse de bovine orgolioase (gen Gabriel Marin sau Sebastian Ghiță). Astăzi însă lucrurile s-au așezat: cel care câștigă subcontractează către ceilalți. Iar cumpărătorul final achită costurile adăugate de fiecare intermediar.

    În prezent capacitatea de calcul instalată a unor instituții precum Poliția sau Vama rivalizează probabil cu cea a unui centru NASA. În practică însă avem beciuri pline ochi cu servere în rack, care sunt ținute în priză să beculească frumos. Acestea administrate de „specialiști” cu pregătire de câteva luni și plătiți cu 500 de euro. Comparativ, un specialist betonat cu certificări Oracle și Linux se duce să lucreze în Anglia pe 3000+ euro, nu așteaptă să se angajeze pe pile la dom’ general.

    • Vreti sa va povestesc cum se imparte un contract IT de 42.000.000 USD (adica patruzeci si doua de milioane, ca sa nu creada cineva ca am scapat vreun zero)? Si cate acte aditionale – a se „bani in plus” – a cerut S***co pentru multe si diverse adaugiri? Sau sa va spun ca am fost la negociere cu reportofonul (nu, nu glumesc) pentru ca menajerul lor de prioect sa nu mai schimbe vrajeala la fiecare intalnire?
      Desigur, as putea sa va spun toate acestea, dar dup-aceea, vorba filmului, ar trebui sa va omor :)

      • Vă rog chiar, numai că riscați să vă dezvăluiți identitatea :)

        Nu că ar fi un pericol fatal, că noi nu avem mafie organizată, avem doar clici de găinari. Cel mai periculos incident de care știu a fost o amenințare cu „poate te calcă o mașină” adresat unui expert al unei firme licitatoare, de către un angajat al beneficiarului :D

    • Trebuie sa nuantam putin. Proiectele mari le faci cu firme mari. Imi amintesc de vremuri mai vechi cand firma la care lucram castiga un proiect si doua-trei luni primeam salariul redus ( creditele erau scumpe si banii erau imobilizati in marfa :) ) Astea sunt firmele mari de la noi si proiectele s-ar imparti oricum intre ele. ( as vrea sa excludem Softwin, ei macar fac un antivirus decent care se vinde si in mediul privat, deci nu le pot aplica reprosul initial din articol) . Durerea mea e ca proiectele ar putea fi macar asamblate in asa fel incat sa fie si performate tehnic, in aceeasi bani, poate chiar mai putini (deci profit mai mare pentru ei) . In plus cu banii respectivi ar fi avut deja destul timp sa isi construiasca o linie de produse pe care sa le vanda in lumea larga si sa nu mai depinda si acum tot de aceste contracte.

      • Nu avem manageri în IT care să se fi format în mediu concurențial (Radu Georgescu este o rară excepție). Loazele de la Omnilogic & Co sunt niște șmenari la costum. În firmele astea orice angajat care a reușit să strângă câteva certificări a plecat imediat pe salariu de câteva mii de euro în afara țării. Nu se acumulează nimic acolo, nu există valoare adăugată.

        Softwin este un caz special, pentru că au pornit cu know-how străin de la început. Cultura administrativă a filialei din Ro este însă primitivă (știu un caz în care au cheltuit o căruță de bani și și-au folosit influența doar ca să hărțuiască un angajat de eșalon minor, pentru că a refuzat să-și desfacă contractul cu „de comun acord”).

        Este foarte rău că firmele nu investesc în oameni, dar este și mai rău când statul-beneficiar nu are proprii specialiști. Acolo situația este de câteva ori mai gravă, pentru că ei sunt cei care fac recepția, alcătuiesc caietele de sarcini, pun în exploatare etc. Am întâlnit într-un minister un „expert” atât de prost încât nici nu realiza golul de competență pe care îl avea. Și nu sunt sigur că era nepotul retardat al cuiva, pur și simplu nu se duc oameni bine pregătiți să lucreze în mediul acolo.

  9. Multa lume nu intelege ca acum MS functioneaza din inertie. Bill Gates a fost intr-adevar un geniu in marketing si business (in IT mai putin, dar i-a inteles mecanismele). MS nu va mai avea un altul (putin probabil), iar alte OS-uri (eg. Linux) sau „paradigme” (gen open source, cloud, web services, etc.) sunt deja banale si folosite pe larg, si sprijinite de nume mari (eg. Google).

    Multe aplicatii sunt scrise (inca de multi ani) doar pentru web (din motive evidente). Chiar nu conteaza (sau nu va conta) asa mult OS-ul pentru desktop mai ales in firme unde se presupune ca lucrezi doar cu cateva programe (si nu jocuri, FB, etc.). Pe partea de servere lucrurile sunt si mai simple – nici o firma din lume nu va putea concura voluntariatul unor hobbisti care au scris tone de programe si le-au imbunatatit continuu (plus ca sunt gratis sau oricum mai ieftine; plus ca de obicei sunt mult mai configurabile). Singurul model de business (pe partea strict de OS) va fi de genul cum e acum Red Hat (testare, integrare, suport tehnic, etc.).

    Linux-ul merge pe mai multe configuratii decat Windows-ul (spre deosebire de acum 10 ani…). Producatorii HW nu-si permit sa ignore Linux-ul (ca s-ar exclude automat si pe ei dintr-un segment din ce in ce mai prezent).

    Cred ca o sa ma „distrez” (accentuez ghilimelele – practic suntem cam in aceiasi bransa, deci nu e vorba de ceva pozitiv) peste vreo 10 ani cand sysadminii pur windows-isti vor vedea ca skill-urile lor de IT (de multe ori rezumate la un next-next, mai ales la cei din administratia publica) nu vor fi nici la nivelul uni elev din clasa a 5-a. Si daca nu ai si alte skilluri (de ex. sa te faci manager de doi bani intr-o firmulitza :) ), vei muri de foame.

    Si nu vorbesc de pe pozitia de linuxist – chiar am lucrat mult si cu MS (si-i recunosc si avantajele), si cu diverse sisteme HW/SW.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro