vineri, aprilie 19, 2024

Radioul public și supremația penalilor

Cine crede că prezența penalilor la vârful statului, în politică și în admnistrație, nu are mare relevanță în viața noastră cotidiană, e naiv. Sunt viciate în primul rând instituțiile întoarse împotriva intereselor comunității pentru a servi interesele găștilor. Se vede și în mass-media. Zilele trecute, PSD, partidul condus de condamnatul penal Liviu Dragnea, a încălcat legea dându-i o interpretare convenabilă pentru a-și poziționa omul la conducerea TVR. Ce se întâmplă la radioul public vine tot din convingerea conducerii că, atât timp cât ești sub pavăza partidului, poți să-ți permiți orice. O scrisoare adresată președintelui României, premierului și Parlamentului de ActiveWatch, CJI, COM, Freedom House, APADOR-CH ș.a. semnalează

presiuni împotriva jurnaliștilor care au denunțat, ca avertizori de integritate, abuzurile managementului SRR. Nu doar jurnaliștii canalului Radio România Actualități, Mira Gomboş, Alexandru Rusu și Cătălin Gomboş, sunt supuși cercetărilor, ci și Gabriel Basarabescu, copreședinte al Sindicatului Profesioniștilor din Media și Cultura Română, Mihai Timariu, vicepreședinte al Asociației Profesionale Radio pentru participarea la o emisiune tv, Michaela Platon și Mihai Anghel, manager la Radio Timișoara, pentru a fi dezvăluit tertipurile managementului general. Cazul lui Adrian Moise, concediat, aflat de trei ani în justiție, este de notorietate. Deși jură că nu fură declarându-se ”organism independent”,  Consiliul de Onoare al Jurnaliștilor din SRR nu se bucură de încrederea salariaților fiind considerat un instrument de intimidare în mâna direcțiunii.

Nu e pentru toți ciumă SRR, pentru camarila președintelui-director general (vă amintiți, domnul acela pe care Securitatea îl alinta conspirativ ”Adrian”),  adică pentru cei obedienți, pentru cei care îi execută ordinele oricât de abuzive sau ilegale, este mumă. Cazul Oltea Șerban Parău este strident. Condamnată în 2015 la un an închisoare cu suspendare pentru conflict de interese în formă repetată, directoarea Centrului Cultural Media a fost reașezată, cu aceleași atribuțiuni, în același birou, pe postul de consilier al lui Miculescu. ”Nestemata” radioului public, fina de cununie a fostului premier penal, Adrian Năstase, are o rețea de telefonie fixă separată pentru a intra în legătură cu personalul redacțional. Pentru ce? Pentru comenzi, zic oamenii. Ea este tovarășa de călătorii exotice a domnului Miculescu, bântuind pe mapamond din China în SUA, din Malaesia și Cuba până în Coreea. Dl. Miculescu preferă business class și hotelurile de lux. Păi? În acest timp, veniturile oamenilor din Radio se diminuează, prin anularea acordului redacțional, a orelor suplimentare, iar colaboratorii de prestigiu nu sunt plătiți. Calitatea programelor culturale scade în condițiile în care au fost scoase emisiuni de calitate, pentru a face loc clienților politici. Așa s-a ajuns ca în știrile culturale numele dirijorului Ludovic Bács (pentru cei care nu sunt muzicologi ca doamna Parău, se citește ”Baci”) să fie pronunțat ”Bax”. Mai sunt și alți privilegiați în radio, cu venituri incredibile pentru o instituție publică, care, deși se laudă cu mari performanțe manageriale, manevrează veniturile după legea bunului plac. Dealtfel, ascunși sub diverse titulaturi, mulți dintre cei care dețin influență nu depun declarații de avere pe site. Când se umflă un pic apele și se apropie alegerile, managementul aplică tabla împărțirii, dând câte un strop angajaților ca să tempereze nemulțumirile. Prin Ordinul 506 din 19 mai 2016 se distribuie ”stimulente” din profitul societății pe 2015, în valoare de 920 lei. ”Osul electoral”, cum se exprima un jurnalist din radio, a mai fost dat și înainte de alegerile prezindențiale.

Bucurându-se de frăția penalilor din parlament, raportul anual al SRR nu este luat în discuție de doi ani, probabil pentru a nu se lua în discuție sesizările depuse de cei câțiva curajoși din radio și de organizațiile media. Se știe că Ovidiu Miculescu se află la ultima fază procesuală cu ANI, după ce a fost deja condamnat pentru incompatibilitate. A reușit să împingă sentința finală până la 1 noiembrie, având de-a dreapta alt penal, pe avocatul Tudor Chiuariu, fost ministru al justiției, condamnat penal la 3 ani și jumătate cu suspendare. 1 noiembrie e Ziua radioului. Oamenii se întreabă, oare ce vor sărbători atunci: condamnarea lui Miculescu și plecarea lui, sau, dimpotrivă,”reinventarea dictaturii” sale, cum a numit-o jurnalistul Paul Dobre de la Săptămâna Financiară.

Articol apărut în revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Partidul cel vechi se lupta pentru mijloacele vechi de (dez)informare in masa, pe care le pretuiesc oamenii vechi. Incet-incet, oamenii vechi vor trece la cele vesnice, mijloacele vechi de informare vor pali, iar partidul cel vechi se va stafidi.
    Mijloacele de informare cele noi, sprintene si interactive, folosite de oamenii noi, vor ridica partidele noi si vor contura noua societate.
    Este in firea lucrurilor si asa se va intampla.
    Lupta vechiului este apriga si disperata, dar orice victorie a vechiului nu poate avea efecte decat pe termen scurt. Sunt doar mici victorii fara orizont, mici valuri contrare mareei.

    • Car’va’sa’zica Coane, daca inteleg bine, incercati sa ne spuneti mai pe ocolite dar direct pe fata: ‘lasati-ne sa va mai furam si sa dam cui vrem noi de la gura copiilor vostri si cand n-o sa mai fie de furat atunci om vedea cum am vazut si pana acum”…
      Sa ne ajute Domnul dupa faptele si inima noastra!

      • Daca asta ati inteles dumneavoastra, Coane, din ce am scris eu, nu pot sa spun decat ca va compatimesc.
        Daca ati inteles corect, dar v-a deranjat comentariul meu, e treaba dumneavoastra sa va intrebati (si sa va raspundeti) de ce v-a deranjat.
        Ne place sau nu sa recunoastem, perimatzii apartin trecutului, iar progresul ii lasa in urma. Este in firea lucrurilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro