joi, martie 28, 2024

Raiul știrilor false*(I)

Informația că Facebook investește într-o strategie pentru detectarea știrilor false a făcut instantaneu ocolul lumii, fiind comentată ca un armistițiu cu sistemul mediatic care, prin vocile sale cele mai prestigioase, a reproșat rețelelor sociale ca Facebook, Twitter, YouTube etc., precum și platformei Google confiscarea autorității presei și răspândirea știrilor false. Acuzele au fost întărite după Brexit și în timpul campaniei prezidențiale americane, dar mai ales după victoria lui Trump, atribuită în parte și vitezei cu care FB a rostogolit știri negative și mincinoase la adresa contracandidatei sale.”Este o idee trăznită!”, a reacționat public Mark Zuckerberg la o conferință ținută imediat după alegeri. A susținut mai departe că Facebook este o companie ”tech” și o platformă neutră găzduind conținuturi pentru care nu își asumă responsabilitatea. Problema Facebook este că”nu recunoaște că este în fapt un publisher și că are o responsabilitate ca difuzor de știri. E nevoie să recunoască și să aplice principiile și standardele de bază ale jurnalismului și libertății de exprimare care au ghidat munca jurnaliștilor, editorilor și publisherilor de-a lungul generațiilor”, subliniază Aidan White, fost secretar general al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, în raportul Ethics in the News.Challeges for Journalism în the Post-truth Era. Un grafic publicat în raportul institutului Reuters, Journalism, Media and Technology Trends 2017 arată că, în timpul campaniei prezidențiale americane, interesul publicului (click, share, comentarii etc.) pentru știrile false a crescut pe Facebook de la 3 milioane în februarie-aprilie 2016, la 8,7 milioane în august, iar știrile presei consacrate (mainstream media) au scăzut în interes de la 12 milioane de reacții la 7,3 milioane în ziua alegerilor. Proliferarea știrilor false, a imaginilor de senzație, a clipurilor care dau fiori este stimulată de însuși modelul de business practicat de platformele atotputernice: reclamele încasate de Google, FB, Twitter, Microsoft etc. au în vedere numărul de click-uri, de vizualizări, traficul. Or, virale nu devin știrile serioase și analizele argumentate, ci știrile și imaginile șocante. Sistemul de like și share bagă în viteză știrile false, selecții care nu se bazează pe rațiune și cumpănire, ci pe emoția de moment.

Totuși, ”imperialiștii” sistemului mediatic, Google și Facebook, au acceptat unele concesii: Google a inițiat un program de finanțare pentru jurnalismul de calitate în Europa numit Digital News Initiative, iar Facebook a început să elaboreze un sistem de etichetare a știrilor false pentru a avertiza publicul să fie prudent. Detectarea informațiilor suspecte, necreditabile sau inventate se va face cu ajutorul unor organizații din toată lumea care au aderat la Codul Internațional de Principii în materie de verificare a informației. Dealtfel, previziunile  pentru 2017 ale mai multor experți invitați de NiemanLab, includ dezvoltarea unor tehnologii complexe de verificare, adevărate ”mașini de control” pentru informația care circulă în mediile digitale, în presa online, în mediul virtual.

Sunt publicul, respectiv mass-media din România, la fel de vulnerabile la răspândirea știrilor false? Un studiu efectuat pe 800 de repondenți, cu marjă de eroare de 3,4%, publicat de iSense Solutions în decembrie 2016, arată că principalele surse de informare pentru români sunt Facebook (89%), site-urile de știri (64%), e-mail (58%), Google (55%) și ziarele sau revistele online (47%). Cele care conțin cele mai multe știri false, în opinia românilor, sunt Facebook (75%), blogurile (69%), Twitter (64%), forumurile (63%), ziarele/revistele tipărite sau online (61%) și TV-ul (59%).”Deși românii par conștienți de expunerea lor la știri false – 9 din 10 susținând că li se întâmplă să descopere că o știre pe care inițial o considerau adevărată este falsă, doar jumătate dintre ei verifică veridicitatea informațiilor, chiar și înainte de a le împărtăși altor persoane. Mai mult decât atât, majoritatea continuă să folosească aceleași canale pe care au descoperit știri false, însă le scade încrederea în ele”, afirmă Traian Năstase, Managing Partner la iSense Solutions, confirmând că publicul românesc nu se arată foarte îngrijorat de fenomen. Nu s-ar putea altfel explica de ce înghite un public larg circoteca în serial al lui Sebastian Ghiță, fără să își pună întrebări simple, pragmatice în legătură cu așa-numitele ”dovezi” fluturate la televizor. În țări cu o democrație solidă, un urmărit internațional nu s-ar putea exprima în spațiul public cum o face Ghiță la propria televiziune, preluat cu hărnicie de toată lumea, ba, mai mult, cu consecințe deloc lămurite la vârful SRI. Intențiile manipulatoare ale presei sunt astfel din plin servite de acel public care preferă circul în locul unor știri corecte, formulate responsabil și a demersurilor jurnalistice în interes public.

*Fragment dintr-un studiu inclus în volumul în curs de publicare de UBB la editura Tritonic

Aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Am doua circoteli, care mie mi se pare ca fac parte dintre stirile neadevarate:
    -„dar mai ales după victoria lui Trump, atribuită în parte și vitezei cu care FB a rostogolit știri negative și mincinoase la adresa contracandidatei sale.”
    Ca la adresa lui Trump s-au spus numai adevaruri :P
    – „În țări cu o democrație solidă, un urmărit internațional nu s-ar putea exprima în spațiul public cum o face Ghiță la propria televiziune”.
    Sa trecem peste faptul ca nu e Ghita in direct, ci sint niste inregistrari. Dar in urma molotoavelor lui Guita tv, a cazut un cap puternic de serviciu secret. Iar caderea a fost rusinoasa: comunicatul SRI ca generalul Coldea este nepatat si curat ca la nastere, ba suspendare si punere la dispozitie, ba scoaterea din SRI, chiar pensionarea.
    Daca ar fi fost toate neadevaruri molotoavele lui Guita tv, dece aceasta telenovela?
    NB,
    intrebarile serioase ar fi: cum a reusit Ghita sa scape de sub filaj, plecind de la o paranghelie SRI? Numai SRI-ul stie, sigur.
    Dece ne folosim de Ghita ca de coltul covorului ca sa ascundem gunoiul?

    • Dacă minciuna a depășit dimensiunea unui element cultural marginal, sau a unei afecțiuni psihice relativ rare și a devenit deja o cultură în sine, (ori, cum o numim poetic, „post-truth”), fenomenul capătă aspecte îngrijorătoare. Optimist, eu sper că nu e așa, iar românii sunt dispuși să creadă tot felul de bazaconii din pricina înclinației mioritice spre ludic și mit. Dacă tot sunt mulți cei convinși că în Bucegi se află Poarta stelară prin care se poate ajunge într-un univers paralel, de ce n-ar crede ei că guvernul condus de dl Dragnea va majora pensiile cu 100%, un demers cu o probabilitate de infăptuire considerabil mai mare ?! Este în fond o chestiune culturală, într-adevăr.

  2. Păi cam asta făceau atât Pravda cât și Scânteia: protejau oamenii muncii de la orașe și sate de agresiunea știrilor false capitaliste și de subversiunea ideologică :P

    Presa de scandal și senzație a existat întotdeana în luea liberă. Ea a fost suprimată doar în țările cu regimuri totalitare. Nu există remediu mai contraproductiv ca cenzura. Tot ceea ce e cenzurat va deveni automat și mai atractiv și își vaextinde fulgerătoraudiența. Dacă Facebook și Google se apucă de cenzurat își vor pierde mușterii exact ca și media „quality”, care mușterii își vor găsi rapid alte mijloace de comunicare/informare. Singura soluție eficientă de suprimare a informațiilor neplăcute e aia de tip chinez: sute de mii de lucrători mărunți ai partidului comunist ce perie 24/7 net-ul și blochează prompt accesarea din China a site-urilor „dăunătoare” :D :D :D Asta-i ceea ce visează autoarea?!

    Media „quality” își pierde publicul din cauză că e tot mai puțin credibilă. Minte pe față, cel mai adesea prin omisiune, insultând inteligența citiorilor săi. „Ministerul adevărului” întruchipat de „dezvoltarea unor tehnologii complexe de verificare” a veridicității informației va eșua în mod lamentabil. Dacă se va trece la implementarea acestor aberații, efectul va fi catastrofal și rezultate total contrare intențiilor inițiatorilor. Frau Merkel presează în direcția asta speriată de alegerile din toamnă. Impactul impunerii cenzurii pe față va fi mai dăunător pentru candidatura ei ca și cel al invitării milionului de musulmai în Germania în vara 2015. Zeii le ia mințile celor pe care vor să-i piardă…

    P.S.: Ar putea autoarea să ne dea câteva exemple de informații „mincinoase la adresa contracandidatei sale” împrăștiate de Trump & Co.?!

    Eu am un contraexemplu de colportare de calomnii în media „quality”: Povestea împăștiată de New York Times și CNN vis a vis de faptul că muscalii l-ar avea la mână pe Trump cu niște înregistrări ale acestuia cu fete la Moscova. Sărind pste faptul căinformația se bazează pe nimic, mai e și absurdă. Să presupunem că rușii l-au tras în poză pe Trump tăvălindu-se în 2013 cu dame la Moscova. OK. Și?! Cu ce mai poate să-l încurce asta după înregistrarea de mai jos (pe care Trump nu a negat-o și și-a cerut scuze) cu „grab her by the pussy” scoasă din bască cu nici o lună înainte de alegeri?! :P :P :P

    https://www.youtube.com/watch?v=8wM248Wo54U

  3. Cu tot respectul, „confiscarea autorității presei” imi aminteste de Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste. Altfel, constat ca biet romanul Grue, ca sa zica asa, continua sa fie ciuca statisticilor si reprosurilor ceea ce, daca n-ar fi omu’ cu capul pe umeri, l-ar baga si mai tare in ceata. Citeam zilele trecute pe o pagina FB un cometariu uluitor al unei fitzoase cu pretentii de maniera da’ revoltata ca vacaru’ pe sat, reproduc din memorie, „daca am fi cu o idee mai multi i-am tine pe toti in lesa…”. Mai mare rusinea da’ din fericire cam greu, dupa buget.
    Cat priveste FB, nu cred ca mai stiu eu ce „voci prestigioase” vor izbuti sa asimileze prin vreo lege stirilor false punctele de vedere ale utilizatorilor, ca nu tre’ sa te duca prea mult mintea ca sa intelegi ca de fapt asta se spera si se urmareste…

  4. E greu sa blochezi stirile false. Poti cel mult sa creezi un sit unde sa indici cele mai recente stiri false, desigur unele mai importante si cu un impact potential mai insemnat.
    O stire falsa de exemplu a fost cea prin care se inducea ideea ca Dragnea si PM au fost invitati oficiali ai SUA la instalarea lui Trump. Tugulanii care au pus botul, au si inceput sa comenteze :etete, l-au invitat pe Dragnea si pe Iohannis nici nu-l baga in seama . Etc etc :)

  5. „…sistemul mediatic […] a reproșat rețelelor sociale […] confiscarea autorității presei și răspândirea știrilor false”

    Confiscarea autorității presei este una și răspândirea știrilor false, alta (chiar dacă pentru a răspândi eficient știri false trebuie să capeți un fel de autoritate – eu aș numi-o mai simplu, audiență). Dacă pentru autoritate, în sens propriu, este nevoie de calitate și profesionalism, răspândirea știrilor false este o consecință a lipsei de profesionalism și a calității in sistemul mediatic.

  6. Intre libertatea de exprimare si dreptul la informare corecta

    Problema stirilor false din mass-media seamana cu celebra prohibitie a alcolului din USA ( interzicerea alcoolului a stimulat masiv criminalitatea in societatea mericana ) si cu reglementarea prostitutiei si pornografiei pe care nici o lege din lume nu a reusit sa le opreasca ( interzicerea lor prin lege le face de fapt sa prospere ) . In cazul celor din urma , solutia nu a fost interzicerea lor, ci izolarea in celebrele „cartiere cu felinare rosii” si respectiv programe codate platite cu cartela si /sau difuzarea in magazine speciale.

    In cazul presei , se intampla la fel. Solutia nu este in nici un caz interzicerea stirilor false ( „Gura lumii este sloboda, nici pamantul n-o astupa ”) ci , concomitent cu asigurarea libertatii de exprimare ( art.30 din Constitutie ) , validarea oficiala a stirilor obiective respectiv articolului 31 din Constitutie (alin.4) conform caruia mijloacele de informare in masa „sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice „.
    Cu alte cuvinte, separarea presei de informare de presa tabloida ar putea rezolva aceasta problema sociala.

    Libertatea de exprimare
    ARTICOLUL 30
    (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisă.

    Dreptul la informaţie
    ARTICOLUL 31
    (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
    (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă( s.n.) a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
    (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă(s.n.) a opiniei publice.

    http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba30

    In sfarsit, mass-media ar trebui sa elaboreze un cod conduita pentru ziaristi , moderatori TV, etc.( cu drepturi garantate si sanctiuni aplicate ) si nu unul in bataie de joc care semnaleaza si decreteaza datoria ziaristului de a relata adevarul „indiferent de consecinte” , dar nu-i garanteaza protectia atunci cand face acest lucru , si nici nu-l amendeaza daca procedeaza exact pe dos :

    “Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevărul, indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa ( s.n.) , obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al publicului de a fi corect informat. “ ( Art.1).
    http://legeapresei.weblog.ro/2007-06-11/161490/Codul-deontologoc-propus-de-CRP.html

    Observam ca desi la noi mass-media are un rol determinant in societatea romaneasca ( gurile rele vorbesc de un adevarat Program National de Imbecilizare… ) , in realitate nu exista si nu se aplica un cod deontologic pentru cei care lucreaza in acest domeniu , si aceasta este o problema uriasa a acestei bresle .

    Mai mult decat atat, desi Universitatea Bucuresti are o Facultate de Comunicare si Relatii Publice, desi exista masterate si doctorate in domeniu , desi exista specialisti in comunicare, purtatori de cuvant la fiecare minister ,etc ( care , ca un facut, cand se intampla un eveniment important , nu pot fi contactati…) nu exista un Cod deontologic al Relatiilor Publice ( limbajul si conduita savuroasa a unor purtatori de cuvant a intrat deja in folclorul urban ).
    Si atunci, cum sa nu fie mass-media de la noi raiul stirilor false in care romanii nu mai pot distinge realul de fictiv si adevarul de minciuna ?
    In mod surprinzator, o posibila solutie pentru aceasta complicata problema sociala vine din domeniul privat care ofera un model deoarece are interesul sa respecte drepturile cetatenilor.
    Consiliul Roman pentru Publicitate (RAC) , conceput ca unic organism de autoreglementare, cu scopul de a reprezenta interesele industriei de publicitate ( in relatia cu autoritatile romane si cu consumatorii precizeaza foarte simplu cateva reguli pentru publicitatea cu caracter social :

    “….mesajul nu poate:
    – sa aiba un scop comercial sa exploateze suferinta umana, aducand astfel atingere demnitatii oamenilor; sa recurga la fapte socante, de natura sa justifice solicitari exagerate sau sa induca sentimente de teama sau anxietate; sa ii faca pe cei care nu sunt de acord cu apelul sa se simta vinovati sau datori; sa faca o comparatie directa cu alte campanii sociale; sa prezinte exagerat gradul si natura problemei sociale pentru care este realizat apelul, sa supraestimeze valoarea exacta sau potentiala a contributiei populatiei la acea initiativa; sa ceara bani de la minori ( Cap. 3 ; 35.5 )
    – Regulile de mai sus trebuie respectate atat pe scara larga, cat si la nivel de
    mesaj.- sa aiba un scop comercial sa exploateze suferinta umana, aducand astfel atingere demnitatii oamenilor; sa recurga la fapte socante, de natura sa justifice solicitari exagerate sau sa induca sentimente de teama sau anxietate; sa ii faca pe cei care nu sunt de acord cu apelul sa se simta vinovati sau datori; sa faca o comparatie directa cu alte campanii sociale; sa prezinte exagerat gradul si natura problemei sociale pentru care este realizat apelul, sa supraestimeze valoarea exacta sau potentiala a contributiei populatiei la acea initiativa; sa ceara bani de la minori ( Cap. 3 ; 35.5 )- Regulile de mai sus trebuie respectate atat pe scara larga, cat si la nivel de
    mesaj.( 35.6 )
    “ Publicitatea nu trebuie sa contina nici o afirmatie sau reprezentare care sa riste sa cauzeze copiilor vreun prejudiciu de natura fizica, psihologica sau morala, sau sa-i impinga spre situatii ori activitati care ar putea sa le puna in pericol sanatatea sau siguranta, ori sa-i incurajeze sa frecventeze persoane sau locuri periculoase ori necunoscute.” ( Cap. 8. (5)
    ( http://www.iqads.ro/legislatie_read_3306/codul_de_practica_in_publicitate.html )

    Acest modest „Cod al Publicitatii” detalizaza in Cap. I abordarea unor probleme esentiale pentru normalitatea sociala si psihica a unui popor , dar de care onor specialistii de mai sus , si multi altii din alte domenii, nu au auzit sau nu vor sa le ia in calcul pentru ca nu le vom gasi formulate in alta parte :

    Responsabilitatea sociala , Substantierea adevarului din mesaj , Copiii, Siguranta, Protejarea intimitatii, Reproducerea, confuzia si exploatarea, Denigrarea,etc. (Art. 6-14)

    Nu cred ca a verificat cineva pana acum , cu atat mai mult vreo instanta oficiala si legal abilitata, cate publicatii si cate posturi TV de la noi ( si posturile TV sunt mijloace de comunicare in masa care trebuie sa repecte Art. 31 alin.4 din Constitutie ! ) respecta echivalentul acestor cerinte minime pentru o normalitate sociala, pentru ca nu exista acest interes.

    Intrebarea finala este cine sau ce opreste mass-media si profesionistii ei, ca pornind de la exemplul precedent , sa conceapa , sa respecte si sa aplice un asemenea Cod deontologica in relatia cu cetatenii romani si societatea in ansamblu ?

    https://sergiusimion.blogspot.ro/2017/01/intre-libertatea-de-exprimare-si.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro