vineri, martie 29, 2024

Raspberry ca semn al lumii noi si brave ce vine

Cum eram prins în câteva proiecte mari consumatoare de timp, am „ratat” lansarea de luna trecută a noului model Raspberry Pi, model 3.  Am şi eu pe la birou o jucărie din asta, prima versiune, cu care am făcut câteva teste interesante. Pentru cei care nu urmăresc domeniul, e vorba de un microcalculator, dacă se poate spune aşa, de mărimea unui pachet de ţigări, echipat cu un microprocesor din aceeaşi categorie cu cele din telefoanele mobile (ARM), SD-card şi interfeţe usb, reţea şi TV ( pentru afişare).  Modelul iniţial a început să se vândă în 2012 şi a devenit în scurt timp un fenomen, se pare că distribuitorul a avut nu mai puţin de 100.000 de comenzi în prima zi. În perioada lansării modelului trei fundaţia care îl produce anunţa vânzări totale de opt milioane de bucăţi şi se pare că nu suntem nici pe departe la capăt de drum, ba dimpotrivă.

Cu un pic de bunăvoinţă am putea să folosim acest aparat de 20-35 de dolari ( în funcţie de model, acum există şi varianta simplă, la 5 dolari) drept desktop; probabil în varianta thin client ( aplicaţiile să ruleze pe un server central) chiar s-ar putea folosi fără nici o problemă. Dar se pare că nu în această zonă merge grosul vânzărilor.  Din ceea ce văd pe forumuri şi din ce mai aud de pe la alţii, majoritatea minicomputerelor merg în zona micilor automatizări.

Evident, după succesul acestuia au apărut şi diverse „clone”, unele mai reuşite, altele mai puţin. Dacă le-am adăuga şi pe acestea la cifra de microcalculatoare vândute, probabil depăşim cu mult  zece milioane  de bucăţi intrate în hora cea nouă a „internet of things”, ceea ce ne poate da o idee despre amploarea pe care tinde să o ia fenomenul. Pentru că aici vorbim doar de o zonă mai degrabă a „amatorilor”, care nu include şi proiectele companiilor mai mari care îşi dezvoltă propriul hardware .  Doar aceste cifre singure ne pot da o idee despre amploarea acestui fenomen.

Ziceam acum câteva săptămâni că laptopurile au intrat definitiv în zona de larg consum, ele nemaiputând asigura marje rezonabile pentru marile brand-uri. Zona PC-urilor e la maturitate, probabil în curând vom cumpăra notebook-uri marca Metro sau Altex, nu prea mai avem noutăţi de aşteptat în domeniu. În schimb această zonă a automatizărilor cred că este în sfârşit în poziţia de a îşi lua avânt; de la micile automatizări „casnice” până la maşinile cu şofer automat şi roboţii industriali complecşi.  E o zonă despre a cărei dezvoltare se prezice încă din anii ’80, dacă nu de la apariţia microprocesorului, dar care nu s-a concretizat la anvergura pe care o aşteptam cu toţii.

Cauzele pentru care domeniul a stagnat sunt multiple, dar în mare parte pot fi rezumate la costuri. Procesoarele epocii de început erau simple şi slabe, aşa că automatizările trebuiau fie să se rezume la operaţii simple şi repetitive, fie să coste mult prea mult, caz în care devenea mai rentabil să fie făcute de oameni, cu toate păcatele lor.

La ora la care scriu însă, s-a petrecut un fapt care, deşi nu mai miră pe nimeni, merită amintit ca reper simbolic: înfrângerea campionului de Go de către o maşină. Ceea ce înseamnă că puterea de calcul disponibilă a devenit suficientă pentru a rula în timp real algoritmi de inteligenţă artificială  capabili să rezolve situaţiile complexe ale acestui joc ( campionul la şah fusese deja bătut acum câţiva ani). De asemenea progresele în domeniul conectivităţii sunt impresionante. Ultimul model de Raspberry Pi este dotat cu wireless şi bluetooth, deci la nevoie poate să transmită un flux de date destul de sănătos spre analiză unui server central pentru a putea să obţină soluţii şi mai bune. Încă un fapt care mi se pare demn de notat este că există rezultate notabile şi disponibile fără tehnologie sofisticată şi în analiza imaginilor ( cine a circulat fără rovignetă ştie la ce mă refer). Ori, toate acestea împreună mă fac să cred că deja s-a atins masa critică pentru dezvoltarea noilor generaţii de roboţi. Desigur că nu e vorba de cei din „Războiul Stelelor” ( mă îndoiesc de fapt că omul e un bun punct de plecare pentru dezvoltarea de roboţi inteligenţi) ci de maşini care să facă aceleaşi activităţi plictisitoare ca şi cele din anii ’80 dar cu un grad mai mare de autonomie. Capabile deci să sesizeze dacă există schimbări în ambient, dacă piesele pe care le montează au defecte sau sunt dacă sunt livrate în poziţia corectă, în fine, tot ce un muncitor uman poate să facă acum mai bine decât o maşină. Şi nu mă aştept ca marile inovaţii să apară de la concernele de azi, ci tocmai de la amatorii care cumpără acum un Raspberry Pi de 30 de dolari.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Pentru cei care vor automatizare in casa (aprins/stins becuri, reglat culoarea si luminozitatea, apoi control aer conditionat, schimbat canalul TV or muzica etc.), insa nu vor sa mestereasca la Raspberry Pi, exista variantele „hub”, care-ti permit sa o faci de pe telefon, printr-un app. Ori daca vrei cu comenzi vocale, exista intotdeauna Amazon Echo.

    Chiar se intampla.

  2. Ca sa intelegem mai bine Raspberry PI cred ca trebuie sa ne uitam in spate la microcontrollere. Au fost si sunt foarte populare chiar daca, gandindu-ne pur logic, n-ar prea trebui.

    Microcontrollerele, si aici stiu ca multi nu vor fi de acord cu mine, nu prea se gasesc in produsele electronice de serie fiind preferate circuite sintetizate special pentru aplicatia dorita sau FPGA, care au performante net superioare dpdv al vitezei si al consumului, dar si al pretului final, daca ne gandim strict la o productie de serie.
    Practic, daca vrei sa aprinzi niste LED-uri sau ceva de genul acesta, o jucarie sa spunem, un circuit specializat va consuma mult mai putin si in ciuda costului initial de proiectare, integrat intr-un produs de serie mare, va avea costuri mai mici decat un microcontroller, neputand genera asadar valoare adaugata.

    Cu toate acestea, microcontrollerele au fost si sunt foarte-foarte populare pentru ca permit celor cu putine cunostinte de electronica si de sinteza a circuitelor analog/digitatle sa isi foloseasca totusi cunostintele de baza in programare pentru a obtine acelasi rezultat, cu costurile amintite mai sus. Cum C se invata in scoala dar nu si electronica digitala, e normal ca oamenii tind sa isi rezolve problemele „soft”.

    Desi nu foarte noua, ideea de single board computer, este foarte captivanta. Aceste single board computer-e au mai bine de 10 ani de cand au aparut ca produse comerciale, insa au fost in general scumpe si dpdv software erau foate … „custom”. Desi programabile in C ca orice microcontroller, fiind bazate de fapt pe microcontroller, le lipsea mediul pe care un OS ca Linux il poate oferi si care, ca mediu de programare inseamna un API unificat ( POSIX ) dar si o serie de aplicatii care pot fi portate usor pe orice arhitectura precum si alte tool-uri unificate de programare. Limbajele lor, desi, cum spuneam erau in mare „C”, aveau diverse particularitati care sacrificau din portabilitate. Si pana la urma la ce portabilitate puteai sa speri cand aveai de-a face numai cu adrese, porturi, timere, operatiuni care trebuiau facute intr-o anumita ordine pentru platforma respectiva, samd., codul de „business”, mai portabil, fiind subtire sau practic inexistent, sa ne amintim, ele rezolvau probleme punctuale in general.

    Azi, iata ne permitem sa rulam un OS decent Linux sau chiar Android, sa beneficiem de kernel ( multitasking, filesystem, networking ) si putem avea aproape orice aplicatie open source din zona aceasta, notabile fiind cele de retele, web servere, samd.

    Acum suntem decuplati de proiectarea de hardware, pt. ca se gasesc module hardware pentru extensie gen senzori, tastatura, display, samd. si avem acces la o colectie de software care face improbabila necesitatea scrierii uneia custom de catre noi, aceste produse venind cu „toate cele”, toate acestea le fac si mai atractive.

    Desi iata, desi publicul lor tinta pare sa fie al celor „pragmatici”, care vor sa isi rezolve o problema punctuala, o mica automatizare sau entertainment, single board computers au totusi versatilitatea aceea care imi aminteste de primele PC-uri, pe care le cumparai fara un scop anume, le foloseai pentru tot felul de chestii, jocuri, office, programare, etc., de fapt le cumparam ca invatam si sa ne dam seama pe parcurs la ce sunt cu adevarat bune pentru fiecare din noi in parte. Acesta pare sa fie de fapt grosul utilizatorilor de Raspberry PI, oameni care l-au cumparat s-au jucat putin pe el, poate momentan il tin in sertar, dar dace le va veni o idee il vor folosi negresit.

    Asadar, de cand am inteles ca timpul=bani si ca in loc sa ne pierdem timpul cu clorura ferica, cablaje si debug in assembler-ul vreunui unui controller, mai bine cumparam o placuta gata facuta care, chiar daca are multe lucruri in plus fata de ce ne dorim in acest moment si un pret poate ceva mai mare, de fapt in final noi castigam pentru ca o putem folosi in multe scopuri si mai ales, putem invata.

    Acum nu stiu cad de mult va schimba balanta, pentru ca, asa cum spuneam, hardware-ul a fost prin zona de ani buni, iar mult trambitatul IoT este inca ceva nu foarte bine delimitat. OK, ne putem aprinde chestii prin casa cum ar fi becurile si televizorul si pe deasupra le putem accesa si de pe Internet. Dar cine se apuca sa sparga peretii si sa traga cabluri noi sau macar sa isi schimbe tabloul electric pentru asa ceva ? Veti spune ca cei care isi construiesc case noi, de la 0 sau le renoveaza din temelii, dar si in cazul acesta sunt atat de multe constrangeri financiare incat automatizarea casei e ultima problema…

    Si oricum, chestia asta era posibila si inainte, existau module de I/O care puteau fi comandate pe seriala sau ceva echivalent si cu un mic PC ( second hand ) accesibil pe internet putea re-trimite comenzile catre aceste module. Ce aduce atunci IoT atat de nou si devastator ? Nu stiu.

    Eu cred ca bataia pentru conceptul de IoT este una a marilor giganti care, simtind „mirosul de sange” al faptului ca tot mai multe device-uri ieftine au capacitatea de a fi accesibile prin Internet, vor sa isi impuna, poate pe langa hardweare-ul lor „agreat”, mai ales serviciile online. Majoritatea gigantilor se leapada de productia si comercializarea de hardware oricum, ramanand mai ale cu serviciile. Practic ei vor ca orice device sa se conecteze la serviciile lor in stilul cel mai „Google” cu putinta. E mai greu pentru un om obisnuit si fara cunostinte sa isi deschida porturi in router ca sa isi acceseze remote device-urile, si nici nu prea e safe, deci batalia va fi mai mult in directia asta, insa eu cred ca nu prea are de-a face cu publicul tinta al lui RPI :)

    • Multumesc pentru „valoarea adaugata” :)
      Apropo de aprins si stins becurile prin casă, există protocol de transmisie de date pe cablurile de curent electric, nu trebuie să sprgeti nici un perete. Cel mult să spargeţi … puşculiţa pentru ca, desi electronic sunt simple, fiind pe o nişă făra prea multi clienţi sunt relativ scumpe ( cativa euro mi se pare scump atata vreme cat un Pi zero e la acelasi pret). Dar Pi are de exemplu si wireless. Pi poate rula si algoritmi destul de complecsi ( daca poate rula xwindow… ) . Pi poate face calcule matematice in GPU ( multi il folosesc pe post de mediacenter). Computerul care a dus primii oameni pe luna era mult mai slab decat Pi :)
      Nu prea imi pasa ce cred gigantii ca se va intampla in zona asta; cu exceptia IBM si eventual Apple nu prea stiu nici un gigant care sa fi reusit sa se reorienteze….

      • Aveti dreptate, poate nu e atat de greu sa iti automatizezi totul prin casa… Eu nu stiam de protocolul pe cablurile electrice ( erau niste adaptoare ethernet pe vremuri cu tehnologia asta ) dar stiu ca exista niste becuri cu WiFi si poate ele vor fi solutia de compromis. Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu sunt sceptic. Progresul vine peste noi vrem-nu-vrem. Dar ca om care m-am aflat in spatele scenei de ceva vreme tind sa pastrez un dram de scpeticism fata de noile „revolutii”. E clar, nu sunt tehnofob, dar nici early adopter :). De fapt, putine chestii au confirmat. De la RPI as retine SoC ( system on chip ) care cum ati spus si dvs este si pe tableta si telefoane si care va face diferenta in noua generatie de computing, inclusiv in domeniul wearables. Sa ai un computer in breloc, asta da chestie. Ramane sa vedem la ne ajuta pana la urma, sunt sigur ca vor exista oameni inspirati sa gaseasca solutii nemaipomenite.

        Apropos, ca unul care m-am ocupat indeaproape de RPI pe partea de grafica, X11 pe RPI sucks daca ne gandim la grafica si video deconding. E pur si simplu de evitat. DispmanX + EGL + OpenGL ES si OpenMax sunt solutiile pentru mediacenter si grafica, in caz ca cineva vrea sa incerce. Intr-adevar GPU e bunicel si are suport bun software, are 2 core-uri din care unul e folosit la nevoie pentru video decoding. Asta este valabil petnru modelul B+, nu stiu pentru cele mai noi cum sta treaba, dar am inteles ca GPU este in mare acelasi, doar CPU si RAM au fost imbunatatie.

  3. Ca să preluăm o formulare din fotbal, Raspberry Pi este ”eterna speranță”. Nu câștigă de unul singur un meci, nu înscrie goluri de generic, nu ajunge vândut pe milioane de dolari, nu devine idolul copiilor, dar dacă ne uităm la evoluția lui pe teren, trebuie să admitem întotdeauna că ”promite” :P

    O aplicație cu Raspberry Pi e ca și cum ți-ai construi de unul singur o bicicletă. E perfect realizabil în sine, dar există zeci de soluții mai simple, mai rapide și mai ieftine decât a o construi singur. Iar satisfacția e destul de minoră, tocmai pentru că există o mulțime de modele de biciclete. De vreo 3 ani mă gândesc să-mi cumpăr unul și încă nu i-am găsit o utilitate concretă. Am cumpărat vreo 10 alte device-uri în timpul ăsta, fiecare dintre ele face exact chestia concretă de care aveam nevoie. Unele dintre ele fac practic același lucru, dar dacă am mai multe nu mai am nevoie să mut cablurile de la un device la altul, deși am nevoie de fiecare din ele doar o dată la câteva zile sau săptămâni. Însă un Raspberry Pi tot n-am găsit la ce să-l folosesc într-un mod util.

    • Aveti si dumneavoastra dreptate, doar ca pe de o parte e util pentru dezvoltare ( sigur, daca am dezvoltat un produs cu el si estimez ca il voi vinde in cel putin 10 000 de exemplare o sa ii fac o placa dedicata, dar pana atunci dezvolt pe un Pi); pe de alta parte permite automatizari de un alt nivel decat Arduino de exemplu, care să comunice printr-un server web, să trimită mailuri , probabil chiar să vorbească …. intr-un fel veriga lipsă între computere şi microcontrollere.

    • N-as zice ca e o eterna speranta. Uitati-va cat au estimat producatorii ca vor vinde si cat s-au vandut de fapt. A fost un succes de rasunet si va ramane un moment de rascruce in domeniu.
      Inainte de el, un hardware care reusea sa decodeze 1080p costa undeva pe la 200-300$. El a venit la 30$ si azi, modelul mini de 5$, e drept, fara networking, face acest lucru.

      Ca dvs nu ii gasiti nici o utilitate, asta e alta problema. Unii il folosesc ca media center, altii il folosesc ca NAS, altii ca low power PC/server, GPIO, dar cei mai multi, cum spuneau mai sus, l-au cumparat ca sa „fie acolo, vad eu la ce il folosesc”.

      Sa fim onesti. si primele PC-uri le cumparam tot la modul asta si costau o gramada de bani. Nimeni nu stia cu ce se mananca computerele, nici ce vor sa faca cu ele, dar toti stiau ca acesta e viitorul si ca trebuie sa aiba unul. Cu orice pret. N-as zice ca Raspberry PI este „viitorul” si nici ca l-am cumparat cu mari sacrificii ca pe primele PC-uri , dar a cu siguranta e un „game changer” si deja a scris istorie. Toate solutiile puternice vare vin acum, de ex. iMX6 vor avea de concurat in noile limite impuse de RPI.

      • With all due respect, dvs.nu vedeți nicio contradicție între ”A fost un succes de rasunet” și ”dar cei mai multi, cum spuneau mai sus, l-au cumparat ca sa “fie acolo, vad eu la ce il folosesc” ? :P

        Un asemenea ”succes de răsunet” e succes de marketing și atât. Adică ăia care l-au cumpărat ca să fie acolo au o părere mai bună despre ei ca oameni fiindcă dețin un Raspberry, nu că ar avea reală nevoie de el :)

        • Eu sunt convins ca robotii viitorului nu vor folosi Pi :) Prin anii ’90 am lucrat 4 ani la „Institutul de Cercetari pentru Mecanica Fina” unde faceam automatizari diverse. Cea mai dificila parte a fost aceea in care am reusit sa cumpar un emulator pentru 8051 (culmea am gasit o firmulita din Timisoara care facuse asa ceva. Peste vreo doi ani cand am mai vrut sa cumparam o bucata plecasera deja in Canada :) ). Dupa aceea mi-am facut o platforma pe care o adaptam dupa nevoi si practic toate proiectele mele ulterioare au folosit aceasta platforma. Evident ca daca i-ar fi venit cuiva ideea sa preia in productie vreuna din lucrarile noastre nu ar fi luat platforma ci si-ar fi facut propria lor placă, dar pentru dezvoltare era foarte comod sa am platforma mea la care sa fac eventual modificari minore. Vad Raspberry Pi ca un echivalent al acestei platforme la alt nivel.

    • Aveti dreptate cu „eterna speranta”, dar nu cu exemplele. Culmea, ultimele 2 biciclete mi le-am construit singur pentru ca le-am putut configura exact pentru ce imi erau necesare, aproape la nivel de piesa: cam ca un desktop PC acum vreo 10-15 ani. Si din intamplare au iesit de 2/3 din pretul unora similare de pe piata, desi nu asta a fost scopul.

      RPI exista acolo unde conteaza: la early adopters, la cei care il folosesc si in scopuri in care nu a fost creat (am prieteni care il folosesc ca media player de uz general), dar si de catre nespecialisti: cativa colegi tocmai au pus unul intr-un setup care arata la intrarea in birou locurile ocupate si cele libere (nu sunt birouri rezervate, fiecare se aseaza cand vine la birou unde gaseste un loc liber). Si nu prea au habar de computere si programare, au comandat un RPI 2, au cerut un pic de ajutor si si-au facut „jucaria” care dealtfel e chiar foarte utila.

      Ce e important la RPI e ca da oricui e interesat posibilitatea de a avea un microcomputer pe care sa il foloseasca la nevoie. Ai nevoie? Ai R PI; nu ai? nici o problema, nu iti trebuie unul. Dar inainte de R PI nu prea aveai la indemana solutii pentru orice ti-ar fi trecut prin cap si pentru care nu aveai nici un desktop PC in plus, nici banii sa cumperi unul si nici spatiul sa tii asa ceva. Da, e mult mai lent decat un desktop modern quad core, nu are 32 GB de RAM cat computerul pe care lucrez de obicei (din care de obicei 75% utilizat, uneori mai mult), nu are un SSD de un sfert de TB, dar are suficient din toate astea incat sa poata rula un OS modern si niste aplicatii care sa rezolve fix nevoile cuiva.

    • Nu poti compara cu nimic raspberry pi, daca tu nu stii sa programezi si nu ai nici o legatura cu domeniul normal ca nu ai la ce sa folosesti aparatul, raspberrry pi si arduino sunt complementare, poti folosii cate arduino vrei conectate la rpi, noi realizam proiecte de complexitate foarte mare si inainte de rpi foloseam pentru comunicare in retea wiznet5100, de cand cu rpi lucrurile s-au schimbat radical, aproape ca numai exista limita la clienti pentru conectare in retea, lucrezi mult mai usor cu bazele de date, sunt imense diferentele, am realizat proiecte de automatizare pentru case/hale industriale cu tot felu de scenarii, contorizari de trafic, automatizari bariere, porti, etc etc, am inlocuit cu succes sisteme knx, bticino, ai liber la programare in html5, java, nodred etc, e foarte versatil sistemul, sunt multe de povestit probabil nu ti-ai ales domeniul potrivit, bafta!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro