Home » Media / Tech » Citesti:

Republica Internet

Mihai Badici ianuarie 14, 2016 Media / Tech
22 comentarii 1,315 Vizualizari

Am nevoie de o consultaţie juridică : dacă stau acasă şi lucrez pentru un client care îşi are sediul în Germania, dar are câteva servere închiriate, unul în Franţa, altul în Canada şi câteva la el la sediu, unde îmi desfăşor de fapt activitatea? Îmi trebuie pentru Registrul Comerţului.

Evident, nu pun această întrebare pentru a primi un răspuns ( există oameni care se ocupă şi cu asta), ci pentru a evidenţia o situaţie. La un moment dat legislaţia pusă în faţa realităţii devine caducă. Sigur că principial vorbind, eu fiind un sedentar, am nevoie sa plătesc impozite aici, pentru că atunci când sun la salvare îmi răspunde domnul Arafat, nu omologul lui din Canada, Franţa sau Germania. Dar o grămadă de lucruri din viaţa mea de zi cu zi nu suferă de această limitare geografică, de exemplu, pentru că „je m’appele Gherase, je suis aussi francofon” ca să citez din defunctul „Caţavencu”, revista presei de la cafeaua de dimineaţă conţine mai degrabă ziarele din Hexagon, dat fiind că cele de la noi au  sucombat „de facto” chiar dacă în acte par vii.

Există un fenomen pe care nu aş vrea deloc să îl suprapun cu mult-hulita de unii „globalizare” deşi pe alocuri se întrepătrunde cu aceasta, o mondializare a vieţii de zi cu zi dată de eliminarea barierelor de comunicare  datorată în principal Internetului (dar nu numai, abonamentul meu de telefonie are şi el minute gratuite internaţionale, lucru greu de conceput acum zece sau cincisprezece ani, iar Discovery figurează mereu în topurile audienţei şi pe la noi ).

Consider că ceea ce vedem sunt începuturile unei alt fel de entităţi, am putea spune asemănătoare celei statale, dar care diferă în câteva puncte esenţiale, pentru că probabil graniţele fizice nu au cum să dispară complet în viitorul previzibil. O mulţime din activităţile obişnuite s-au mutat „în spaţiul virtual” ( un termen care nu îmi place pentru că pentru majoritatea Internetul e doar un vehicul, cititul ziarelor este de exemplu la fel de real ca atunci când acestea miroseau a cerneală proaspătă, doar mirosul lipseşte dar se poate rezolva). În acest spaţiu circulă şi o mulţime de bani, pe care de regulă guvernele îi revendică, doar că de la o vreme devine din ce în ce mai greu să îi controleze, oricâte legi ale lui Robin Hood încercă să adopte. Mai mult, recenta Republică a Internetului are şi monedă proprie, decuplându-se astfel de autoritatea băncilor centrale.

După cum ziceam, cel puţin în viitorul previzibil nu putem vorbi de o abolire a graniţelor fizice, deci entitatea de care vorbim nu are cum să devină un „stat” în sensul clasic al cuvântului. Mai ales că guvernele veghează: unii cu urechile ciulite, ascultând traficul în toate direcţiile, alţii cu firewall-ul pregătit să apere „frontierele moralităţii ” sau pe cele ale ideologiei, alţii cu mâna pe comutator.  Aşa că va trebui să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, pentru că puterea aceasta este de altă natură. Cele două împărăţii va trebui deci să coexiste; dar pentru asta va trebui ca în timp să găsească un mod să îşi împartă teritoriul comun. Vorbeam mai devreme de legile Robin Hood: mi se pare  evident că aici avem o zonă în dispută; atâta timp cât vor exista zone cu taxe mai mici, va exista şi tendinţa ca o parte din profituri să se mute în aceste zone. Banii circulă cu viteza … Internetului dintr-un loc în altul; afacerile sunt globale, deci dificil de localizat, aşa cum sugerează începutul textului de faţă. A încerca să îi ţii pe loc este, vorba poetului, vânare de vânt.

Acest fenomen de mondializare nu este nici măcar nou. Folosesc termenul de mondializare, pentru că din punctul meu de vedere globalizarea are legătură cu faptul că iconiţele cu Arsenie Boca se fac în China, iar hamburgerii din Rahova sunt identici cu cei de la Brisbane, fiind vânduţi la acelaşi fast-food şi nu neapărat au legătură cu eliminarea distanţelor geografice ci mai degrabă cu un curent politic şi economic. Fără să insist pe utopia comunistă, care decretase abolirea exploatării ca pe soluţia ultimă care ar desfiinţa statele ( o mondializare bazată pe raportul faţă de muncă, în ultimă instanţă) ne putem referi la fel de bine la perioada premergătoare şi de după „paşopt”. Vehiculul prin care o nouă lume, care crede în drepturile şi libertăţile cetăţeanului, s-a instituit şi practic a schimbat din temelii statele, a fost cultura. Propagată de forţa tiparului ( şi de cea complementară a alfabetizării) cultura, cu precădere cea franceză, a fost cea care a făcut ca într-un timp atât de scurt statele Europei să se schimbe din temelii. Graniţele au rămas, dar din anumite puncte de vedere au devenit nerelevante; drepturile cetăţeanului erau în mare parte aceleaşi în toată Europa, chiar şi în ţara conului Leonida.

Ori, constat că un lucru asemănător se întâmplă acum. Internetul şi comunicaţiile moderne în general au schimbat multe; o parte din atribuţiile statului tind să fie puse în cauză de acestea. Statele vor trebui să se adapteze; din punctul meu de vedere chiar şi discuţia noastră zilnică despre reformarea clasei politice ( discuţie care, constat, este prezentă şi ea în toată Europa şi nu numai) este relevantă în chestiune; politicienii noştri nu sunt cu mult mai odioşi decât cei de aiurea (poate doar  la nivel de detaliu) ci mai degrabă au devenit inadecvaţi perioadei în care trăim.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. TC spune:

    Mihai > Am nevoie de o consultaţie juridică : dacă stau acasă şi lucrez pentru un client care îşi are sediul în Germania, dar are câteva servere închiriate, unul în Franţa, altul în Canada şi câteva la el la sediu, unde îmi desfăşor de fapt activitatea? Îmi trebuie pentru Registrul Comerţului.

    Nu e complicat. Ca sa fii in legalitate, in Romania trebuie sa fii fie PFA, II, SRL. In cazul acesta, activitatea o vei desfasura la sediul social al persoanei juridice respective (la tine acasa sau nu, dupa caz). Facturi vei putea emite oricarei firme din lume. Taxele pe venit/profit vor fi platite in Romania.

    • pehash spune:

      Va dau eu o speta ceva mai complicata. Contractul e in UK. Banii intra in contul din UK. Clientul este peste tot.. azi in SUA, Olanda si Indonezia. Eu imi impart timpul intre Romania, UK si client.. nu stau in nici o tara mai mult de 5 luni pe an, dar de regula stau mai mult in Ro decat in UK. Unde platesc taxele?

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Despre asta e vorba. Probabil putem gasi exemple la nesfarsit, e vorba de realitatea care nu se mai potriveste cu ce-a gandit legiuitorul acum 10, 20 sau o suta de ani.

      • TC spune:

        Cazul expus de Mihai nu are nimic de-a face cu cel expus de tine.

        Mihai traieste in Romania si astfel acolo va plati taxele.

        Tu in schimb nu precizezi unde ai _domiciliul_. Faptul ca urmaresti proiectul nu inseamna ca ai si domiciliul fiscal acolo unde te afli saptamana asta.

        Regula de baza este una simpla: acolo unde te afli peste 183 zile/an e locul unde ai rezidenta fiscala. Atata timp cat toate tarile unde ai inregistrat venituri sunt semnatare (intre ele) ale conventiei evitarii dublei impuneri vei plati taxe acolo unde esti inregistrat ca rezident fiscal.

        Daca nu stai nicaieri cele 183+ zile/an, atunci vezi regulile OECD:

        The OECD Model Convention provides:

        1. For the purposes of this Convention, the term “resident of a Contracting State” means any person who, under the laws of that State, is liable to tax therein by reason of his domicile, residence, place of management or any other criterion of a similar nature, and also includes that State and any political subdivision or local authority thereof. This term, however, does not include any person who is liable to tax in that State in respect only of income from sources in that State or capital situated therein.
        2. Where by reason of the provisions of paragraph 1 an individual is a resident of both Contracting States, then his status shall be determined as follows:
        a) he shall be deemed to be a resident only of the State in which he has a permanent home available to him; if he has a permanent home available to him in both States, he shall be deemed to be a resident only of the State with which his personal and economic relations are closer (centre of vital interests);
        b) if the State in which he has his centre of vital interests cannot be determined, or if he has not a permanent home available to him in either State, he shall be deemed to be a resident only of the State in which he has an habitual abode;
        c) if he has an habitual abode in both States or in neither of them, he shall be deemed to be a resident only of the State of which he is a national;
        d) if he is a national of both States or of neither of them, the competent authorities of the Contracting States shall settle the question by mutual agreement.
        3. Where by reason of the provisions of paragraph 1 a person other than an individual is a resident of both Contracting States, then it shall be deemed to be a resident only of the State in which its place of effective management is situated.

        Complicat nu este.

        • Mihai Badici Mihai Badici spune:

          Bine, noi aici nu are rost sa incercam sa rezolvam problema juridica a unuia din noi :) Comentariul e relevant in sensul ca in zilele noastre oamenii umbla; se poate sa faci o criza de apendicita intr-una din tarile in care nu platesti taxe; de asta trebuie sa avem tot felul de acorduri intre tari, decontari etc ; ba chiar poti sa fii din Valcea si sa furi bani de pe site-uri din USA :) Acorduri de extradare, ambasade, etc… solutiile clasice sunt destul de complexe si consumatoare de timp.

          • TC spune:

            Mihai > se poate sa faci o criza de apendicita intr-una din tarile in care nu platesti taxe;

            Pentru asta trebuie sa te pregatesti in prealabil. Risk management.

            Depinde de statutul tau in tara respectiva. Daca esti turist, iti faci o asigurare medicala turistica. Daca esti acolo cu serviciul, ar trebui sa se ocupa angajatorul de acest aspect. Daca esti intr-o tara europeana, mergi in prealabil la CAS ptr. si soliciti cardul european de sanatate si beneficiezi de servicii gratuite de urgenta, dupa care decontul lor cu CAS se va petrece transparent pentru tine.

            In fine, daca esti freelancer, atunci iti faci o asigurare medicala privata. Exista chiar si varianta globala. Un package mai high-end asigura si transportul aerian dintr-o tara fara apa calda (daca acolo ai picat la pat) intr-una cu apa calda, daca esti transportabil, si tratamentul in tara cu baza materiala mai buna.

            Solutii exista, fiindca s-au gandit altii la ele deja. Orizonturile altora au fost deschise mai demult, din perioada in care ale noastre erau inca…rosii, pentru a parafraza putin :)

            • Mihai Badici Mihai Badici spune:

              Da, normal ca exista soluţii, dar sunt complicate. Majoritatea solutiilor care implica interactiunea intre diversele servicii, aventii etc ale statelor sunt birocratice, functionau bine atunci cand calatoria era un eveniment, deci numarul calatorilor era redus. Cred ca am mai dat exemplul cu procesorul care era pe lista restrictiilor de export in USA. Acele nu era pe lista pentru ca era vreun “state of the art” , ci pentru ca lista fusese aprobata de autoritati cu cativa ani in urma. Ulterior, viteza procesoarelor s-a dublat de la un an la altul ( va amintiti anii ’90?) dar autoritatile nu au avut aceeasi viteza in actualizarea listei de procesoare prohibite la export. Am mai avut aceasta problema cu criptarea 3DES; acum zece ani ( o mai fi si acum) pe routerele Allied Telesyn (acum s-au rebranduit) trebuia sa iau aprobare de cate ori activam 3DES. Asta in vreme ce orice Linux, ba chiar si Windows avea deja 3DES, si erau o gramada de routere “chinezesti” capabile de criptare 3DES sau AES. Autoritatile, indiferent de stat ( poate ca la noi sunt mai “deosebiti” dar nu cu mult) au o anumita inertie, fireasca, tinand de modul de functionare; aceasta intra in conflict vrand-nevrand cu lumea in care traim. Pentru ca problema e asa: mergem in zone similare, intalnim oameni asemenea noua unde suntem aproape la fel ca acasa; in asemenea conditii, acest gen de complicatii “birocratice” par bariere artificiale si depasite. Moravurile insa se schimba si vrem ca lucrurile astea sa fie cat mai simple. Sunt 300 km pana la Sofia si 500 pana la Cluj, de ce ar trebui ca pentru Sofia sa fac o gramada de pregatiri iar pentru Cluj doar ma duc la gara ( sau la Otopeni) si basta :) SI asta e exemplul simplu, Sofia e in UE deci deja de o gramada de birocratie am scapat deja .

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Desigur era o gluma pe care mi-au inspirat-o discutiile din perioada asta legata de impozitul pe case ( daca iti desfasori activitatea acasa ar trebui sa platesti mai mult, americanii au ratat ocazia asta pe vremea cand Jobs isi construia computerul in garaj :) ) Imi desfasor activitatea legal, ca PFA , fiti linistit :) O alta chestiune amuzanta este ca, din cauza ca emit facturi in UE, trebuie sa depun lunar o declaratie pe care n-as depune-o, daca, bunaoara, as emite facturi in USA. Deci, in viziunea legislatorului, cam asta inseamna Europa Unita: mai multa birocratie :) Dar ne indepartam de subiect ….

      • TC spune:

        In UE trebuie sa facturezi și TVA, ptr. facturi in USA nu. Asta e diferența.

        Cat privește birocratia – problema în Romania e ca majoritatea declarațiilor se fac fie pe hartie fie pseudo-electronic (vezi Spațiul Privat Virtual al ANAF – foarte arhaic).

        In tarile “cu apa calda” mai totul se face electronic, eficient. Si pana nu ai călcat pe bec si ai fost prins, statul are maxima încredere in tine. In RO e invers, statul e speriat de proprii cetățeni și atunci ii îneacă in cereri care mai de care mai fanteziste.

  2. Decebal spune:

    Cam asa se arata a fi. Eu i-as zice chiar “Planeta IT&C” si o vad ca pe un “layer” suplimentar al Terrei – un soi de “patura atmosferica” de hardware, software si unde radio, fara granite, de care toate statele vor fi obligate sa ia cunostinta si la care toate statele vor fi obligate sa se adapteze.

    • Mens Sana spune:

      Eu i-as zice regim totalitar, dictatorial, dorit de 2 categorii de oameni: cei care cred ca vor face parte din clasa conducatoare si cei care nu gandesc.

      • Adi spune:

        Adica, cam de toti.
        Puteti, totusi, defini clasa conducatoare?

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Regim dictatorial putem avea ( chiar am avut) si fara Internet, nu asta e problema. Doar ca dictaturile de azi trebuie sa gaseasca si o solutie pentru Internet, spre deosebire de cele de ieri.

      • Decebal spune:

        Chiar si cei din “clasa conducatoare” se vor afla sub controlul “layer” -ului. Va fi extrem de greu sa traiesti “off-the-grid”.
        Cu ajutorul tehnologiei, capitalismul ajunge la un nivel de control pe care comunismul nu-l previziona nici in cele mai roze vise ale sale. :)
        Confortul si sentimentul de siguranta se platesc si cu libertatea, printre altele. :)

        • Harald spune:

          Nu capitalismul e responsabil pentru asta. Când ați dat ultima oară ”extemporal” cu un ofițer CI pentru că ați corespondat cu străinătatea?

        • VladB spune:

          Nu tehnologia e problema ci proprietatea intelectuala. Exista software liber, specificatii hardware deschise care fac posibile exercitarea libertatii si cu existenta tehnologiei.

          Nu capitalismul e responsabil pentru control ci dorinta de control a unor oameni.

          • Decebal spune:

            “Big Data” e un mare business. Care n-ar exista fara “consumatorii” de aplicatii ce solicita diverse “permisiuni”. Permisiuni pe care “consumatorii” le accepta, fara a se gandi prea mult la ele. :)
            Oricine are un smartphone in buzunar renunta la mai mult sau mai putin din libertatea sa. Constient sau nu, dar voluntar. :)

            • Mihai Badici Mihai Badici spune:

              Well, renuntarea la libertate face si ea parte din civilizatie. Daca va casatoriti, bunaoara…. :)
              Mereu renuntam la ceva pentru a obtine altceva, de dinainte de a inventa tehnologia probabil; intrebarea e unde e pragul de la care devine inacceptabil sa renunti. SI probabil, da, mai conteaza sa fii si constient ca ai renuntat la A pentru B….

            • VladB spune:

              Faptul ca exista software-uri de Data Mining si ca se colecteaza date personale pentru diverse scopuri nu are legatura cu tipul software-urilor: ele pot fi libere sau nu iar prelucrarea datelor se poate realiza cu acordul sau fara acordul specific al proprietarului de date personale.

              Evident ca se prelucreaza date personale in mod abuziv. Un exemplu ar fi aplicatiile achizitionate pe telefoanele mobile, care desi nu au nevoie de acces la diverse date, solicita si nu pot fi instalate fara a restrictiona accesul lor la acele date. Asta desigur e posibil doar pentru ca utilizatorii nu au acces la codul sursa al aplicatiilor, pentru a dezactiva aceasta colectare de date, daca doresc. Spre exemplu Firefox-ul colecteaza diverse date, dar exista Gnuzilla bazat pe Firefox care, din cate inteleg, nu colecteaza date personale.

    • VladB spune:

      AntropITetC … etc, etc, etc …

  3. Consonant spune:

    Salvarea, mai nou Serviciul de Ambulanta, nu prea are de-a face cu domnul Calafat, dumnealui are treaba cu SMURD, care a ingropat de fapt Serviciul de Ambulanta.

  4. Adrian spune:

    Dreptul statelor de a percepe biruri si taxe, precum dreptul albilor sudisti de a detine sclavi, e o chestiune temporara, dar incalcita. Chiar si citatul din OECD spune practic ca cineva are dreptul sa va ceara taxa de protectie pentru munca pe care o prestati, daca intrebarea e care dintre state atunci e aproape irelevanta.

    Toate statele vor taxe. Nu conteaza de ce, pentru ce, ci vor de la cei care au un procent din ceea ce produc. Nu conteaza ce ofera in schimb (sigur nu ceva procentual), nu conteaza daca sunt cetatenii acelei tari, la un moment dat nici nu conteaza unde si cum s-au produs banii respectivi, conteaza daca ii poate pretinde si daca poate forta persoana sa ii plateasca. Deci:
    - daca traiti in Romania statul va va forta sa platiti impozit. Nu conteaza unde se desfasoara munca efectiva, unde se produc bani din ea, tot ce conteaza e ca sunteti aici si puteti fi bagat la puscarie daca nu platiti. Daca erati in alta parte se agita, dar mai putin.
    - daca banii se produc in alta tara, vor fi impozitati acolo; daca exista tratate de evitarea dublei impuneri, tot veti plati in Romania CASS si pensie (se platesc asigurari de sanatate si la venituri din chirii, deci ce sa va mire, casele sunt asigurate la medic), daca nu exista tratat veti fi impozitat inclusiv cu impozit pe venit
    - daca lucrati in alta parte si castigati bani acolo, dar sunteti cetatean roman, tot exista intentia de a va taxa, inca nu s-a materializat decat ca propunere a unui fost premier care a spus ceva de genul “capsunarii ar trebui sa plateasca impozite si taxe ca orice alt cetatean” (exprimare aproximativa)
    - daca vreti sa renuntati la cetatenie, trebuie sa demonstrati ca aveti alta cetatenie, altfel nu se poate, ramaneti cetatean cu forta (ca opus al cetateniei de buna voie), ceea ce va confera in continuare “dreptul” de a plati taxe.
    Deci atata timp cat nu plecati intr-un loc suficient de departe si inaccesibil pentru ANAF (gen: alta planeta), sunteti bun de plata. Chiar daca aveti venituri impozitate in alta tara trebuie sa depuneti hartii la ANAF, altfel sunteti “evazionist”, pentru ca “veti afisa” faptul ca puteti trai fara venituri in Romania, precum spunea un secretar de stat recent.

    Sa platiti bine!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Badici


Mihai Badici

Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) si doctorand al aceleiași facultăți. Administrator de sistem cu peste zece ani de experienț... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)