joi, martie 28, 2024

Republica Internet

Am nevoie de o consultaţie juridică : dacă stau acasă şi lucrez pentru un client care îşi are sediul în Germania, dar are câteva servere închiriate, unul în Franţa, altul în Canada şi câteva la el la sediu, unde îmi desfăşor de fapt activitatea? Îmi trebuie pentru Registrul Comerţului.

Evident, nu pun această întrebare pentru a primi un răspuns ( există oameni care se ocupă şi cu asta), ci pentru a evidenţia o situaţie. La un moment dat legislaţia pusă în faţa realităţii devine caducă. Sigur că principial vorbind, eu fiind un sedentar, am nevoie sa plătesc impozite aici, pentru că atunci când sun la salvare îmi răspunde domnul Arafat, nu omologul lui din Canada, Franţa sau Germania. Dar o grămadă de lucruri din viaţa mea de zi cu zi nu suferă de această limitare geografică, de exemplu, pentru că „je m’appele Gherase, je suis aussi francofon” ca să citez din defunctul „Caţavencu”, revista presei de la cafeaua de dimineaţă conţine mai degrabă ziarele din Hexagon, dat fiind că cele de la noi au  sucombat „de facto” chiar dacă în acte par vii.

Există un fenomen pe care nu aş vrea deloc să îl suprapun cu mult-hulita de unii „globalizare” deşi pe alocuri se întrepătrunde cu aceasta, o mondializare a vieţii de zi cu zi dată de eliminarea barierelor de comunicare  datorată în principal Internetului (dar nu numai, abonamentul meu de telefonie are şi el minute gratuite internaţionale, lucru greu de conceput acum zece sau cincisprezece ani, iar Discovery figurează mereu în topurile audienţei şi pe la noi ).

Consider că ceea ce vedem sunt începuturile unei alt fel de entităţi, am putea spune asemănătoare celei statale, dar care diferă în câteva puncte esenţiale, pentru că probabil graniţele fizice nu au cum să dispară complet în viitorul previzibil. O mulţime din activităţile obişnuite s-au mutat „în spaţiul virtual” ( un termen care nu îmi place pentru că pentru majoritatea Internetul e doar un vehicul, cititul ziarelor este de exemplu la fel de real ca atunci când acestea miroseau a cerneală proaspătă, doar mirosul lipseşte dar se poate rezolva). În acest spaţiu circulă şi o mulţime de bani, pe care de regulă guvernele îi revendică, doar că de la o vreme devine din ce în ce mai greu să îi controleze, oricâte legi ale lui Robin Hood încercă să adopte. Mai mult, recenta Republică a Internetului are şi monedă proprie, decuplându-se astfel de autoritatea băncilor centrale.

După cum ziceam, cel puţin în viitorul previzibil nu putem vorbi de o abolire a graniţelor fizice, deci entitatea de care vorbim nu are cum să devină un „stat” în sensul clasic al cuvântului. Mai ales că guvernele veghează: unii cu urechile ciulite, ascultând traficul în toate direcţiile, alţii cu firewall-ul pregătit să apere „frontierele moralităţii ” sau pe cele ale ideologiei, alţii cu mâna pe comutator.  Aşa că va trebui să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, pentru că puterea aceasta este de altă natură. Cele două împărăţii va trebui deci să coexiste; dar pentru asta va trebui ca în timp să găsească un mod să îşi împartă teritoriul comun. Vorbeam mai devreme de legile Robin Hood: mi se pare  evident că aici avem o zonă în dispută; atâta timp cât vor exista zone cu taxe mai mici, va exista şi tendinţa ca o parte din profituri să se mute în aceste zone. Banii circulă cu viteza … Internetului dintr-un loc în altul; afacerile sunt globale, deci dificil de localizat, aşa cum sugerează începutul textului de faţă. A încerca să îi ţii pe loc este, vorba poetului, vânare de vânt.

Acest fenomen de mondializare nu este nici măcar nou. Folosesc termenul de mondializare, pentru că din punctul meu de vedere globalizarea are legătură cu faptul că iconiţele cu Arsenie Boca se fac în China, iar hamburgerii din Rahova sunt identici cu cei de la Brisbane, fiind vânduţi la acelaşi fast-food şi nu neapărat au legătură cu eliminarea distanţelor geografice ci mai degrabă cu un curent politic şi economic. Fără să insist pe utopia comunistă, care decretase abolirea exploatării ca pe soluţia ultimă care ar desfiinţa statele ( o mondializare bazată pe raportul faţă de muncă, în ultimă instanţă) ne putem referi la fel de bine la perioada premergătoare şi de după „paşopt”. Vehiculul prin care o nouă lume, care crede în drepturile şi libertăţile cetăţeanului, s-a instituit şi practic a schimbat din temelii statele, a fost cultura. Propagată de forţa tiparului ( şi de cea complementară a alfabetizării) cultura, cu precădere cea franceză, a fost cea care a făcut ca într-un timp atât de scurt statele Europei să se schimbe din temelii. Graniţele au rămas, dar din anumite puncte de vedere au devenit nerelevante; drepturile cetăţeanului erau în mare parte aceleaşi în toată Europa, chiar şi în ţara conului Leonida.

Ori, constat că un lucru asemănător se întâmplă acum. Internetul şi comunicaţiile moderne în general au schimbat multe; o parte din atribuţiile statului tind să fie puse în cauză de acestea. Statele vor trebui să se adapteze; din punctul meu de vedere chiar şi discuţia noastră zilnică despre reformarea clasei politice ( discuţie care, constat, este prezentă şi ea în toată Europa şi nu numai) este relevantă în chestiune; politicienii noştri nu sunt cu mult mai odioşi decât cei de aiurea (poate doar  la nivel de detaliu) ci mai degrabă au devenit inadecvaţi perioadei în care trăim.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Mihai > Am nevoie de o consultaţie juridică : dacă stau acasă şi lucrez pentru un client care îşi are sediul în Germania, dar are câteva servere închiriate, unul în Franţa, altul în Canada şi câteva la el la sediu, unde îmi desfăşor de fapt activitatea? Îmi trebuie pentru Registrul Comerţului.

    Nu e complicat. Ca sa fii in legalitate, in Romania trebuie sa fii fie PFA, II, SRL. In cazul acesta, activitatea o vei desfasura la sediul social al persoanei juridice respective (la tine acasa sau nu, dupa caz). Facturi vei putea emite oricarei firme din lume. Taxele pe venit/profit vor fi platite in Romania.

    • Va dau eu o speta ceva mai complicata. Contractul e in UK. Banii intra in contul din UK. Clientul este peste tot.. azi in SUA, Olanda si Indonezia. Eu imi impart timpul intre Romania, UK si client.. nu stau in nici o tara mai mult de 5 luni pe an, dar de regula stau mai mult in Ro decat in UK. Unde platesc taxele?

      • Despre asta e vorba. Probabil putem gasi exemple la nesfarsit, e vorba de realitatea care nu se mai potriveste cu ce-a gandit legiuitorul acum 10, 20 sau o suta de ani.

      • Cazul expus de Mihai nu are nimic de-a face cu cel expus de tine.

        Mihai traieste in Romania si astfel acolo va plati taxele.

        Tu in schimb nu precizezi unde ai _domiciliul_. Faptul ca urmaresti proiectul nu inseamna ca ai si domiciliul fiscal acolo unde te afli saptamana asta.

        Regula de baza este una simpla: acolo unde te afli peste 183 zile/an e locul unde ai rezidenta fiscala. Atata timp cat toate tarile unde ai inregistrat venituri sunt semnatare (intre ele) ale conventiei evitarii dublei impuneri vei plati taxe acolo unde esti inregistrat ca rezident fiscal.

        Daca nu stai nicaieri cele 183+ zile/an, atunci vezi regulile OECD:

        The OECD Model Convention provides:

        1. For the purposes of this Convention, the term „resident of a Contracting State” means any person who, under the laws of that State, is liable to tax therein by reason of his domicile, residence, place of management or any other criterion of a similar nature, and also includes that State and any political subdivision or local authority thereof. This term, however, does not include any person who is liable to tax in that State in respect only of income from sources in that State or capital situated therein.
        2. Where by reason of the provisions of paragraph 1 an individual is a resident of both Contracting States, then his status shall be determined as follows:
        a) he shall be deemed to be a resident only of the State in which he has a permanent home available to him; if he has a permanent home available to him in both States, he shall be deemed to be a resident only of the State with which his personal and economic relations are closer (centre of vital interests);
        b) if the State in which he has his centre of vital interests cannot be determined, or if he has not a permanent home available to him in either State, he shall be deemed to be a resident only of the State in which he has an habitual abode;
        c) if he has an habitual abode in both States or in neither of them, he shall be deemed to be a resident only of the State of which he is a national;
        d) if he is a national of both States or of neither of them, the competent authorities of the Contracting States shall settle the question by mutual agreement.
        3. Where by reason of the provisions of paragraph 1 a person other than an individual is a resident of both Contracting States, then it shall be deemed to be a resident only of the State in which its place of effective management is situated.

        Complicat nu este.

        • Bine, noi aici nu are rost sa incercam sa rezolvam problema juridica a unuia din noi :) Comentariul e relevant in sensul ca in zilele noastre oamenii umbla; se poate sa faci o criza de apendicita intr-una din tarile in care nu platesti taxe; de asta trebuie sa avem tot felul de acorduri intre tari, decontari etc ; ba chiar poti sa fii din Valcea si sa furi bani de pe site-uri din USA :) Acorduri de extradare, ambasade, etc… solutiile clasice sunt destul de complexe si consumatoare de timp.

          • Mihai > se poate sa faci o criza de apendicita intr-una din tarile in care nu platesti taxe;

            Pentru asta trebuie sa te pregatesti in prealabil. Risk management.

            Depinde de statutul tau in tara respectiva. Daca esti turist, iti faci o asigurare medicala turistica. Daca esti acolo cu serviciul, ar trebui sa se ocupa angajatorul de acest aspect. Daca esti intr-o tara europeana, mergi in prealabil la CAS ptr. si soliciti cardul european de sanatate si beneficiezi de servicii gratuite de urgenta, dupa care decontul lor cu CAS se va petrece transparent pentru tine.

            In fine, daca esti freelancer, atunci iti faci o asigurare medicala privata. Exista chiar si varianta globala. Un package mai high-end asigura si transportul aerian dintr-o tara fara apa calda (daca acolo ai picat la pat) intr-una cu apa calda, daca esti transportabil, si tratamentul in tara cu baza materiala mai buna.

            Solutii exista, fiindca s-au gandit altii la ele deja. Orizonturile altora au fost deschise mai demult, din perioada in care ale noastre erau inca…rosii, pentru a parafraza putin :)

            • Da, normal ca exista soluţii, dar sunt complicate. Majoritatea solutiilor care implica interactiunea intre diversele servicii, aventii etc ale statelor sunt birocratice, functionau bine atunci cand calatoria era un eveniment, deci numarul calatorilor era redus. Cred ca am mai dat exemplul cu procesorul care era pe lista restrictiilor de export in USA. Acele nu era pe lista pentru ca era vreun „state of the art” , ci pentru ca lista fusese aprobata de autoritati cu cativa ani in urma. Ulterior, viteza procesoarelor s-a dublat de la un an la altul ( va amintiti anii ’90?) dar autoritatile nu au avut aceeasi viteza in actualizarea listei de procesoare prohibite la export. Am mai avut aceasta problema cu criptarea 3DES; acum zece ani ( o mai fi si acum) pe routerele Allied Telesyn (acum s-au rebranduit) trebuia sa iau aprobare de cate ori activam 3DES. Asta in vreme ce orice Linux, ba chiar si Windows avea deja 3DES, si erau o gramada de routere „chinezesti” capabile de criptare 3DES sau AES. Autoritatile, indiferent de stat ( poate ca la noi sunt mai „deosebiti” dar nu cu mult) au o anumita inertie, fireasca, tinand de modul de functionare; aceasta intra in conflict vrand-nevrand cu lumea in care traim. Pentru ca problema e asa: mergem in zone similare, intalnim oameni asemenea noua unde suntem aproape la fel ca acasa; in asemenea conditii, acest gen de complicatii „birocratice” par bariere artificiale si depasite. Moravurile insa se schimba si vrem ca lucrurile astea sa fie cat mai simple. Sunt 300 km pana la Sofia si 500 pana la Cluj, de ce ar trebui ca pentru Sofia sa fac o gramada de pregatiri iar pentru Cluj doar ma duc la gara ( sau la Otopeni) si basta :) SI asta e exemplul simplu, Sofia e in UE deci deja de o gramada de birocratie am scapat deja .

    • Desigur era o gluma pe care mi-au inspirat-o discutiile din perioada asta legata de impozitul pe case ( daca iti desfasori activitatea acasa ar trebui sa platesti mai mult, americanii au ratat ocazia asta pe vremea cand Jobs isi construia computerul in garaj :) ) Imi desfasor activitatea legal, ca PFA , fiti linistit :) O alta chestiune amuzanta este ca, din cauza ca emit facturi in UE, trebuie sa depun lunar o declaratie pe care n-as depune-o, daca, bunaoara, as emite facturi in USA. Deci, in viziunea legislatorului, cam asta inseamna Europa Unita: mai multa birocratie :) Dar ne indepartam de subiect ….

      • In UE trebuie sa facturezi și TVA, ptr. facturi in USA nu. Asta e diferența.

        Cat privește birocratia – problema în Romania e ca majoritatea declarațiilor se fac fie pe hartie fie pseudo-electronic (vezi Spațiul Privat Virtual al ANAF – foarte arhaic).

        In tarile „cu apa calda” mai totul se face electronic, eficient. Si pana nu ai călcat pe bec si ai fost prins, statul are maxima încredere in tine. In RO e invers, statul e speriat de proprii cetățeni și atunci ii îneacă in cereri care mai de care mai fanteziste.

  2. Cam asa se arata a fi. Eu i-as zice chiar „Planeta IT&C” si o vad ca pe un „layer” suplimentar al Terrei – un soi de „patura atmosferica” de hardware, software si unde radio, fara granite, de care toate statele vor fi obligate sa ia cunostinta si la care toate statele vor fi obligate sa se adapteze.

    • Eu i-as zice regim totalitar, dictatorial, dorit de 2 categorii de oameni: cei care cred ca vor face parte din clasa conducatoare si cei care nu gandesc.

      • Regim dictatorial putem avea ( chiar am avut) si fara Internet, nu asta e problema. Doar ca dictaturile de azi trebuie sa gaseasca si o solutie pentru Internet, spre deosebire de cele de ieri.

      • Chiar si cei din „clasa conducatoare” se vor afla sub controlul „layer” -ului. Va fi extrem de greu sa traiesti „off-the-grid”.
        Cu ajutorul tehnologiei, capitalismul ajunge la un nivel de control pe care comunismul nu-l previziona nici in cele mai roze vise ale sale. :)
        Confortul si sentimentul de siguranta se platesc si cu libertatea, printre altele. :)

        • Nu capitalismul e responsabil pentru asta. Când ați dat ultima oară ”extemporal” cu un ofițer CI pentru că ați corespondat cu străinătatea?

        • Nu tehnologia e problema ci proprietatea intelectuala. Exista software liber, specificatii hardware deschise care fac posibile exercitarea libertatii si cu existenta tehnologiei.

          Nu capitalismul e responsabil pentru control ci dorinta de control a unor oameni.

          • „Big Data” e un mare business. Care n-ar exista fara „consumatorii” de aplicatii ce solicita diverse „permisiuni”. Permisiuni pe care „consumatorii” le accepta, fara a se gandi prea mult la ele. :)
            Oricine are un smartphone in buzunar renunta la mai mult sau mai putin din libertatea sa. Constient sau nu, dar voluntar. :)

            • Well, renuntarea la libertate face si ea parte din civilizatie. Daca va casatoriti, bunaoara…. :)
              Mereu renuntam la ceva pentru a obtine altceva, de dinainte de a inventa tehnologia probabil; intrebarea e unde e pragul de la care devine inacceptabil sa renunti. SI probabil, da, mai conteaza sa fii si constient ca ai renuntat la A pentru B….

            • Faptul ca exista software-uri de Data Mining si ca se colecteaza date personale pentru diverse scopuri nu are legatura cu tipul software-urilor: ele pot fi libere sau nu iar prelucrarea datelor se poate realiza cu acordul sau fara acordul specific al proprietarului de date personale.

              Evident ca se prelucreaza date personale in mod abuziv. Un exemplu ar fi aplicatiile achizitionate pe telefoanele mobile, care desi nu au nevoie de acces la diverse date, solicita si nu pot fi instalate fara a restrictiona accesul lor la acele date. Asta desigur e posibil doar pentru ca utilizatorii nu au acces la codul sursa al aplicatiilor, pentru a dezactiva aceasta colectare de date, daca doresc. Spre exemplu Firefox-ul colecteaza diverse date, dar exista Gnuzilla bazat pe Firefox care, din cate inteleg, nu colecteaza date personale.

  3. Salvarea, mai nou Serviciul de Ambulanta, nu prea are de-a face cu domnul Calafat, dumnealui are treaba cu SMURD, care a ingropat de fapt Serviciul de Ambulanta.

  4. Dreptul statelor de a percepe biruri si taxe, precum dreptul albilor sudisti de a detine sclavi, e o chestiune temporara, dar incalcita. Chiar si citatul din OECD spune practic ca cineva are dreptul sa va ceara taxa de protectie pentru munca pe care o prestati, daca intrebarea e care dintre state atunci e aproape irelevanta.

    Toate statele vor taxe. Nu conteaza de ce, pentru ce, ci vor de la cei care au un procent din ceea ce produc. Nu conteaza ce ofera in schimb (sigur nu ceva procentual), nu conteaza daca sunt cetatenii acelei tari, la un moment dat nici nu conteaza unde si cum s-au produs banii respectivi, conteaza daca ii poate pretinde si daca poate forta persoana sa ii plateasca. Deci:
    – daca traiti in Romania statul va va forta sa platiti impozit. Nu conteaza unde se desfasoara munca efectiva, unde se produc bani din ea, tot ce conteaza e ca sunteti aici si puteti fi bagat la puscarie daca nu platiti. Daca erati in alta parte se agita, dar mai putin.
    – daca banii se produc in alta tara, vor fi impozitati acolo; daca exista tratate de evitarea dublei impuneri, tot veti plati in Romania CASS si pensie (se platesc asigurari de sanatate si la venituri din chirii, deci ce sa va mire, casele sunt asigurate la medic), daca nu exista tratat veti fi impozitat inclusiv cu impozit pe venit
    – daca lucrati in alta parte si castigati bani acolo, dar sunteti cetatean roman, tot exista intentia de a va taxa, inca nu s-a materializat decat ca propunere a unui fost premier care a spus ceva de genul „capsunarii ar trebui sa plateasca impozite si taxe ca orice alt cetatean” (exprimare aproximativa)
    – daca vreti sa renuntati la cetatenie, trebuie sa demonstrati ca aveti alta cetatenie, altfel nu se poate, ramaneti cetatean cu forta (ca opus al cetateniei de buna voie), ceea ce va confera in continuare „dreptul” de a plati taxe.
    Deci atata timp cat nu plecati intr-un loc suficient de departe si inaccesibil pentru ANAF (gen: alta planeta), sunteti bun de plata. Chiar daca aveti venituri impozitate in alta tara trebuie sa depuneti hartii la ANAF, altfel sunteti „evazionist”, pentru ca „veti afisa” faptul ca puteti trai fara venituri in Romania, precum spunea un secretar de stat recent.

    Sa platiti bine!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro