Destinul ziarului România liberă se suprapune, în felul său, destinului României. Ce se întâmplă azi, când cea mai mare parte din redacție, alcătuită din jurnaliști de notorietate din presa românească, părăsește redacția, este simptomatic pentru zilele nefaste traversate de România, aflată sub asediul unei guvernări de penali și agramați. Pleacă, după 11 ani, Răzvan Chiruță-redactor-șef și Sabina Fati-senior editor, pleacă Sabin Orcan -director editorial, Mircea Marian, Cătălin Prisecariu, Silviu Sergiu, Mihai Duță, Petre Bădică, practic toată conducerea ziarului. Mulți dintre aceștia s-au refugiat de la Evenimentul zilei, devenit între timp o gazetă de perete a intereselor penalilor de partid și de stat. Lipsa de respect pentru libertatea presei, dorința de a controla mass-media prin patroni afiliați partidelor care dețin majoritatea în Parlament și puterea executivă, PSD și ALDE, sunt caracteristice momentului dificil căruia presa românească îi face față cu greu.”România se întoarce la vremurile din perioada lui Adrian Năstase, în care presa era cumpărată, constrânsă, șantajată să nu mai facă anchete și să nu mai scrie împotriva liderului PSD. În care orice opozant era intimidat, orice magistrat cu ambiții de independență era eliminat sau pus cu botul pe labe, în care instituțiile lucrau aproape exclusiv în interesul unor grupuri de interese aflate în fruntea țării… Liderul PSD nu mai vrea să păstreze niciun fel de aparențe, s-a săturat să joace rolul pro-occidentalului civilizat…așa că început ofensiva”, explică Sabina Fati în editorialul Pentru cine se fac listele negre cauzele ascunse ale masacrării corpului editorial.
Că există destule suprapuneri între existența României libere și a țării, nu e un joc de similitudini, ci destin istoric. Fondată în 1877, anul Războiului pentru Independență, publicația a suferit împreună cu țara. După1944 a trebuit să joace rolul de falsă alternativă la ziarele partidului unic, servind propaganda comunistă. Controlul era absolut prin securiști vopsiți în jurnaliști și chiar mai mult: Florea Ceaușescu, unul din frații dictatorului, a fost redactor aici. Despre scurta sa ședere din 1944 la România liberă, scriitorul Mihail Sebastian scria în Jurnal:”Mă felicit că experienţa mea la România liberă s-a terminat repede, înainte de a-mi fi angajată acolo semnătura. Ar fi fost imposibil să lucrez sub un regim de comitete secrete, imbecilitatea îndoctrinată e mai greu de suportat decât imbecilitatea pur şi simplu”.
Este singurul cotidian central unde s-a încercat o disidență: anul 1989 i-a găsit pe redactorii Petre Mihai Băcanu și Anton Uncu în pușcărie pentru editarea ziarului clandestin ”România”, dar întemnițați sub false acuzații. După Revoluție, a fost printre primele redacții vizitate și devastate la ”Mineriadă”.
România liberă a trecut prin toate experimentele postdecembriste ale mass-media: privatizare, apoi achiziționare de către un trust străin – WAZ, grup german care s-a retras din România în 2009 din cauza coruției de pe piața media. Ziarul a rămas pe mâna patronilor autohtoni, Dan Adamescu, afacerist cu grele dosare penale, decedat în 2017. Procesele companiei ASTRA au lovit reputația ziarului, deși s-a dovedit că milioanele de dolari nu au intrat niciodată la ziar, ci au rămas în conturile Medien Holding, condus din off-shore-uri cu care patronul își masca afacerile. Moștenitorul, Alexander Adamescu, rezident la Londra, și el urmărit penal, a decis în aceste zile să schimbe redacția și, presupunem, politica. Un prim semnal este interviul cu fostul sereist, urmăritul penal Daniel Dragomir, apărut în ediția din 10 octombrie, în care Adamescu jr. este prezentat ca o victimă a „binomului“. Nicio surpriză, din moment ce, potrivit informațiilor din presa încă liberă, a cotizat la Black Cube, ca și Dragomir, pentru discreditarea șefei DNA.
Datoriile s-au acumulat în vreme ce, paradoxal, calitatea ziarului a crescut. Trecerea online, intersecția presei cu noile tehnologii, au făcut tot mai dificil managementul complex solicitat de un ziar care avea nevoie de infuzie de capital și de respect pentru profesioniști. Patronul nu e dispus să facă asta, vrea liniște, clemență și privilegiile pe care Puterea ar putea să i le asigure.”Pe cei mai mulți dintre noi ne-au dat afară”, ne-a declarat Sabina Fati, senior editor. Demisionarii sau demisionații mai speră să își recupereze cele cinci salarii restante, de aceea Sabin Orcan încă încearcă să negocieze, invocând”o perioadă de tranziție”.Perspectivele nu sunt încurajatoare, dar, ca un ”pilot” încercând să țină nava în zbor, redactorul-șef lansează o speranță:”Salvarea individuală este, într-adevăr, cea mai la îndemână cale de a scăpa dintr-o societate în derivă: pleci în exil sau pleci capul. Dar adevărata miză, în aceste zile de asediu, este să ne salvăm toți, ca o comunitate. Lupta e mai grea și mai de durată, dar satisfacția este pe măsură. Nu trebuie neapărat să învingi tu sistemul. Important este ca sistemul să nu te învingă pe tine.Dacă tu reușești asta, dacă cel de lângă tine reușește asta, dacă fiecare reușim asta pe bucățica noastră, pe insula noastră, până la urmă sistemul, oricât de subversiv și de periculos, va fi înfrânt. Istoria, cu numeroasele sale exemple, e de partea celor curajoși și a celor buni”, scrie Răzvan Chiruță în ultimul său editorial de la România liberă.
Articol apărut în revista ”22”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru libertatea noastra,ar trebui sa ne platim ( din taxe – o taxa de libertate ):
– un ziar national – total independent de politica, cu sefi alesi de popor si buget fix
– un post de TV national ( cel curent e aservit politic )
– un radio national
– acces la campania electorala pentru oricine doreste
– un avocat
– un procuror
– un Sfat al Batranilor care sa-i controleze pe cei de la putere
zici tu bine, dar cat timp conducerile acestor institutii media ar fi numite politic, tot un drac
Nu s-ar rezolva nimic. La ziarele/televiziunilor celelalte s-ar manipula la fel de spornic, și oricum, românul de rând atâta gândește, atâta poate. Să nu ne mai amăgim, cei ce ne conduc sunt reprezentanții celor care i-au ales, așa e neamul acesta, cu adevărat; nu are rost să ne mai mințim că de fapt suntem drepți și cinstiți, puri ca apa distilată.
Sfatul bâtrânilor… Da, ar fi plin de moși și babe al căror merit principal ar fi participarea la pupările de moaște, pentru că asta e reprezentativ pentru poporul nostru.
Suntem pierduți!
Da, situatia nu-i o premiera, raportindu-ne la nivel mioritic. Niste profesionisti isi fac treaba, dar intra-n conflict cu patronul (ăsta poate fi, foarte bine, si STATUL, atentie!!!). Pe patron il doare-n basca de MESERIE si soarta PROFESIONISTILOR. El e cu BANU’!!!! Si interesele pe care BANU’ le genereaza!! As zice ca nu-i nimic nou sub soare… Asa e, ziarul asta a avut o traiectorie cu totul alta decit maculatura din iepoca cizmarului scornistean. Milenarii cititori stiu despre ce-i vorba in idee… Cei nascuti dupa eclipsa, se uita in meniul lui Google si mai cer un energizant!… Iar faptul ca Bacanu a facut ce-a facut, nu-i de mirare (s-a revoltat si corbii kafkieni au pus ochiu’ pe el!!). Revenind strict la articol, pacat pentru consecintele deșertului de cenusa pe care ziarul il traverseaza dupa plecarea lui Petre Bacanu, dar sa nu ridicam statui de bronz aiurea. Din toata gasca lui Orcan (un tinar talentat in meserie, dar cu multe derapaje juvenile, reglabile, posibil, odata cu avansarea in virsta si… intelepciune), doar cel mult jumate merita aleea de flori si pungile cu floricele din articol. Nu stau acum sa nominalizez, dar bunul simt al breslei stie ca spun corect ceea ce spun. Ce se va-ntimpla in continuare… Fiecare va decide pentru propriu-i destin. Mai grav e ca un ziar c-o asemenea istorie, intinsa pe milenii, a intrat pe mîna unor gunoaie penale, in perfecta rezonanta cu alte gunoaie care mobileaza fetid parlamentul si guvernul din spatiul mioritic. Profesionistii evadati, categoric, au forta de-a merge mai departe – cindva, poate, vor decapita hidra fetida de unde-au plecat – si vor fi receptati pe alte canale MEDIA, apreciindu-li-se talentul si forta de-a tine piept mirlaniei, nesimtirii, mitocanismului, vicleniei agresive si altor atribute generate de conducerea politica actuala a Romaniei. Bafta!!!!
„Dar adevărata miză, în aceste zile de asediu, este să ne salvăm toți, ca o comunitate.”
Comunitatea ar putea fi „Noua Romanie Libera”, ziar online?
„Trecerea online, intersecția presei cu noile tehnologii, au făcut tot mai dificil managementul complex solicitat de un ziar care avea nevoie de infuzie de capital și de respect pentru profesioniști.”
De ce factorii mentionati de dvs. au facut mai dificil managementul complex? Un ziar online nu cumva necesita mai putine resurse financiare?
Noile tehnologii permit accesul la foarte multe informatii, prin urmare articolele oricarui jurnalist pot fi citite de cei care ii apreciaza opinia.
Pe langa unele articole bune citite in Romania Libera, raman cu placuta amintire a faptului ca primul meu loc de munca l-am avut urmare a unui anunt din paginile rubricii „Angajari”.
Le urez succes tuturor jurnalistilor din presa inca libera!
RL aparea si in print si online. Managementul e mai complex, fiindca trebuie diferentiate continuturile, prezentarea lor, marketingul etc.
S-ar cuveni o adaugire la textul Doamnei Brandusa Armanca: „anul 1989 i-a găsit pe redactorii Petre Mihai Băcanu și Anton Uncu în pușcărie pentru editarea ziarului clandestin ”România”, dar întemnițați sub false acuzații.” Alaturi de cei doi ziaristi s-a aflat si Mihai Creanga, inca un gazetar temerar in acele vremuri mizerabile.
Multumiri. Regret omisiunea, multumesc pentru adaugire.
Am descifrat „tainele” literelor si sensul cuvintelor/propozitiilor/frazelor pe ziatul Romania Libera. Cu ajutorul unui „bunic” care era de fapt unchiul tatalui. Din fratele sau ramas in incercuirea de la Stalingrad mi-a parvenit doar o jumatate de tabachera.
Din pacate, in calitate de bunic, Romania Libera de azi nu-mi permite sa perpetuez traditia. Dar nici vreun alt „ziar”. „Presa” din rss ro, precum p*litica, reprezinta fidel societatea.