vineri, martie 29, 2024

Scutirea de impozit a jurnaliștilor. Mult zgomot, puțină rațiune

Mare supărare pe parlamentarii care au susținut și votat inițiativa pesedistului Valeriu Steriu de a scuti jurnaliștii de impozitul pe venit. Prin voci de notorietate din mass-media scutirea introdusă prin modificarea Legii Codului Fiscal 227/2015 a fost numită „cadou otrăvit”, „mită”, „pomană”, „șpagă”. Textul modificat arată că sunt scutite „persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii și asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin (1) – (3), și pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, ca urmare a desfășurării activității de jurnalism, în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului Muncii și Justitiei Sociale și al ministrului Finantelor”. Cu mai multe avize negative, cu 91 de abțineri și 174 voturi favorabile, modificarea a trecut. Unii jurnaliști au fost de părere că le este limitată astfel independența, până într-acolo încât nu vor mai putea să îi critice pe pesediști sau să abordeze subiecte ca pensiile speciale sau privilegiile politicienilor. Alții au invocat „imaginea” și credibilitatea breslei primejduite de această măsură. 13 jurnaliști, toți din presa centrală, s-au grăbit să îi trimită președintelui Iohannis solicitarea de a nu promulga modificarea legislativă fiindcă „nu există motive pentru ca jurnaliștii să fie încadrați la excepții. Dacă se face asta, așa cum a votat Parlamentul, atunci e vorba de privilegii financiare pentru „jurnaliști”, categorie nedefinită în care se poate introduce, practic, oricine pentru a încasa niște bani”. În plus, măsura „nu servește interesul public, nu întărește libertatea de exprimare ci, dimpotrivă, afectează profund încrederea dintre jurnaliști și public”.

Facilități sau privilegii?

Nu este, totuși, prima dată când statul, prin guvern sau prin legislativ, acordă facilități presei, direct sau indirect. Presa tipărită, ca și cărțile, beneficiază de TVA redus la 5% conform art.291 din Codul Fiscal. Drepturile de autor, cea mai frecventă formă de venit a jurnaliștilor în România, sunt scutite din 2018 de contribuția la asigurările de sănătate, conform art.154 Cod Fiscal. N-a fost zarvă la aceste scutiri. De data aceasta însă indignarea a atins cote maxime. Cei mai vehemenți au fost jurnaliști bine plătiți ca C.T.Popescu sau Cătălin Tolontan, pe care scutirea nu îi interesează decât în mică măsură. Dealtfel, mulți jurnaliști au contracte de servicii pe firma proprie, cu alt regim decât contractele de muncă sau contractul de copy-right. Nici de data aceasta, breasla nu a dat dovadă de diligență, analiza, reflecția și consultarea în interiorul breslei fiind substituite cu reacții la cald față de un proiect legislativ care circulă în Parlament de peste un an. Profesorul Mihai Coman sublinia că breasla „a pierdut controlul asupra câmpului profesional” în măsura în care nu deține resursele profesiei: finanțarea stă în conturile unor patroni autohtoni aflați în concubinaj politic, sau direct în mâna politicienilor. Pe cât de aleatorie este inițiativa politică de a scuti jurnaliștii de un impozit, proiect încropit și prost motivat, pe atât de pripită a fost reacția jurnaliștilor care s-au exprimat public, contracarând cu argumente pe lângă subiect. Astfel, s-au arătat prea puțin îngrijorați de confuziile create de definiția activității de presă din textul legii, care amestecă în art.7„cercetarea, investigarea, interpretarea și comunicarea știrilor și informațiilor publice prin intermediul ziarelor, televiziunii, radioului și a altor mijloace de informare în masă” , cu activitatea tehncienilor radio-Tv care controlează echipamentele, transmisia, ba chiar telecomunicațiile „terestre, marine sau aeriene”. Oricât de „nedefinită” ar fi categoria, totuși jurnalismul este o profesie cu statut și misiune stabilite, cu toate schimbările de paradigmă aduse de noile tehnologii, de Internet și de rețelele sociale. Se poate vedea că politicienii n-au avut nici cunoștințe, nici obiective clare cu acest proiect de lege, prezumat a fi un mod de a „cumpăra” bunăvoința jurnaliștilor în perioada electorală sau, mai rău, de a-i compromite în ochii publicului. În acestă dispută, jurnaliștii n-au răspuns în cunoștință de cauză, comentând eronat că banii în plus ar rămâne la patroni, ceea ce nu e posibil în regimul fiscal actual. Facilitățile fiscale se practică în toată lumea pentru a impulsiona anumite domenii, pentru a acorda sprijin unor categorii sau pentru a stimula investițiile. De regulă, ele nu sunt „privilegii”, atunci când vin să echilibreze o situație de precaritate. Sectoarele producătoare de cultură și cunoaștere, cum sunt teatrul, cinematografia, universitățile etc. beneficiază de susținere de la stat. Și mass-media aparțin industriilor cunoașterii.

Cum fac alții în Europa și peste Ocean

Dintre țările europene, Franța este poate cea mai darnică în subvenții pentru media, contribuind cu până la 8% din cifra totală de afaceri a presei. Fondul Strategic pentru Dezvoltarea Presei, care alocă între 400 și 500 milioane euro anual, există de decenii, iar criticile aduse fondului nu se referă la existența lui, ci la sistemul său birocratic. La francezi se oferă mai multe forme de ajutor, de la reducerea TVA și sprijinirea distribuției la domiciliu și a transportului poștal, până la compensații pentru presa tipărită care încasează mai puțină publicitate, subvenții pentru modernizare, pentru pluralism etc. În Suedia presa beneficiază de TVA redus de 6%, de un sistem de ajutor pentru funcționare (peste 80 de cotidiene îl primesc), și de subvenții pentru distribuție (peste 130 de publicații sunt incluse). În Norvegia sunt susținute din bani publici ziare cu tiraj mic sau din zone greu accesibile, precum și companii media care exprimă vederi politice disidente. SUA subvenționează presa tipărită prin taxe poștale reduse, dar și printr-un sistem de subvenții și scutiri care poate ajunge la 3% din cifra de afaceri a ziarelor, iar Corporation for Public Broadcasting, entitate neguvernamentală cu misiunea de a promova și spijini finaciar conținutul audovizual, primea între 450 și 800 milioane dolari în ultimii opt ani pentru susținerea stațiilor de radio și televiziune. Europarlamentarii au adoptat în 2019 „taxa pe link” referitoare la copy-right pentru a ajuta autorii din presă să primească o parte din veniturile generate de difuzarea producțiilor lor pe Internet. Parlamentul Republicii Moldova își propusese în Grupul de lucru pentru perfecționarea legislației mass-media un sistem integrat de subvenții, însă contextul politic zbuciumat a șters această prioritate din agendă. Sursele cercetătoarei Julia Cagé din volumul Cum salvăm media arată că „peste tot în lume subvențiile reprezintă o fracțiune redusă din cifra de afaceri a ziarelor, întotdeauna mai puțin de 10%”. Deci, există o practică răspândită a ajutorării presei, cu implicite riscuri. Acolo unde democrația e fragilă, statul, guvernele și în general politicienii pot exercita influențe nefaste asupra jurnalismului. Într-un studiu al Center for Media, Data and Society, Marius Dragomir indică patru strategii prin care autoritățile obișnuiesc să controleze presa: bugete de stat alocate direct mediilor publice, subsidii guvernamentale, publicitatea de stat și măsuri legale de natură să intervină în logica pieței. Distribuirea preferențială netransparentă a publicității este instrumentul preferat al autorităților din țările Europei Centrale și de Est. Studiul nu exclude susținerea mass-media din fonduri publice sau scutirile de taxe. Dacă există reguli clare, conforme unor politici publice transparente, dacă alocările se fac pe criterii echilibrate, astfel încât susținerea să ajungă acolo unde vulnerabilitatea e mai mare, atunci suportul e just și nu va influența independența mass-media și libertatea jurnaliștilor.

Pe cine ajută scutirea de impozit pe venit

Situația economică precară a presei este o realitate incontestabilă în România, nevindecată după criza financiară declanșată în 2008. Cea mai lovită a fost presa locală, ajunsă la mâna politicienilor și a baronilor, care au transformat-o ușor în instrument de influență. Se adaugă intervenția noilor tehnologii care au stimulat dispariția a sute de ziare în print, cât și dispariția a câteva mii de joburi din mass-media. Îngustarea pieței de publicitate mulți ani la rând, precum și jongleriile politice cu publicitatea de stat acordată preferențial au contribuit la scăderea veniturilor în presă și, implicit, la pauperizarea jurnaliștilor. Bugetul de publicitate cheltuit în România anual nu depășește, în cei mai buni ani, 450 milioane Euro, din care marile companii de televiziune iau peste 75%, în vreme ce printului îi rămâne sub 14%. Publicul are puține informații despre cum sunt plătiți jurnaliștii și cât de mari sunt discrepanțele. În vreme ce în redacțiile tot mai restrânse din presa locală jurnaliștii primesc, cu contract de muncă și/sau contracte de drept de autor în jur de 1500-2000 lei, Dan Voiculescu își plătește propagandiștii (din păcate percepuți și ei ca „ziariști”) cu mii de euro. De exemplu, prin 2013 aflam că Ion Cristoiu a fost plătit în cinci ani cu 500 000 euro pentru prestația la Trustul Intact, că Mihai Gâdea avea 15 000 euro lunar iar Radu Tudor 8 500 euro pe lună, conform declarației de avere a soției. Sumele obținute din contracte cu firme asociate PSD publicate de Newsweek România arată că Bogdan Chirieac, Doru Bușcu sau Liviu Alexa și alții s-au înfruptat din plin mascați în jurnaliști. Astfel de stipendii nu sunt în niciun fel justificate și distorsionează grav piața muncii. Scutirea de impozit ar avantaja, poate, jurnaliștii din micile redacții locale, dar, paradoxal, și pe cei din mediile publice care sunt, totuși, plătiți decent. Așadar, măsura nu rezolvă problema stării economice precare a presei. Practic, ea e rămasă la mâna patronilor autohtoni care au reușit prin distorsiunea pieței media și prin corupție să îi alunge pe investitorii străini. După vânzarea acțiunilor PRO TV către un ceh, nu a mai rămas niciun investitor occidental de forță în televiziunea românească, iar în print abia mai respiră Ringier. O performanță nedepășită în Europa este condamnarea sau urmărirea penală a patronilor celor mai frecventate companii media din România:Dan Voiculescu, fiica acestuia și directorul Trustului Intact, Sorin Ovidiu Vântu, Maricel Păcurariu, Elan Schwartzenberg-Realitatea Media, Adrian Sârbu-Media Pro, Sebastian Ghiță-RTV, Dan Andronic-Evz, Dan Diaconescu-OTV ș.a. Fragmentată și vulnerabilă dintr-o „lipsă de solidaritate incredibilă” neîntâlnită la nicio altă profesie, cum observa profesorul Mihai Coman, breasla jurnalistică sau segmente ale ei nu s-au manifestat unitar nici de această dată, cei de la „centru” ignorându-i pe cei din local. Dealfel, Uniunea Jurnaliștilor Maghiari din România și-a publicat poziția, solicitând măsuri care să echilibreze salarizarea jurnaliștilor, rămasă sub salariul mediu pe economie, în funcție de un model și un parcurs profesional, pentru a reduce uriașele discrepanțe. Rețeaua PressHub, alcătuită din 27 de entități media locale și centrale, coordonată de Freedom House România, pregătește un document de poziție referitor la sprijinul de care presa are nevoie. Reacțiile impetuoase la scutirea de impozit a jurnaliștilor dezvăluie incapacitatea breslei de a se aduna, de a propune soluții sistemice, de a pune pe masa politicienilor o analiză lucidă și o strategie proprie, cu trebuințe și criterii, cu solicitări rezonabile. Pentru că mass-media, oricât de fudulă ar fi, are nevoie de ajutor.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „Cea mai lovită a fost presa locală, ajunsă la mâna politicienilor și a baronilor, care au transformat-o ușor în instrument de influență.”

    Întreaga presă din România se află în serviciul grupului infracțional organizat securisto-comunist care a capturat statul după 1989 și fură din averea publică de 30 de ani.

    Toată presa românească este un servil instrument de manipulare a cetățenilor utilizat de cleptocrație.

    Doar 13 au fost jurnaliștii, din întreaga țară, care au remarcat asta. Ghinion!…

    Transformarea jurnaliștilor în clasă privilegiată este o josnicie suplimentară din partea celor care fură de 30 de ani din puținul meu. Acum trebuie să suport din munca mea și contribuțiile pe care slugile lor nu le mai plătesc la Buget.

    Nu-i vorba despre bani, pentru că jurnaliștii români, în josnicia lor, primesc sume cu mult mai mari de la politicieni pentru serviciul lor mizerabil. După cum excelent arată în articol d-na Brîndușa Armanca, slujitorii cleptocrației care activează în mass-media primesc sute de mii de euro, cele câteva mii suplimentare nu sunt mare lucru pentru ei, dar sunt suficient pentru a fi considerați complici ai oligarhilor.

    Se deschide calea unui aflux de jurnaliști, toți interlopii care vor vrea să spele bani vor putea să scrie orice pe un blog și au posibilitatea să-și treacă veniturile ca provenind din jurnalism.

    De fapt, între jurnaliști și interlopi nu mai văd acum nicio diferență. Ah, poate cei care se pretind jurnaliști vor cere PSD, care are majoritatea în parlament împreună cu ALDE și UDMR, să dea o lege pentru pensionarea anticipată a ziariștilor.

    P.S. Jurnaliștii din alte țări chiar își pun viețile în pericol, iar unii mor, pentru a face cunoscut adevărul de către cetățeni. Pentru asta, merită respectul și susținerea publicului. Slugile hoților din țara noastră, care se pretind jurnaliști, manipulează în mod josnic cetățenii pentru a se lăsa furați în continuare, iar acum vor, ca niște paraziți sociali, să fie întreținuți nu doar de hoți, prin banii furați de la națiune, ci și oficial, prin scutiri de impozit pentru banii proveniți din furt. Prin urmare, merită, după părerea mea, disprețul și oprobriul publicului.

  2. Daca jurnalistii nu platesc taxe ar putea sa renunte si la cetatenie, cam asta e diferenta intre un turist care traieste in Romania si un cetatean.

    Inteleg scutirea de taxe in IT, e stimularea unei industrii care aduce venituri considerabile tarii si din care statul castiga enorm prin restul de taxe (contributiile la pensie, sanatate si TVA), dar jurnalismul nu aduce nimic, iar scutirea de impozit e chiar „cadou otrăvit”, „mită”, „pomană”, „șpagă”, iar „problema stării economice precare a presei” trebuie rezolvata de presa, nu de stat pe banii altora.

    Presa e un domeniu in declin, o meserie cu prea multi practicanti si prea putina cerere pentru ei, nu e o problema care trebuie rezolvata ci o evolutie naturala. Poate in 10 ani nu va mai exista deloc presa asa cum o stim, iar evolutia e ceea ce ne-a adus din stadiul de bacterie in cel de om, trebuie lasata sa se desfasoare pentru ca o va face oricum, chiar daca vrem si chiar daca nu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro