marți, martie 19, 2024

Serverele Caracalului

Nu ştiu dacă ştiţi, dar Caracalul are un teatru. O clădire care arată chiar bine, de pe vremea când oraşul era reşedinţă de judeţ şi un ceea ce s-ar numi acum „pol regional”: bunica mea a absolvit acolo „Şcoala Normală” . Pentru cei care nu au treburi prin zonă, dau un link aici.  Judecătoria Caracal este o construcţie în stil clasic (aşa) ; o clădire care l-a impresionat aşa de mult pe un interlop din celebra comună Buzescu încăt şi-a construit o casă identică.

În ciuda acestor construcţii monumentale, Caracalul este exact cum aţi auzit din bancuri: un loc în care nu se intâmplă nimic. Trec de câteva ori pe an prin oraş, în drumul spre comuna mea natală, şi aceeaşi privelişte dezolantă mă întâmpină: o localitate decăzută, fără identitate, cu drumuri pline de gropi şi locuitori cu ocupaţii incerte, mai degrabă agricultori decât orăşeni, grăbindu-se către piaţă. Cea alimentară, desigur, nu în sensul de „agora”.

Dar nu despre problema Caracalului vreau să vorbesc acum. Oraşul respectiv este o victimă a înfiinţării judeţelor: construcţiile pe care vi le-am arătat sunt rezultatul unei dezvoltări organice a capitalei Romanaţilor în secolul XIX şi XX. Oraşul a avut resursele pentru a se dezvolta şi s-a dezvoltat.

Capitalele judeţelor de azi sunt mai norocoase. Ele nu se dezvoltă doar din banii proprii, ci au la dispoziţie celebrele „fonduri europene”, care în principiu ar trebui să le ajute să rezolve mai repede complicatele probleme ale dezvoltării accelerate.

Din aceşti bani s-au reparat şcoli şi s-au asfaltat drumuri ( inclusiv clădirile mai sus menţionate s-au renovat )  lucru care dealtfel i-a făcut pe primarii care au avut norocul a se afla în funcţie în acea perioadă aproape inamovibili . Tot din aceşti bani s-au cumpărat computere şi s-au pus bazele informatizării administraţiei.

Oriunde mergi prin ţară, ca şi la nivel central, vei găsi rezultatele acestor investiţii. Ele arată peste tot la fel: clustere, storage, servere blade dacă apăruse tehnologia la momentul respectiv, toată suita de produse Microsoft disponibilă în clipa achiziţiei.

Nu era deloc greu să justifici şi să finanţezi un astfel de proiect până prin 2008. Evident că informatizarea era necesară; sumele nu păreau deloc mari comisiilor, pentru că dacă le compari cu cele cheltuite de oraşe similare din vest, chiar nu sunt.

Dar, retrospectiv privind, sumele de „bani gratis” primite atunci conţin în ele un „troian” care putea fi anticipat. E vorba de cheltuielile legate de întreţinerea acestor sisteme.

Mai întâi, licenţele. Deja sistemele din anii 2000 nu mai sunt suportate; tot ce e windows server 2003 de exemplu ar trebui upgradat. De obicei asta ar însemna şi alte servere, pentru că pe cele vechi probabil nu va mai merge un sistem nou, şi oricum au o vârstă la care ne putem aştepta să se defecteze rând pe rând.  Dacă depăşim această problemă, ajungem la următoarea: personalul necesar pentru a upgrada şi ţine în funcţiune aceste echipamente. Administraţia publică nu are specialişti în aşa ceva. Nici în sectorul privat nu sunt prea mulţi – cel puţin la noi- pentru că acest gen de soluţii sunt de obicei prea scumpe pentru firmele private, deci singurul loc unde ai fi putut căpăta experienţă este una din firmele care au implementat astfel de soluţii pentru administraţie;

După aceea vine software-ul, despre care nu ştim sigur dacă va funcţiona sau nu pe sistemele noi; încă îmi amintesc de aplicaţiile care mergeau doar pe Internet Explorer şi de disputele pe care le aveam în epocă; acum strategia Microsoft s-a schimbat, se îndreaptă vrând-nevrând spre standardele deschise, iar aplicaţiile din epocă probabil cer încă  Explorer 6 sau 7.

Mă tem că în multe dintre cazuri, autorităţile vor trebui să pornească din nou de la zero. Suntem în situaţia câştigătorilor la Loto făcuţi celebri prin presă, care au reuşit să cheltuiască în câţiva ani milionul câştigat, după care şi-au reluat viaţa anterioară. Sau poate chiar în fabula cu banul muncit. Este evident că acei bani cheltuiţi atunci ajută, dar probabil că ar fi putut ajuta mai mult dacă ar fi fost cheltuiţi într-un mod care să permită o dezvoltare organică. Mă tem însă că în multe locuri au setat nişte standarde care nu vor mai putea fi menţinute: când sistemele vor claca, va fi greu să fie înlocuite. Vom avea în câţiva ani un nou „morman de fiare vechi”, o replică IT a industriei ceauşiste, care a suferit de exact aceeași boală.

Să sperăm că vom fi ceva mai înţelepţi de data asta.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Cand vrei standarde de obicei te apuci si le faci cum a fost cazul celor care au facut standardul X/Open pentru Unix.

    Oricum parerea mea este ca desi standardizarea in sine e un lucru bun in practica ea nu functioneaza. Modelele de dezvoltare actuale sunt axate mai degraba catre Agile si o abordare de tip bazar decat cel al metodologiilor asezate si a dezvoltarii de tip catedrala (comparatia cu bazarul si catedrala nu imi apartine, e o carte pe acest subiect la O’Reilly de Eric S. Raymond ).

    Sinteza intre modelul structurat si cel decentralizat pare sa functioneze cel mai bine. Ma gandesc aici la Linix Gentoo care imprumuta modelul de dezvoltare de la BSD si continua colaborativ.

    Cred ca automatizarea si continous integration realizeaza acea structura care lipsea pana acum modelului decentralizat.

  2. Celebrele „fonduri europene” de care amintiti sunt disponibile pentru toate localitatile din Romania, nu doar pentru resedintele de judet.
    Cele pentru infrastructura pot fi accesate de administratii locale, adica orice primarie de la sat si/sau de la oras.
    Trebuie doar un primar care sa vrea si cineva care sa scrie proiectu !

    • Cateva aspecte anecdotice, daca imi este ingaduit:

      – cheltuieli de intretinere pe termen lung.
      Romanii nu prea iau in considerare asa ceva, se vede bine si cand isi cumpara autoturism. Las’ ca ne descurcam noi!
      – ” îmi amintesc de aplicaţiile care mergeau doar pe Internet Explorer”
      Prin 2004, la noi la firma s-a trecut prima data la gestionarea prin interfata de Web, in locul programelor de OAM (operare, administrare, mentenanta). Am scris cu mandrie in brosura de prezentarea „functioneza cu orice browser de Web!” Insa, cand sa ilustreza asta cu frumoase capturi de ecran, observ ca in Firefox se vedea doar jumatate de ecran! Proiectantul imi confirma ca DEOCAMDATA merge doar cu IE. Asa ca am mai adauzgat cateva cuvinte in brosura „functioneaza cu orice browser IE”!!!
      – „Mă tem că în multe dintre cazuri, autorităţile vor trebui să pornească din nou de la zero.”
      Da, insa poate fi si mai rau de atat – se poate sa existe sun sistem informatic costisitor si complex, dar care a ajuns nefunctional, si acum sa nu mai mearga nici vechiul sistem de organizare, bazat pe hartii si dosare, care a fuctionat de bine de rau – in perioada interbelica, pe timpul comunismului, sau pina in 2006 cand s-a facut informatizarea …

      • Nu ne putem întoarce la hârtii și dosare, la fel cum nu ne putem întoarce la locomotivele cu abur. Trebuie un sistem ceva mai centralizat, cu servere ale administrației publice pentru o regiune întreagă, nu pentru fiecare primărie. Chiar și un județ e prea mic pentru a avea servere proprii. Iar primăriile n-au decât să acceseze acele servere și cu Sea Monkey, dacă n-au alt browser la îndemână.

        Într-un oraș de mărimea Craiovei se vor găsi întotdeauna niște oameni care să administreze niște servere, dar asta nu e neapărat valabil și la Caracal sau la Tecuci. Primăriile nu sunt stat în stat, iar a avea documentele pe niște servere mari, regionale sau naționale, ar mai ajuta și la reducerea corupției locale.

        • Am participat in trecut la un proiect prin care am centralizat diversele aplicatii in capitala de judet. A functionat vreo zece ani, daca nu mai mult, doar că s-a prăbusit din cauza frictiunilor politice- ar mai fi mers si acum probabil; Desi si aici implicarea politică era puternica, am incercat sa o folosim in sens pozitiv- evident ma refer la sefii mei, eu m-am cam ferit de „legaturi periculoase”. In prezent cred ca mai sunt cateva incercari de acest gen, insă toate sunt construite tot „pe genunchi” si eventual dedicate singurului castigator de licitatii din Romania, il stiti dvs. Cum lucrurile astea nu sunt statuate prin lege, problemele practice sunt de genul: daca proiectul e „al PSD”, primarii PNL nu aderă la el si invers.

        • CORECT!
          Nu neaparat referitor la servere la nivel de regiune, insa clar, exista o anumita masa critica necesara, deci:
          „Într-un oraș de mărimea Craiovei se vor găsi întotdeauna niște oameni care să administreze niște servere, dar asta nu e neapărat valabil și la Caracal” este perfect adevarat.
          Este necesara si o standardizare, iar abordarea strict locala ar fi in cel mai bun caz ineficienta, in cel mai rau – direct sortita esecului.

          Dar fraza Dvs. din final este extrem de dezamagitoare:
          „ar mai ajuta și la reducerea corupției locale.”

          PAI ASTA INSEAMNA CA INCA O MIE DE ANI DE ACUM INCOLO NU SE VA FACE!

          cum o sa ia coputii masuri impotriva coruptiei?!

          • @Cristian Ioan – corupția locală este împotriva intereselor centrale chiar și într-un stat extrem de corupt sau într-un partid extrem de corupt. Așa că va exista întotdeauna o luptă pentru centralizare, chiar și în cele mai corupte societăți. Centralizarea este o formă de consolidare a puterii.

  3. Vorba bunicului meu, scoala, domnia si prostia se platesc. N-aveam de unde avea, la nivelul anilor alora, oameni cu cat de cat pregatire in domeniul informaticii in primarii. In fapt, nici acum n-avem de unde avea, avand in vedere ca majoritatea alora care pricep cat de cat domeniul sunt absorbiti de firmele de outsourcing. (Un prieten a avut surpriza, la incercarea de a anagaja un profesor de informatica de liceu, sa constate ca ala habar nu are, efectiv, de cum functioneaza o retea bazata pe protocolul TCP/IP.)

    Ca idee/recomandare, exista un singur lucru pe care trebuie sa-l invete primariile, cand platesc pentru a face o aplicatie – o veche recomandare/principiu de baza al arhitecturii Unix: defineste protocolul, nu implementarea. Daca recomandarea asta se respecta, orice bucatica de infrastructura va fi intotdeauna usor de inlocuit. Si cum arata experienta de decenii in dezvoltarea de soft, bucatele vor trebui inlocuite in permanenta.

    • Nicio primărie nu are de ce să plătească pe cineva pentru o aplicație de uz propriu. Aplicațiile trebuie să fie aceleași la nivel național, selectate și plătite de guvern, nu de primăriile locale. Este obligatorie standardizarea națională la capitolul ăsta și probabil în câțiva ani va fi necesară standardizarea aplicațiilor folosite în administrația locală chiar la nivelul întregii Uniuni Europene.

  4. 1.nu e nimic rau ca s-a investit in informatizare, mai ales din fonduri europene
    2. Rau e ca in majoritatea cazurilor la stat s-a investit incoerent fara nici un plan
    3. Rau e de fapt ca investitiile au fost dictate de comisionul care se putea extrage si nu de necesitati
    4. Fals ca nu exista specialisti, nu exista interes, nu exista transparenta, nu exista licitatii corecte. Specialisti avem si daca va uitati pe piata informatica e la moda, orice copil de 5 ani butoneaza…
    5. Nu cred ca vom pleca de la zero, poate doar in cazurile in care serverele stau pe undeva in beci nefolosite…cum se mai intampla si prin spitale, etc.
    Exemplu: SIUI – un sistem informatic pt ditamai Romania care crapa mult prea des si la care suntem anuntati ca nu-i asa s-a luat curentul, a crapat serverul, care nu are mentenanta? si nimeni nu raspunde, etc….luati spre comparatie emag, oare cUm ar fi sa crape site-ul astora in fiecare saptamana? Bine o sa ziceti ca nu sunt bani, ca nu sunt specialisti…FALS ! Nu exista interes sau exista un alt fel de interes…depinde cum vreti sa priviti lucrurile…
    Nu plecam de la zero pentru ca de bine de rau, exista deja baze de date, acum trebuie sa trecem la next level si sa le legam intre ele, sa le facem actualizari hw/sw, etc

    Cand se va termina cu elita asta politico-administrativa profund corupta atunci vom gasi si bani si specialisti, pana atunci noroc bun!!

  5. P.S. S-au gasit sute de milioane de euro sa se cumpere licente la suprapret dar nu s-au gasit cateva milioane ca sa avem la timp mentenanta la SIUI…

  6. 1.nu e nimic rau ca s-a investit in informatizare, mai ales din fonduri europene
    2. Rau e ca in majoritatea cazurilor la stat s-a investit incoerent fara nici un plan
    3. Rau e de fapt ca investitiile au fost dictate de comisionul care se putea extrage si nu de necesitati
    4. Fals ca nu exista specialisti, nu exista interes, nu exista transparenta, nu exista licitatii corecte. Specialisti avem si daca va uitati pe piata informatica e la moda, orice copil de 5 ani butoneaza…
    5. Nu cred ca vom pleca de la zero, poate doar in cazurile in care serverele stau pe undeva in beci nefolosite…cum se mai intampla si prin spitale, etc.
    Exemplu: SIUI – un sistem informatic pt ditamai Romania care crapa mult prea des si la care suntem anuntati ca nu-i asa s-a luat curentul, a crapat serverul, care nu are mentenanta? si nimeni nu raspunde, etc….luati spre comparatie magazinele online, oare cum ar fi sa crape site-urile astora in fiecare saptamana? Bine o sa ziceti ca nu sunt bani, ca nu sunt specialisti…FALS ! Nu exista interes sau exista un alt fel de interes…depinde cum vreti sa priviti lucrurile…
    Nu plecam de la zero pentru ca de bine de rau, exista deja baze de date, acum trebuie sa trecem la next level si sa le legam intre ele, sa le facem actualizari hw/sw, etc

    Cand se va termina cu elita asta politico-administrativa profund corupta atunci vom gasi si bani si specialisti, pana atunci noroc bun!!

  7. In primul rand ar trebui definit CE ar trebui sa faca sistemul respectiv. Uneori nu este suficienta informatizarea modelului existent (de exemplu portarea tuturor formularelor administrate azi pe hartie in format electronic – fie care e vorba de formulare web sau documente editabile gen PDF) – poate ar trebui regandit modelul si dupa aceea definit sistemul care sa-l „duca”. In Uniunea Europeana exista multe modele de administratie publica adoptate de numeroase tari.

    Legat de specialisti – realitatea e ca statul va trebui sa inteleaga ca IT-ul este un creator de valoare, si astfel sa inceapa sa remunereze personalul de valoare cu salarii comparate cu cele din firmele poposite in Romania. Si sa le dea mana libera – romanii sunt creativi in sensul bun si sunt sigur ca in ansamblu sistemul va avea de castigat.

    • Cum ar putea statul sa plateasca competitiv personal IT competent cand salariile pentru specialisti in IT sunt mai mari decat ale primarilor, doctorilor, profesorilor si ale oricui de printr-o institutie de stat? Nu vorbim de programatori la kilogram precum folosesc cu miile companiile private din Romania (si alte parti), vorbim de analisti, arhitecti de sisteme, proiectanti de baze de date, specialisti in interfete utilizator, UX, cei care trebuie sa proiecteze sistemele de construit si nu echivalentul fierar-betonistilor care le vor construi. Toti cei enumerati au in mediu privat salarii de la 10.000 lei net lunar in sus, competenta costa.

      • Adrian, corect, inteleg, si eu sunt unul dintre cei cu >10.000 net (de fapt, mai mult). Dar ceea ce conteaza cu adevarat e cat castiga angajatorul meu din ceea ce produc – nu cat e salariul meu fata de cel al contabilului, care „are si el studii superioare”. De fapt am colegi care nici n-au facutate si castiga peste 2000E/luna net. Si ce daca?

        De pilda, daca astazi avem un primar platit cu 5000 si zece functionari platiti cu 2000, iar informatizand am putea reduce nr. functionarilor la 2 (asta ca sa existe redundanta cat e unul in concediu sau bolnav), costurile s-ar reduce de la 25000 (de fapt mult mai mult, daca luam in calcul spatiul de birouri, satisfactia populatiei cand cererile s-ar procesa pe loc, si multe altele) la doar 9000 – deci o reducere imediata de 16000.

        Care ar fi problema daca ar fi platit cel care a introdus acel sistem cu 8000, mai mult decat primarul? Care e sensul legii care spune ca „in stat cel mai mult trebuie sa castige presedintele”?

        P.S. Stiu, vor fi unii care se intreaba cand citesc acest post „bun-bun, dar ce facem cu cei 8 functionari disponibilizati?”. Realitatea e ca pentru societate in ansamblu, solutia propusa de mine mai sus e net superioara variantei pastrarii personalului inutil. Probabil ca din cei 8 disponibilizati 4 vor pune osul la treaba si vor invata ceva si se vor reprofila, obtinand probabil un salariu mai mare de 2000 (poate asigurand intretinerea sistemului IT), poate 2 se vor pensiona, iar ultimii 2 vor trebui sa accepte locuri de munca mai putin lejere. Una peste alta, la nivel de societate vom progresa adoptand aceasta metoda. Obligand insa populatia productiva sa se plimbe la 10 ghiseuri ca sa rezolve ceva ce putea fi rezolvat de un om si un calculator regresam, nu progresam.

        • Cine ar vrea sa castige 8000 lunar intr-o primarie, in subordinea unui primar de 2 parale (precum majoritatea, nu toti), fara nici un coleg de specialitate, fara posibilitati de dezvoltare si avansare profesionala, eventual intr-un sat in mijlocul Baraganului, cand poate castiga de la 10.000 de lei in sus intr-un oras civilizat cu restaurante care au si altceva decat mici si ciorba de fasole, cu un cinema sau chiar un teatru, intr-un apartament sau casa fara WC in fundul curtii (ca daca nu e canalizare in sat fosa septica e cam costisitoare) si cu vecini in general cu 5 clase de educatie mai jos?

          Vorbim de specialisti, nu de talpasi. Cine vrea sa se ingroape profesional in Caracal?

          Daca ar fi vorba de centre regionale (cum ar fi normal) in orase precum Cluj, Iasi, Timisoara, Constanta) si echipe de 5-6 oameni buni si inca 10 executanti pentru operatiunile de rutina atunci da, ar fi acceptabil sau chiar interesant pentru unii. Dar sansele sa se intample asa ceva sunt aproape nule. Vedeti povestea cu http://economie.hotnews.ro/stiri-it-21233262-peste-1000-voluntari-inscris-pana-acum-govithub.htm si va lamuriti.

  8. Cu o oarecare surprindere citesc articolul si nu vad luate in considerare macar 2 solutii simple (si aproape evidente) pentru problema serverelor vechi:

    – virtualizarea. Se cumpara un server nou, se pune un hypervizor, serverul vechi se face masina virtuala pastrand sistemul de operare si aplicatiile. Economie la sistemul de operare si aplicatii. Anecdotic, frate-meu s-a mutat cu serviciul acum cativa ani la o companie care avea intr-unul din sedii 3 dulapuri pline cu servere, vreo 40, toate cu Windows 2003 si diverse chestii gen SQL 2000. Dupa vreo 2 ani mai era un singur dulap cu vreo 4 servere din care 1 sau 2 tineau ca masini virtuale celelalte 30 de servere desfiintate. Ala a fost primul pas, dar a fost usor si ieftin.

    – IaaS (Infrastructure as a Service). Se pot folosi servere de la Amazon, Microsoft (Azure) pentru un pret decent si includ si sistemul de operare si baze de date (PaaS). Au datacenters in Europa in mai multe tari, conectivitatea nu e o problema. Sigur, nu se pot face cu o suma unica luata de la UE ( „ia banii si fugi!” ) ci au un cost constant, lunar, care necesita un minim de planificare, dar e simplu si ieftin.

    Ca sa nu ajungem la SaaS, in care se plateste la consum doar ceea ce se consuma si restul e inclus: sistem de operare, baze de date, mentenanta, backup, disaster recovery etc. Dar cand cel care ia decizii de genul asta e un primar de genul „care este”, specia „politruc mioritic” cu studii la scoala din sat si uneori la Spiru Haret, cum ar putea vreodata sa ia o decizie buna? Stiu personal un primar de comuna, prin nordul Romaniei, care e un tip grozav si foarte apreciat la el in comuna, e inginer, dar discutia despre servere si aplicatii e la ani lumina de priceperea lui si e cel mai competent primar pe care il stiu. Ce sa zic despre cel din Caracal?

    • Trebuie sa va spun si dumneavoastra si celorlalti că exemplul Caracalului nu are a face cu serverele lor, habar n-am ce servere au si la ce le folosesc, l-am folosit doar ca o ilustrare a pretentiilor fără acoperire in posibilităţi :)

  9. ati ales bine caracalul ? daca nu ma nsel urbea a nascut monstri sacri in televiziune si jurnalism. cind fiii ei (carcaletii) se blimba n bentleyuri de ce nu s ar intrece si n servere ? as fi vrut sa spun altceva : de vreme ce ulitele (prafuite si pline de gropi) romaniei sinti impinzite de camere de supraveghere ultra performante (nici musca nu zboara fara sa fie taxata), te intrebi (mut de uimire !) de ce oare nu performeaza si n „servere” care sa ajute cetateanul, sa i usureze traiul nu doar sa l jupoaie

    • Nu există urbe în ţara noastră care să nu fi produs diverşi „baştani cu Bentley”, Caracalul nu e nicidecum altfel din punctul asta de vedere, l-am ales pentru că numele oraşului are o încărcătură specială în ton cu ideea articolului :)

  10. Industria ceaușistă a devenit „un morman de fiare vechi” DUPĂ căderea lui ceașcă.
    Până atunci a funcționat bricistone. Ineficient și hau…dar ce e eficient astăzi?
    Una peste alta, oamenii aveau de lucru și vindeau ineficiențele alea la harrabbi, africani, ruși sau hau, așa că dintr-o dată devenea eficient.
    Plus că n-aveai oligarhi în fiecare colț.
    Ascultă-l pe Gavrochikkă…care mai zicea?
    Zzzemm-BOolul rebouluției.
    Cinci cuvinte, înainte.
    Adecco poi.

    • Nu, industria comunistă a inceput sa devină un morman de fiare vechi prin anii ’80, si exact din aceleasi cauze: am cumparat uzine care functionau, dar nu am putut sa le facem sa tina pasul cu vremea. Amintiti-va doar in ce an s-a oprit productia Dacia 1300 si ganditi-va cate modele scosesera Renault intre timp. Din ’68 pana in ’98 sunt ceva ani ( am pus cifrele ca sa dea „rotund”). Dar pentru ca nu vreau sa duc o astfel de polemică, zic doar asa: industria ceausista nu e chiar modelul spre care vrem noi sa mergem acum.

  11. Buna seara si bun articol

    Chiar si comentariile m-au interesat, dar link-ul e grozav: de mai bine de 20 de ani vin ca tot salahoru’ vara acasa, in Neamt, si tot incercand trasee noi, am vazut multe in Romania. La anu’ sigur imi fac drum si la Caracal, despre care ramasesem doar cu poantele de pe vremurile noastre. Insa Teatrul, chiar si parcul prin care s-au perindat toate „numele” citate, devin obligatie de a vizita. Cat despre „servere”, nici in Vestul preamarit situatia nu-i asa roza. Si tot polica face si desface (a vedea acordul maret al guvernului francez cu firma lui Gates pentru „educatia nationala”, desi in teorie toti sunt de acord ca trebuie trecut la softuri libere. Nu mai vorbesc despre ce „prietenii” de afaceri se intampla la nivel mai mic. Nu mai stiu cine zicea ca varsta ne duce spre „conservatorism”, gen: prefer sa platesc mai scump un cunoscut, decat mai ieftin un priceput. Un fel de tendinta naturala.
    Toate cele bune si astept urmatoarele articole.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro