vineri, martie 29, 2024

Sistemul nu se modernizeaza de la sine…

Am învăţat pe pielea noastră, chiar la propriu am putea să spunem, după episodul Colectiv, că trebuie să respectăm procedurile în vigoare. După câteva luni de exerciţiu, mai mult sau mai puţin reuşit al acestei constatări, cred că a venit vremea să ne întrebăm şi reciproca, dacă procedurile pe care le avem ne respectă, la rându-le, pe noi.

Citeam săptămânile trecute, chiar pe această platformă articolul lui Vlad Mixich despre infecţiile intraspitaliceşti. De fapt subiectul îmi era întrucâtva cunoscut, la nivel de amator, fireşte, pentru că s-a mai discutat şi alte dăţi prin mass-media; de asemenea îmi era pe atât de cunoscut pe cât poate fi cuiva care are doi copii născuţi în spitalele româneşti. Am văzut şi femeia cu „teul” , şi mobilierul care e probabil acolo de când s-a construit spitalul, asta dacă n-o fi fost preluat din altul mai vechi, şi pacienta din categoriile defavorizate căreia nu i-a vorbit nimeni până atunci de igiena personală. Știu deci care sunt premisele, e uşor de tras şi o concluzie, şi anume că astfel de probleme pot apărea oricând. Lucrurile sunt deci foarte simple: cum managerul de spital va fi sancţionat dacă are o infecţie în spital şi cum e imposibil să nu ai, el va căuta să o „ascundă sub preş”. Dar asta atrage o serie de consecinţe: nefiind recunoscută oficial, nu poţi nici să cumperi substanţe sau să declanşezi alte acţiuni; rişti să ai un control financiar care să îţi impute banii consumaţi. Din această dilemă nu se poate ieşi deci decât prin schimbarea abordării.

Exemplele sunt nenumărate pe această linie. Procedurile PSI sunt greoaie şi învechite; majoritatea sunt de-a dreptul inaplicabile la societatea de astăzi, ceea ce a şi generat corupţia din domeniu, corupţie care a dus în final la incendiul de care vorbeam.

Acum doi ani cădea celebrul avion condus de Adrian Iovan. S-a dovedit că este teribil de greu să localizezi cu precizie un telefon mobil, chiar cu semnal. Aici să zicem că sunt pe teren propriu: deplasarea a două-trei echipamente mobile GSM ( există aşa ceva, se folosesc mereu la evenimente care implică adunări ocazionale de oameni, gen concerte sau meciuri) ar fi permis „triangulaţia” semnalului – pentru triangulaţie sunt suficiente trei, dar în practică mai multe ajută, mai ales că intervine şi a treia dimensiune, altitudinea – şi deci  localizarea cu precizie foarte bună.

Nu am aflat din presă, poate că mă înşel, dar sunt gata să pariez pe titlul următorului meu articol (Ai avut dreptate, ISU!) că  procedurile nu au suferit nici o modificare. Deşi procedurile datează de pe vremea când nu exista telefonie GSM, deci autorii nu aveau cum să ia în seamă acest mare avantaj tehnologic.  Ba mai aflu că domnul Arafat respinge concluziile raportului despre Colectiv şi consideră că a acţionat cum nu se poate mai bine. Ori, fără a face din asta un reproş, totdeauna se poate mai bine şi mereu e loc de îmbunătăţiri.

Având norocul să lucrez într-un domeniu în care tehnologia de acum doi ani este considerată depăşită, am fost scutit de la început de acest păcat al „legalismului” dus până în pânzele albe. Administraţia publică este însă plină de astfel de apostoli ai dreptăţii. Ceea ce în sine ar fi un lucru bun, chiar foarte bun, dacă ar exista şi un mecanism prin care aceste proceduri, majoritatea moştenite din vremea comunismului ( deşi aş paria că multe îşi au originile în vremea lui Cuza Vodă) s-ar putea moderniza, adapta şi pune cumva în slujba cetăţeanului. Îmi amintesc de păţania prietenului meu care a trebuit să îşi angajeze fochist pentru centrala termică automată. Sigur că în anii ’60 nu puteai să laşi cazanele să fiarbă fără să ai pe cineva care să închidă focul, dar mai este legea asta valabilă în 2000? Cum putem proceda ca să o schimbăm? Şi, mai ales, suntem capabili să acceptăm că procedurile pot fi revizuite? Sunt convins că există funcţionari care şi-ar da viaţa pentru ele, convinşi fiind că luptă pentru o cauză nobilă.

Mă amuzau mereu acele „şedinţe ASC” din vremea studenţiei. Şefii de partid din universităţi erau de obicei oameni instruiţi, cu capul pe umeri, dar bineînţeles obedienţi. Ei ascultau toate reproşurile cu înţelegere „părintească”, ba mai dădeau şi din cap a aprobare. Dar lucrurile se opreau acolo (care e activistul care să aibă curaj să raporteze mai sus?) , până la următoarea şedinţă la care o luam de la capăt. Era un fel de mecanism de defulare; sistemul îşi continua mersul neabătut spre cele mai înalte culmi, fără să-i pese de ce spune prostimea…

În acest moment am impresia că ne aflăm în aceeaşi capcană. Majoritatea procedurilor după care lucrăm, multe nu sunt nici măcar legi ca să aibă scuza că trebuie să treacă prin Parlament, sunt depăşite. Dacă nu le modernizăm (şi să nu ne facem iluzii, sistemul nu le va moderniza singur, pentru că din ele derivă privilegiile şi şpaga) nu vom obţine decât o Românie blocată. Ceva care mi se pare chiar mai rău decât o Românie coruptă.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. In cazul accidentului din Apuseni „salvatorii” aveau coordonatele epavei de la unul dintre supravietuitori care le dictase de pe ecranul telefonului. Problema, si imaginea degradarii institutionale din Romania, e ca latitudinea si longitudinea erau in grade zecimale nu grade sexazecimale cum se astepta ISU. Cu alte cuvinte operatiune ISU a fost un esec pentru ca nimeni, nimeni din ISU sau, mai grav, din ROMATSA nu a putut efectua o operatie matematica elementara. Iata:

    ––––––––––––––
    Supervizor sala: Spuneti-mi coordonatele acelea pe care le-ati transmis dumneavoastra sunt intr-un format care noua nu ne este familiar. Nu aveti o transformare in format cu minute, secunde?

    ISU Cluj: Nu.

    Supervizor sala: Si nu stiti cum se transforma?

    ISU Cluj: Nu stiu. Mie de la STS mi-au dat coordonatele astea.
    ––––––––––––––-

    • Uitasem amanuntul asta, dar as fi curios: macar au cumparat un manual de trigonometrie in urma incidentului? :) Adica teoria proceselor cam asa ar zice: prima data gresesti, după asta analizezi ce ai gresit si iei masuri corective. Despre asta e vorba.

  2. Oh da !
    Este memorabila si ar trebui dezvoltata si diseminata ideea ca ROMANIA BLOCATA este o realitate chiar MAI REA decat ROMANIA CORUPTA.
    Eventul cu referire la Romania blocata in proiectul Romaniei corupte.
    *
    La vremea lui, Valeriu Stoica a introdus o prevedere in Codul de procedura civila conform careia hotararile judecatoresti civile date in prima instanta (IN FOND cum se spune) nu se motivau de catre judecatori decat daca macar una dintre parti declara APEL.
    Concret se pronunta SOLUTIA in cateva fraze care se comunicau partilor din proces, partile declarau sau nu APELUL, iar daca declarau judecatorul detalia pe larg motivele avute in vedere, dupa care la randul lor, partea care declarase apelul isi scria la randul ei MOTIVAREA APELULUI.Daca nu se declara apel, judecatorul nu mai era obligat sa motiveze.
    *
    Suna teribil de incalcit DAR in urmatorii doi ani de la introducerea acelei noi proceduri NUMARUL DE APELURI CIVILE A SCAZUT CU 25%.
    Concluzia evidenta era ca – cel putin in acele 25% de spete – judecatorii dadusera SOLUTIII BUNE de vreme ce fusesera acceptate de toate partile. Concluzia subtila era ca judecatorii MOTIVAU PROST, NECONVINGATOR si ca prin stangacia motivarilor ii iritau mai degraba pe acei 25% dintre impricinati care altminteri ar fi acceptat solutia.
    *
    Concret acel experiment a scurtat si ieftinit o mare parte dintre procesele civile, a crescut calitatea actului de justitie macar in raport cu gradul de acceptabilitate a solutiilor si nu in ultimul rand i-a degrevat pe judecatori de povara motivarii – careia nu-I prea faceau fata :) –
    permitandu-le sa dedice o mai mare energie altor dosare.
    A fost dupa parerea mea SINGURUL ELEMENT CREATIV DE REFORMARE A JUSTITIEI de dupa (si dinainte :) ) de 1989.
    Restul au fost doar ALINIERI la standarde pentru care nu prea eram si nici nu suntem pregatiti si soparle de folosit in lupte politice .
    *
    De altfel cei care I-au urmat lui Stoica la conducerea Justitiei au venit in fuga cu parul despletit si au abrogat acea procedura in aplauzele unanime ale SISTEMULUI reprezentat in cauza printre altii de profesionistii ale caror venituri / onorarii aferente proceselor civile se redusesera cu 25%.
    *
    Apropo de articol cred ca in povestea mea a contat cumva faptul ca Valeriu Stoica a fost si unicul Ministru al Justitiei care a avut in CV o cariera de judecator adevarat. Probabil ca mantuirea , daca va mai avea loc vreodata – cee ce eu nu mai cred – va fi adusa de profesionisti adevarati , nu de cei care au de bifat foi de parcurs tipizate sau de revolutionari de profesie.

    • De ce nu functionala, eficienta, simpla si cu oameni bucurosi sa foloseasca serviciile administratiei publice in care sa lucreze oameni bucurosi ca isi servesc semenii. E-Estonia ?

    • Ceea ce explicati (si) pe-ntelesul „dreptacilor-sculati-din-socialisti-culcati” inseamna de fapt ca singurul guvern care a facut reforme reale, concrete, adecvate si corecte au fost cel dominat de taranisti. Inca mai tin minte cum, ulterior autointitulatul (re)fo’mist-sef, iesea de la sedintele de guvern (in care tocmai aprobase deciziile si masurile) si se apuca sa latre despre cat de nocive sunt. Reala probelma este ca individul mentionat inca mai latra. Si-n plus se mai gasesc diversi latrai (care pe bani care din convingere) care-i sustin aberatiile si faulturile logice.

  3. Din această dilemă nu se poate ieşi (deci) decât prin schimbarea abordării.
    Cereti cam mult dle Badici. De ce mult? Pai nu uitati ca cereri asta unor „persoane” obisnuite si „instruite” sa ia de-a gata.

    Procedurile PSI sunt greoaie şi învechite; majoritatea sunt de-a dreptul inaplicabile la societatea de astăzi…
    La fel cum este si statistica. Da, aceea „oficiala”. Ale carei formule dateaza din epoca stalinista.

    … ceea ce a şi generat corupţia din domeniu, corupţie care a dus în final la incendiul de care vorbeam
    Pentru oricare om care a primit genetic suficienti carlionti capabili sa-l ajute la compilare, cauza „Colectiv” a fost limpede: ISU = calau. Abia in plan secund veneau batronii clubului si in cel tertiar alte institutii.

    • Nu cred ca exista domeniu in care procedurile sa nu fie invechite si mai ales lipsite de relevanţă, că vechimea singură nu e un argument împotrivă, poate din contra.

      • … sunt de-a dreptul inaplicabile la (in) societatea de astăzi…
        Aceasta era forma care impunea fondul.
        Stiu ca majoritatea absolventilor de „facultati” „de-stat” se irita cand cineva face referiri critice la statis… pardon, la STATISTICA. Un insider ar spune ca desi toti si toate cei/cele care „predau” statis… pardon, STATISTICA sunt tributari/e unor percepte arhaice si chiar impun memorarea/stocarea miilor de formule care dateaza din vremea-n care „oamenii-noi” inca vanau „legionarii” prin paduri, se mai gasesc unii si unele care sa-si poata da seama. Desigur ca pt majoritate e mai simplu si la-ndemana sa „calculeze” salariul mediu brut/net conform „statisticii” oficiale, aka medie artimeftica. Desi societatea de astazi foloseste media ponderata. Doar ca exemplu.
        Altminteri, absolut de acord ca oricare teorie, cat de veche, daca a foat validata-n praftica si inca are aplicabilitate, nu trebuie „eficientizata”.

  4. Lucrez intr-un domeniu in care ni se cere sa avem scara exterioara (mentionez acest lucru pentru ca nu cunosc intreaga legislatie ISU si nu stiu daca toate firmele au aceasta obligativitate sau doar unele). Cu cativa ani in urma am inchiriat o vila si am aflat abia dupa aceea ca modul in care era construita si amplasata nu permitea constructia unei scari exterioare, motiv pentru care am stat o perioada mai scurta in ea. Dar la acel moment am incercat sa gasesc solutii logice. Am gasit astfel pe internet (in alte tari) un fel de tobogane gonflabile, care se umfla automat cand le scoti sigiliul. Solutia mi-a fost respinsa de reprezentantul ISU pentru ca nu se afla in legislatie.

    La gradinita fetitei mele, in 2007 s-au cumparat paturi stivuibile nemtesti. La inspectia de la Directia Sanitara directorii au fost mustruluiti ca nu respecta standardele din lege. Acum in majoritatea gradinitelor se gasesc astfel de patuturi. Or fi schimbat legea sau s-au inmuiat / luminat inspectorii?

    Cred ca multi pot veni cu exemple la articolul domnului Badici. Problema se pune: decidentii or fi citind articolul? Este necesar ca oamenii care cunosc realitatea de pe teren sa faca parte din acesti decidenti.

    • Dupa parerea mea „decidentii” stiu, dar nu fac nimic pentru ca: 1. de ce s-ar lega la cap? si 2. de aici deriva niste avantaje. Schimbarile ar trebui impuse din afara, de exemplu obligativitatea ca procedurile sa fie revizuite o data la n ani , unde n e de preferat sa fie egal cu unu :) Sigur, si asa ar exista posibilitatea sa se revizuiasca dar sa nu se schimbe nimic, insa ar deveni batator la ochi. Sau, pur si simplu implementarea unui sistem de management care sa ii oblige sa formuleze niste concluzii dupa fiecare incident si sa ceara sa se formuleze actiuni corective. Impreuna cu un audit extern periodic, eu zic ca ar functiona.

      • Dacă eu, ca firmă ( ipotetic, eu nu sunt firmă) vreau să particip la o licitatie, in 90% din cazuri mi se solicită să am implementat un sistem de management al calităţii. Nu cumva ar fi util ca şi aceste instituţii să implementeze aşa ceva? Stiu, in prima fază probabil vor face cu auditori „prieteni” dar la un moment dat eu ca guvern pot cere un audit extern si … i-a ras :)

  5. Cu câteva luni înainte de Apuseni, doi subofiţeri ISU au stiut cum sa o indrume, prin telefon, pe o persoana accidentata sa-si gaseasca cu telefonul propriu coordonatele GPS si sa le transmita. Chestie care, la ora aia, va garantez ca nu era trecuta in nicio procedura. Bravo lor. Rusine sistemului care nu a invatat nimic.

  6. Am scris de am facut bataturi la buricele degetelor: nu coruptia ucide, ci incompetenta de masa.

    In Romania cunostintele sunt de nivelul clasei a VI-a, indifferent de diploma posedata.

    Spunea cineva mai sus ca nu stiau sa converteasca gradele. Va veni vremea cand vom fi bucurosi sa intilnim pe cineva care sa stie macar ce sunt longitudinea si latitudinea.

    In acest moment ne bazam pe autodidacti. Dar acestia sunt treptat exclusi, marginalizati si obligati sa actioneze copy-paste de mai-marii lor, oameni cu creiere copy-paste. Sa schimbam mai-marii lor? Cu cine?

    • Aici o sa va contrazic putin, daca nu va suparati. E adevarat ca e multa incompetenta ( dar chestia asta o sa o vedeti si prin alte parti) , dar un sistem nu trebuie sa se bazeze niciodata pe competente nedefinite in procedura. Daca in procedurile lor nu figura necesitatea de a sti sa transformi coordonatele, nu e de vina angajatul ca a lipsit la trigonometrie. Chestiile astea trebuie rezolvate la nivel institutional: ori faci cursuri cu angajatii, ori le tiparesti o carte cu tabele, ori le instalezi un soft care sa stie asta, sau, ca sa exagerez pana la capat, le faci o linie fierbinte cu facultatea de geografie :) Toate solutiile astea pot functiona, indiferent de competenta angajatului. Pentru ca asta e ideea, ca solutia sa functioneze, sa nu se bazeze pe niste calitati care nu sunt cerute la angajare. Probabil ca ar fi prea scump sa angajezi doar absolventi de matematica….

      • Cand incompetenta atinge o masa foarte mare a populatiei, este foarte greu sa faci proceduri pentru a-i alege pe cei competenti. Cel putin din motivul ca exista mari sanse ca si cei care ar trebui sa dispuna sau sa elaboreze respectivele proceduri sa fie la randul lor incompetenti.

        Sigur ca incompetnta exista si prin alte parti. Problema este a proportiei acesteia.

        In ce priveste perfectionarea – sunt de acord ca ar trebui pregatiti dupa angajare. Dar in primul rand este foarte greu sa pregatesti pe cineva carfe vine fara cultura generala (toata scoala a fost invatat sa stie doar mate, romana, engleza si – eventual – inforamtica) si in al doilea rand ai nevoie de specialisti care sa ii pregateasca – ori nu ii ai nici pe astia.

        Sigur ca nu trebuie sa te bazezi pe competenta angajatului si este natural sa i proceduri. Doar ca procedurile acelea trebuie si ele … intelese. Ori, din ce in ce mai multe persoane nu pot citi mai mult de un paragraf fara sa oboseasca.

        Stiu ca pare de necrezut, dar analfabetii isi dezvolta in timp metode incredibile de a-si ascunde acestr analfabetism- baandu-se si pe faptul ca ipoteza analfabetismuilui este din porenire respinsa ca ridicola.

        • Cred ca ar fi mult mai simplu daca s-ar face cate o simulare din cand in cand …
          Sa vada atunci cum transforma dintr-o coordonata in alta si cum interpreteaza datele „la cald” cand trebuie sa gaseasca victimele in 1h (ceea ce mi se pare oricum prea mult, avand in vedere ca aveau coordonatele … :) ), cum reactioneza la sutuatii neprevazute …

          Prin tarile putin mai civilizate, se fac simulari de incendiu (de ex.) o data la 6 luni. In RO nu se fac NICIODATA! La aceste simulari se detecteaza probleme (de ex usa de ierire de urgenta de la etajul 3 nu e deschide suficient si et 3 a fost evacuat cu intarziere de 5 minute). Exista personal desemnat care ii ajuta pe altii sa evacueze (ii scoate pe altii din veceuri etc.)
          Un alt exemplu lucrez intr-o cladire unde o data pe saptamana se testeaza daca alarma de incendiu functioneaza (exercitiu fara evacuare) …

          • Se mai fac si pe la noi, dar sunt pur formale si nu se remediaza nimic (ok, poate daca e hidrantul blocat). La proceduri nu se umbla niciodata….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro