Home » Media / Tech » Citesti:

Societatea televiziunilor moarte

Brindusa Armanca octombrie 16, 2014 Media / Tech
2 comentarii 1,298 Vizualizari

Parafraza din titlu nu este întâmplătoare: întocmai ca poezia clasică din filmul lui Peter Weir, Dead Poets Society, televiziunile publice din Europa au prins oarecare mucegai, chiar dacă este adesea un mucegai nobil. Trebuie găsit mentorul de excepție, ca profesorul Keating din film, interpretat magistral de Robin Williams, care să deschidă în fața publicului cutia magică. Începând cu BBC, mediile publice caută de câțiva ani soluții noi pentru a menține audiența, pentru a fideliza publicul, pentru a atrage public tânăr. Puse în fața unor piețe concurențiale în schimbare, televiziunile publice nu mai dețin de mult monopolul, iar avantajele inițiale se transformă în piedici. În vreme ce canalele de radio și televiziune private sunt ACTORI în piața media, cele publice sunt INSTITUȚII, crescute în timp, reglementate, susținute parțial din bani publici. Societățile de televiziune și de radio foste ”de stat” din țările ex-comuniste au rămas, după un sfert de veac de la căderea Zidului Berlinului, sub controlul netransparent al politicului, chiar dacă formal acestea s-au democratizat. Cehia, Croația, Ungaria, România oferă câteva dintre exemple. Comportându-se ca instituții cu programe pentru un public-națiune, televiziunile publice au înțeles târziu că audiența s-a fragmentat, că platformele s-au diversificat, că privitul la televizor nu mai este o ocupație statică, ci publicul însuși a devenit furnizor activ de informație. Era Internetului a schimbat habitudinile și pretențiile de receptare. Flexibile, mediile comerciale s-au mișcat repede, au achiziționat din timp softurile adecvate pentru a putea fi receptate online pe Smartphone, tabletă, laptop. Televiziunea Română, de pildă, abia la mijlocul lui 2012 a oferit aplicații pentru recepția online pe TVR+, în vreme ce PRO TV și multe alte canale aveau un avans de un an-doi, sau mai mult. Măcinată de imensul deficit bugetar și de conflictele politice, TVR stă mai la coada plutonului, umilită de politicieni și prost condusă. Astfel rămâne departe de preocupările televiziunilor publice europene, care își bat capul cu cu avansul tehnologic, cu independența jurnaliștilor, cu performanța într-o piață reală.

”Ce ne facem  cu tinerii?”, a fost subiectul central al unei conferințe organizate în capitala Suediei de EBU în parteneriat cu Universitatea din Stockholm. Țările nordice, Suedia, Norvegia, Danemarca, n-ar vrea să piardă ceea ce s-a obținut timp de decenii în construcția mediilor publice: autoritate, reputație, încredere. Sondajele comparate arată însă o nouă realitate: dacă în 1995 peste 70% din publicul scandinav frecventa televiziunile comerciale, în 2013 audiența a scăzut cu 5 procente. Cifrele de audiență a televiziunilor publice scandinave sunt și mai îngrijorătoare: 40% în 1995 și o pierdere de 10% în 2013. Ceva trebuie făcut, și-a spus și BBC, modelul cel mai stabil și mai bine finanțat din Europa. BBC a instituit un grup de creativi plătiți dintr-un ”fond de risc”, a relatat Sharon Green, pentru a investiga piața, pentru a experimenta formate noi, atât pentru radio cât și pentru televiziune. S-au născut podium.me, o platformă de exprimare a tinerilor sau, Faceți gălăgie!, emisiune nouă de radio. Ei au plecat de la premisa că generația jocurilor pe net respinge autoritatea cu costum și cravată, nu vrea să privească televiziunea părinților, ci dorește divertisment ”high production”, fascinație, explorare dincolo de limite, viteză. Tinerii de azi vor două crime în 30 de minute, în timp ce în anii ’80 o crimă se rezolva în 20 de episoade”, nota cu umor Dennis Christensen de la televiziunea daneză. Televiziunea comercială a înțeles mai repede.Talent-showurile au atins în România ca peste tot audiențe record în rândul tinerilor. (Nativii)au talent a avut peste 60% public adolescent (14-16 ani) în Georgia, Moldova, Slovenia, peste 50% în Marea Britanie, iar Vocea… este în topul audienței publicului tânăr în Canada, Bulgaria, România, Filipine etc. (EuroData TV Worldide).Totuși, mediile publice nu pot schimba tabăra, susține Ulla Carlsson, directorul publicației Nordicom: nu pot deveni avocații generației, ci trebuie să rămână de partea părinților și a școlii într-un efort educativ care nu exclude divertismentul și dinamismul dragi publicului tânăr. Inovația și creativitatea sunt invitate să ia parte la provocarea de a atinge publicul tânăr în știri, reportaj, talk-show, film documentar sau de animație, divertisment. Există câțiva parametri care stimulează audiența știrilor în rândul tinerilor: ”efectul Zuckerberg” – audiența crește proporțional cu numărul de vizualizări pe Facebook, ”efectul YouTube”- preferința pentru programele de știri online și, firește, ”efectul vârstei”, fiindcă interesul pentru știri crește la tinerii adulți. Nu vine Apocalipsa pentru televiziune, a conchis Alexandre Callay de la EuroData TV. Până la urmă, chiar dacă azi fiecare are ecranul său și își trăiește parțial viața navigând în virtual, tot producție de televiziune caută, într-o ofertă uriașă, de unde se poate alege ceva diferit, ceva special, ceva interesant, ceva remarcabil, ceva magic. Mediile publice trebuie să fie și ele acolo, dacă mai cred, ca să-l parafrazăm pe John Keating, profesorul prodigios din filmul Dead Poets Society, că imaginile și ideile pot schimba lumea”.

Articol apărut și în revista ”22”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. Adrian spune:

    Am citit articolul intrebandu-ma din ce in ce mai des: ce sens are? Nu articolul, ci incercarea de a mentine televiziunile intr-un rol pe care l-au avut temporar si care e normal sa fie temporar.

    Stiu multi oameni care nu se uita la televizor de ani de zile, unii nici nu au televizor in casa. Profilul lor e simplu: 30-40 de ani, educati (studii superioare), venituri peste medie. Ei nu gasesc un motiv pentru a consuma inutil timp cu televizorul, daca vor sa vada un film exista alternative mai bune (in care ei pot alege ce film vor sa vada, nu ce este disponibil pe un post sau altul, cand vor ei), daca vor informatii exista alternative mai eficiente si ceva mai putin partizane (in 30 minute pe Internet afli mai multe lucruri serioase si interesante decat la Stirile de la ora 5, daca mai exista asa ceva), daca vor divertisment au alte alternative (ies in oras, calatoresc, citesc, practica un sport). Televizorul era bun pentru un public captiv fara alternative sau fara gusturi, e o epoca ce a disparut. Deci, ce sens are?

    • Pinno spune:

      Multi pensionari pe care-i cunosc, rude, vecini dau drumul la tv de cind se scoala pina se culca!
      Se uita cu precadere la TV de stiri in functie de afinitati si cred cu evlavie orice se spune pe-acolo.
      Habar nu au ca teatrele au oferte de bilete mai ieftine pentru pensionari.
      Exista si pensionari “pe dos” din fericire!

      Apoi exista multi oameni cu venituri mici si foarte mici iar tv este singura lor distractie. Multi nu-si platesc intretinerea, dar nu uita niciodata sa-si plateasc cablul si curentul!

      Din pacate din ce in ce mai multi vor fi mai saraci si costa mai putin abonamentul la cablu decit mersul la diferite evenimente.

      Din ce in ce mai multi romani sint depresivi, unii mor la locul de munca, altii sint umiliti in fel si chip acolo (indiferent ca lucreaza la stat sau la privat)
      Oferta de locuri de munca este extrem de limitata, sint numai cele cu salarii de mizerie, ca cele mai bune sint ocupate de politruci si rudele lor, de cei cu conexiuni politice etc.

      O tara trista, depresiva cu un guvern “glumet”!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)