joi, martie 28, 2024

Tehnologia la superoferta

Circula mai demult pe Internet o fotografie din Cairo din anii ’50. De fapt două fotografii cu  mulţimi, din care se vede izbitor diferenţa între oamenii liberi și uşor socialişti ai anilor ’50 şi o mulţime de habotnici cu văl din zilele noastre. Aceeaşi idee a fost reluată în alte poze despre Iran sau despre Afganistan ( acestea din urmă găsite probabil de propaganda rusească prin arhivele sovietice).

Nu sunt sigur dacă aceeaşi tendinţă se regăseşte şi în Europa, iar la noi lucrurile sunt mai greu de clarificat fără un studiu sociologic serios, pentru că nu sunt sigur că, de exemplu, frenezia construcţiei de biserici marchează o întărire a fenomenului religios sau e doar o situaţie de conjunctură (cartierele muncitoreşti ale oraşelor au fost construite fără asemenea „utilităţi” din motive ideologice).

Totuşi mi se pare că e vizibilă  o pierdere de atractivitate a ideii de progres, în special de progres tehnic.

Ideologiile dominante ale secolului trecut, fie că vorbim de liberalismul clasic, fie că vorbim de socialism, dădeau progresului un rol esenţial în propăşirea naţiei. Fiecare american va avea un Ford, fiecare egiptean va avea curent electric de la barajul de pe Nil, şi cu toţii vom fi mai fericiţi.

Nilul produce de mult curent electric în Egipt, iar americanii au schimbat deja Ford-urile pe maşini japoneze, dar se pare că ceva era greşit în ambele ideologii, din moment ce nici unii nici alţii nu par azi mai fericiţi decât atunci, ba chiar dimpotrivă.

Ritmul progresului nu pare să fi încetinit în tot acest timp; deja vorbim de acoperirea Internet în Africa sau de exploatarea minieră a asteroizilor. Se pare însă că ceea ce s-a pierdut este scopul acestui progres, ţelul suprem: fericirea.

Desigur că purtatul turbanului şi a bărbii (eventual asortate cu un Kalasnikov) , la fel ca share-uirea pe Facebook a citatelor din Arsenie Boca,  nu vor aduce nici ele fericire sau pace interioară, mai ales că omenirea a experimentat deja această cale pana acum vreo 200 de ani, fără prea mult succes. Însă nici nu putem să ignorăm superior acest fenomen, fără să ne întrebăm ce e greşit în modelul nostru în aşa hal încât copiii celor care visau să zboare pe alte planete au ajuns să creadă că fericirea se obţine detonând o bombă lângă o anume ambasadă.

Zilele trecute, când bursele chinezeşti se tot prăbuşeau (bursă comunistă, Urmuz s-ar simţi inspirat) trebuia să aleg un router pentru un prieten. Gama ofertelor de routere pentru acasă la sub 100 de lei e bogată. Descompuneam în minte un astfel de router în componente şi procese tehnologice: circuit imprimat, procesor, memorie, firmware, carcasa de plastic, interfeţe….  Toate astea trebuie asamblate, testate, împachetate… în final costă cam cât câţiva litri de vin bun,  sau o masă la un restaurant din centru.  Iată deci tehnologia, iată progresul. Acum la superofertă. Da, ştiu, linia de producţie, Ford, vânzarea în zeci de milioane de exemplare… şi totuşi… mi se pare ridicol de ieftin.

Micul meu mis-en abîme reflectă, se pare, modul în care percepem tehnologia acum: ca pe ceva ieftin şi mereu la îndemână. Și totuşi, lucrurile nu stau deloc aşa. Urmăream discuţiile despre lucrările la autostrada A1 (ca orice inginer care se respectă, sunt atent la ce mai lucrează colegii mei, mai ales că, am mai spus şi altădată, sunt invidios pe constructori pentru că rezultatul muncii lor este atât de vizibil) . Există un lot pe care soluţiile tehnice au eşuat: nu o să discut eu de ce, mai ales că problema a devenit publică şi probabil o să mai apară în presă. Mă interesează însă percepţia publică, iar ceea ce mă sperie este că opinia comună este că cineva este vinovat. Sigur că nişte greşeli s-au făcut în acest caz, construcţiile sunt un domeniu în care toate soluţiile au cel puţin 100 de ani de experienţă în spate (iar unele peste 2000).  Dar, ceea ce voiam să spun este că  posibilitatea eşecului există totdeauna; bineînţeles există aranjamente financiare care ar trebui să ne protejeze, garanţii, asigurări, doar că asigurările nu ne protejează împotriva prăbuşirii podurilor , cel mult ne finanţează construirea altuia.  Ne-am obişnuit atât de tare ca tehnologia să funcţioneze, încât ne vine greu să credem că uneori ar putea greşi. Dezintegrarea navetelor spaţiale a fost un şoc pentru omenire, deşi ştim cu toţii că  deocamdată suntem încă în faza de pionierat în domeniul spaţial.

Aş spune că fenomenul tehnologic cumva nu e încă asimilat de societate. Noi, cei oarecum „din interior” poate încă îl percepem ca pe o aventură. Dar ceilalţi?

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Superoferta? Depinde…numai ce-am experimentat zile trecute vreo doua superoferte.
    Un aer conditionat care chiar e „misto de tot” (atat ca performante, garantie,pret si aspect, am ramas surprins placut, fabricat de Hyundai) si o bicicleta de recuperare …asa lucru prost facut n-am mai vazut de multa, multa vreme. Dupa 10 min s-a dezmembrat …E prea mult chiar si pentru o „chinezarie” . Nu foarte ieftina.
    Diferenta: prima era „de firma” a doua, RPC. Mirarea a venit oarecum dintr-o impresie formata cumva in ultimi anii, cum ca in China se fac totusi si lucruri bune, din ce in ce mai multe, ca produsele sub licenta beneficiaza doar de costul redus al fortei de munca dar calitatea e acceptabila, daca nu vrei sa te tina o viata, ci cateva luni, un an, doi, poti sa”te risti”…bla, bla.
    Ma gandeam la un model simplu de calcul al pretului in negocierile cu clientii: foloseam un multiplu al costului cu materialele. Unele produse se vindeau la 1,1x sau 1,2x la export in timp ce la intern se vindeau cu 2 sau 2,5x. Cand clientul oferea un pret verificai la ce multiplu era oferta, stiai o limita(ca medie) etc
    Evident ca in primul caz se vindea in pierdere,( limita era undeva la 1,5…oricum difera de la o gama de produse la alta) cautand sa acoperi capacitatea de productie in principal, recuperand „la intern” ( asa era in companiile de stat, dupa revolutie, chichirezul era sa dai de lucru la oameni, nu sa faci profit). Cumparatorii chiar beneficau de „superoferta”, produsele erau de calitate si ieftine (nu trebuie sa mentionez ca intr-un final compania a dat faliment. Clienti ide afara nu)
    Bun, si atunci cum dibui supeoferta aia care merita banii? Cauti un raport mic? E suficient?Unele chiar au produse de calitate, altele sunt „jafuri” de unica folosinta…sau chiar mai rau.
    Banuiesc ca fiecare are criteriile lui.
    Eu am doua; firma, discountul si…greutatea, Nu radeti, functioneaza foarte bine si al treilea. On line e mai greu…eu m-am fript cu un produs care se incadra in model (mai putin firma…mda, suficient)
    Desigur, nu este o „formula” aplicabila rigid oricarei categorii de produse, nu vrei un telefon greu…dar o bormasina, sa zicem, foarte usoara, in comparatie cu una „normala” este de evitat.
    Bun, ce vreau sa spun: nu este suficient ca tehnologia sa functioneze, ci sa functioneze mult si bine. Acel ceva ieftin (asta cu ieftin insemna compararea cu alte produse similare, nu ca e ieftin fata de acum 3 ani) si la indemana s-ar putea sa fie foarte scump la final. Eu unul m-am lecuit…sper!
    P.S. Desigur, produsul se poate returna. Il pastrez, vreau sa ma uit bine la el atunci cand voi cumpara urmatoarele produse, efectul este unul…instant.

  2. In urma cu 17 ani erau chinezi care imi furau proiectele (dovedit). In urma cu cinci ani patronul mi-a aratat usa pentru ca il costa mai putin sa cumpere din China cea ce eu proiectam. Asa am reflectat eu mult la „superoferta”. Si totusi sunt lucruri care nu se pot fura. Dar asta este alta poveste. Politica se schimba, valorile se schimba, oamenii se schimba, dar anumite lucruri ramin aceleasi chiar cu trecera a sute de ani.

    • Stimată doamnă, faptul că în China se practică preţuri de dumping mi se pare prea evident ca să mai merite discuţia. Problema mea este că la un moment dat ajungi să crezi că acel router chiar valorează 100 de lei şi oarecum prin extensie inginerul care le proiectează nu valorează mai mult decât bucătarul din Centrul Vechi, care produce şi el meniuri cam la acelaşi preţ, sau ca zugravul care… Totuşi, ingineria e un fel de imitatio Dei, pană la urmă cel putin în cazul routerului, lucrăm cu materiale similare ( din ţărînă /siliciu te-ai născut ) :)

      • Munca inginerului valorează extrem de puțin, pe unitate de produs, dacă se fabrică 1 milion de routere dintr-un anumit model. Și dacă se mai fabrică încă 1 milion, nu mai e nevoie de niciun fel de muncă în plus, din partea inginerului. Însă bucătarul din Centrul Vechi o ia în fiecare zi de la capăt, munca lui nu poate lipsi din acele produse. Așa cum ați remarcat de altfel în articol – o masă bună costă, tehnologia nu prea :)

        Operațiunile enumerate la fabricarea routerului nu prea implică oameni. Iar singurul lucru care valorează ceva pe lumea asta e munca umană. Încă de-acum 20 de ani, unele dispozitive de control ale calității n-aveau nimic de-a face cu oamenii. Niște plăci de PC state-of-the-art la vremea aceea (14-18 layere) erau examinate după plantarea componentelor făcându-li-se poze (de rezoluție mare, ce-i drept). Și niște mașini Hitachi nu făceau altceva decât să compare acele poze cu originalul.

        Multe dintre rebuturi erau probabil perfect funcționale, dar ele nici măcar nu mai ajungeau să fie testate. Pentru că a implica oameni ar fi fost atât de scump, încât era de preferat să fie testate doar plăcile ale căror poze erau perfect identice cu originalul :)

        • Din o suta de absolventi la medicina numai citiva ajung chirurgi. Asa si la ingineri, din o suta de ingineri numai citiva ajung sa proiecteze. O placa proiectata nu inseamna ca ai si finalizat proiectul. Chiar cu experienta de multi ani in spate trebuie sa refaci calcule de impedante de bus si sa ajustezi comutatia. Un proiect furat este ca orice lucru furat o pierdere. Iti fura masina si daca nu esti asigurat nu o mai ai. Pentru chinezi a fost important sa faca prima fabrica pentru ca apoi sa o reproduca in inca o mie de exemplare. Productia are preturi mici nu numai pentru ca mina de lucru este eftina ci si pentru ca au luat tehnologie pe zero bani.

    • As vrea sa va pun putin balsam pe rana: n-o sa dureze la nesfarsit! Poate nu vom apuca in cursul vietii noastre, dar miracolul chinez se va dezumfla ca un balon de sapun (sau de hartie chinezeasca/japoneza). China va produce atat timp cat va exista „Silicon Valley” ca sa inventeze (nu neaparat ala din america, dar conceptul inovativ, unde va fi el localizat, insa nu in China). Fara modelul occidental China dispare. Sunteti o victima colaterala, dar nu singura. Daca va incalzeste cu ceva, vedeti zilele astea dezumflarea balonului chinezesc cu caderea burselor din cauza (s)caderii Chinei.
      …Iar piatra ramane-va piatra!

  3. Nu tehnologia si-a restras oferta pentru progres, telurile omenirii si realizarile au pierdut legatura.

    In anii 50 (in special imediat dupa WWII) populatiile din zonele ceva mai evoluate (nu cred ca putem incadra aici centrul Africii si unele tari asiatice) erau mici, incepea emanciparea femeilor (nu mai erau doar cratita si copilul), tarile se sprijineau economic puternic pentru reconstruire de durata. Dupa ce populatiile si-au revenit numeric, deja numarul de persoane ce trebuiau sa-si gaseasca loc de munca s-a dublat – nu doar barbatii, dar si femeile trebuie sa munceasca pentru a-si castiga traiul, ceea ce nu prea era traditional in familiile pre-WWII (cu exceptia celor mai sarace dintre ele.) In momentul actual, exista o superinflatie de mana de lucru fata de locurile de munca existente care nu poate fi rezolvata, din moment ce a) educarea fortei de munca este costisitoare, b) oricum crearea de locuri de munca nu tine pasul cu rata de automatizare in scopul reducerii costurilor si c) lipsa veniturile marei mase a saracilor duce la o stagnare a crearii locurilor de munca pentru ca nu exista cerere pentru productii mai mari.

    Prin anii 60-70, imediat dupa ce au inceput sa fie dezvoltate pe scara larga circuitele integrate miniaturizate (si din ce in ce mai mici ca spatiu ocupat), progresul tehnic a cam incetat. Sigur, apar aproape zilnic noutati tehnologice DAR sunt toate rafinari ale unor produse deja existente in piata. Nu mai apare ceva fundamental nou decat prin medicina de varf, de ceva (multi!) ani.
    Dupa semiconductori si toate aplicatiile lor, singura chestie interesanta tehnologic a fost imprimanta 3D. Celelalte, repet, sunt rafinamente ale unor echipamente / tehnologii deja existente in anii 60-70.

    Pe undeva prin anii 70, s-a trecut insa de la economia cu pas normal de dezvoltare la economia bazata practic exclusiv pe consum (prin unele parti, mai evoluate, chiar mai inainte). Prin metode subtile si mai putin subtile, s-a creat o mentalitate de lacuste pentru cei care mai au ceva bani de cheltuit. Mai mult, mai nou, schimba mai des, trebuie sa ai asta, astalalta, masina, telefonul, computerul sunt dovezi ale statutului social. E normal ca asta sa duca la lipsa de fericire. Pentru o persoana obisnuita, a avea casa si masina, de exemplu, erau culmi ale multumirii socio-economice. Dar cand trebuie sa ai mereu ceva nou, ultima generatie de masina, ultimul tip de casa, iar standardele se schimba mereu, nu POTI atinge un capat. Sigur, oamenii ar trebui sa aiba asteptari realiste… Insa li se induce zilnic, in fiecare moment al vietii lor, o foame de schimbare, de altceva, mereu altceva. Cine ar putea fi multumit?! (Nu e o chestiune de auto-stapanire. Suntem educati din copilarie sa vrem mereu ceva mai mult, ceea ce e ok, oarecum. Insa din plan afectiv-emotional, ceva mai multul s-a transformat in plan socio-economic.)

    Deci, suprapopulare (din punct de vedere al fortei de munca NECESARE fata de forta de munca existenta, ceea ce duce la o scadere imensa a veniturilor celor care muncesc), reducerea consistenta a avansului tehnologic (nu e mare nevoie de progres tehnic cand producatorii n-au nevoie decat sa vanda aceleasi lucruri, putin modificate, unor populatii mereu in crestere si care sunt deja antrenate din pruncie sa nu se sature niciodata), si concentrarea unor averi colosale in mainile catorva oameni (bine, zeci sau sute de mii, nu cativa – insa fata de 8 miliarde nici nu se observa.)

    Nu mai pomenesc cum au schimbat razboaiele de dupa WWII mentalitatile – acolo s-ar regasi intoarcerea de la laicitate (o tendinta mai degraba naturala pentru oameni educati si impliniti socio-economic) catre fundamentalism (refugiul celor multi, saraci si fara sperante de mai bine.) A nu se intelege ca e de rau sa fii credincios. E de rau sa cauti sa-ti impui propriile vederi asupra oricui altcuiva, indiferent de forma. Aspectele implicate sunt atat de multe ca nici nu mai discutam.

    Poate un WWIII o sa rupa cercul vicios consum-pauperizare continua a maselor-razboi civil/local-disparitia resurselor.

    P. S. Pentru cei tentati sa enumere telefonul mobil, computerul, aparatele de RMN sau mai stii ce ca dovezi de progres tehnologic – dupa motorul cu aburi, motorul cu ardere interna, cercetarile in domeniul nuclear (bombe si centrale), computere (inclusiv cele cu cartele), laseri, descifrarea ADN-ului… Ce ar mai fi de mentionat? Ce tehnologie noua mai are impact, la nivel planetar?

    • Partial aveti dreptate, desi as vrea sa nuantam: progresul stiintific este oarecum stagnant, fizica atomica e in umbra cercetarilor lui Bohr sau Einstein, dar progresul tehnologic este ametitor. Da, computerul era inventat la nivel teoretic inainte de razboi, dar masificarea acestora permit rezultate imposibile inainte ( de exemplu faptul ca fiecare sofer de pe sosea are un smartphone permite Google sa ne informeze in timp real care e viteza cu care se circula pe aceasta. Sau accesul la informatie. Sau vaccinurile. Sau sonda care a coborat pe un meteorit.)
      In general posibilitatile de a asigura necesitatile fundamentale ale omului au crescut puternic. Problema e ca ori necesitatile astea nu sunt cele fundamentale, ori ca nu sunt singurele fundamentale ( nu putem invoca lupta de clasa in Irak sau Siria, oamenii de acolo erau departe de a avea probleme cu hrana zilnica) … pentru ca vedem ca asta nu i-a facut mai fericiti. Poate chiar dimpotriva, ba progresul tehnic le-a dat si mijloacele de a se macelari mai cu spor.

      • Oamenilor de putina educatie, cunoastere si intelegere a lumii li s-a oferit prea multa tehnologie fara a le fi imprimata nicio responsabilitate – fata de sine, fata de aproape, fata de mediu, fata de orice. De aceea ajung sa se omoare intre ei mai cu spor pentru ca le permite avansul tehnologic – insa cu mentalitatile din zonele respective, s-ar omori cu pietre sau cu arcuri cu sageti dac-ar fi nevoie, si tot s-ar omori.

        Din pacate, din perspectiva istorica, orice stat/imperiu mai dezvoltat care a inceput sa devina pacifist in declaratii sau apucaturi, a cazut sub invazia barbarilor mai neciopliti dar bataiosi. Si culmea, fiecare cadere de stat/imperiu, intr-un fel, dupa o vreme a dus la progres. Poate suntem condamnati sa avansam doar prin lupta.

        Am spus mai sus: telurile unui om de acum 50-100 de ani nu mai coincid in niciun fel cu telurile celui de acum o zi. Acum 50 de ani, oamenii isi doreau O masina si O casa. Eventual o familie fericita, cu 1-2 copii. Acum, chiar daca isi iau masina, in 10 ani vor dori o alta (vorbim de oameni normali, nu milionari.) Chiar daca iau o casa, sunt constienti ca vor plati pentru ea toata viata, ceea ce evident creeaza frustrare (in special daca au exemple de personaje care-si schimba casele precum ciorapii, muncind mai putin decat ei.) O familie de doua persoane acumuleaza de doua ori mai multa frustrare, daca au si copii se adauga si asteptari in plus, cheltuieli in plus, stres in plus pentru soarta copiilor.
        Si daca mai au si nesansa sa traiasca intr-o zona de razboi civil sau nu, sa fie loviti de calamitati naturale, pot pierde si ce aveau. Suntem o lume de frustrati – pentru ca suntem educati sa nu ne ajunga nimic, niciodata.

    • Absolut de acord .Singurele progrese importante pe care ma astept sa le vad in viata care mi-a ramas ar fi fuziunea nucleara controlata (care probabil va fi nepractica , la fel ca automobilul zburator ) , recuperarea lansatoarelor spatiale cu scaderea aferenta a costurilor (traiasca SpaceX) si poate ,dar la fel de improbabil ca prima ,un strong AI . Nu se compara cu schimbarea lumii de la 1850 pana la 1970 .
      @Mihai Badici – am avut exact aceeasi revelatie ca dv gandindu-ma acum vre-o 10 ani la pretul unui DVD-writer

      • De acord, fuziunea nucleara controlata ar fi ceva extraordinar – in timpul vietii noastre :D
        Desi, la mentalitatile de acum, tare ma tem ca in loc a se incerca inlocuirea centralelor atomo-nucleare cu centrale pe fuziune, mai degraba s-ar incerca innabusirea ideii. Daca ar mai exista o agentie spatiala care sa se respecte, un motor cu fuziune ar putea redeschide granitele sistemului solar. Sau poate mai mult, pentru misiuni cu roboti (poate chiar IA :D)
        Tehnologiile urmeaza progresul stiintific. De regula, e intai teoria, apoi se testeaza aplicatii posibile. A existat un apogeu de inovatie stiintifico-tehnologica, dupa Watt si pana prin anii 70, cand chiar se intamplau lucruri absolut noi, nemaivazute pana la vremea lor. Acum traim din repetari. Si din nou, coincide cu avansul societatii de consum. Nevoia de acumulare de bunuri a depasit nevoia de imbunatatire a propriei persoane si a societatii (pana si in scoala se cere pregatirea pentru o meserie in loc de a fi oferita o pregatire generala care sa permita absolventului ceva mai matur sa-si aleaga orice meserie/profesie/cariera doreste, doar cand incepe sa-si puna problema a ce vrea sa faca in viata in mod real.)
        Suntem oarecum in deriva, si traim in timpuri interesante, cum spun chinezii.

        • @ noname – politicienii gemani pot fi cu toții vânduți rușilor, astfel încât să construiască Nord Stream și să închidă toate centralele nucleare ale țării. Dar iată că cei francezi nu sunt, iar la ei energia nucleară e într-o formă excelentă. Ca în orice stat socialist, temele de pe agenda publică sunt de fapt stabilite de guvern. Așa că în Germania există manifestații împotriva centralelor nucleare, în Franța nu.

        • Nevoia de acumulare de bunuri nu tine de progres sau tehnologie, tine de partea urata a guvernarii: daca acum 200 de ani puteai trai fara sa ai nevoie de venituri deosebite, din simplu autoconsum (cresteai trei vaci si 10 oi pe terenuri libere la deal sau munte, taiai lemne din padure dupa nevoi) acum trebuie sa platesti impozite pe casa chiar daca nu ai un venit; asta creaza teama de a ramane pe drumuri in lipsa unor venituri, teama care nu exista in trecut. De asemenea statul modern vrea neaparat inflatie si a creat, peste tot, monede usor de devalorizat (fara acoperire in nimic), ceea ce iti da automat o frica de batranete cand indiferent cat ai economisit (bani albi pentru zile negre) inflatia impusa de bancile centrale iti distruge economiile. Statul modern tine cetateanul in frica zilei de maine, fericirea nu isi mai are locul.

          • Am vazut acum vreo doi ani un documentar care demonstra (cu cifre contabile) ca, in ziua de azi, impozitele sunt aproximativ la fel de mari ca si in epoca feudala. Impozitele actuale echivaleaza cu darile pe care erai obligat sa le platesti ca serb. (Nu am verificat calculele prezentate, dar pareau veridice) Asadar,nu exista nici atunci faza asta cu cresti o vaca – doua, cinci – si iti asiguri necesarul de trai; aparea imediat un „protector ” care te lua sub aripa lui, iti asigura pacea necesara ca s-ti cresti acele vaci, in schimb iti cerea un tribut (dijma sau cum vrei sa zici) si, neaparat, sa te prezinti cu sabia sa aperi mosia (lui) atunci când alti „lorzi” amenintau suveranitatea lui asupra ta… Nu a existat niciodata un astfel de timp in care nu erai fie dominat fie dominator. A fost doar gradina Eden, dar nu au avut parte de ea decat doua persoane si nici aia nu a tinut la nesfarsit

    • @ noname – asta cu ”lăcustele” ține mai mult de viziunea dvs. asupra lumii decât de realitate.

      Ați încercat să le spuneți celor care tocmai au terminat tunelul Gotthard Base (aproape 60 km! ) că ”progresul tehnic a încetat”? Ați încercat să le spuneți asta celor de la Herrenknecht, care au construit TBM-urile pentru asta? Ați mers vreodată cu Thalys sau cu TGV Lyria, ca să le spuneți celor de la Alstom că ”progresul tehnic a încetat”? :P

      România e un sat înapoiat, unde poți să-ți cumperi iPhone 6, dar nu poți să contruiești stații de cale ferată ca Lille Europe sau London St.Pancras. La fel e și în satele de pe valea Bistriței, pe la Borca sau la Fărcașa, iPhone 6 îți poți cumpăra oricând acolo, dar un aeroport ca Frankfurt Rhein-Main, pe care operează A380, n-o să existe în veci acolo. Le-ați spus și celor de la Airbus că ”progresul tehnic a încetat”? :P

      Viziunea dvs.asupra lumii e formată în România, un sat corupt și meschin de la marginea lumii, nu e formată la scara Europei civilizate și cu-atât mai puțin a planetei.

      • Tehnologia nu e limitata la construirea de drumuri si poduri, domnule. La nivelul asta, romanii erau cei mai avansati, taind drumuri pe unde era padure virgina, la vremea lor. Acum s-a schimbat tipul materialului folosit, SI MAI CE? Fie construind cu mana, sapa si lopata, fie cu megamasini, tot drum rezulta. Unde este avansul tehnologic? Sosele in restul lumii (ca Romania vad ca o excludeti) s-au facut anul asta la fel ca acum 100 de ani. Unde e progresul?
        Trenurile de mare viteza sunt trenuri ceva mai performante decat Fulgerul lui Stephenson. Dar se bazeaza pe aceleasi principii, doar motorul e mai puternic. Ce s-a mai schimbat de la inventarea cailor ferate? (Din nou, nu adaugam Romania, aici se regreseaza, nu se progreseaza.) Nu vorbim despre cum s-au complicat retelele, aici e vorba de progresul tehnologic.
        Tunelurile sunt o dovada a progresului tehnologic?? Cat au cele mai vechi mine din lume, si cum au ajuns sa aiba asa sisteme de tuneluri? Pana si pe Defileul Jiului, in Romania asta ramasa in urma, s-au construit tuneluri si sosele de te uimesti – ca sa nu mai vorbesc despre Transfagarasan. Cu cati ani in urma, cu ce sacrificii?

        Ceva NOU? Ceva cu adevarat deosebit, si nu doar imbunatatiri la tehnici deja cunoscute? Ceva cu tenta de progres, si nu doar repetare mai bine finisata?

        Referitor la mentalitatea de lacuste – cum ati numi mentalitatea creata de societatea de consum, atunci? Ne consumam – ca locuitori ai planetei, nu romani – resursele intr-un ritm nesustenabil. Ne inmultim mai repede decat reuseste planeta asta sa produca hrana pentru noi. Nici nu a apucat sa se invecheasca vechiul gadget, ca am si cumparat unul nou. Nu ne este foame, dar mancam in surplus (desi nu mai muncim fizic cat sa fie necesar aport caloric crescut.) Cine se manifesta la fel ca noi? Sau nu mai e PC sa recunosti adevarul?

        • @ noname – dacă aveți propria definiție pentru progres tehnologic și dacă mai și adaptați definiția asta în funcție de comentariile interlocutorilor, orice discuție cu dvs. este superfluă.

          Ați învățat la școală niște lucruri descoperite de Einstein în urmă cu 100 de ani, dar nu sunteți capabil să sesizați că la vremea aceea (în urmă cu 100 de ani) nu citea nimeni în ziare despre ele. Ce ați dori, ca să admiteți că există proges tehnologic? Să vă prezinte Boeing sistemul de propulsie bazate pe antigravitație la care lucrează? Să vă invite Hyundai la testele cu trenuri capabile să atingă 430 km/h? Să fiți consultat în privința traseului noii magistrale Maglev din Japonia?

          Există un documentar foarte instructiv pentru concepțiile dvs: un A380 are probleme în zbor, îi explodează motorul 2 (aripa din stânga, cel dinspre fuselaj). 5 oameni în cockpit conlucrează cu cei de la ”tehnic” aflați la sediul companiei în Australia (aeronava implicată aparținea Qantas) și cu cei de la Rolls Royce aflați în Anglia (producătorii motoarelor). Scopul fiind să readucă avionul întreg înapoi în Singapore, de unde tocmai plecase.

          În timpul ăsta, în Indonezia, zeci de ”maimuțe” se agită în jurul unei bucăți din carcasa motorului, pe care culorile Qantas sunt evidente. Pe cine credeți că vedeți la știri? Pe cei din cockpit, de la Qantas sau de la Rolls Royce? Nici vorbă! La știri apar doar zecile de ”maimuțe” agitându-se în jungla indoneziană în jurul bucății de tablă colorate. Și relatări despre prăbușirea unui avion Qantas, care ajung inclusiv la sediul companiei, deși ei conversau cu echipajul chiar în acele momente și totul era sub control, motorul incendiat era stins și se făceau calcule în privința vitezei la aterizare, pentru a se încadra în lungimea pistei din Singapore.

          Pe dvs.nu v-a consultat nimeni de la Qantas sau de la Rolls Royce în acele momente, erați ocupat să vă uitați la știri. Exact așa nu vă consultă nimeni nici astăzi, în privința progresului tehnologic. Cam asta-i.

          • Aproape ca nici nu merita efortul sa raspunzi unor astfel de exclamatii. Am parcurs intr-o viata, nu tocmai lunga, atatea nivele tehnologice, incat nu ma pot opri sa ma minunez, desi am fost „in priza”: la mine in sat, când eram copil, exista un singur televizor care aduna, seara, tot satul in jurul lui. Cineva imi zicea, acum cateva saptamani, ca in domeniul televiziunii nu s-a facut nici un progres vizibil… i-auzi! televizorul meu de acum are si internet si este si calculator si Skype si feisbuc, nu mai stie nimeni de cele 625 de linii (PAL, SECAM, NTSC, compatibilitate? ati auzit de astea?). Am in buzunar un telefon de doi bani, care depaseste puterea de calcul a centrului judetean de calcul unde intram acum 35-40 de ani, in vizita, cu papuci si masti de praf mai ceva ca in muzeul cu mumia lui Tutankamon, am tinut in mana tuburi electronice mai mari decat un pet de apa minerala de 2l (si aratau cam asa), ati auzit de clistron reflex? Faptul ca schimb telefonul la doi ani, cat tine bateria (fiind un tip cumpatat si conservator, totusi) si ca o multime de oameni pe strada au in mana un dispozitiv atat de „smart” incat nu cere nici un fel de pregatire tehnica (un eufesmism in loc de „pentru prosti” folosit in literatura anglo-saxona) pentru a fi utilizat, nu reprezinta progres tehnic?
            Pentru mine, miracolul cconsta in faptul ca, de la o zi la alta cineva, undeva, mai creaza ceva nou, azi mai tare decat ieri, in ciuda mediocritatii si suficientei care pare sa domneasca in lumea din jurul meu…
            Drumul (ulita) este la fel, daca nu stii ce sa vezi, ca si acum o suta de ani, când mergeai pe el cu caruta. Daca nu vezi progresul degeaba e discutia. Important este ca ne tragem din daci si de acolo a inceput lumea, si acolo a ramas.
            Cat ar fi costat oricare dintre lucrurile pe care si le permite azi oricare sarantoc acum 10 ani, acum 20 de ani sau acum 50 de ani? E putin, pentru progres? Nu este asta superoferta?
            Si, da, inginerul chiar ala adevarat, creator, ingenios, pare sa fie ceva foarte ieftin azi.

            • Vedeti dv si eu am ramas placut impresionat de miniaturizare si scaderea costurilor . Din pacate desi reprezinta progres tehnic inovatia nu are acelasi impact ca inventia .Nu trebuie echivalata accesibilitatea cu nivelul tehnologiei desi exista o usoara corelare .Daca in final mi-as permite sa-mi cumpar un radar pentru mine e ca si cand aceasta tehnologie tocmai a aparut dar inca de acum 70 de ani guvernele detineau capabilitatea de a detecta vapoare si avioane pe intuneric la km distanta . Dupa atingerea maturitatii o tehnologie nu prea mai evolueaza – in nici un caz signifiant. Iar in unele domenii maturitatea se atinge rapid . Ciocanul e la fel din antichitate . Pistolul Colt de la 1850 e la fel de respectabil ca ultimul model de Glock in ciuda a 160 de ani de inovatie in domeniul armamentului . Celulele si motoarele avioanelor din anii 80 sunt cat se poate de viabile si azi . Chiar si despre electronica nu se poate spune ca nu e matura dar a avut posibilitatea miniaturizarii ca o cale de a evolua – acest lucru nu se poate aplica la orice . Exceptand biotehnologiile , carora li se pun tot felul de oprelisti morale si legale nu mai vad nici o zona imatura.Dorintele nu se pun . Fuziunea nucleara nu e o zona imatura – nu exista. Dupa ce vom avea primul reactor supraunitar atunci putem declara ca avem fuziune imatura si loc de imbunatatiri .

            • @ Gamma – și dacă ciocanul e cam la fel din antichitate, asta înseamnă că la scara speciei umane nu există progres tehnologic decât dacă se pot bate cuie cu privirea?! Nu mai contează inventarea microscopului, nu mai contează inventarea motorului cu reacție, nu mai contează levitația magnetică, atât timp cât nu putem bate cuie cu privirea?!

              Avioanele cu elice sunt un bun exemplu, ele există de peste 100 de ani, însă avioanele ACTUALE cu elice au de fapt motoare cu reacție, nu mai au motoare de automobil, ca în urmă cu 50 de ani. Pe distanțe scurte, gen București-Sibiu, exploatarea avioanelor cu elice e mai ieftină cu 30% decât a avioanelor cu reacție, dar în zilele noastre jet-fuel e disponibil pe orice aeroport, spre deosebire de benzina de avion. Ăsta e tot progres tehnologic, să pui un ax și un sistem de demultiplicare la un motor cu reacție, ca să antreneze o elice.

            • Gamma:
              Am inteles conceptul dumneavoastra asa: bag cateva miliarde de miliarde de triode intr-un volum mai mic si am obtinut un microprocesor – nu-i nicio minune e doar miniaturizare. Asa cum ar fi sa scrii toata cartea sfanta pe un bob de orez, ca in 1001 de nopti.
              Numai ca eu (si altii care au scormonit efectiv materia asta) stiu cat de greu se castiga o nanosecunda. Iar saltul de la nano la pico nu este nici pe departe „doar miniaturizare” ceea ce ar cere eventual doar persoane cu ochi mai buni, nu neaparat mai destepti.
              Deci nu ati inteles de fapt cum este posibila miniaturizarea dar ati fost impresionat placut, insa nu suficient ca sa apreciati efortul.
              Dar tema articolului era tehnologia adusa la nivelul de low cost, ca sa si-o permita oricine.
              Faptul ca dvs contestati revolutia tehnologica prin care tehnologia de ultima ora este pusa la indemana oricarui ignorant, este un fel de ofensa la adresa inginerilor care fac asta posibil.
              Dar, ajutat de tehnologie ignorantul isi poate da aere de savant citind pe sarite enciclopedia pe internet: pai mie sa- nu-mi veniti cu fleacuri, eu vrea sa va vad cum faceti fuziunea nucleara, restul n-are importanta.

        • @ noname – așa e, pe drumurile construite de romani se circula cu tot cu 300 km/h la oră, la fel ca pe autostrăzile germane de astăzi. Și orice exploatare minieră mai răsărită din Europa avea tren, în jurul anului 1500. Și comunicațiile actuale sunt moft, aveau și pe vremea romanilor semnale cu focuri pe dealuri și ștafete călare. E drept că dacă s-ar folosi în telecomunicații tehnologia din 1955, nu s-ar putea asigura serviciile de azi nici dacă toată populația planetei ar lucra la companiile de telefonie, dar ăsta e un amănunt nesemnificativ :)

      • @Harald, ma tem ca din pacate, in Romania se pot construi cladiri oricat de mari (avem una in centru, construita de un tovaras ambitios, care depaseste ca dimensiune tot ce enumerati dvs) :) Sau, daca prindeti un moment cand supararea pe tara de origine e mai mica, mergeti in Turnu Severin sa vedeti o gara mai mare decat cea din Bucuresti, unde coboara trei calatori rataciti dintr-un tren care merge cu 30km/h :) Tocmai ca nu tehnologia ne lipseste, ne lipseste asimilarea ei in asa fel incat sa raspunda unor nevoi. Cred ca intr-un fel ati atins „radacina raului” ca sa zic asa. La noi sau in Dubai (sau la alta scala, in Strehaia ori Buzescu) se construieste nu pentru ca ne ajuta la ceva, ci se construieste „ca sa moara dujmanii” .

        • Supărarea nu e pe țara de origine, e pe fauna care o populează. Nu știu ce se construiește în București, dar ar trebui să vedeți ce se construiește prin Londra, ca să aveți termen de comparație, măcar la scară europeană.

          Nu e de vină țara pentru că se construiesc monștri de catedrale în toate cartierele, în timp ce oamenii obțin tot 400 de euro salariul mediu. Dar este neapărată nevoie ca banii să fie aruncați pe asemenea construcții inutile, altfel ei ar începe să se regăsească în consum și salarii. Și asta e vina întregii faune de-acolo, orice s-ar spune.

          • @harald, ma refeream la Casa Poporului :)
            Desigur ca e vina intregii faune, de la cei care voteaza pana la cei ca noi care stau pe margine si nu se implica, dar ceea ce voiam sa spun e ca nu conteaza ca suntem in buricul lumii sau mai in… dos, lucrurile sunt cam la fel peste tot, tocmai pentru ca tehnologia e ieftina.

            • Tehnologia de uz individual e ieftină, gen routerul din articol sau iPhone-ul, de asta sunt accesibile în România. Însă un tren de mare viteză din Franța nu poate fi folosit în România decât în același mod ca trenurile locale existente, deci linia de mare viteză e o tehnologie scumpă, inabordabilă azi pentru România. Iar un tren pe linie magnetică ar fi complet inutilizabil în România, adică acea tehnologie e incredibil de scumpă.

              Nici măcar pe o rază de 1000 de km. în jurul României nu există vreo linie magnetică, adică acea tehnologie e incredibil de scumpă pentru toată regiunea, nu doar pentru România.

  4. Exploatarea asteroizilor si explozia unei navete spatiale sunt subiecte pe care le puteti aborda probabil cu 0.05% din populatie. Restul traiesc, voteaza, se’nchina… si au propria conceptie despre fericire.

    • Daca as crede in procentele dvs n-as mai scrie la „Contributors” :) Ceea ce nu inteleg este cum s-a intamplat ca niste idei care acum 100 sau 200 de ani pareau consensuale ( emanciparea prin invatatura si progres) au devenit deodata depasite, tocmai acum cand atatea lucruri ne sunt la indemana. Chiar incerc sa mi-l imaginez pe Jules Vernes ajuns cu masina timpului in lumea noastra, cred ca ar fi perplex ….

      • Consensuale? Acum 100 – 200 de ani? Domnule Badici, priviti cu mult prea multa indulgenta trecutul. Acum 200 de ani erau, poate, consensuale pentru elita. In Romania, de exemplu, elita extinsa (ma simt generos) era reprezentata din cei aproximativ 10% oraseni. Restul erau locuitori de la tara care traiau neschimbat de sute de ani. In occident, adevarat, elita era ceva mai extinsa. Totusi, nu trecea de un maxim 30%. Restul erau fie, ca la noi, tarani traind traditional, fie muncitori care lucrau 15 – 16 ore pe zi si mureau la 30 de ani. Pe masura ce nivelul de trai al acestor mase a crescut, valorile lor fundamentale au fost reliefate: nationalism – vezi razboaiele mondiale, religiozitate primara, etc. In Orientul Mijlociu situatia este si mai dramatica pentru ca, in Europa, de bine de rau, evolutia a fost organica si a fost asimilata de toata lumea, chiar daca, cum scriam mai sus, platindu-se un pret urias. In Orientul Mijlociu au schimbat modul de viata de la unul extrem traditional la unul modern peste noapte. Era o naivitate sa crezi ca nu va aparea nicio replica. Si Europa a trecut prin asta: revolutia franceza, razboiul de 30 de ani, revolutia lui Cromwell, reforma, contrareforma, etc. Pur si simplu, Orientul Mijlociu are sansa sa treaca prin aceasta etapa istorica beneficiind de mitraliere si bombe in locul muschetelor.

        • Eu zic ca a fost un fenomen masiv de emancipare prin invatatura, elita intelectuala interbelica este in mare masura produsul acestui fenomen. Evident ca nu a putut cuprinde majoritatea populatiei ( pentru ca printre altele nu existau conditiile tehnice, nici scoli si nici invatatori destui) dar cred ca majoritatea taranilor ar fi vrut sa dea macar un copil la scoala ( evident, cu conditia sa aiba cine sa ramane sa sape porumbul), cel putin asta cred… cum bunicii mei au fost invatatori sa zicem ca am avut parte macar de unele povesti pe tema asta, daca nu facem referire la memorialistica vremii.

      • Jules Verne s-a nascut la 300 de ani dupa moartea lui Da Vinci si tot nu a vazut zburand nici unul din aparatele desenate de el. Oare cati romani stiau sa citeasca acum 100 de ani si cati din ei aveau acces la o carte scrisa de Jules Verne? Chiar si azi, cand internetul si mass-media ofera nenumarate sanse de educatie, cati sunt interesati de asa ceva? Daca nu luam in considerare elevii, studentii si cadrele didactice, cred ca acel 0.5% al meu este cam optimist.

        • Ati ajustat procentele ( erau prima data .05 si ma gandeam ca articolele bune mainstream de la Contributors au mai multi cititori de atat, si doar nu s-or fi strans aici tot oamenii cultivati) ; cele mai slabe articole ale mele tot au 1000 de cititori, deci .005 % din intreaga populatie si nu am exclus prescolarii si alte persoane care nu pot citi din motive obiective :)

          • M-a luat valul.. 0.5%.. 100k.. Intamplator cam asta este si numarul persoanelor cu venituri nete (declarate) peste 1000 de euro daca ii excludem pe bugetari.

  5. Omenirea si-a pierdut directia. Ingropata de atatea optiuni, alegeri, posibilitati, temeri, pericole, informatie, propaganda, manipulare, indoctrinare, fericirea nu mai are un sens clar pentru aproape nimeni. Ce e fericirea?

    Tehnologia nu creaza fericire, dar lipsa ei poate cauza incomfort. Fericirea e oricum o tinta in miscare, o situatie mai buna (material, social, prestigiu etc) este un motiv de fericire pana devine noul baseline si atunci nu mai creaza deloc fericire, e doar status quo. Fericirea presupune ori sa fii foarte multumit de situatia curenta pentru ca apreciezi mult partile pozitive, ori sa fii intr-un avans permanent.

    Tehnologia curenta e dezamagitoare din multe puncte de vedere. Am trait anii in care frecventele procesoarelor si performantele percepute se dublau la fiecare 2-3 ani; de vreo 5 ani orice nou procesor nu aduce aproape nici un spor de performanta perceputa (foarte importanta masura). Nu a aparut nimic radical nou de la Internetul de mare viteza si stabilitate buna, adica vreo aproape 10 ani. Stocarea creste incet si sigur, fara nimic spectaculos, procesarea si mai putin, porturile de retea Gigabit Ethernet sunt standard in aproape orice computer de vreo 10 ani si nimic mai sus nu exista la un nivel accesibil (nici nu prea e nevoie), zona asta e plafonata ca perceptie de prea multi ani. Chiar si routerele de care vorbiti sunt doar mai ieftine, nu mai bune, mai fiabile sau cu functii cu adevarat noi si interesante ca sa produca vreo farama de fericire. Ba chiar cand cumperi unul nici bucurie nu ai, doar ai achizitionat ceva cam cat un pranz la restaurant.

    Oricum tehnologia in sine nu aduce fericire. Problemele timpurilor moderne nu sunt solutionate de tehnologie, un TV 4k sau un telefon octa-core doar fac viata o idee mai comfortabila, nu mai buna: nu iti plateste facturile in fiecare luna, nici aprovizionarea saptamanala la hipermarket, nu te scuteste de taxe si impozite, viata e o continua lupta de a face rost de bani ca sa treci luna. Daca vrei sa iei o pauza in care sa nu consumi nimic, decat fructele si legumele din gradina proprie si cateva gaini crescute singur, descoperi ca nu se mai poate pentru ca un contoar al utilitatilor si impozitelor nu ia niciodata pauza. Presupunand ca renunti la electricitate (panouri voltaice?), apa (fantana) si gaze (incalzire cu vreascuri adunate din padure) in relativ scurt timp statul te va evacua din casa pentru ca nu ai platit impozitul pe cladiri si teren. Nu exista pauza in cursa pentru bani pentru ca nu mai exista viata fara cheltuieli. Sa va spun ca bunicii mei acum vreo 70 de ani nu foloseau bani pentru ca nu aveau nevoie in micul lor sat de munte unde aveau mai mult decat le trebuia si erau fericiti?

    • Este uimitor cum idealizeaza oamenii trecutul fara sa vada ca exact din acele valori „simple” (??sa numim valorile „simple” ale Romaniei din perioada respectiva? Poate mai bine nu ca or citi si copii pe aici…) vin problemele lumii moderne. Asa, ca o mentiune uimita, este desigur excelent ca bunicii dumneavoastra traiau fericiti in 1945 cand razboiul mondial de abia se incheiase, Romania era dupa 7 ani de dictatura si se pregatea de alti 45. Bunicul meu in acest timp, tocmai revenise de pe front si pregatea sa mearga la inchisoare dar, iata, existau si romani fericiti.

      • Eu as fi raspuns altfel: cred ca satul respectiv este in continuare la locul lui. Daca cineva ar merge, sa zicem, acolo invatator / veterinar ar primi de la dl stat un bacsis de 600-1000 de lei lunar, bani suficienti sa acopere impozitele (cat sa fie? 200-300 pe an? ) , curentul electric, ba chiar si un abonament la telefonia mobila ca sa poata citi Contributors; in restul timpului ar putea experimenta cu succes reteta bunicilor de a trai fara bani, din productia proprie. Atunci, cum se face ca in satul respectiv nu mai au nici invatator, nici veterinar si nici popa? :)
        Deci nu statul e cel care nu ne lasa sa traim o viata simpla, oamenii sunt cei care nu mai vor acest mod de viata…

        • Nu idealizez nimic, ca nu era raiul pe pamant, doar povestesc. Nu aveau curent electric, nu aveau telefon sau televizor, doar erau mai lipsiti de griji si mai fericiti. Nici macar viroze nu aveau pentru ca e o comunitate rasfirata in care din octombrie, de la prima ninsoare, pana in aprilie, pana se topea zapada, nu treceau straini pe-acolo si nu se transmiteau virusii.

          Satul e tot acolo, vineri am venit de acolo, dar cu 500 de lei lunar nu mai poti face nimic pentru ca pentru terenul ce poate suporta 3 vaci, 2 porci si 30 de gaini impozitul e mai mare si birocratia si mai mare: vara are nevoie de crotal, porcul de vaccin (pentru ca e obligatoriu, nu pentru ca e epidemie cand cea mai apropiata casa e la 500 de metri), trocul de produse de pe vremuri nu mai exista (lapte de vaca pentru zer si tarate pentru porci) pentru ca barterul e interzis (nu poate fi impozitat, cum colecteaza statul TVA?), iar partenerii de comert de pe vremuri nu mai accepta decat lei.

  6. Motor cu piston
    Wasp Major -1944
    Performance
    Power output: 4,300 hp (3.2 MW)
    Specific power: 0.99 hp/in³ (44.9 kW/L)
    Compression ratio: 6.7 : 1
    Power-to-weight ratio: 1.11 hp/lb (1.83 kW/kg)
    Se INVENTEAZA turboprop-ul
    NK12 mv – 1951
    Performance
    Maximum power output: 11,033 kW (14,795 ehp), for NK-12MV
    Overall pressure ratio: 9.5[2]
    Turbine inlet temperature: 1250K[2]
    Specific fuel consumption: 0.360 lb/shp-hr [3] 0.219 kg/kW-hr for NK-12MA and NK-12MV
    Power-to-weight ratio: 3.7 kW/kg (2.3 hp/lb), for NK-12MV
    Dupa 50 de ani de imbunatatire a turbopropului :
    TP-400 -2006
    Performance
    Maximum power output: 11,000 horsepower (8,203 kW)
    Overall pressure ratio: 25
    Turbine inlet temperature: 1500K approx
    Specific fuel consumption: 0.39 lb/shp-hr (0.238 kg/kW-hr) approx
    Power-to-weight ratio: 4.41 kW/kg (2.68 hp/lb)

    Observati saltul la introducere si slaba imbunatatire de dupa .Asta doream sa subliniez.

    • @ Gamma – impresia mea e că pur și simplu nu înțelegeți semnificația datelor pe care le citați.

      În clipa în care veți avea o aplicație care să necesite 50.000 CP, se va construi și motorul capabil de așa ceva. Chiar aveți aplicația pentru un Airbus 400M de 500 metri lungime și nu-l puteți folosi fiindcă v-ar trebui 16 motoare TP-400 la el?!

      Utilizarea a 4 motoare e o chestiune de fiabilitate pe asemenea avioane care au nevoie să opereze la joasă altitudine. Iar dacă tot sunt 4, atunci n-au nevoie să fie de putere prea mare. Pentru că până la urmă totul se rezumă la bani. Pe avioanele de pasageri, unde economia e mai importantă, vedeți că B787 se descurcă cu doar două motoare, deși e de două ori mai greu decât un A400M.

      • Lol .Impresia mea este ca nu sunteti inginer .Oare de ce din toate datele date v-ati oprit la PUTERE ? Bineinteles daca am nevoie de mai multa putere pun mai multe motoare , pana fac un Do X ( B52 daca insistati cu designul modern ) . Performanta e legata de 2 lucruri , consum specific si putere per kg . Acestea variaza de la 0.219 la 0.213 (cifra din wiki de 0.238 e gresita si altii au fost intrigati de aparentul regres al TP400 in acest domeniu si am gasit o sursa mai buna ce arata acest progres modest ) si respectiv 1.83 – 3.7 – 4.4 . In privinta consumului cifra gasita pt batranul motor cu piston e identica cu cea a primului turboprop ( 0.36lb/bhp/hr )
        deci aici de si mai mult timp avem doar imbunatatiri minore
        https://www.flightglobal.com/pdfarchive/view/1951/1951%20-%200248.html

        Probabil TP-400 are in plus o durata de viata a componentelor mai mare dar si vine cu probleme noi , vulnerabilitati software ( vedeti crash-ul din anul asta ) .Oricum ce defineste un motor e cat consuma si cata putere produce din instalatii de masa egala iar cifrele astea nu se mai misca semnificativ de CINCIZECI de ani .

        • Puterea unui motor e adevăratul target în orice aplicație. În funcție de asta se decide ce motor se folosește. Acel A400M are o greutate maximă la decolare, specificația respectivă fiind probabil stabilită de forțele aeriene (i.e. clientul) iar motoarele trebuie să dezvolte puterea necesară pentru acea greutatea maximă la decolare. Restul sunt vorbe de clacă.

          Consumul specific ține de tipul motorului, asta nu se poate schimba notabil. Există o anumită cantitate de energie disponibilă în fiecare litru de kerosen ars, iar un motor de o anumită construcție n-are ce progres să obțină la capitolul ăsta. Puterea este însă măsura progresului real al motoarelor cu elice, în urmă cu câteva zeci de ani era de neimaginat ca o locomotivă sau un transportor blindat să poată fi mutate cu avionul.

          În momentul când începi să susții că puterea nu contează, orice progres este zero, evident. Dar dacă puterea nu contează, atunci hai să instalăm motoare de Clio pe autobuze și camioane, să vedem ce se întâmplă. Că doar sunt mult mai economice :P

  7. @donquijote
    Ati auzit de legea profitului diminuat ? Ei bine desi sunt de acord ca un simplu avans al litografiei cu un nivel consuma la fel de multi bani si ore muncite ca inventia avionului si a automobilului pana in anii ”40 luate impreuna impactul acestuia nu se compara nici pe departe cu efectele pe care respectivele inventii le-au avut la scara omenirii .
    Am impresia ca si in acest domeniu ne apropiem rapid de zona profitului diminuat , atat trecerea la 14nm cat si lucrul la 10nm au fost problematice
    https://en.wikipedia.org/wiki/Skylake_(microarchitecture)

    • M-ati pierdut, aici…
      Ati intrat intr-un camp care nu ma impresioneaza: teoria despre teoria despre practica… „legea profitului diminuat” probabil ca da bine la o bauta cu intelectuali puri, care nu s-au fript niciodata cu o unealta sau nu si-au tras vreun ciocan peste desti.
      Ca sa va citez, nu stiu daca sunteti inginer, dar se pare, nu aveti habar (sau nu va pasa) despre efortul de a trece de la un nivel tehnologic la altul cum ar fi, de exemplu trecerea de la televiziunea analogica (alb/negru si color) la cea digitala, de acum care functioneaza pe principii fundamental diferite sau de la transmisia radio fie MA sau MF la telefonia mobila. Aparent sunt la fel, dar, doar pentru ageamii sub carcasa este altceva si nu doar mai mic.
      Dar, din nou revin iarasi: subiectul este: tehnologia la indemana tuturor – marele salt al epocii actuale.

      • Aici chiar imi vine putin sa rad … atatea eforturi pt televiziunea digitala , bla bla , HD lol … si eu am renuntat la televizor de tot si nu de putini ani . Bineinteles sunt un salbatic si smartfone-ul meu de 5 ani nu are data plan iar masina personala e doar pentru weekend .Desi pe vremuri eram un maniac al upgrade-urilor avand 9 facute de la 386 la i5 acum sunt multumit cu un desktop din 2010 si un laptop din 2006 ! . Bineinteles nu banii sunt problema , am probabil 2000 euro „investiti” in echipamente de astrofoto si inca pe atat in drone – astea sunt chestii ce nu existau inante si bineinteles le apreciez . Daca doriti exact aici ajungem la miezul articolului . Egiptenii aia din 50 simteau tehnologia UTILA si au fost miscati de ea in ciuda … obtuzitatii religiei lor . Pe masura ce tehnologia a devenit mai mult fita complicata decat utilitate ei au picat din nou in metehnele trecutului .

        • Ma rog, asta este desi nu va intereseaza, in spatele acestor „inovatii de fite” sunt transformari de concept aproape inimaginabile in urma cu 30 de ani. Dar pozitia dvs este tot asa cum nu-l intereseaza pe nea Gheorghe ca Edmund Hilary a urcat pe Everest.
          Ati renuntat la televizor dar televiziunea exista si fara dumneavoastra, nici eu nu folosesc smartphone decat atunci când am treaba, nu ma intereseaza upgrade daca nu-mi aduce un serviciu efectiv, prefer sa lucrez mai mult timp cu unul cu care m-am acomodat, (asa cum tin la pantofii mai vechi versus pantofii moderni) dar pot sa ma minunez ca orice prost manevreaza unul, foarte multi le schimba de cateva ori pe an, asa cum ati facut si dumneavoastra ca sa vada care este mai cool, stiind ca la momentul când am deschis eu ochii era o minune (iertati-mi repetitia) chiar faptul ca rasucesti un buton aici si se aprinde becul in tavan (dar trebuia sa asculti intai, ca sa auzi daca a pornit „motorul” plasat intr-o casa din centrul satului) … asta era ideea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro