Home » Justitie/Ordine publica »Media / Tech »Reactie rapida »Societate/Life » Citesti:

Tertium non datur? Mai uşor cu DNA-ul pe scări.

Adalbert Klein aprilie 8, 2013 Justitie/Ordine publica, Media / Tech, Reactie rapida, Societate/Life
37 comentarii 2,857 Vizualizari

Motto: Politica este arta posibilului în interesul binelui comun.

Voci cu pretenţii din presa şi societatea civilă românească dau în aceste zile o remarcabilă dovadă de incultură politică şi inabilitate de a sesiza bunele ocazii în care omul trebuie să mai şi tacă pentru a avea timp să gândească (proverb englez). Mahalaua politico-mediatică dâmboviţeană confirmă originile sale de extensie periferică a unui imaginar colectiv rural ce s-a insinuat clandestin într-un spaţiu de cultură citadină pe care se pare că încă nu l-a asimilat în profunzime.

Cultura compromisului rezonabil pentru salvarea binelui comun al cetăţii şi, mai ales, respectul pentru legitimitatea exprimării unor puncte de vedere divergente ori contrare rămân, se pare, concepte de o irealitate incomprehensibilă pentru mulţi comentatori publici. Trist, de această dată, dintre aceia cu pretenţii. Faptul că tonul este dat de diverşi actori politici nu este în sine o scuză cât mai ales o circumstanţă agravantă pentru toţi cei implicaţi.

Se uită prea repede în acest recent zgomot de fundal faptul că o negociere presupune compromisuri reciproce şi, mai ales, angajamente comune pentru viitor. Mai mult, o negociere nu reprezintă o reglare de conturi cu impact asupra unor prezumtive sau reale datorii din trecut. Cine crede astfel, se află în eroare asupra mizei. Prima funcţie a negocierii este aceea că facilitează o recunoaştere reciprocă a legitimităţii părţilor angajate în negociere, precum şi exercitarea unei necesare capacităţi de rezervă (restraint) din partea actorilor implicaţi (acesta fiind, printre altele, un aspect de urmărit în continuitate). Or, acest tip de evoluţie reprezintă, se pare, nu puţin lucru la Bucureşti. Dimpotrivă. Din acest motiv a şi fost salutat. Pentru încurajarea unor paşi timizi spre normalizare şi normalitate.

Deblocarea unei crize politice este net preferabilă unui război politic total, iar o politică refugiată în impotenţa soluţionării unui conflict este doar o ineptă mostră de incompetenţă în negociere şi un cras exemplu de non-Politik. În România se poate observa mult prea des o preferinţă pentru o lectură superficială a lui von Clausewitz atunci când se pune accentul mai degrabă pe continuarea Politik-ului cu alte mijloace (recte, confruntare) decât pe salvgardarea prin negociere a unor obiective prioritare ce definesc binele comun. Reluarea exemplului catastrofal al crizei constituţionale din 2012 nu reprezintă o opţiune viabilă pentru 2013 decât pentru inconştienţi iresponsabili. Partizanii unei astfel de opţiuni ar putea fi însă neplăcut luaţi prin surprindere de consecinţele eventuale al hazardării într-un asemenea demers greu de înscris pe orbita unui comportament politic responsabil.

În acest context, asumarea responsabilităţilor ce revin conform legii preşedintelui României şi ministrului justiţiei în funcţie cu privirea la nominalizările din Ministerul Public reprezintă în mod neîndoielnic o evoluţie pozitivă pentru stabilitatea internă a ţării şi un bun start pentru ameliorarea imaginii României în percepţia celorlalţi colegi de Uniune. Însă nu este neapărat suficientă per se (doar cu o floare nu se face imediat primăvară – proverb românesc).

Este de asemenea oarecum surprinzător că unii dintre români, inclusiv comentatori şi oameni politici, au încă nevoie să li se reamintească faptul că în România nu se pedepseşte delictul de opinie. Şi nici nu se poate întâmpla acest lucru atâta vreme cât ţara face parte din Uniunea Europeană. Din această perspectivă, sunt relativ greu de înţeles şi integrat în formularea unei reacţii obiective recentele atacuri venite din toate direcţiile în mass media (şi nu numai) împotriva DNA-ului, a Consiliului Superior al Magistraturii şi, cu subiect şi predicat, împotriva lui Daniel Morar, procurorul care a condus cu rezultate recunoscute DNA şi a asigurat în condiţii dificile un onorant interimat al funcţiei de procuror general.

Profesioniştii care lucrează în aceste instituţii au un drept legitim de a exprima un punct de vedere public cu privire la standardele de performanţă şi credibilitate dezirabile vis-à-vis de persoanele desemnate de factorul politic pentru a conduce Ministerul Public. Doar prin exprimarea unui punct de vedere cu privire la chestiuni punctuale ce pot afecta buna funcţionare în viitor a acestor instituţii nu se încalcă legea. Mai ales atunci când aceste standarde de profesionalism şi transparenţa procesului de selecţie (sau validare/vetting) reprezintă obiective asumate de România în faţa colegilor de Uniune, acestea fiind înscrise în benchmark-ul aplicabil pentru raportul MCV ce va fi redactat de Comisia Europeană la sfârşitul acestui an. (Dacă se pune problema încălcării legii de unii magistraţi, prin fapte, nu vorbe, este bine să ne reamintim de suspendarea şedinţelor de judecată ca mijloc de presiune politică în data de 26 februarie 2013).

Trebuie reamintit de asemenea celor care au fost prea rapid seduşi de necesara normalizare şi normalitate a asumării politice a nominalizărilor pentru conducerea Ministerului Public, faptul că instituţia Consiliului Superior al Magistraturii are de asemenea un rol legal în acest proces de vetting. Exercitarea acestui rol ce se va finaliza cu emiterea unui aviz consultativ trebuie respectată conform legilor în vigoare, în caz contrar, o premisă fundamentală a garanţiilor de normalitate oferite de procesul de colaborare al actorilor implicaţi în acest proces ar fi decredibilizată .

De asemenea, ar fi greu de înţeles o situaţie în care persoanele nominalizate la funcţiile din conducerea Ministerului Public ar neglija necesitatea pregătirii şi asumării unui coerent proiect de management al funcţiei şi atribuţiilor pentru care au fost propuşi de către factorul politic. Singură, cauţionarea de către factorul politic nu poate reprezenta un substitut pentru competenţă şi credibilitate, în condiţiile în care activitatea instituţiilor conduse de persoanele nominalizate va continua să facă, inevitabil, obiectul unei atente monitorizări, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, rezultatele (pozitive sau negative) urmând a fi decontate în dreptul actorilor politici care şi-au asumat respectivele propuneri.

În ceea ce priveşte garanţia recunoaşterii rolului important pe care îl joacă continuitatea şi eficienţa activităţii DNA pentru credibilizarea şi durabilitatea reformelor din justiţie în România, trebuie amintită iniţiativa ministrului interimar al justiţiei de a propune nominalizarea lui Călin Nistor pentru funcţia de adjunct al procurorului şef al DNA, această propunere fiind o bună premisă pentru asigurarea încrederii în continuitatea activităţii DNA şi sub mandatul Codruţei Kovesi. A rămâne în post se cheamă tot a-ţi face datoria profesională.

*          *          *

 Post scriptum: (despre obrazul gros şi mintea scurtă)

Sau despre contorsionism şi disonanţe cognitive. Apar mai nou în presa românească cu pretenţii de jurnalism serios „demascări” de „sinecurişti” şi „pupeze de dreapta indignate” vizând persoane pe care nu le-am fi bănuit de aşa ceva până mai ieri. Este penibil şi surprinzător să vezi un contorsionism miop şi agresiv folosit ca substitut pentru acoperirea unui deficit real de comunicare a unei decizii ce ţine în definitiv de un necesar imperativ pragmatic. Ce societate civilă aspiră să reprezinte proaspăt lansata Mişcare Populară?

 

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "37 comments" on this Article:

  1. ardei spune:

    Mai pot sa intreb cum e posibil ca un presedinte sa respinga o candidatura pentru ca procesul de selectie nu a fost transparent? Iar acum acelasi candidat este bun, ca n-a mai fost nici un proces de selectie, nimic.

    Bineinteles, nu conteaza ca ambii candidati propusi au avut o prestatie jalnica in fata CSM si au fost respinsi cu unanimitate (norocul lor ca sint angajati la stat).

    Nu e ridicola UE? Dupa ce luni de zile au insistat ca trebuie nu stiu ce proces de selectie, deschis, cu reguli clare, acum de fapt vedem ca nu trebuia nici un proces. Daca Basescu si Ponta s-ar fi inteles sa-l puna la DNA pe Dan Voiculescu, si asta ar fi fost “în mod neîndoielnic o evoluţie pozitivă pentru stabilitatea internă a ţării şi un bun start “

    • eugeni spune:

      Pai sa ridicam valul misterului, ceata deasa se va disipa in zari, sa purcedem:

      1. MJ si-a asumat o procedura (NB legea nu o cerea) de selectie (netransparenta) in care isi punea oamenii ei dar care ar fi fost “alesi” de “popor”. Daca iesea rau (si ar fi iesit, fara indoiala) nimeni nu purta responsabilitatea pentru ca , nu este asa de vina sunt “ceilalti”. Acum, intrebarea este: De ce o interesa pe pivnicereasa “onoarea”ei sau a PNL-ului. Pai cum sa nu o intereseze, doar o sa vrea sa fie profesoara universitara, doar are “colegi” care ar fi ras-o. Apoi mai este partidul (PNL) al carui nume s-ar fi legat de niste numiri foarte rele, numiri care puteau fi atribuite lor. Nu ar fi putut scoate capul “afara” la ALDE pentru ca ar fi avut niste vorbe de auzit. Deci responsabilitatea trebuia “dizolvata” si data poporului.

      2. UE, daca MJ tot a zis ca o sa foloseasca o procedura de selectie, a cerut criterii clare. Care este problema?

      Ce se intelege mai putin este ca nu este problema de TB, Pontav , voiculescud etc, este problema de institutii, functionalitatea lor , legislatie si nu de persoane.

    • Enache spune:

      De accord cu @ardei. Asta nu e compromis, e abdicare de la niste principii crezute de mine (naiv fiind, politic) ne-negociabile, de bun simt, de ultima aparare cu orice pret. Fara ele nu mai ramine nimic, ne intoarcem cu 10 ani la epoca Nastase si Iliescu. Cum sa fie Nitu din nou pe tapet? A demonstrat ca e profund incompetent, agresiv si fara tact, arogant. CSM ii va da in mod sigur aviz negativ iar Basescu o sa-l accepte pe motiv ca si Kovesi a avut la vremea ei aviz negativ de la CSM si a fost totusi numita procuror sef. Am impresia ca nu e totul pe masa, cineva a ascuns citeva carti de joc in mineca.

      Ma enerveaza tacerea comisiei europene care pina saptamina trecuta insista ca din punctul lor de vedere nu s-a schimbat nimic, e nevoie de o procedura transparenta la care sa aiba acces orice om din system. UK si US s-au grabit sa salute noua intelegere lasind comisia in offside. Totusi, comisia trebuie sa spuna ceva pentru ca tocmai i-au fost incalcate flagrant recomandarile.

      • Dica spune:

        Nu stiu daca asta va ajuta, dar v-as recomanda sa va uitati o ora la Antena 3 (eu am facut exercitiul si mi-am ridicat imediat moralul) si sa vedeti de dor, chin si jale e pe acolo. Pe undeva cred ca e greseala politicienilor care si-au descris adversarii drept raul absolut, cand in fiecare tabara exista tonuri mai inchise si mai deschise si tot vor trebui sa colaboreze, mai devreme sau mai tarziu…

        • Gheorghe spune:

          E limpede ca nu esti fan Basescusi nucu nu iti cere nimeni sa ii iubesti dar daca ai fi vrut sa fii correct informat te-ai fi uitat si l-ai fi ascultat atunci cand a explicat de a respins acele candidature. Presedintele a specificat clar ca nu a respins procurorii ci felul in care Dna. ministru Pivniceru a organizat acea selectie ce era in contradictie cu art, 54 din legea 303/2004. Deci asa se explica de ce atunci nu a fost de acord cu numirea si acum este. Dar bata-l vina de partizanat politic ca pe multi din noi ne face sa privim cu achelari de cal!

      • andrei spune:

        Care sunt acele principii de negociat? Cum și-a demonstrat Nițu incompetența? Apropo, omul a fost și adjunctul lui Kovesi fiind numite de…. E tare ușor să dai cu principiile și criteriile în cap când acestea sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire dintr-o evaluare. Hai să stabilim întâi criteriile după care să judecăm. Sau măcar să ne dăm cu părerea pe baza unor fapte atunci când ne pretindem deținători a adevărului absolut.

        • Enache spune:

          Despre Niţu, CSM spune că in 17 ani de magistratura nu a facut nici un rechizitoriu, a fost incapabil sa dea exemple de rechizitorii de trimitere in judecata in dosare in care sa fi facut el ancheta. De asemenea, cat a fost prim adjunct al procurorului general si a coordonat Sectia de urmarire penala si criminalistica, aceasta sectie NU a facut nici un rechizitoriu de evaziune fiscala sau spalari de bani.

          Asta e ce spune CSM. Daca dvs va simtiti confortabil cu acest personaj in functia de procuror sef apolitic (coleg de an cu Ponta si chiar fin al lui Ponta dupa unele surse) inseamna ca veti fi un om multumit cind Nitu va fi numit pe functie in urma trocului politic intre Basescu si Ponta. Eu nu voi fi deloc confortabil, vom vedea rezultatele.
          Daca inca aveti dubii, mai urmariti o data interviul de la CSM al lui Nitu, il gasiti usor pe youtube. Personajul, pe linga incomptenta si superficialitate (vezi asa zisul program de management) are probleme de personalitate si de atitudine.

  2. eu****** spune:

    Sunt de acord cu cele mentionate de Dvs.

    Este intristator ca dupa ce emiti o anumita opinie, buna sau rea, nu are importanta, sa fii impuns pentru ea. Fiecare are dreptul la o opinie, sper ca este un lucru inteles deja.. Fiecare dintre noi, poate, la un anume moment, sa greseasca, si adevarul unde este? Cine il detine?

    M-as bucura sincer ca procedura utilizata de MM sa fie transformata in litera de lege. Sunteti jurist, va provoc, daca imi permiteti cu o intrebare: puteti face o propunere de amendare a actualei legi in sensul mentionat anterior? Cred ca societatea civila poate sustine un demers corect si coerent – poate sa fie de ajutor in viitor – in sensul consolidarii cu adevarat in RO a unui stat de drept.

    Cu multumiri pentru raspuns – daca timpul va permite!

  3. Hantzy spune:

    Cred ca exista lucruri ce pot fi negociate si altele ce nu pot fi negociate. Putem sa dezbatem care e programul serii, ce mobila sa achizitionam luna viitoare, dar nu si daca sa-i acceptam odraslei sa-si vanda cartela de autobuz pe tigari. Putem negocia discoteca la care mergem, dar nu mai putem modifica ritmul melodiei pe care dansam. Se poate alege daca rezolvam azi probleme de fizica sau de chimie, dar nu si cat fac 2+2.
    Cand e posibila negocierea si cand nu? Cand e vb de o functie politica sau una de tehnocrat, de specialist?

  4. Ovi spune:

    Compromisul este un indicator al unei societati mature. De exemplu, daca in Parlamentul European grupul socialist ajunge la un compromis cu cel al popularilor, lucrurile pot merge inainte. Dar ce te faci cand trebuie sa faci compromisuri cu cei care au incercat (si partial au reusit) o lovitura de stat cu 6 luni in urma? Cum poti vedea ca legitima acea parte? Cum poti sa-ti iei alaturi de ea anagajamente de viitor?!
    Cu Nitu procuror general se blocheaza reforma in justitie. Nici macar nu putem spune ca lucrurile vor merge la 70% din randamentul anterior (si sa recunoastem nici acela nu era grozav). Pur si simplu se blocheaza reformele si incepe tergiversarea si aburirea Occidentului. Noi am mai facut asta pe vremea lui Nastase, si iata, suntem in UE. Poate ca nu intram in Schengen in urmatorii 2 ani, dar nu iese nimeni pe strada pentru asta.
    Sincer, am senzatia ca o detonare ar fi fost mai buna. Stiu ca dupa o detonare lucrurile nu se aseaza dupa cum ne-am dori noi, dar situatia actuala e oricum deplorabila. Sistarea finantarii externe si lasarea USL sa se manifeste cu toata hidosenia ar fi fost o solutie. Compromisul nu face decat sa transfere o parte din responsabilitatea USL pe umerii reformistilor. La anul vor zice: ” si voi suntei ca noi, nu va mai dati neprihaniti, ca poporu’ vede ipocrizia”. Si au dreptate. Sa ne amintim cum la ultimele alegeri poporul a ales hotii cei mari, fiindca cei mici au avut limbaj dublu si lumea avea asteptari de la ei.

    • adriana spune:

      Va intrebati cum poti face cmpromisuri cu cei care au provcat o lovitura de stat.Cei care au provocat lovitura de stat ,pe 9 decembrie au cistigat alegerile,au o majoritate confortabila in Parlament,votul celor care au iesit la vot au legitimat acest Guvern.Voi cereti Presedintelui sa nu tina cont de acest vot,cereti presedintelui sa se lupte singur cu majoritatea covirsitoare din Parlament,sa incalce Cnstitutia.Daca ati fi iesit la vot ,in loc sa stati acasa si sa criticati poate ca alta ar fi acum situatia .Este usor sa arunci vina in alta parte dar greu sa-ti recunosti propria greseala.Eu traiesc de 28 de ani in Suedia si pe 9 decembrie am condus 500km. pentru a vota.Vtul meu nu a reprezentat foarte mult ,dar al multora din tara a lipsit cu desavirsire.

      • Isailă Brătfălean spune:

        Nu asta cerem. Cerem ca președintele să nu laude propunerea lui Ponta, să spună că decide numai când îi va veni în mapă, că s-ar putea să fie NEVOIT să o accepte. Nu acceptarea este problema ci felul laș în care o face.

        • AM spune:

          Eu îi cer mai mult – să nu compromită ideea de reformă și bunul simț. Să nu mă aburească cu faptul că din lista de 6, acceptăm 4 indezirabili pentru 2 nume ok și că asta este compromis util pentru deblocarea situației. Să nu mai facă piruete precum cea cu explicația respingerii lui Nițu și Irimie, care cică au fost legate nu de calitatea acestora ci de transparenta procesului…

          Și cel mai IMPORTANT, să ne spună cum îndeplinesc cei 6 (eu cred că maxim 2 pot să treacă) condițiile enunțate chiar de el: dosare rezolvate, competență, etc. Că atunci când a fost întrebat, a ales să forbească despre Kovesi și Olaru, pregătirea lui Nițu rezumând-o la ceva de genul ”a fost adjunct”, ATÂT!!!!

          • Dica spune:

            Daca accepta nu patru, ci trei din sase era OK? Si de fapt, cum ati stabilit care sunt indezirabili, e vreun punctaj? De fapt abia in noile conditii, adverse, e adevarat vom vedea cine rezista si-si face datoria. Caci stiam toti ca nici Basescu nici Morar nu vor fi vesnici in functii.. cum nici Monica Macovei n-a fost… si lucrurile au mers inainte

            • AM spune:

              1. Nu, după mine nu era ok (cel mai probabil, pentru că depinde si de persoana specifică nr.3, de ex. dacă ar fi fost compententă, eficientă, etc…), dar era mai ușor pentru cei care argumentează că TB a făcut acest lucru pentru a debloca situația și a făcut un compormis acceptabil. Ce încercam să spun cu aceast argument este că NU pare a compromis ci seamănă a retragere din partea lui TB.

              2. Pentru indezirabilitatea celor 4, căutați 10 min pe net și apreciați critic ce vedeți scris despre ei, dar mai ales datele factuale, nu interpretările (vedeți și CV-urile). Iar despre Nițu, aveți și înregistrarea video o auderii domniei sale la CSM, așa… de mostră… Argumentați-mi cum anume este Nițu dezirabil? chiar sunt curios, poate că mă înșel…

              3. Performața în condiții adverse a unui om pregătit pentru asta este un criteriu. Dar este și un risc major (pe pielea noastră). Arătați-mi o dovadă care să implice că vreunul din cei 4 indezirabili este pregătit (profesional, calități de manager, etc). Cât am putut să verific ei sunt pregătiți în cel mai bun caz să o lălăie… cazul cel mai rau nu vreau să îl discut.

      • Ovi spune:

        Faptul ca pucistii sunt legitimati de votul populatiei nu inseamna ca au cumva mai multa dreptate. Si Chavez si Hitler au avut un vot popular in spate. Problema e ca institutiile statului nu au avut puterea si curajul sa-i aresteze la timpul potrivit. Restul e istorie care se repete…
        Nu cere nimeni sa se incalce Constitutia. Incalca presedintele Constitutia daca nu semneaza numirea lui Nitu? Sa fim seriosi!!
        Chestia e ca am iesit la vot. Dar dupa cum se comporta PDL zilele astea, cu transformarea intr-un PNL mai mic, cu Saftoiu, cu Blaga, cu Cezar Preda, imi dau seama ca trebuia sa stau acasa.

      • AM spune:

        Greșiți auditoriul… Senzația mea e ca majoritatea de pe acest forum au FOST la vot.
        Eu am votat. SIgur fiind acasa, nu am mers decat 10 min pana la secție, dar am făcut și eu de câteva ori drumul de la Oxford la Londra ca să votez… și nu chiar de plăcere.

    • Hantzy spune:

      Ovi: Dar ce te faci cand trebuie sa faci compromisuri cu cei care au incercat (si partial au reusit) o lovitura de stat cu 6 luni in urma? Cum poti vedea ca legitima acea parte? Cum poti sa-ti iei alaturi de ea anagajamente de viitor?!

      Chestia e reciproca: si ailalti cred despre presedinte ca nu e legitim, ca a schimbat pe sest legea referendumului, ca a jucat unfair cand a indemnat la boicot si si-a arondat politic CCR. Si totusi vin la negot.

      • Ovi spune:

        Aveti dreptate. Dar nu au dreptate si unii si altii. Ori s-a dat o lovitura de stat, ori am avut o schimbare de regim franchist salutara, blah, blah. Nu e esential aici ce cred unii sau altii. Esential e adevarul. Daca 7.4 – 1 milioane cred ca Soarele se roteste in jurul Pamantului, nu inseamna ca au si ei dreptatea lor.
        Putem relativiza la nesfarsit…
        Ei vin la negot pentru ca stiu ca negotul ii legitimeaza in Occident. Vor putea sa continue transformarea tarii intr-o oligarhie de tip ucrainian mai usor.
        Daca un Occident nervos taie finatarea externa si ne reduce ratingul la junk, cei 7.4 milioane vor fi primii care ii iau pe USL-isti in furci. Noi ceilalti o sa scriem linistiti pe contributors. Exista si in acest scenariu riscuri nasoale. Genul ala de riscuri: ai 1% sansa sa iei SIDA vs. ai 60% sa faci TBC. Se pare ca Occidentul a judecat ca mai bine nu se detoneaza lucrurile (si merg pe vairanta cu TBC) si poate cu binisoarul se poate normaliza situatia. De aici si reactia recenta a USA si UK in problema desemnarii procurorilor. S-ar putea sa se fi inselat…

        • andrei spune:

          Păi adevărul este că nici lovitură de stat n-am avut, nici Băsescu n-a rămas în funcție ilegal sau neconstituțional.

        • Hantzy spune:

          Da, Ovi, asta e singurul lucru pe care-l putem afirma cu siguranta: ca nu amandoua partile pot avea dreptate simultan. E mai greu de stabilit cine are sau daca cineva chiar are dreptate. Si asta pentru ca nu e vorba de teoria geocentrica vs heliocentrica, ci de legitimarea unui post de demnitar al statului roman, adica un fapt care poate fi votat de cetateni. Iar fiecare parte insista pe detaliul care-i ofera mai multe avantaje: masa verde sau lipsa cvorumului. Nevalidarea referendumului a stat in pixul a 9 oameni, nu in stampila a 8 milioane. Iar cei 9 oameni au fost numiti acolo de politic, adica exact de jucatorii care s-au infruntat. Si uite asa, ajungem din nou la o tema adiacenta articolului: negocierea este buna, dar numai daca ceva poate fi negociat.

  5. alex1234 spune:

    O lauda jenanta a trocurilor politice….

    1.Cand nu vad o lista de candidati, criterii publicate si o evaluare facuta….nu e nici o transparenta
    ci un troc

    2. Cand vad ca consultarea CSM-ului nu conteaza deloc…atunci e un simplu troc

    3. Cand vad o negociere la miez de noapte : io-Ponta o pun pe Kovesi pe care o injuram ca e comandata politic de tine-Basescu, dar daca zici tu-Basescu ca e buna zic si eu ca e cea mai buna, dar numai daca tu-Basescu il pui pe Nitu, ca e omul meu,

    4. iar io-Basescu il aprob acum pe Nitu. pe care eu l-am respins deja si desi e respins si de CSM. acuma il aprob si il reevaluez ca e foarte bun, daca si tu o reevaluezi pe Kovesi …atunci e un troc ordinar

    5. cand vad ca atat Ministru Justitiei cat si Procurorul General al Romaniei sunt impinsi sa demisioneze …pentru ca trocul sa se puna in aplicare ..atunci ceva nu e in regula (…)

  6. iosiP spune:

    Domnule Klein,

    Negocierea se poarta atunci cand partile au interese divergente dar legitime. Prin definitie, negocierea unui contract comercial este un joc cu suma nula – sau altfel spus, ceea ce pierde o parte castiga cealalta.

    In acest caz singurul interes legitim este eficientizarea actului de justitie. Puteti preciza cum pot fi interesele politicienilor divergente in acest domeniu? Cat despre “suma nula”, ea se aplica strict pentru actorii politici: pentru societate este evident ca o optiune este preferabila celeilalte!

    Concret, o tabara vrea NUP pentru “ai saI” si judecarea celorlalti (doar trebuie se fie cineva gasit vinovat, altminteri pierdem imaginea unei justitii eficiente in fata UE). Desigur, ceilalti vor acelasi lucru, doar ca “invers”. In aceste conditii, compromisul pe care il sustineti inseamna, de fapt, NUP pentru toti… Iar singurii perdanti sunt cetatenii acestei tari, care vad ca toti fura dar nimeni nu plateste.

    Halal compromis!

  7. Marius Ogrean spune:

    Si pe mine ma enerveaza Dan Tapalaga cu articolele lui din ultimul timp.
    E buna presiunea din societatea civila catre politic, dar totusi, cu o tinta pragmatica in minte, nu de dragul unor idei imposibil de realizat.

    • Adalbert Klein spune:

      @ Marius Ogrean

      Se vede ca m-am facut gresit inteles. Nu la domnul Dan Tapalaga se refera acest articol. Ci, printre multe altele, (si) la acei jurnalisti cu pretentii care imputa un delict de opinie altor colegi mai mult sau mai putin infierbantati, care poate gresesc sau, dimpotriva, poate chiar au dreptate in radicalismul lor asumat ca atare, ca si opinie personala.

      Pastrand proportiile, cam tot spre acuzarea delictului de opinie se indreapta si al dumneavoastra “ma enerveaza” (a carui concluzie fireasca este “si vreau sa taca”).

      Or, tocmai aici e problema: oamenii au dreptul sa greseasca, au poate chiar si dreptul sa fie indignati daca se simt tradati de un gest insuficient explicat, insa niciodata nu trebuie pusi la zid pentru opiniile lor, cu atat mai mult cand sunt sincere, asumate personal si in baza unui parcurs de atitudine consecvent pana in acel moment.

      In general, nu trebuie nimeni pus la zid pentru opiniile sale, insa aici e deja alta discutie. Surpriza neplacuta a venit de la aceia care au actionat brusc la schimbarea de macaz prin punerea la zid a celor care pun la indoiala noua directie. In baza unui reflex totalitar, in baza unei comenzi, in baza propriilor convingeri, putin conteaza. Ramane reflexul unui gest agresiv, gratuit si inutil care ii descalifica pe cei care au procedat astfel.

      Cele bune.

      • Marius Ogrean spune:

        Tot nu inteleg despre ce/cine vorbiti…

        • Marius Ogrean spune:

          Nu am pus pe nimeni la zid.
          Ce ma nemultumeste pe mine (ma enerveaza :) este ca dupa un eveniment major in Romania politica, foarte rar se intampla sa ramana in spatiul public imaginea clara despre ce s-a intamplat de fapt.

          Asa si acum: nu vom afla niciodata daca ce a facut Basescu e bine sau nu.

          Fiecare intelege ce vrea, evident, insa cum romanii nu prea inteleg, ar trebui sa le explice cineva mai clar, negru pe alb!

          • Marius Ogrean spune:

            De dragul de a nu pronunta nume, mesajul pe care l-ati transmis sufera.
            Cateva exemple mai clare ar fi facut mesajul mult mai clar.

            Cu toate ca citesc stirile des si de mult timp, deci sunt relativ informat, nu inteleg exact ce vreti sa ziceti la Post Scriptum.
            Cine trebuie sa se “simta”: Cristoiu sau Miscarea Populara? Sau toti? Sau niciunul?

            • unu' spune:

              Tocmai despre asta este vorba in articol: daca esti pus la zid pentru o opinie te autocenzurezi si nu se mai intelege nimic. Ne intoarcem la satira secolului XVIII :)

  8. Cetatean spune:

    Discriminarea nu se negociaza. Asigurarea unor sanse (macar teoretice) procurorilor performanti din DNA pentru a conduce institutia nu poate sa fie subiect de negociere. Nu se pot negocia principii care tin pana la urma de drepturile omului.
    Daca o societate comerciala face angajari, ea nu are dreptul sa impuna restrictii unor fosti procurori DNA pentru ca managerul nu iubeste DNA-ul (chiar daca in momentul selectiei tine cont – nedeclarat – de astfel de considerente). Atunci cand insa este vorba de selectii pentru niste functii in stat foarte importante (care pot sa aiba consecinte negative pentru toti cetatenii), discriminarea pe baza de impresii si antipatii este cu atat mai reprobabila si de aceea procesul de selectie trebuie sa fie transparent, cu sanse egale pentru toti cei care doresc sa participe si indeplinesc conditiile profesionale necesare ocuparii postului. Functia de procuror sef DNA nu este una politica chiar daca asumarea se face politic. Este o mare diferenta. Din acesta cauza, politicienii nu au dreptul sa faca experimente pe spinarea justitiei (fara dosare facute de procurori, judecatorii isi pierd “obiectul muncii”).

  9. Ciprian spune:

    Daniel Morar a lasat o impresie ciudata, urmarea si el ceva, asemanator cu cuplul Basescu-Ponta, dar el a pierdut. Toti actorii acestei agitatii par ca au negociat sau au primit OK din exterior si de fapt asta am retinut eu in primul rand, asa am interpretat si conditia lui Ponta pentru ministrul justitiei, de a sti “bruxeleza”. Reactia procurorilor DNA, cu Morar in frunte confirma impresia pe care o lasa justitia, de a evolua in structuri (nealese, numite, cu tendinta spre autonumite) , in afara si deasupra legii, dar nu si independente.

  10. corvus coraX spune:

    Toată pledoaria dumneavoastră este valabilă. Dar nu în România, ci într-o țară unde democrația este consolidată. Deci, într-o țară normală. Și pentru că România este departe de a fi o țară normală (și am ajuns să suflăm și în iaurt), pledoaria este în întregime superfluă. Aș evita să fiu categoric într-un peisaj atât de contorsionat cum este cel românesc. Ce veți face dacă viitorul va demonstra că v-ați înșelat?!

  11. crap spune:

    cu pretentii, intr-adevar. unii, chiar cu mari pretentii. aberanti, fara minte sau bun simt, paradoxal ptr pregatirea lor! te-ai astepta ca cineva aplecat spre studiu sa capete ceva intelepciune peste ani, dar comportamentul predominant e, psihologic, infantil. Te uiti la lista titlurilor articolelor – cred ca nici in vreme de razboi n-ai vedea asemenea exagerari disperate. orice dar numai sa iasa mai cu motz, in frunte, in fata, afirmandu-se intr-o ‘singularitate’ a ‘intelegerii exhaustive’ fata de care ceilalti sunt niste dobitoci notorii, prosti si infatuati. numai singularitatea nu; ea e nobila si clar vazatoare, iar daca titlul suna distonant e doar din graba de a’ti trage atentia, de a te face constient de gravitate, pericol iminent sau alta incredibila criza a societatii..

    intransigenta in clipele de fata e o prostie. si-au dat in cap prea mult si tara a stagnat. daca mai continua mult, o sa ajungem bangladesh. uneori trebuie sa stii sa coexisti cu altii pe care-i dispretuiesti, dar sa stii ca in timp iti vei atinge obiectivele. uneori s-a dovedit ca fara ceva violenta societatea pluteste ptr mult timp intr-un echilibru instabil. suntem in secolul 21 totusi, violenta nu e o solutie. singura posibilitate ramane sa convingi electoratul. iar daca compromisuri sunt necesare ptr a misca tara din stagnare, so be it. uneori miscarea asta nu inseamna neaparat o victorie morala, poate fi chiar un usor regres in privinta asta, insa atunci cand supravietuirea in sine intra pe rol altele sunt prioritatile. si ptr a supravietui in anii ce vor veni, in cazul unei crize cam fara de sfarsit, trebuie sa ne miscam cumva inainte. ptr bezmeticii care tipa contorsionati din aplombul intransigentei lor rudimentare, le urez sa-si rezolve crizele de identitate in alta parte.

  12. Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

    De data aceasta, domnule Klein, suntem intrutotul de acord. Politica este arta compromisului, chiar daca asta nemultumeste pe radicali. Dar e prea usor sa imparti lumea in alb si negru, in bine si rau, pentru a fi si corect. Apoi, calea catre maturizarea democratiei romanesi este dialogul si compromisul, nu confruntarea, care ne intoarce in timp spre inceputurile anilor ’90. Poate ca presedintele a facut un targ prost, nu stiu. Insa stiu, ca si dvs., cat de greu este sa negociezi cu spatele la zid si sa obtii ceva, cat de mic! Cred ca Basescu a obtinut mai mult decat ar fi putut obtine, in situatia data, un negociator mediocru.

  13. Leon spune:

    V-am apreciat de fiecare data, d-le Klein, pentru justa radicalitate a pozitiilor. Mi-e in consecinta cu atit mai greu sa va inteleg acum. Compromisul facut de Presedintele Romaniei e inacceptabil din doua motive: In primul si in primul rind, institutiile statului de drept nu se negociaza – iau eu Procuratura generala si-ti dau tie DNA-ul. Se pot negocia acorduri politice, si compromisul este necesar, se pot negocia programe, masuri, multe lucruri sint elastice si pot face obiectul unor cedari reciproce. Justitia si independenta ei, NU. Macar pentru faptul ca odata inceput compromisul, cutia Pandoriei este larg deschisa. Ti-l dau pe Voiculescu, dar mi-l lasi in pace pe Dragnea. Fa ce vrei cu Relu, dar nu te mai atingi de Adrian s.a.m.d. Si acestea ar fi compromisuri rezonabile, Mai bine scapi de Varan si masinaria sa de tortura mediatica platind un anumit pret, decit sa nu te mai poti atinge de nici un mare corupt. Din pacate, nu merge asa. Da, barbarul e in cetate, dar cita vreme nu i-ai strins mina, iti pastrezi demnitatea si identitatea. Te-apuci de trocuri, s-a terminat.

    In al doilea rind, nominalizarea unui candidat care s-a prezentat lamentabil in cadrul primului proces de selectie si care a fost respins de Presedinte cu o motivatie foarte clara este inacceptabila si nu putea face obiectul unei negocieri. Aici nu mai e vorba de micile razgindeli pe care sustinatorii Presedintelui le-au inteles in trecut, ci de o extrem de grava contrazicere.

  14. eu****** spune:

    Ptr. Cetatean:
    09/04/2013 la 13:38

    Nu va inflamati – urmeaza procesul de avizare de la CSM. Se va vedea acolo ce este bine si ce este mai putin bine, daca din materialele prezentate de candidati nu a rezultat deja.

    Nu se poate spune ca procesul de avizare nu are transparenta necesara.

    In ceea ce priveste procesul de selectie intr-o societate comerciala, evident ca este nevoie de chimie… Chimia intr-o echipa este extrem de importanta. Cei cu scaun la cap, chiar o pot crea si acolo unde a nu prea exista, altii, mutantii, o pot altera, devenind toxici – bleah…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adalbert Klein


Adalbert Klein

Consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei. Locuieşte în Franţa, la Paris. Adalbert Klein este un pseudonim. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)