Aflată în plin proces de evaluare a managementului executiv, televiziunea publică dă în continuare semne de autism. Regulamentele sofisticate și interviurile nu ajută la nimic atâta vreme cât nu există sancțiuni pentru management prost, pentru nepricepere și egocentrism managerial. Ce înseamnă ”egocentrism managerial”? Un fel de a conduce în propriul folos, urmărind agenda personală: privilegii, câștiguri în plus, plimbări prin străinătate, conivențe politice pentru menținerea în funcție (sau chiar mai mult, posturi în diplomație, ministere etc.), utilizarea bazei de producție în mod abuziv, avantajarea rudelor și acoliților ș.a.m.d. Pe scurt, lipsă de integritate. Sunt la ora asta peste 80 de șefi în executivul TVR – directori, șefi de serviciu, producători executivi – toți cu indemnizații grăsuțe. Dacă împărțim la numărul de salariați, iese cam un șef la 30 de oameni. Dar structurile nu sunt egale, deci vedem un șef la 5-6 sau 10 oameni, după cum au cerut-o, în timp, interesele și pilele. Să amintim că, pe vremea defunctului PDG, Valentin Nicolau, indemnizațiile au fost incluse în venit, apoi s-au adăugat alte indemnizații. Managerii din TVR au de compus zilele acestea rapoarte pentru analiza contextului socio-cultural, a activității și a strategiilor, a cheltuirii bugetului etc. Hârtia suportă orice. Se pot spune multe. Pe hârtie. Dar faptele, situația reală? Datoriile televiziunii publice sunt, în continuare, uriașe. Audiențele, vai de capul lor! Stați să vedeți: la categoria talk-show pe anul 2014, TVR 1 a izbutit un loc 10 audiență națională (târâș în coada Antenei 3 și a României TV), iar pe urban locul 22. Marea găselniță managerială este azi paralizarea producției și difuzarea de filme din anii ’60.
Cine sunt managerii de la vârf cărora li se poate mulțumi pentru perpetuarea dezastrului? Majoritatea e lăsată moștenire de Săftoiu, poate cel mai penibil PDG din istoria TVR (un fel de Paul Everac fără operă): Cristian Zgabercea, producător general, remarcat pentru schimbarea pamperșilor protectorului său politic, Nicușor Constantinescu, dat în urmărire la acel moment, Claudiu Lucaci, director la știri, omul lui Adrian Năstase, care a ocolit remarcabil în noiembrie trecut manifestațiile pro-diaspora din timpul alegerilor, Răzvan Bucuroiu, avansat director la TVR2 după ce a cenzurat un interviu cu Băsescu, Gabriel Gherghescu, director TVR 1, care l-a avantajat pe Ponta în alegeri ș.a. Oameni fără viziune, fără chemare managerială, cocoțați politic. Nu trebuie uitați nici directorii tehnici sau cei de la compartimentele economico-financiare, a căror mediocritate se vede în rezultate. Rapoartele tuturor vor fi stufoase, frumos prezentate și suficiente pentru a primi aplauzele comisiilor de evaluare, alcătuite din membri ai Consiliului de Administrație și din câțiva invitați externi. Ceea ce se poate reproșa acestei garnituri amestecate, este inapetența pentru construcție instituțională. Nu există strategii realiste (în afară de ”modelul BBC”, marota actualului PDG, un fonfleu pentru proști), nu există poceduri de avansare în profesie (în afară de pile), nu există politică de imagine, în afara bosumflărilor când instituția e criticată. Dedesubt se află interesele, gașca finanțabilă, obediențele politice. Și teama de a nu pierde scaunul. Un exemplu trist, din preajmă: TVR Timișoara a împlinit anul trecut 20 de ani de la înființare. S-au pus pe hârtie planuri de aniversare, menite să promoveze postul pe plan regional. Ce s-a făcut? Mai nimic. Șefii, Dite Dinesz și Florin Mihoc, au preferat să se autopromoveze, că e mai profitabil. Dacă îi întrebi, se plâng de conducerea de la ”centru”. Demotivarea echipei este mai gravă ca oricând, în condițiile în care cei care fac treabă sunt marginali, chiulul este răsplătit, iar ideile noi sunt descurajate. În biroul redactorului șef se face mișto de colegi, dar emisiunile nu se analizează pe față, ca și când redactorul șef n-ar avea nicio responsabilitate editorială. Nu sunt bani, este replica salvatoare. Studioul are din ianuarie doi directori, fiindcă s-a întors cu sentință definitivă și executorie fostul director, Lucian Ionică, restructurat de Săftoiu. O situație absurdă pe care conducerea de la București vrea să o șmecherească prin act adițional și schimbarea fișei postului, pentru a nu aplica sentința, fiind astfel pasibilă de penal. Mai exact, golește de conținut postul de director, care ar urma să aibă în subordine 2 femei de serviciu. La TVR Cluj, s-a folosit împotriva sentinței fostului redactor șef de la știri, Cristian Popa, tertipul concedierii pe bază de absențe. Situația a generat o nouă acțiune în instanță. La Cluj este director de13 ani Romeo Couți, bine uns cu alifii politice și abil învârtitor de bani. Alt exemplu de management egocentric, pentru care este remunerat lunar cu aproape 8000 lei. Pierderea proceselor cu salariații face deja tradiție în televiziunea publică, sunt deja 17 procese câștigate din restructurarea făcută aiurea în 2013 și altele 300 pe rol, indicând incompetența juriștilor și disprețul pentru legalitate. Procesele pierdute înseamnă pierderi financiare: salarii retroactive, compensații, penalități, despăgubiri. Cine plătește? Instituția și publicul. Ce s-ar putea face? O acțiune în regres, îndreptată împotriva celor care au produs ilegalitatea și prejudiciul (cum ar fi fostul PDG, membrii Consiliului de Administrație, ai Comitetului Director). Să plătească din buzunar. Dar pentru asta Curtea de Conturi ar trebui să acționeze. N-a făcut-o niciodată la TVR sau SRR, semnalând ”liber la iresponsabilitate, ilegalități, furtișaguri”. În 9 martie, la finele evaluării manageriale, ne așteptăm așadar la un șir de calificative excepționale, în acord cu performanțele TVR.
Articol apărut și în revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Trist, foarte trist. Personaje anacronice, incremenite in epoci demult apuse, specialisti ai nepotismului si ai sistemului Pile-Cunostinte-Relatii, repetand la infinit clisee rasuflate. Niste realizatori si prezentatori de te iei cu mainile de par. Cu cateva exceptii, urmarirea unei emisiuni productie proprie a TVR este pierdere de vreme. Iar noi platim taxa, platim si abonamentul la cablu, pentru ca aceasta institutie, atat de importanta, sa ramana in afara vremurilor.
Cum as putea eu, ca simplu cetatean, sa trag un semnal de alarma, sa-i trezesc la realitate, pe cei de la TVR, de la CNA? Cum as putea sa-i dau afara de-acolo pe cei putrezi si incompetenti?
Nu sunt avocat, dar, daca as fi un avocat priceput, as incerca sa gasesc un temei de a da in judecata TVR, macar pentru mediatizarea de care s-ar putea bucura evolutia procesului. Dupa „modelul” lui Alexandru Bajdechi.
:) din ce spuneti, se pare ca tvr ul este raiul pe pamint, modelul dezvoltarii sinergice in romania. lovesti in fabrici si uzine, dai afara stiristul, pr istul sau talk show istul si revine la loc prin hotarire judecatoreasca. asadar nu se pierd locuri de munca, dimpotriva, pentru fistecare angajat apare si un avocat. daca n timp creste numarul de directori pe cap de tvr ist salariat, in final fiecare va fi propriul lui sef, nu i asta tinta unei societati de oameni liberi, responsabili ?! lasati i si pe ei sa se plimbe prin lume, doar n o sa crape romania din cauza cotizatiei atasata (strategic) la factura de lumina. si apoi, nu mai sint periculosi ca altadata, ca doar nu i mai ascuta nimenea :)
Doamnă Brânduşa Armanca, vă admir pentru că sunteți un om inteligent, însă aș fi un ignorant dacă aș trece cu vederea ipocrizia dumneavoastră, din câte îmi aduc aminte ați făcut parte din acest ”egocentrism managerial”. Vă regăsiți? Citez: urmărind agenda personală: privilegii, câștiguri în plus, plimbări prin străinătate, conivențe politice pentru menținerea în funcție (sau chiar mai mult, posturi în diplomație, ministere etc. Ce e diferit acum faţă de atunci? E diferit pentru faptul că aţi ieșit la pensie? TVR-ul este croit după chipul şi asemănarea celor ce conduc România, o cloacă în care s-au adunat toate stângăciile managerial-administrative, ce au în spate o gloată tot mai hapsână. Există o vorbă cunoscută şi în afară, TVR-ului îi merge bine când e stânga la putere, oare de ce? Este adevărat că foarte mulți şefi de compartimente din această instituţie, sunt urmaşii celor ce au avut oareşce treabă cu vechiul sistem? Se zvoneşte că în curând va urma o a doua ,,epurare„pe criterii de compatibilitate. Şţiţi cum a fost prima dată? Cine nu a avut spate, a zburat, vor urma adevărate lupte intestine, „pilele,, se vor da de ceasul morţii să îşi apere protejaţii,îar într-un final vor zbura câţiva de ,,jos„, iar TVR-ul va rămâne același. Păcat că atunci când aţi avut posibilitatea să schimbaţi ceva pe ici pe acolo, nu aţi făcut-o, dar ştiţi cum e, atunci şi dumneavoastră aţi fost în situaţia să acceptaţi revizuirea, dar să nu se schimbe nimic. Pleacă ai noștri, vin ai noștri,… câinii latră, ursul trece.
Nu, nu ma regasesc. Va asigur ca, atunci cand am condus TVR Timisoara, locul s-a schimbat dintr-un grajd intr-o televiziune. In general, si azi se lucreaza cu ce am lasat noi. Doar ca s-a omorat festivalul Televest si orice entuziasm.
Dnă Armanca, vă citesc si recitesc rândurile scrise sau vă tălmăcesc vorbele si nu înţeleg care sunt cauzele problemelor. Toată lumea are ceva de spus, de criticat, de argumentat, dar nimeni nu pune punctul pe i. Pe toti (jurnaliştii) pe care i-am întrebat acelaşi lucru dau din umeri în neputinţă, spun că îşi văd cuminţi de treba lor, că suntem prea mici ca să facem ceva sau să-mi văd de treaba mea. Alţii ne dau lecţii de pragmatism, habarnism sau beletristică. Acum înţeleg de ce se ajunge la fanatism în unele societăţi şi la extremism în alte religii. Trăim ca nişte zombii nefericiţi şi ne vedem fiecare de treaba noastră. Având un job mărunt, dar stabil, ne tremură ghenunchii de atâta stat pe vine. Având copii la grădinţă sau la şcoală le ducem grija zilei de mâine la adăpostul matrimonial. Mai mergem la biserică să ne închinăm, mai deschidem televizorul să ne spălăm creierele. Ne facem că deschidem o carte, dar o citim numai dacă e pe placul nostru diluat de atâtea frustrări. Pe facebook ne place să dăm numai like-uri la poze şi să zburăm în altă parte. Nu cred că sunt patetic sau habarnist, dar ştiu că la bloc la mine, acolo la locul meu, am dat cu ei de pereţi şi nu i-am mai lăsat să fure. Pe stradă i-am arătat cu degetul şi le-am închinat elogii (pe youtube). Mai greu e că m-am rătacit undeva şi nu mai pot merge mai departe. Dacă fiecare dintre noi ştie şi poate schimba ceva, sigur ne vom întîlni la destinaţie şi vom câştiga. Măcar siguranţa zilei de mâine pt copii noştri şi un loc de veci mai liniştit…
avem si noi pe la Cluj citeva exemple…
http://www.stiridecluj.ro/social/romeo-couti-seful-tvr-cluj-are-sesizare-depusa-la-ani-va-fi-audiat-de-seful-tvr-stelian-tanase-pentru-haosul-de-la-tvr-cluj