joi, martie 28, 2024

TVR schimbă legea, dar năravul ba

Dezbateri și iar dezbateri în jurul modificărilor aduse Legii 41/1994, lege de organizare și funcționare a serviciilor publice de radio și televiziune. Schimbările propuse încă din legislatura trecută de Georgică Severin, pe atunci șeful comisiei de cultură și mass-media, au trecut tacit de Camera Deputaților și au ajuns la Senat care, fiind cameră decizională, va definitiva documentul legislativ. Ce s-a schimbat în vechea lege, nu este rău: s-au separat și  s-au precizat funcțiile de președinte al consiliului de administrație și de director general, s-au stabilit câteva criterii obligatorii pentru componența CA, cum ar fi interdicția de a fi membri de partid, competență, experiență și capacitate decizională, prestigiu profesional (ia, auzi!) etc. Directorului general, ca reprezentant legal al societății, i se vor putea stabili condiții de eficiență prin contractul de mamagement. S-au inclus și câteva prevederi pentru asigurarea transparenței instituționale. Ce nu s-a putut obține în discuțiile dintre senatori, sindicate, conducere și organizațiile media, a fost tăierea lanțului. S-a păstrat respingerea raportului anual ca instrument politic de demitere a consiliului de administrație, se perpetuează numirile politice în CA, după algoritm, și nu s-a ajuns deocamdată la niciun acord pentru numirea în CA a unor reprezentanți ai societății civile. Dealtfel, informații din interior, dar neconfirmate oficial, susțin că lui Georgică Severin i se rezervă o funcție, ceva, fiindcă nu a primit voturile cetățenilor pentru a intra în parlament: dacă nu președinte la TVR, atunci cel puțin președinte la ICR. Distanța între ce va spune legea și cum se aplică ea se profilează de pe acum.

Ce a mai rămas nerezolvat, este că nu s-a ajuns la o concluzie privitor la statutul mediilor publice, definite în prezent  ca”servicii publice autonome de interes naţional, independente editorial”, aflate sub controlul Parlamentului. Un statut incert, care nu se potrivește nici cu jurisprudența europeană, nici deplin cu cea românească, o struțo-cămilă utilizată pentru a nu da socoteală pentru eșecul economic și mediatic. Aspectul a fost semnalat la dezbaterea publică din 1 martie de reprezentanții ActiveWatch, CJI, AZIR/AEJ, care au cerut, pe lângă „redefinirea misiunii serviciilor publice de media și a obiectului de activitate a acestora, în acord cu evoluțiile sociale, tehnologice și economice”, mandate decalate, pentru a evita suprapunerea cu ciclurile politice și deschidere față de producțiile independente.

În vreme ce organizații media, sindicate, parlamentari din comisiile de specialitate își bat capul cum să facă să fie bine (ca să nu fie rău), TVR 1 se aliniază încetișor stilului Antenei 3, cu unele talk-show-uri politice căzute într-o rână, cu ”analiștii” de multiplă folosință plimbați de la Antena 3, RTV și B1 TV, acum și la TVR, pentru o propagandă pro-PSD securizată. Amestecul cu emisiuni corecte dă televiziunii publice posibilitatea de a arăta că editorial se află în perfect echilibru. Mai este și incompetența la vârf. Proiectul de grilă a TVR 3 ilustrează crasa inaptitudine a directorului Zgabercea, omul lui Nicușor Constantinescu, cercetat penal, care face din canalul televiziunilor regionale un talmeș-balmeș greu digerabil pentru public și imposibil de realizat ca producție de către studiouri. Radioul public se dă și el în stambă cu orice ocazie, fiind, probabil, instituția campioană a incompatibilităților, de la PDG Miculescu, declarat definitiv incompatibil prin sentință și obligat, tot prin lege, să plece de la conducerea SRR, până la membri ai Consiliului de Administrație și la alți membri din conducere, de zici că incompatibilitatea a devenit criteriu. Iar calitatea emisiunilor este invers proporțională cu veniturile: cei mai slabi redactori, dar oportuniști, gata de compromis, au salarii grase și sunt, de preferință, șefi. Sindicatul SUS România și supervizor.ro semnalau anul trecut că Laura Sgaverdea, director la Radio Reșița, avea un salariu lunar de12.000 lei, pentru programe și management mediocre.

Nu putem uita ce zbateri și dezbateri a iscat eliminarea taxei radio-tv, terminate cu o concluzie generală, venită de la TVR și SRR, din societatea civilă, de la președinție, de la majoritatea partidelor, și anume că taxa trebuie păstrată ca o garanție de independență a serviciilor publice și ca o legătură cu cetățenii. Nu s-a ținut cont de nimic, actul normativ fiind votat în regim de urgență de majoritatea parlamentară. Ziua, ce-i drept, nu noaptea, dar tot la comanda lui Dragnea. Astfel, clasa politică a mai aplicat un șut societății civile și cetățenilor, în semn de respect.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Unde sunt sindicatele? Niciunde în estul continentului nu mai e vizibil cea ce pînă 1900 era în ascensiune în Mitteleuropa: sindicatele „internaționale” (Victor Adler, Viena, …. …. solidaritate între etnii numai pînă 1914?). La nivel UE 1957 – 2017 sindicatele sunt invizibile. De ce? Solidaritate? Multinaționalele? Internaționalismul…

    In occident modelul francez al sindicatelor (greve lungi, paralizarea căilor ferate etc).e confruntarea. Politica franceză preferă confuntarea. In Bundesrepublik D. compromisul e preferat grevelor lungi. Gewerkschaften sunt organizații foarte mari (au pierdut enorm de mulți membri) și ajung de regulă la arangamente tarifare (libertatea tarifară) pentru 2- 3 ani. Scăderea salariilor în ultimul deceniu a dus la nemulțumirile care îl plasează pe Martin Schulz SPD la parlamentarele din toamnă în poziția de concurent serios. O surpiză… în vest ceva nou. Vom vedea. Olanda, Franța, Germania 2017….

    Perioada lungă 1949-1989 în estul continentului, cu sindicate ca „sluga” partidului, a ruinat sindicatele. Ce rol au azi în România? Cu ce pot contribui în serviciile publice, Radio-TV, învățămînt, sănătate, la țelurile dorite de citoyenii de pe stradă? Oamenii știu ce vor, se vede pe stradă 2017.
    Cum se pot realiza dorințele enumerate în textul de față?

  2. Desi finalul articolului aseaza bomboana pe coliva tvr (eliminarea taxei PUBLICE), nu-i limpede de ce autoarea toooot pomeneste in cuprins de „televiziunea publica” si „radioul public”. Vorba bancului: „a murit Dumitru!” Ele sint (si ramin, fara nici un dubiu) institutii DE STAT!!!!! Adica, BUGETARE!!!! Adica niste SLUGI OFICIALE ale PUTERII!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro