Home » Media / Tech » Citesti:

Vremea concurentei

Mihai Badici august 16, 2015 Media / Tech
9 comentarii 1,063 Vizualizari

Pe la sfârşitul anilor ’90, un consultant financiar dintre cei veniţi cu diverse programe de ajutorare a IMM-urilor din estul Europei, ne adună pe toţi şi ne spune: „ Ce am constatat eu este că la voi departamentul economic nu lucrează pentru firmă, ci pentru guvern”.

Chiar dacă ni s-a părut ciudat, omul ne-a explicat şi i-am dat dreptate: energia departamentului economic se consuma exclusiv în completarea diverselor raportări către organele fiscale şi aproape deloc în evidenţierea eficienţei muncii noastre. Sigur, la sfârşitul anului se trăgea o linie şi se calcula profitul, dar nici ăsta nu era un criteriu prea sigur, interesul firmei fiind să declare un profit contabil cât mai mic pentru a plăti un impozit mai mic.

Totuşi, firma mergea înainte; după cum ştiu toţi cei care au trăit anii ’90 şi 2000, nevoia de tehnologie era atât de mare în România acelor ani, încât era greu să nu faci profit dintr-un astfel de business.

Noi, departamentul tehnic eram plătiţi cu un salariu fix plus un comision din fiecare lucrare pe care o executam. Forma asta de cointeresare funcţiona foarte bine, dar avea şi unele dezavantaje; de multe ori materialele ( a căror vânzare nu era comisionată) se mai „săreau” din deviz sau se subevaluau, pentru maximizarea manoperei. Cum lucrurile astea nu se urmăreau în mod special, ele treceau neobservate câtă vreme nu se depăşeau unele limite şi per global vânzările erau pe plus.

Piaţa locală din acea vreme era oarecum izolată, din multe motive. Preţurile erau prea mici pentru a tenta firmele externe să le concureze pe cele locale; multă vreme leul a avut chiar un curs menţinut artificial. În plus nu eram în UE şi existau tot felul de probleme  pentru operaţiile financiare între ţări.

Acum însă, piaţa locală tinde să fie conectată tot mai mult la cea globală. Am văzut chiar firme de outsourcing de servicii din Europa începând să desfăşoare operaţii pe piaţa românească ( nu ma refer la servicii către exterior, ci la servicii pentru firmele locale).

Pe măsură ce acest proces se accelerează, problema eficienţei se va pune tot mai acut pentru firmele locale. Vedem asta zi de zi, de la buticarii de la colţ de stradă care închid pe capete din cauza grupurilor mari ca etern mediatizatul de către Times new Roman Megaimage, Liedl ori Penny, până la marii asfaltatori care încep să dispară unul câte unul de când DNA a început să se intereseze de lucrările publice; majoritatea dintre ei părând incapabili să  câştige şi licitaţii corecte.

Din păcate, în afaceri nu prea există statul pe loc. Dacă nu mergi înainte, înseamnă că dai înapoi. De aceea cred că problema eficienţei se va pune din ce în ce mai acut în anii următori. Este ceea ce observam şi în articolul de acum căteva săptămâni, despre firmele de IT de la noi . Problema nu este doar a IT-ului, însă mă refer la IT pentru că lucrez în acest domeniu şi mai ales pentru că după părerea mea este posibil ca aceste firme să devină competitive. Pentru că în marea lor majoritate, ele funcţionează în mare parte după modelul din introducere.

Noi nu beneficiem de o piaţă protecţionistă, ca să putem construi replici de genul Vcontakte sau Baidu. Acestea pot funcţiona doar pentru că giganţii mondiali sunt obstrucţionaţi în diverse feluri: restricţii politice, restricţii de viteză de acces, restricţii de limbă ( reţelele ruseşti au la dispoziţie o piaţă imensă, tot spaţiul ex-sovietic, care scrie cu chirilice). O firmă românească de conţinut media trebuie să ştie că e din prima zi în  concurenţă directă cu YouTube. Sigur că poate jongla într-o oarecare măsură cu unele avantaje locale (meniurile în limba romănă vor fi sigur mai clare) , dar acestea nu vor fi suficiente în 99% din cazuri. Fără inovaţie nu va avea nici o şansă.

A, şi acum să închei povestea de la început. După câţiva ani de creştere, firma a introdus un ERP. A putut să controleze mult mai bine eficienţa fiecărui departament, a crescut an de an… pănă când a venit criza, iar conducerea nu a vrut să creadă în cifrele pe care le vedea, şi-a continuat politica… şi a dispărut. Oamenii cu viziune nu prea cred în cifrele din ERP. Unii reuşesc, alţii nu, nu toate viziunile sunt adevărate….

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. pro_fan spune:

    pe o piata in contractie puternica, atat cresterea cat si scaderea volumului productiei pot fi fatale, eficienta utilizarii resurselor fiind afectata in ambele cazuri; rational ar fi sa limitezi portofoliul in sensul protejarii resurselor esentiale la nivelul cel mai ridicat care asigura uniformitatea consumului, inainte sa ataci o extindere, atent selectata pe un criteriu calitativ, care sa asigure acoperirea riscului de crestere a costurilor generate de imposibilitatea uniformizarii consumului de resurse la un nivel minimal

  2. Mircea Modan MirceaM spune:

    Vremea concurentei vine din clipa in care traiesti din vanzari si nu din rente sau salariu la stat ( la privat e ceva mai dificil, exista o presiune suplimentara data de performanta ta)
    Este o diferenta uriasa de mentalitate greu de inteles de catre cei care au un venit stabil, sigur… sambata si duminica ei se pot deconecta si relaxa, la noi, cei care traim din ce vindem, nici vorba, presiunea e non stop…sa te informezi, perfectionezi, sa investesti in fiecare an, performanta de ieri nu mai este valabila si maine, concurenta nu sta pe loc si esti nevoit sa tii pasul. Sau mori, nu mai vinzi si filmul se rupe instant. Fara car , mar sau scuze…nu mai intra banu`..pac, faliment. (Platitudini, dar asa se intampla de-adevaratelea)
    Avem cateva avantaje, principalul avantaj fiind rezervele de eficienta uriase, atat in domeniul administrarii afacerii (ati dat exemplul achizitionarii unui ERP, costa, nu oricine isi poate permite aceste costuri, problemele sunt insa si mai mari la integrarea pe profilul tau si al afacerii, dar oportunitatea exista, e o “banalitate”, o rezerva de eficienta dovedita) dar si al reducerii de costuri de productie (prin tehnologie mai buna in principal). Daca ne gandim ca suntem la un sfert din productivitatea medie din UE (PIB/capita exprimat in euro) vedem ce posibilitati uriase de dezvoltarea avem..sa ajungem macar la medie si dublam productivitatea. Sau invers…
    Principalul dezavantaj este cauzat de preturile mici (in pps productivitatea este dubla, preturile mici fac diferenta, asta inseamna si venituri mici la producator, salarii mici, altfel lucrezi pe minus, pana nu scade ecartul dintre pps si nominal va fi greu sa ne aliniem cu salariile la vest…poate parea ciudat la prima vedere), o piata in care veniturile consumatorilor sunt mici are constrangeri care favorizeaza produse ieftine, de calitate mai slaba, care elimina (partial) concurenta care produce calitate. Produce valoare adaugata mai mica si prin prisma pretului mic. Avem un cerc vicios, greu de spart, necesita o viziune macro…care nu se prea arata.
    Sa ne gandim la dinamica investitiilor in echipamnete si te ia cu friguri. La lipsa de viziune a Codului fiscal pe parte de oferta, de productie, la aberatiile halucinante ale “modului” de alocare a fondurilor europene (inclusiv PNDR, sau mai ales), unde productia si productivitatea sunt pe ultimele locuri. Facem la studii de ne cocosam, bagam, cica, in mediu, ne perfectionam de rupem pamntul…rezultate canci (dinamica PIB potential)
    Dvs faceti referire la IT, eu ma gandesc la agro, extrem de greu ai acces la credite (iarasi o banalitate specifica agro, riscurile mari nu sunt pe placul bancilor), iar prin forte proprii nu poti sa te atingi, decat foarte greu, de tehnica noua, performanta. Capitalul de lucru mare, indicatori de rentabilitate ai intreguolui capital volatili etc.
    In plus procentul celor care lucreaza in agro este imens, iar fondurile europene nu sunt canzalizate spere infiintarea de IMM-uri non agro in mediul rural (vitale in a creste productivitatea la nivel national), creditele se dau greu, volatilitatea si riscurile de piata sunt mari… fiecare domeniu are vulnerabilitati specifice.
    Putem sa facem comparatie cu posibilitatea achizitionarii unui ERP complet (ma rog, functie de profilul afacerii, dar modulul de conta, gestiune materiale si marfa, salarii, vanzari, programare productie/transport etc , trebuie…basca unul de analiza, daca vrei sa ai indicatori calculati “automat”), o ferma mica are probleme in a-si achizitiona chiar si o sistema de utilaje second hand, ce sa mai vorbim de alea noi. Volumul mic de tranzactii, salariati nu necesita un ERP, managementul este mai simplu, riscurile sunt in alta parte…capitalul angajat este insemnat daca ne raportam la cifra de afaceri (in comparatie cu IT-ul). Alta logica “competitionala”
    Practic se traieste din rezervele de eficienta mari (care nu vor tine o vesnicie), mai cumperi un tractor mai puternic, mai mecanizezi depozitarea, mai completezi cu o linie de ambalare sau de productie a “ceva” din deseuri…dar preturile sunt facute de cei mari. Dac nu te aliniezi mori. A cam trecut vreme in care supravietuiai oricum. Si va fi infinit mai greu cand vom ajunge si noi pe medie, cand va trebui sa inovam pentru a creste (nu doar a recupera in eficienta),…desigur, cei care inoveaza (asta cred ca e diferenta majora intre IT si alte domenii, gradul de inovare mai mare, basca posibilitatea de “multiplicare”) astazi au bastonul de maresal in ranita, noi… tresele ce caporal…
    P.S. Cat priveste competitia in sine un element care este mai putin bagat in seama este procentul de “lucratori pe cont propriu”, mare la noi, specific unor economii mai putin dezvoltate. Daca-i mai adugam si pe “lucratorii familiali neremunerati” lucrurile stau si mai rau.
    Una este competitia intre marile firme, care dispun de capital de dezvoltare si una competitia intre…caporali. Este destul de greu de presupus ca doar micile firme, (care si asa sunt in numar mic/mia locuitori) pot face diferenta, mai degraba as crede ca o dezvoltare pe orizontala avand coloana vertebrala productia din companii puternice, care cumpara de la furnizori mai mici, ar face ritmul de dezvoltare mai rapid. Si aici este nevoie de o viziune macro, concurenta de una singura, intr-un mediu reglementat prost (ma gandeam tot la la agro, lipsa unei burse de marfuri agro in Romania este inexplicabila, avem cotatii ale graului din Marea Neagra la Chicago, dar nu le avem la Bucuresti…sau Constanta) nu este suficienta.
    Mda…fiecare cu ale lui, dar parca e mai simplu cand ai incredere ca “piata” e una corecta…or si intr-un caz si intr-altul am mari dubii ca piata e una corecta, unde pretul se formeaza “la liber”. Ca sa nu ziceti ca am batut campii cu agro, la un subiect IT…(emoticon)

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      In general e corect ce spuneti. In ceea ce priveste corectitudinea pietei, respectiv formarea preturilor “liber” evident ca e un lucru relativ. La ingineri orice cifra e aproximativa; important e sa fie “relativ” libera. Daca nu as crede asta m-as angaja undeva :) In general ma feresc de zonele cu monopol, cum ar fi contractele cu administratia, nu ca as fi in pericol sa iau vreunul :)
      In ceea ce priveste fermele mici, productia ca productia, dar cand “strategia de vanzari” e sa iei sacul cu morcovi in spate si sa dormi pe taraba la piata, e clar ca nu vei depasi nivelul asta vreodata, si cred ca degeaba te plangi ca te-au ruinat multinationalele daca vrei sa lucrezi la fel ca strabunicu’. Ma astept totusi de la “capsunari” sa mai aduca o data cu punguta cu eurocenti si un pic de know-how de pe unde au … capsunarit.

    • pro_fan spune:

      mie mi se pare ca se traieste din negocierea mai dura cu furnizorii din amonte, ceea ce pe o filiera inseamna doar importuri mai ieftine, dar pe filiera resurselor primare autohtone inseamna de fapt salarii mai mici la baza si/sau/mai ales ceva mai multa evaziune fiscala, ca acolo in “amonti” e mai greu de depistat

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Negocierile sunt dure mai tot timpul…intre “privati” evident. Naspa e cand nu e asa, atunci fie vorbim de un monopol tehnic, unul “reglementat” sau chiar natural. Din acestea se poate trai bine, as spune nemeritat de bine. Unde e negociere dura pretul se apropie de real, exista concurenta, alternativa la “ceva”, posibilitatea de a alege. Pretul corect este cel acceptat in mod voluntar de vanzator si cumparator, pret negociat si cu alti participanti la piata. Uneori marjele de profit sunt mai mari, alteori mai si pierzi, important este rezultatul final.
        Referitor la salarii ele sunt determinate de suportabilitatea lor in pretul final al produsului, in principal, si nu de marjele de profit foarte mari. ( care sunt corectate de piata, tot timpul apare un competitor care area marje decente… daca nu e vorba de un monopol, sau de intelegeri intre competitori, in vederea crearii unui monopol). Un salariu bun este determinat atat de timpii mai mici de manopera (tehnologie), care lasa loc cresterii salariului/ora cat si de un pret mai mare de vanzare. Pana nu vom avea un PIB/capita in pps apropiat de PIB/capita in euro cat mai apropiate nu putem vorbi de salarii medii comparabile. Tehnologie, capital ptr. dezvoltare, piata de desfacere mai mare etc. Nu e la indemana oricui…si nu se face peste noapte.
        Evaziunea? Este sperietoarea cu care statul isi spala mainile…ca Pilat. Nu este nicio “fericire” sa faci evaziune, ea nu apare (asa cum se crede de regula) doar din lacomie. Motivele sunt altele. LA fel si remediul.
        Aici aveti detalii
        https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2012/wp1247.pdf

        • pro_fan spune:

          paradoxul este ca statul e chiar mai putin interesat de combaterea evaziunii decat un antreprenor serios, care se vede dezavantajat in competitie

      • pro_fan spune:

        iar cand ai de ales dintr-o multitudine de oferte dramatic de “ïmbietoare”, stii ca cele mai scazute oferte nu sunt cele corecte, ci tocmai cele suspecte;
        rabatul la calitate e si el un mod de supravietuire preferabil optimizarilor savante

  3. smaranda spune:

    Intr-o padure in faza de tranzitie, un vulpoi satul de munca a mers la seful leu si l-a rugat un concediu de o luna. Seful multumit de activitatea vulpoiului a fost de acord. Dupa o luna vulpoiul s-a intors la sef sa fie repus in functie. Leul, dupa verificari amanuntite i-a spus vulpoiului ca functia lui s-a ocupat, dar exista libera functia de iepure. Vulpoiul trebuie sa traiasca din ceva si a acceptat functia de iepure. Tot mergind prin padure se intilni cu iepurele care exercita functia de vulpoi. Cei doi speriati de ce avea de facut si de contradictiile organice peste care nu puteau trece au ajuns la concluzia ca asta se intimpla numai si numai pentru ca pe functia de leu sta un magar.
    Morala : fiecare sa faca cea ce stie cel mai bine iar ordinea naturala a lucrurilor trebuie pastrata.
    p.s. trecind prin padurea japoneza intr-o zi mai din urma am ascultat incintat istoria de modernizare a ecosistemului, ciripita de un cintezoi sobru. Merita de luat aminte. Mai ales ca sunt inregitrari de calitate

  4. dum spune:

    Ar fi fost interesant sa aflu si de niste exemple de succes. Am lucrat in IT in RO pe vremuri, acum lucrez in bioinformatica in afara tarii, dar incerc sa raman conectat la realitatile romanesti. Cunoasteti si .. romani fericiti? Sunt firme de IT romanesti care sparg concurenta hai sa zicem pe piata europeana daca nu mondiala?

    Vedeti, eu cunosc firme de IT unguresti (gen Pretzi) or jocuri (CD Projekt, dezvoltator al jocurilor Witcher) care s-au impus pe piata mondiala. Recent parintii imi spuneau ca programatorii romani sunt printre putinii romani care nu sunt “sclavi” la ei in tara. Dar hai sa judecam putin: atata timp cat programatorii nu platesc taxe la stat si nu au firme proprii, inseamna ca au fost angajati de straini pentru ca sunt .. gratis. Nu e asta chiar definitia sclavagismului? Sunt convins ca un sclav in Americi manca mai bine decat un nativ ramas in Nigeria (per total) dar asta nu il facea mai putin sclav.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Badici


Mihai Badici

Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) si doctorand al aceleiași facultăți. Administrator de sistem cu peste zece ani de experienț... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)