joi, aprilie 18, 2024

Windows 10. „Productivitate” vrem.

Așa cum nu am făcut o recenzie a noului telefon de la Apple, nu voi face nici o recenzie a noului Windows 10, prezentat recent. Un titlu gen tabloid ar fi mers totuși: “ Contributors a avut din nou dreptate, bara de start s-a întors”. Pentru că majoritatea recenziilor au pedalat pe această “mare noutate” – de fapt o victorie mult prea muncită a bunului simț practic asupra marketingului dezlănțuit.

Bineînțeles, cealaltă mare noutate, botezarea produsului Windows 10 în loc de Windows 9 , despre care nu știm precis dacă este legată de teama ca vreun installer antic să instaleze vreun software pentru Windows 98 din greșeală sau vrea să marcheze o ruptură cu seria necâștigătoare reprezentată de Windows 8, sau ambele, este o problemă strict cosmetică. La ce departamente de publicitate au, Microsoft ar fi putut găsi mai degrabă un nume în loc de o cifră insipidă, dar e problema lor.

În general, anunțul pune accent pe faptul că va exista un singur Windows 10 pe toate dispozitivele ( desktop sau mobile, poate mi-a scăpat dar nu știu precis cum va fi cu  serverele) , însă interfața grafică se va adapta la acesta. O mare noutate, atâta vreme cât deocamdată am fost nevoiți noi să ne adaptăm la interfața grafică, lucru care nu pare prea inteligent.

Rămâne de văzut ce va însemna această unificare în diversitate despre care se vorbește. Sunt totuși dispozitive diferite, care comunică în moduri diferite. Probabil o unificare la nivelul kernelului va fi binevenită; e dificil să întreții două linii de produse asemănătoare; lucrul acesta s-a mai întâmplat în trecut, atunci când după catastrofa Millenium practic liniile de desktop și server s-au unificat, destul de târziu, aș zice că necesitatea era evidentă pentru noi, cei care lucram în IT, încă de câțiva ani.

La nivelul grafic însă, lucrurile nu sunt așa de simple. Dacă ne uităm în ograda altora, vedem cum kernelul linux s-a generalizat pe mobile, însă până acum nici o distribuție Linux pentru mobil nu a avut vreun succes deosebit. Presupun că acest lucru are o explicație logică; după cum ziceam într-un articol anterior, Microsoft are destui (prea mulți de fapt) bani pentru a duce un lucru irațional dincolo de limitele bunului simț practic, dar în final tot la un eșec va ajunge.

Am pus o întrebare malițioasă  celor de la Microsoft România, cu ocazia unei prezentări de Windows server 2012: cunoașteți măcar vreun producător de rack-uri care să fi integrat display cu touch?  Pentru că să nu uităm, dacă pui aceeași interfață și pe servere, trebuie să te gândești că de obicei acestea se află într-un rack, sunt accesate remote, touch screen-ul este o pierdere imensă de productivitate. De fapt interfața grafică în sine este o pierdere de productivitate, am nevoie de bandă de 128k pentru a șterge un user sau restarta un serviciu în Windows Server; pe un server Linux pot face asta și pe o conexiune GPRS fără probleme. Sigur că de obicei ai suficientă bandă, dar nu o dată mi s-a întâmplat să am de făcut o operațiune simplă pe când mă aflam într-o zonă doar cu semnal slab GSM .

Acum mulți ani, noul power shell ne-a fost prezentat ca o noutate care o să ne placă, nouă care lucrăm și pe alte sisteme de operare. Am răspuns că e o mare dezamăgire. Avem nevoie de un shell adevărat, nu de o fereastră grafică neagră, desenată să arate ca un shell. Încă îl așteptăm, acum că e la modă cloud-ul; nu cred că e atât de greu să inventezi ceea ce exista acum 20 de ani.

Deocamdată și la prima vedere, Microsoft pare că a înțeles ceva din greșeala anterioară; problema barei de start nu e o problemă a rezistenței la schimbare, ci o problemă de productivitate. Ori motivul pentru care se cumpără Windows Desktop este productivitatea. Sabotezi productivitatea, sabotezi produsul, oricât ai investi în marketing. Așa cum nu poți avea “productivitate” pe un mobil fără touch screen. Sunt lucruri diferite, cer paradigme diferite.

Vom mai vorbi pe această temă. Așa cum ziceam demult, Microsoft e pentru prima dată condus de cineva care nu face parte din “familia fondatoare” și nu poate să își aroge statutul de vizionar.  Probabil că vor urma multe decizii raționale. Deja încep să mă tem pentru inovație, însă.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. În urmă cu 30 de ani era ușor pentru cineva să fie vizionar în domeniu, când scopul lui era să democratizeze calculatoarele. Astăzi, cu calculatoarele democratizate, e greu să mai fii vizionar. Adică Microsoft e victima propriului succes. A făcut ca toată lumea să depindă de Windows, iar astăzi lumea are pretenții tocmai pentru că depinde de Windows..

    Windows 9 ar fi creat confuzie, s-a folosit ani întregi 9x pentru identificat drivere și alte alea, așa că Windows 10 mi se pare o idee mai bună. Despre lipsa barei de start n-am nicio părere, am sărit peste Windows 8 cu totul, așa cum am sărit și peste Vista. Dar cum n-am suportat niciodată să fie ascunsă, presupun că e greu fără ea :)

  2. Din ce am vazut pe site-uri desktop-ul Win 10 arata mai asemanator cu GNOME decit cu Win 9x sau 8 sau mai ales ca au introdus si „multiple desktops” care exista in Linux cam de cind exista Linux-ul.

    • Bun link. E acolo cineva care a explicat lucrurile mult mai elevat decât mine:

      a Redditor who claims to be a Microsoft dev has a better—and funnier—answer. The name „Windows 9” could break a whole bunch of lazy code.

  3. calculatorul e o unealta, cu atit mai mult sistemele de operare. sa nu uitam cum a aparut windowsul si sa nu facem din tintar armasar. sint destui indivizi cu minte putina care daca minuiesc tablete, smartphonuri si retele de socializare cred ca stapinesc lumea. sau altii care marketeaza si manageriaza. niciodata indivizii care infrumuseteaza imaginea n au revolutionat lumea. dimpotriva. ps : computerul este un instrument puternic nu insa in mina oricui.

  4. Daraga Mihai, daca tie asta ti se pare problema, ca daca stergi un user in Windows iti trebuie „Banda” larga, inseamna ca nu cunosti numeroasele posibilitati care exista. Se poate face si fara GUI remote desktop. In vreo 100 de feluri.

    • Chiar sunt curios. Problema e ca trebuiea sa fie „posibilitati care sa se si poata” in conditii reale, nu in retele care tin RPC-ul deschis pentru toti. Sau cu telnet :) Dar oricum, era doar un exemplu; ideea e ca power-shell-ul nu e un shell, ci o fereastra neagra; e practic imposibil sa administrezi un windows server fara interfata grafica, iar sintaxa power shell-ului este daramatoare; ca sa faci cateva operatii simple scrii mai multe caractere decat un articol de Contributors :) In plus nu exista nici o preocupare pentru o oarecare consistenta intre vechiul command prompt si noul power shell. Sincer, am privit cu speranta aparitia lui, insa realitatea a fost dezamagitoare.
      Dar sa lasam asta; ideea e ca fiecare tip de utilizare are niste cerinte; mobilul unele, serverele altele, desktopul, iar, altele…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro